Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Tatiana Scurtu Munteanu         Publicat în: Ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Ruinele castelului Montaigle
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Asezându-se cu mândrie pe un pinten stâncos, în inima salbaticiei, ruinele castelului Montaigle par sa vina direct dintr-o legenda medievala. Acestea ocupa vârful unui masiv calcaros, întinzându-se de la est la vest, la o cota medie de 160 de metri, la confluenta râurilor MolignAee si Flavion, ale caror ape se varsa în fluviul Meuse, în aval de satul AnhAee.  
 
Întreaga vale nu este lipsita nici de grandoare si nici de frumusete, dar caracterul sau impresionant a contat, fara îndoiala, mai putin în ochii oamenilor din trecut, care îi apreciau mai mult posibilitatile naturale de aparare.  
 
Uneltele din silex gasite în fisurile de pe flancul sudic al pintenului sugereaza ca zona a fost ocupata înca din vremuri preistorice, cum este cazul sitului cunoscut sub numele de Rocile Montaigle, loc în care arheologii efectueaza sapaturi mai bine de un secol. În 1867, geologul Ed. Dupont a fost însarcinat de guvernul belgian cu studiul stratigrafiei grotelor. Acesta a denumit grotele în functie de arborii crescuti în preajma: grota de soc, grota de stejar sau grota de artar, cu exceptia celei locuite de un pustnic, fiind denumita dupa numele "proprietarului" sau, grota Philippe. Fiecare dintre acestea a dezvaluit urme de locuire preistorice, inclusiv musteriene (aprox. 50.000 de ani) si din mezolitic (între 8.000 si 5000 ani). Un aspect important la Montaigle este faptul ca civilizatia umana de Cro-Magnon a fost recunoscuta si descrisa de Ed. Dupont cu mult timp înainte de nomenclatura franceza. Situl Montaigle si cercetarea belgiana au contribuit de timpuriu la consolidarea patrimoniului acestei tari precum si la edificarea istoriei civilizatiei europene.  
 
Cercetarile arheologice realizate în 1992 pe platourile Montaigle au scos la lumina cantitati de ceramica din epoca Fierului (circa 450 î.Hr.), dar si urme de la sfârsitul epocii române, atunci când regiunea din nordul vechii Galii traversa o perioada de mare nesiguranta. Pe la mijlocul secolului al III-lea Imperiul Roman trecea printr-o criza profunda care i-a zdruncinat structurile politice, economice si sociale. Regiunile Belgiei actuale sunt din ce în ce mai mult râvnite de germani. Confruntându-se cu aceasta amenintare de destabilizare, administratia romana organizeaza o defensiva în teritoriu. Catre anul 260 armata romana ia pozitii de garnizoana de-a lungul bazinului Meuse. Aceste posturi, stabilite pe drumurile principale, tin uneori si loc de refugiu pentru civili.  
 
De la începutul secolului al IV-lea, un zid de 2 m latime defineste un spatiu de 3.400 m2, locuit în principal de voluntari germani, acestia ocupând fortareata cu femei si copii. Ei locuiesc în baraci din lemn, dupa obiceiul locului de unde veneau. Unii dintre ei se ocupau cu fabricarea cataramelor de curea, mânerelor de sabie, sule si alte accesorii gasite în urma sapaturilor arheologice. Aceasta ocupatie militara pare sa se opreasca dupa anul 450 si situl este apoi abandonat timp de patru secole. În jurul anului 900 a fost construit un castel pe partea de sus a stâncii.  
 
Exista doar câteva urme din aceasta constructie, inclusiv un perete din epoca galo-romana. În 1298, Guy de Dampierre, contele de Flandra si marchiz de Namur, a rascumparat terenul lui Faing pentru a-l ceda fiului sau mai mic, Guy de Flandra, numit si Guy din Namur. Acesta din urma a construit un castel, ale carui urme mai pot fi gasite înca în ruinele actuale. Noua constructie este în principal conceputa ca un loc de resedinta, rolul militar fiind secundar. Domeniul se compune din trei parti distincte: la poalele castelului, pe câmpie: hambare, grajduri si pajisti; în partea de sus: cladirea principala aparata de un turn, iar la nivel intermediar: curtea.  
 
Transformarile care sunt efectuate în prima jumatate a secolului al XV-lea au schimbat radical fizionomia castelului. Caracterul rezidential în acest moment este net în detrimentul aspectului defensiv. Condus de mai multe dinastii, trecând prin perioade de pace si razboi, Montaigle ramâne centrul domeniului cu acelasi nume.  
 
Amplificata de englezi, în epoca romantica, moda turismului aduce multi turisti si poeti în valea Montaigle. Caracterul dezolant si singuratic al ruinelor li se potriveste sufletelor voiajorilor melancolici. Sunt numerosi pictori, scriitori sau artisti care contureaza imaginea din Montaigle în creatiile lor; oamenii de litere nu uita sa descrie farmecul locurilor neumblate în paginile lor de memorialistica, în timp ce pionieri ai artei fotografice îsi instaleaza echipamentele în pajistile din jur.  
 
Cresterea numarului de vizitatori, legata de democratizarea petrecerii timpului liber, duce spre sfârsitul secolului la schimbarea în reprezentare a descrierii ruinelor. Cartile postale si ghidurile turistice întruchipeaza tablourile, litografiile si pagini de antologie ale perioadei precedente, fara a reduce caracterul romantic pe cale de disparitie. Dupa 1993 Montaigle face parte din patrimoniul Valoniei.  
Referinţă Bibliografică:
Ruinele castelului Montaigle / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Tatiana Scurtu Munteanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tatiana Scurtu Munteanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!