Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 517 din 31 mai 2012        Toate Articolele Autorului

SA NE IUBIM COPIII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin naştere acoperim o infimă parte din 
  
absenţa lumii; prin dispariţie lăsăm loc liber 
  
unei alte prezenţe. 
  
1 iunie. Zi de vară. Zi în care se sărbătoreşte această minunată perioadă a vieţii pe care o numim copilărie. Este Ziua Copilului, ziua copiilor noştri născuţi din dragoste de viaţă, fiinţe gingaşe care vin pe lume, aprind şi întreţin în noi acel foc al iubirii. Primul surâs gingaş, primul cuvânt rostit, prima strângere de mână, sunt gesturi care ne fericesc şi care nu se uită toată viaţa. Şi apoi farmecul atâtor întrebări puse de ei ...  
  
În această zi soarele va străluci şi îngeri din cer vor coborî să mângâie copiii lumii întregi, să-i iubească pentru puritatea sufletelor, pentru frumuseţea trupurilor lor fragede, fiindcă ei sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu”, a spus Iisus. „...Şi, luându-i în braţe i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei” (Marcu 10:14-16). 
  
Fiecare copil dăruit nouă de către Dumnezeu este frumos, este curat sufleteşte, cere protecţia şi dragostea părinţilor; fiecare copil venit pe lume ne aduce fericirea. Sufletul unui copil este ca o grădină în care cresc întruna flori divers colorate şi parfumate. Purtat în braţele părintelui el se simte ca într-un Paradis; legănat de braţele mamei, are parte de cele mai frumoase vise. Mângâiat apoi, îmbrăţişat, sărutat, sfătuit, încurajat, copilul creşte frumos. Şi parcă văzându-i cum cresc, ştim mai bine pentru ce am venit pe această lume, ştim mai bine ce avem de făcut, iubim mai mult viaţa, viitorul ne surâde şi o putere se naşte în noi, în lupta cu greutăţile vieţii. 
  
Să le dorim să crească frumos precum plantele în lumina soarelui, cu credinţă în Dumnezeu, cu dragoste pentru părinţii care le-au dat viaţă, cu dragoste de timpul şi spaţiul în care le-a fost hărăzită naşterea şi în care au crescut. În această zi să devenim şi noi copii, să le facem ziua frumoasă, să se simtă înconjuraţi de atenţie, veselie şi dragoste. 
  
Copilăria este partea cea mai frumoasă a vieţii, când uimirea şi miracolul însoţesc toate clipele copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. Copilăria este regatul în care nu moare nimeni, spunea cineva, deoarece copilul în naivitatea şi optimismul său, nu conştientizează actul morţii, micile lui spaime şi înfiorări sunt cele în descoperirea naturii. 
  
Lucian Blaga credea despre copilărie că este „Inima tuturor vârstelor”. Această afirmaţie are conotaţie filozofică: din fiecare vârstă a omului nu ar trebui să lipsească germenele copilăriei, asemuit cu acel organ – inima, căruia i se atribuie cea mai intensă activitate, dar şi perceperea simţirilor, a emoţiilor şi care-l determină pe om să mărturisească ceea ce simte. Oamenilor de multe ori le e teamă să-şi dezvăluie sentimentele, emoţiile, şi le ascund. Emoţia este ceea ce omul manifestă în afară, cuvântul provine din limba latină, „emovere”, însemnând „mişcare dinlăuntru în afară”. Copilul nu ascunde, el mărturiseşte simţirea. Fără inimă omul nu poate trăi, este mort, fără a fi şi copil în toate perioadele vieţii, nu poate fi un om cu adevărat viu. Cel puţin aşa înţeleg eu cugetarea lui Lucian Blaga. 
  
Din punct de vedere religios, cunoaştem că Iisus a iubit copiii. Iubea firea lor copilărească, zburdălnicia, sinceritatea, lipsa de prefăcătorie. Cuvintele articulate ale copiilor erau ca o muzică în urechile Sale şi-i înviorau inima atunci când era abătut din cauza vicleniei, făţărniciei, răutăţii oamenilor cu care venea în contact. Iisus spunea că oamenii maturi trebuie să fie precum copiii: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor” (Matei 18:3-4). 
  
Să ne iubim copiii în această zi, dar şi în toate zilele noastre, să-i fericim, fiindcă copilăria este scurtă, maturitatea vine cu problemele ei mari, grele, uneori dureroase, dar, în acelaşi timp frumoase şi interesante; apoi vine vremea când reflectăm asupra tot ce rămâne în urma noastră: 
  
Copilărie, ecou lung,/ prelung repetat, mereu regretat.../ Unde sunteţi dimineţi ale copilăriei/ când totul părea învăluit în mister?/ Unde sunteţi zile ale copilăriei,/ lipsite de griji şi nevoi?/ Unde sunteţi seri ale copilăriei/ când priveam stelele/ dorind să le-nţeleg pâlpâirea?/ Unde sunteţi nopţi ale copilăriei/ când îngerii se grăbeau/ să-mi închidă pleoapele,/ să-mi vegheze somnul?/ Unde eşti copilărie,/ nevinovăţie, bogăţie de timp?/ Acum, timpul ameninţă cu degetul,/ trupul refuză discret prietenia,/ îndoiala şi nesiguranţa/ traversează clipele rămase... 
  
Din cartea „Articole si eseuri” – vol I  
  
Vavila Popovici 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SA NE IUBIM COPIII / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 517, Anul II, 31 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!