Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 220 din 08 august 2011        Toate Articolele Autorului

Sa privim la Dumnezeu ca fiind
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

Nu este simplu să menţinem o atitudine pozitivă, atunci când trecem prin diferite dificultăţi. Diversitatea situaţiilor pe care le întâlnim ne solicită capacitatea de adaptare la maximum. Însă apelând la cuvintele Sfintelor Scripturi vom reuşi să învingem indiferent de ocazie. De data aceasta am selectat o altă relatare intitulată „La sfârşit de zi”:  
  
„Mi-am început ziua mult prea obosit pentru a mă gândi la altceva decât la faptul că trebuia să ajung la timp la şcoală. După aceea, întreaga zi m-am străduit să manifest cea mai pozitivă atitudine de care eram capabil, încercând să am încredere în ceilalţi şi să mă comport conform cu aşteptările celor din jur. În cele din urmă m-am întors acasă şi ajuns în cameră, m-am privit în oglindă. Nu am putut să nu remarc expresia feţei mele, ce trăda o dezamăgire profundă. Era acea imagine pe care nimeni, inclusiv părinţii mei, nu aveau cum să o ştie. Cei din jur îşi pun încrederea în mine şi se aşteaptă tot timpul ca eu să mă conformez aşteptărilor din partea lor, în ciuda faptului că gândurile mele sunt cu totul altele. Internet-ul este singurul loc unde pot să fiu sincer faţă de lume şi să-mi mărturisesc povara zilelor ce mă apasă încercând să fiu altul decât eu însumi.”  
  
De ce avem tendinţa de a impune standarde celorlalţi, ignorând ceea ce ei simt sau gândesc? De ce nu ne interesează simţămintele celor faţă de care avem sub o formă sau alta putere şi autoritate? 
Cu siguranţă că orice elev a experimentat simţăminte de frustrare în genul celor surprinse în această relatare. Reacţiile pot fi dintre cele mai variate, de la murmur şi răzvrătire la complacere şi acceptare pasivă. Ceea ce însă mi se pare important în această relatare, se referă la faptul că este posibil să fii părinte, iar alteori profesor, sau cadru didactic, şi să nu fii în stare să înţelegi simţămintele celui care îţi este copil, sau elev. Multe dintre tensiunile ulterioare ar fi rezolvate, dacă din copilărie ar exista un dialog direct şi sincer dintre adulţii cu autoritate şi copii. Cerinţa de supunere necondiţionată a unui copil faţă de cerinţele celor mai mari ca vârstă, nu reprezintă cea mai bună abordare, dacă nu este însoţită de dialog, simpatie şi explicarea raţiunilor pentru care este necesar aşa ceva. Însă acest lucru necesită timp, răbdare şi multă sensibilitate din partea celor care vor să se apropie de lumea interioară a celor ce le sunt pentru o vreme încredinţaţi spre creştere. 
  
Care ar fi elementele cheie ale relatării pe care o studiem în aceste clipe? Care ar putea fi acele lucruri ce declanşează astfel de simţăminte şi de tensiuni interioare, greu de suportat? 
În lumea celor mari este posibil să îţi faci cunoscut dezacordul sub diferite forme. Astfel, de la exprimarea verbală a refuzului, la contestarea în instanţă, grevă sau demisie, surprindem o mulţime de metode pentru a pune capăt unei situaţii fără ieşire. Dar pentru un copil lucrurile sunt mai delicate. El este dependent de adulţi. El nu se poate descurca de unul singur. Şi de aceea, el este deosebit de vulnerabil în faţa abuzurilor ce vin din partea celor de care depinde în modul cel mai direct. Putem să condamnăm pe acei părinţi ce abuzează sub diferite forme de copiii lor, dar cât de greu ne dăm seama că lipsa unei comunicări reale dintre părinţi şi copii, deschide uşa către abuzuri mai subtile, dar la fel de dureroase. Cred că suferinţa cea mai mare pe care o poate avea un copil, este de a conştientiza faptul că nu poate să comunice eficient cu adulţii şi mai ales cu proprii săi părinţi. Faptul că încă din copilărie suntem siliţi să purtăm măşti, reprezintă cauza multor rele de mai târziu. Prin urmare, elementele cheie ale relatării se referă la lipsa de comunicare, la purtarea măştilor de tot felul şi la suferinţa de a şti că nu ai nici o şansă de a fi înţeles. 
  
Să citim acum din Sfânta Scriptură din Psalmul 139:1-6: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca să o pot prinde.”. 
  
Cum putem realiza o legătură dintre situaţia pe care am analizat-o şi ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Cum poate fi contracarată suferinţa neînţelegerii din partea celorlalţi? 
Privind cu atenţie la aceste versete, vom distinge forţa de excepţie a afirmaţiilor Scripturii. Astfel, înţelegem că Dumnezeu este Singurul care ne înţelege cu adevărat. El ne-a creat. Indiferent de mediul în care am crescut, nu suntem rezultatul hazardului, ci al acţiunii puterii Sale creatoare. Într-o anumită ocazie Domnul Hristos spunea celor care îşi pierduseră credinţa că „până şi firele de păr din cap ne sunt numărate”. În limbajul modern, am putea spune că până şi ultima genă sau cromozom din structura noastră a fost modelată de către puterea lui Dumnezeu, pentru a ne conferi o identitate unică de copiii ai Săi. Dar acest fragment biblic nu se limitează doar la acest aspect, oarecum pasiv al înţelegerii modului în care am fost creaţi de către Dumnezeu. Mai departe se afirmă că El ne înconjoară din toate părţile şi Îşi pune mâna Sa protectoare peste noi. Adică, El intervine în favoarea noastră. Iar dacă un copil, neglijat sau puţin înţeles de adulţi, ar avea ocazia să citească şi să înţeleagă aceste versete, atunci ar ajunge să se încreadă în Dumnezeu cu toată inima sa şi mulţi oameni gen Samuel, David sau Daniel am avea în lumea noastră. Biblia este anume întocmită şi pentru adulţi, dar şi pentru copii, indiferent de vârstă. 
  
Cum pot fi redate în mod amplificat aceste versete, pentru a avea un înţeles mai clar al învăţăturii ce ne este descoperită prin Cuvântul lui Dumnezeu? 
Dacă vom studia cu atenţie aceste versete, atunci vom înţelege faptul că Dumnezeu ne cercetează de aproape, vine alături de noi, ne înţelege şi acţionează în favoarea noastră. Indiferent de situaţia în care ne-am putea găsi, El cunoaşte toate problemele noastre. Frământările pe care le avem nu Îi rămân ascunse. Tensiunile interioare pe care le simţim, nu Îi sunt necunoscute. Indiferent ce facem, El este prezent şi cunoaşte totul. Până şi gândurile Îi sunt cunoscute. De aceea, El este Singurul care ne înţelege pe deplin şi poate veni în ajutorul nostru. Însă deopotrivă cu această cunoştinţă, El intervine în favoarea noastră. Dacă am avea tot timpul în mintea noastră această învăţătură, atunci niciodată nu am ajunge în situaţii fără ieşire, fiindcă puterea divină s-ar manifesta în favoarea noastră într-un mod extraordinar şi pe deplin. Există o providenţă specială ce se împlineşte cu cel care se încrede cu totul în Dumnezeu. 
  
Ce ne spun aceste versete despre ce înseamnă să ne încredem pe deplin în Dumnezeu? Care ar fi roadele unei astfel de încrederi necondiţionate? 
Întreaga Scriptură ne oferă dovezi la fiecare pas pentru a ne încrede pe deplin în Dumnezeu, Creatorul şi Tatăl nostru. Indiferent de situaţiile prin care trecem în viaţă, noi ar trebui să rămânem cu o încredere fermă în El şi în intervenţia Sa în favoarea noastră. Voi insista din nou asupra acestui aspect. Închinarea la Dumnezeu nu se rezumă doar la convingerea că El există şi este prezent împreună cu noi. Aceasta este doar o jumătate din măsura deplină a ceea ce înseamnă credinţă. Încrederea deplină în Dumnezeu se manifestă prin faptul că El intervine în favoarea noastră, corespunzător cunoştinţei ce o are despre noi. Abia având o astfel de viziune putem să ajungem la treapta desăvârşită a încrederii necondiţionate. Iar rezultatele vor fi extraordinare, fiindcă vom deveni martorii lucrurilor mari pe care Dumnezeu le va face în favoarea noastră. 
  
Cum poate fi personalizat înţelesul acestor versete la situaţia fiecăruia dintre noi? Cum ar trebui să ne exprimăm credinţa într-un Dumnezeu care deopotrivă ne cunoaşte şi intervine în favoarea noastră? 
Ca o exprimare a credinţei pe care o avem în Dumnezeu, am putea să formulăm următoarea exprimare: „Dumnezeu mă cercetează de aproape, mă înţelege şi vine alături de mine. Indiferent cât de dificile ar fi situaţiile prin care trec, El totuşi rămâne aproape şi îmi oferă mângâierea Sa. Chiar dacă de multe ori simt că nu mai pot face faţă realităţii prezente, chiar dacă uneori simt că pur şi simplu nu mai pot să merg mai departe, El rămâne totuşi alături de mine şi îmi oferă puterea Sa. Intervenţiile Sale minunate în favoarea mea îmi aduc bucurie, pace şi o nădejde fermă. Chiar dacă toţi cei din jur nu mă înţeleg, chiar dacă rămân singur cu gândurile mele, El totuşi continuă să îmi asculte cugetul şi să mă accepte aşa cum sunt. Înaintea Sa nu trebuie să port nici un fel de mască, fiindcă El este un Dumnezeu bun şi îndurător. El niciodată nu mă va părăsi, iar încrederea mea în El va creşte tot mai mult.”. 
  
Cât de important este să ne exprimăm prin cuvinte pline de credinţă atunci când gândim sau când vorbim unii cu alţii? Care ar fi rezultatul direct al acestui lucru? 
Dacă am urma sfatul biblic şi am cultiva exprimarea credinţei în Dumnezeu atât în cugetare, cât şi în vorbire, am ajunge să ne încredem tot mai mult în El şi să vedem modul în care El intervine în favoarea noastră. De fapt, când vorbim despre intervenţia Sa în pentru noi, nu facem referire la ceva ce nu există. Aici nu este loc pentru autosugestie sau „gândire pozitivă” şi atât. Dimpotrivă, ne gândim la cultivarea capacităţii de a vedea intervenţia Sa în favoarea noastră, de ridicarea acelui „văl”, ce ne împiedică să avem o imagine deplină asupra a ceea ce face tot timpul Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Exprimarea credinţei nu face altceva decât să pună în evidenţă, iar alteori să ne pregătească inima şi mintea, pentru a putea percepe realitatea providenţei divine ce este pusă în mişcare pentru noi într-un sens cu totul special, atunci când manifestăm încredere deplină în El. 
  
Iar acum am ajuns la momentul reformulării exprimării negative citite mai devreme. Cum ar putea fi corectată pentru a reflecta ceea ce am înţeles prin studierea Sfintelor Scripturi? 
„De fiecare dată când sunt la începutul unei noi zile, mă gândesc cât de minunat este faptul că Dumnezeu mi-a dăruit bucuria de a avea parte de darul vieţii. Când merg la şcoală, impresii luminoase vin asupra mea atunci când disting realitatea prezenţei Sale împreună cu mine. Experienţe deosebite stau înaintea mea şi acest lucru mă determină să mă exprim într-o manieră plină de bunăvoinţă faţă de ceilalţi, indiferent dacă sunt profesori sau colegi. Ajungând din nou acasă, mă bucur de privilegiul de a avea un cămin în care să locuiesc, părinţi care să se îngrijească de mine, iar când mă privesc în oglindă văd un chip plin de lumină, ce a cules razele speranţei şi încrederii pe care le-a întâlnit de-a lungul zilei. Această imagine pe care o văd, nu este altceva decât reflectarea a ceea ce sunt şi a ceea ce devin tot mai mult cu fiecare clipă. Vreau să aduc bucuria şi încrederea oriunde mă aflu, iar faptele mele să reflecte gândirea mea. Iar atunci când vin înaintea calculatorului, pentru a-mi împărtăşi experienţa vieţii pe Internet, doresc să aduc speranţă, încredere şi bucurie pentru toţi cei care vor citi aceste rânduri.” 
  
Cât de important este să ne exprimăm recunoştinţa faţă de ceea ce Dumnezeu ne oferă în fiecare zi? Cum se poate ajunge la trăirea constantă a unei astfel de atitudini? 
Am putut observa că aceleaşi realităţi ne pot conduce, în funcţie de atitudinea pe care o avem, la o experienţă spirituală înălţătoare sau dimpotrivă la un simţământ trist şi cenuşiu. Dacă însă vom cultiva recunoştinţa faţă de Dumnezeu în legătură cu providenţa Sa de zi cu zi, atunci vom ajunge să ne dezvoltăm interior într-un mod remarcabil. Dar mai mult decât atât, vom ajunge să gustăm în mod progresiv providenţa specială a lui Dumnezeu, destinată doar celor care au o credinţă deplină în El. Astfel, vom ajunge să ne însuşim clipă de clipă bucuria de a trăi şi de a privi într-o manieră pozitivă experienţa vieţii. Putem să manifestăm în mod constant această atitudine, doar în măsura în care o vom cultiva într-un mod perseverent, revenind ori de câte ori deviem de la ţinta de a fi recunoscători lui Dumnezeu pentru fiecare lucru pe care El în realizează în viaţa noastră. 
  
Ce acţiuni concrete se pot întreprinde pentru a ajunge să ne exprimăm în mod pozitiv în legătură cu fiecare clipă a vieţii noastre? Cum vom putea să cultivăm această deprindere? 
Orice deprindere se cultivă prin exerciţiu. Prin urmare, nu vom vorbi de aşteptarea momentelor când ne simţim „în formă”, ci dimpotrivă, vom cultiva această atitudine de recunoştinţă în toate ocaziile pe care le întâlnim. La modul concret, este bine să limităm exprimările ce au o conotaţie negativă. Putem să relatăm lucruri neplăcute. Uneori chiar este necesar acest lucru. Dar mare atenţie la tonul în care relatăm acele aspecte ce sunt negative. Prea adesea ne lăsăm „luaţi de val” şi amestecăm simţămintele noastre în relatarea unor anumite fapte. Pe de altă parte, ar trebui să nu lăsăm să treacă nici o experienţă pozitivă, fără să o exprimăm în vreun fel printr-un gând, o vorbă sau chiar un gest.  
  
Ce exemple concrete ar putea fi oferite cu scopul cultivării atitudinii de recunoştinţă? Cum am putea să ajungem să fim fericiţi în mijlocul unei lumi în care binele şi răul coexistă? 
De regulă, suntem atât de orbiţi de problemele noastre, încât nu mai distingem farmecul naturii, albastrul cerului de deasupra noastră, formele plăcute ale norilor, mireasma plăcută a florilor, imaginea plină de viaţă a pomilor înverziţi şi altele în felul acesta. De asemenea, ori de câte ori avem ocazia să ne hrănim, este bine să ne gândim că acest lucru a fost posibil fiindcă Dumnezeu s-a îngrijit ca noi să nu ducem lipsă de alimente. Ori de câte ori primim salariul ce ni se cuvine, ar trebui să realizăm că dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat putere şi sănătate, nu ar fi fost cu putinţă să avem un loc de muncă. Şi sunt multe alte experienţe în genul acestora, pe care ar trebui să nu le lăsăm să treacă fără a ne exprima aprecierea şi mulţumirea. Şi dacă vom veghea ca astfel de cuvinte să fie spuse în toate ocaziile pe care le întâlnim, atunci, nu după mult timp, vom ajunge să experimentăm bucuria de a trăi în mijlocul circumstanţelor concrete ale vieţii. Creştinismul nu reprezintă doar o concepţie despre lume şi viaţă, ci deopotrivă el este o experienţă vie a comuniunii cu principiile spirituale descoperite prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când vom ajunge în acest punct, vom descoperi că viaţa are sens, merită să fie trăită, iar realitatea zilnică nu va face decât să dea un contur tot mai luminos mărturisirii de credinţă pe care o avem tot timpul în noi. 
  
Rugăciune pentru a aduce în armonie viaţa noastră cu descoperirea adevărului Cuvântului divin şi deopotrivă pentru cultivarea bucuriei de a trăi în mijlocul circumstanţelor concrete prin care trecem, şi de a face pe ceilalţi fericiţi în trecerea noastră prin această lume. 
Referinţă Bibliografică:
Sa privim la Dumnezeu ca fiind Tatal nostru / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 220, Anul I, 08 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!