Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Kasandra Kalmann - Năsăudean         Publicat în: Ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

S-a stins o raza de soare si in Castellon
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Astăzi, voi scrie despre moarte...

Nu pentru că îmi doresc, nici pentru că îmi este teamă de ea, ci pentru că aduce cu sine atât de multă durere, atât de multă suferinţă... 

Pentru că atunci când este vorba de cineva de lângă noi, moartea ne ia şi o parte din viaţa noastră cu ea. Şi pleacă... 

Durează o fracţiune de secundă, cât o clipire din ochi... 

Eu, pot muri azi, pot muri mâine, pot muri peste un an, doi, sau 10... 

Nu îmi mai este teamă. Mi-a fost o dată... 

Dar am învăţat să accept. În fiecare zi, învăţ mai mult şi tot mai mult. Moartea, înainte să ne întâlnim cu ea faţă în faţă, are ea grijă să treacă pe langa noi, răpindu-ne fiinţe dragi, suflete pereche, oameni pe care îi iubim şi preţuim... 

Şi ne întrebăm, banal, ca toţi ceilalţi ce au trecut prin aşa ceva: de ce? de ce? de ce?, sau..., de ce nu?  Cu ce suntem mai speciali unii decât alţii, încât să fim scutiţi de acest tratament ? Oare?! 


Ne doare să ştim că ceea ce visăm, nu se găşeste...

Toată viaţa, încercam să ne facem remarcaţi, încercăm să ne dăm silinţa cât mai mult în tot ceea ce facem, încercăm să fim cât mai sinceri şi cât mai oneşti, încercam să nu facem persoana de lângă noi să sufere, mai bine acea suferinţă să ne afecteze pe noi... Ne doare să ştim că ceea ce visăm nu se găşeste pe lumea aceasta plină de ură şi de prostie...  

Deşi trăim în colectivităţi, avem prieteni, avem apropiaţi, totuşi, nu avem certitudinea că sunt de încredere şi toate acestea pentru că trăim într-o lume relativa, în care sinceritatea şi încrederea nu mai există demult, toate aceste valori au fost înlocuite cu valori perfide, fără sens, fără nuanţă, fără contur... Cuvinte fără sens, fără rost, fără substanţă şi când întâlnim dragostea, suferim enorm pentru că nu totdeauna o înţelegem, pentru că nu totdeauna suntem capabili să iubim. 

Oare chiar ştim puterea şi semnificaţia cuvintelor te iubesc? 

Cred că foarte puţini cunosc cu adevărat sensul acestor două cuvinte magice şi foarte puţini îl înţeleg, de aceea ne naştem cu acest dar, ne naştem pentru a iubi... Această forţă care ne-a arătat că lumea-i mult mai simplă decât încercăm noi să o complicăm cu ajutorul minţii noastre... 


Pentru că sunt egoistă...

Mă gândesc că şi o viaţă de un minut, tot o viaţă de om se poate numi. Din clipa în care ieşim la lumină, acea primă clipă ce marchează începutul sfârşitului, începem să trăim. Începem să învăţăm ce este fericirea, ce este dragostea, ce este durerea, ce este încrederea, învăţăm ce înseamnă să fii vulnerabil, învăţăm ce înseamnă să fii pe cont propriu, învăţăm să trăim. 

Viaţa se învaţă în fiecare clipă. Ironic, petrecem o viaţă învăţând-o ... Eliptic nu-i aşa ? Şi totuşi e adevărat. 

Pentru că la un moment dat, să putem împărtăşi din experienţa noastră de viaţă celor ce de abia învaţă ce e viaţa... 

De ce scriu despre toate acestea? Pentru că mă gândesc cu groază la clipa în care una dintre fiinţele foarte dragi sufletului meu, va disparea. Nu ştiu cine ..., şi atunci îmi doresc ca eu să dispar mai întâi... 

Pentru că sunt egoistă. Foarte egoistă chiar. De ce? Pentru că nu vreau să simt durerea pierderii. Nu aş putea îndura, aş suferi enorm, atât de mult încât m-aş pierde pentru totdeauna... Mă gândesc pe de altă parte că e îngrozitor să mori.  

Dispar persoanele iubite, prietenii, dispar toate lucrurile pe care le-ai cunoscut... Încetezi să exişti. 

Poate există suflet, poate nu, poate nu devii chiar nimic, însă răspunsul la întrebarea asta îl voi afla mai târziu... 

Cert e că, în clipa aceasta simt că trăiesc. Nu sunt deprimată, ci vreau să trăiesc viaţa până la ultima clipă. Să pot face tot ce-mi doresc pentru mine, pentru cei pe care îi preţuiesc şi-i iubesc. Ce ar fi dacă toţi ne-am trăi viaţa spre a face lucrul acesta să conteze ? Oare e atât de greu ? 

„...moartea se învaţă...”

Cineva spunea că ne naştem cu moartea în noi, sau ca ne naştem ca să murim..., altcineva, că moartea e o trecere, că e singura experienţă autentică de care cu toţii avem parte..., că moartea există doar pentru cei care rămân, sau că „moartea se învaţă”. „Nu credeam să învăţ a muri vreodată!”, spunea Eminescu... 

O, Doamne, o pregătim, justificând-o! E cumplită, nu pentru că pierdem lumea, ci pentru că lumea poate trăi în continuare şi fără noi. E tragică!–nu lasă un gol fizic ca în Legea lui Arhimede, ci ramâne o durere, în inima celor rămaşi. E inevitabilă!–de aceea trebuie să mori fiind încă în viaţă, pentru că murind, să nu mori pentru totdeauna. De tot... 

Fata cu chip de înger...

În urmă cu ceva vreme, în drumurile mele de jurnalist prin Spania, am cunoscut în Castellón o tânără pe nume, Adelaida... 

Am reuşit să stăm mai mult de vorbă şi am rămas uimită să constat că era o fată educată, că avea vise frumoase pentru ea, pentru viitorul ei. O fată modestă, cu multă sensibilitate şi dragoste de viaţă. 

În România terminase facultatea de design vestimentar, iar visul ei era, de a ajunge în Statele Unite unde spera să devină cunoscută şi apreciată în profesia ei. La cei 27 de ani, Adelaida avea lumea la picioare... Dotată cu multă inteligenţă, cu mult profesionalism,  frumoasă şi atât de tânară, ea avea toate şansele a deveni ceea ce nu numai ea ci şi părinţii ei doreau: să se realizeze profesional în ţara tuturor posibilităţilor... Ce părinţi nu-şi doresc ca unicul copil să obţina de la viaţă tot ce-i mai bun? 

Mi-am dorit enorm să o pot ajuta pe Adelaida să-şi atingă visul... 

Chiar i-am dat câteva sfaturi. Este extraordinar să poţi adăuga o petală de fericire, unui vis atât de minunat... Necondiţionat! Cu multă preţuire şi drag. 

Adelaida, fata cu chip de înger, merita de la viaţă acel covor roşu străjuit de toate florile pământului. Doar pentru ea şi numai pentru ea... 

Un vis, pe care poate mulţi dintre noi îl avem, dar de o altă nuanţă, pe un alt plan. Şi suferim enorm de mult atunci când visul se destramă uşor şi nu ne mai rămâne decât cenuşa visului pierdut... 

Şi visul Adelaidei s-a prăbuşit odată cu dispariaţia ei fulgeratoare care ne-a şocat pe toţi acei care am avut fericirea, chiar dacă doar pentru o clipă, să o cunoaştem... 

Accidentul auto stupid petrecut în apropiere de Castellón, a smuls-o cu multă violenţă de langă părinţii ei dragi, de lângă prieteni, de lângă toate persoanele care au cunoscut-o şi au iubit-o atât de mult. 

Dar de ce ea? De ce moartea a ales-o tocmai pe ea? 

Atât de necruţătoare, această forţă extraordinară, şi-a luat din nou tributul. 

O altă rază de soare s-a stins..., de data aceasta în stralucitorul soare al Spaniei. Pentru o clipă, întunericul s-a coborât asupra noastră, a Castellónului... 

Părinţi, rude, prieteni, cunoştinţe, cu toţii suntem cuprinşi de tristeţe şi Doamne, de suferinţă, de mult prea multă suferinţă. 

Unicul copil, iubita, prietena, fata cu chip de înger, Adelaida, fata cu nume de frumuseţe şi tinereţe a plecat pe drumul de unde nu se va mai putea întoarce niciodată... Singură, alături doar de visul prefăcut în cenuşă şi scrum... 

Şi din nou, o altă rază de soare s-a stins, o rază cu nume de înger, care îmi aminteşte de o alta care s-a stins la fel de fulgerător în soarele strălucitor al Arizonei. Două raze de soare cu nume de îngeri care vor rămâne vii în inima şi-n sufletul meu, for ever: Adelaida-Emanuela Buneci şi Timotei Herlo... 

Dumnezeu să-i odihnească! 

Kasandra Kalmann - Năsăudean 

  

Referinţă Bibliografică:
S-a stins o raza de soare si in Castellon / Kasandra Kalmann - Năsăudean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 30, Anul I, 30 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Kasandra Kalmann - Năsăudean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Kasandra Kalmann - Năsăudean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!