Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Rugă fără sfârşit – cel mai lung poem colectiv pentru Cartea Recordurilor a ajuns la 7000 de strofe
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rugă fără sfârşit – cel mai lung poem colectiv pentru Cartea Recordurilor, a ajuns la 7 000 de strofe 
  
Publicat în 9 ianuarie 2012  
  
de Romeo Tarhon în cotidianul NAŢIUNEA http://www.ziarulnatiunea.ro/ 
  
http://www.ziarulnatiunea.ro/category/colocvii-literare/ 
  
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/01/09/ruga-fara-sfarsit-cel-mai-lung-poem-colectiv-dedicat-inregistrarii-oficiale-in-cartea-recordurilor-a-ajuns-incredibil-la-7-000-de-strofe/ 
  
”Rugă fără sfârşit” reprezintă o realizare fără precedent în lume, prin care cei mai buni români promovează imaginea de o neasemuită frumuseţe a României, prin ceea ce este mai curat, mai profund şi mai înălţător în conştiinţa naţională şi în spiritul românesc: sfânta Poezie închinată Neamului şi Ţării. Prin acest act de creaţie literară colectivă şi prin coagularea energiilor celor mai iubitori români de Patrie şi Dumnezeu, moralitatea şi devotaţia creştină a românităţii vor fi în curând reaşezate la locul de cinste între popoarele lumii, după ce, vreme de 22 de ani grei şi nefericiţi, iluştrii şi sclipitorii(!) noştri trădători şi prădători de ţară – politicieni, oligarhi şi interlopi – au săvârşit cele mai mari mârşăvii şi nemernicii spre a distruge, mânji şi batjocori chipul de icoană al maicii Românii, prin prestaţiile lor împotriva propriei ţări şi a propriului popor nîpîstuiu iar ţi iar în tragicul lui destin. 
  
Doar şi prin înregistrarea în Guinnes Book de către arogantul şi pocitorul politruc Sorin Oprescu, în cârdăşie cu mizerabila tagmă din care face parte de peste două decenii, a celui mai lung cârnat, a celui mai mare ghiveci şi a celor mai despuiate şi sexicioase ”crăciuniţe”, imaginea României a fost penibilizată, caricaturizată, blasfemiată prin ”performanţe” jenante care le-au permis străinilor neprieteni să ia în derâdere naţiunea română prezentată, astfel, încă o dată, drept stupidă, necivilizată, incultă, desuetă, înapoiată, caraghioasă, coruptă, furăcioasă ...  
  
Să ne amintim faptul că încă de când mi-am lansat originala idee şi am demarat organizatoric proiectul RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT pe reţeaua FB în parteneriat cu ziarul Naţiunea, a avut loc furtul intelectual al ideii şi proiectului, act mârşav săvârşit de către personajul josnic cu numele de user Vali Zăvoianu, care a izbutit să sustragă primele 98 de strofe şi lista primilor membri, iar prin minciună, piratare şi manipulare, a încercat să deturneze de la scopul lui măreţ grupul original ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, prin transformarea lui în grupul-pastişă ”CATEDRALA DE CUVINTE”, creând confuzie şi sabotând proiectul meu la comanda politică a consilierilor de imagine ai politicianului Sorin Oprescu şi ai tagmei lor politice oculte şi mafiotarde. 
  
Să ne amintim cât de dureroasă a fost această lovitură pentru micul nostru grup de început rămas fidel crezului curajosului proiect, dar şi cât de fericiţi am fost împreună, noi, cei mai vechi din grup, când, mobilizându-ne, am reuşit să salvăm şi să relansăm proiectul. 
  
Încă mai trecem prin emoţii şi încercări şi acum, după aproape patru luni de la salvarea şi relansarea ”Rugii fără Sfârşit” care a ajuns la incredibilul şi imbatabilul număr de 7 000 de strofe , adică la 42.000 de versuri, atunci când, uneori, descoperim că între noi, membrii oneşti ai grupului de creatori şi organizatori, se infiltrează spărgători de grup şi clone fantomatice ale acelei escroace şi complicilor ei, oameni bolnavi de ură care încă mai speră să distrugă această operă colectivă prin intrigi, plagiat şi piratare a conturilor FB ale celor mai activi participanţi la proiect. Dar am învăţat împreună să fim vigilenţi, dar toleranţi, menţinând grupul deschis, fără să îngrădim nimănui participarea la acest proiect care va continua până în septembrie 2012, uimind întreaga omenire cu un poem naţional românesc alcătuit din zeci de mii de strofe scrise mai mult cu sufletul, dovedind şi prin acest act de mare patriotism faptul că românii adevăraţi, atunci când se mobilizează şi îşi pun energiile creatoare în slujba ţării, familiei şi confraţilor, sunt de neegalat, de neînfrânt, de neumilit. 
  
Alături de Grupul de Presă ALCERO-NAŢIUNEA şi de ZIARUL NAŢIUNEA, accesând secţiunea din cotidian dedicată proiectului prin link-ul http://www.ziarulnatiunea.ro/category/ruga-fara-sfarsit/ , precum şi de grupul nostru organizatoric de pe facebook RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR, accesibil prin link-ul prin link-ul http://www.facebook.com/groups/rugafarasfarsit/ , vin zi de zi tot mai mulţi creatori, profesionişti şi amatori, mari iubitori de Poezie şi Ţară, având loc o adevărată revelaţie naţională prin liberă participare şi contribuţia în masă cu strofe inedite din câte 4 versuri care trebuie să înceapă cu banalul predicat ”sunt”, elementul lexical de legătură şi continuitate a strofelor în cadrul imensei opere literare colective, a originalei noastre opere epopeice naţionale. Ziarul Naţiunea şi-a asumat cu onoare datoria patriotică de a publica periodic seriile de câte 100 de strofe ale acestui poem naţional realizat de către dumneavoastră, teribilii şi inimoşii creatori cărora le urăm în continuare, cu ocazia atingerii incredibilului număr de 7.000 de strofe, ambiţie, sentimente înălţătoare, prietenie, armonie, forţă spirituală, inspiraţie. 
  
Împreună cu Ziarul NAŢIUNEA vă felicit pentru impresionanta voastră realizare de până acum, deja un record de neatins, convins fiind că până în septembrie 2012 când se va finaliza faza de înregistrare a proiectului nostru, vom fi ajunns la un record mondial absolut, de zeci de mii de strofe, record ce nu va putea fi depăşit vreodată de un alt popor, iar popor mai talentat nu există. 
  
Îmi face mereu o mare bucurie umectată cu picuri de nostalgie şi emoţie, ori de câte ori am un prilej publicistic jubiliar, să reproduc întâiul articol din Naţiunea dedicat cu tot entuziasmul de început marii noastre aspiraţii – epopeea noastră de inimă românească, ”Rugă fără sfârşit”: 
  
”Românii au hotărât să repare imaginea României penibilizată de către Sorin Oprescu prin cel mai lung cârnat, scriind cel mai lung poem al naţiunii ...  
  
Cu un titlu inspirat din Coloana fără sfârşit, capodopera marelui artist Constantin Brâncuşi, ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” este un proiect patriotic inedit lansat de către Romeo Tarhon pe facebook - http://www.facebook.com/groups/171545649594106/ – în echipă cu inimoşi creatori, iubitori şi amatori de poezie destinată Ţării şi Neamului Românesc. Milioane de români, cu sau fără acces la net, dar cu vibraţie lirică şi cu spirit naţionalist, sunt invitaţi să participe la repararea imaginii României din Guiness Book, în care Sorin Oprescu a ”promovat” ţara cu cel mai lung cârnat ... „Regulamentul” manifestării patriotice este simplu: un român, un poet ... cât mai multe strofe. După doar câteva zeci de ore de la lansarea originalei idei, românii din ţară şi străinătate socializează în masă, mândri că îşi pot aduce aportul liric pentru România. În limita spaţiului electronic şi a celui pe suport de hărtie, ziarul ”NAŢIUNEA”, principal partener media şi sponsor, va publica periodic, inclusiv sub formă de volume prin propria editură, sutele, miile, sutele de mii şi, sperăm noi, milioanele de versuri, având onoarea de a participa la un fenomen, la o revelaţie spirituală care poate constitui un prim pas nonpolitic al solidarizării naţionale, al retrezirii conştiinţei româneşti. ”Neamul românesc nu a coagulat niciodată în jurul unei ideologii, ci a unei stări de spirit” (Dan Puric). 
  
Ca semn al dărurii şi modestei mele contribuţii la înălţarea întru vecie a acestui templu liric românesc, vă dedic cu drag un scurt grupaj din puţinele mele strofe din ”Rugă fără sfârşit”: 
  
Sunt ruga crucii fără de sfârşit 
  
Şi-a nesfârşitelor dureri coloană 
  
Ce-n carnea Celui răstignit 
  
Nu-şi are moarte, ci doar rană ...  
  
Sunt mirele-I fără de floare 
  
La butoniera de la piept, 
  
Inelul îmi va fi din soare, 
  
Carate de lumină şi regret ...  
  
Sunt călător pierdut în zări, 
  
Doar crucea la răscruce 
  
Mă poartă ca un far pe mări, 
  
Mă ia, mă duce, mă aduce ...  
  
Sunt anotimpul morţii – o ucigaşă toamnă, 
  
Când frunză sunt şi-n muguri, iubito, mă adori, 
  
Nesăbuită-amantă ce încă mă condamnă 
  
La dragoste de floare şi la viol de flori ...  
  
Sunt, poate, doar o umbră a umbrei ce o caut 
  
În umbra ce ascunsă-i în triste despărţiri 
  
Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut 
  
Când trenul nu opreşte în gări de amintiri ...  
  
Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge 
  
Corolele verii şi cupele-n floare ...  
  
Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge 
  
La lunga mea moarte, căci e trecătoare ...  
  
Sunt nopţi, sunt zile, dimineţi şi-amiezi 
  
Când porţile spre iad cât iadul larg se cască ...  
  
Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi 
  
E doar o mască-a măştii peste mască ...  
  
Sunt lungi amurguri şi nesfârşite seri 
  
În care ţipă cu tăişul împlântat în spate 
  
Pumnalul ucigaş şi trădător, când speri 
  
Ca ucigaşu-ţi faţa să-şi arate ...  
  
Sunt zile negre şi albe nopţi de-abis 
  
Când îţi priveşti în faţă ucigaşul ... Vezi 
  
Dar nu-i vezi chipul şi visezi că-i vis 
  
În bezna luminoaselor amiezi ...  
  
Sunt zile negre ce se scurg din cer, 
  
Când frunzele mă dor de vis 
  
Şi parcă toamna-i un sicriu de fier 
  
În care zilnic mor de dor ucis ...  
  
Sunt albe nopţi ce în văzduh se scurg 
  
Când frunzele mă dor de chin 
  
Şi parcă toamna-i un etern amurg 
  
În care mor de câte ori suspin ...  
  
Sunt albe nopţi şi negre zile 
  
Când frunzele de dor mă dor 
  
Şi parcă toamna un azil e 
  
În care nu mai încetez să mor ...  
  
Sunt sclavul tău, iubito, dacă-mi ceri 
  
Să te urmez supus am să mă pierd 
  
În amăgiri de tainice dureri 
  
Când îmi vei porunci să te dezmierd. 
  
Sunt robul tău, iubito, dacă tu decizi 
  
Să-ţi fiu în lanţ cel mai supus supus 
  
Tu să mă pedepseşti, să mă ucizi 
  
De nu te voi slăvi că m-ai sedus. 
  
Sunt tot al tău, iubito, cât exist 
  
Şi-a ta dorinţă jur să o ascult, 
  
Să nu-ţi ies din plăceri şi să insist, 
  
Şi dacă-mi ceri puţin să te am mult ...  
  
Sunt, Doamne, încă mulţi români viteji 
  
Gata să moară-n luptă pentru sfânta ţară, 
  
Tu doar deşteaptă-i, dă-le suflet, ţine-i treji 
  
Şi fă-i din nou bărbaţi precum odinioară! 
  
Sunt, Doamne, încă multe neîmpăcate mame 
  
Gata să-şi dea ofranda de sânge de fecior, 
  
Tu doar le-alină plânsul şi trece-le prin vame 
  
De dor şi de durere când fiii dragi le mor! 
  
Sunt, Doamne, încă mulţi şi nesătui duşmani 
  
Gata să surpe malul cu patrie cu tot, 
  
Tu doar le-adu aminte că râvna le e-n van 
  
Şi Ţara să ne-o fure cu noi cu tot nu pot! 
  
Sunt, Doamne, încă oameni ce se trag din îngeri: 
  
Ne vindecă prin harul preabunei lor credinţe 
  
Când, neglijându-şi chinul din propriile plângeri, 
  
Mai mult de noi îi doare, netrebnice fiinţe ...  
  
Sunt oameni care pentru oameni mor 
  
Şi viaţa-şi dau cum n-o fac pentru sine, 
  
Când fără-a le păsa de rana cărnii lor 
  
Rău cărnii lor îşi fac să fie altora mai bine ...  
  
Sunt oamenii care se nasc în Cer şi-n Cer 
  
Vii se întorc la îngeri, dar morţi în misiuni ...  
  
Deşi, sărmanii, zilnic mor câte puţin, nu pier, 
  
Căci noi cei mulţi aleşi, nu credem în minuni. 
  
Sunt ca şi voi şi lângă voi zidar 
  
De ziduri mari ce nu s-au mai zidit 
  
Pentru cupolă, cruce şi altar 
  
Înaltului POEM FĂRĂ SFÂRŞIT ...  
  
Sunt ca şi voi un Om care zideşte 
  
Din versuri o coloană nesfârşită. 
  
Cu fiecare strofă-n inimi creşte 
  
Columna ce din inimi e clădită. 
  
Sunt ca şi voi, am ţara în fiinţă 
  
Şi în speranţa dragilor copii 
  
Născuţi din dragoste şi din credinţă. 
  
De le vom fi alături ne vor izbăvi. 
  
Sunt un cuvânt din sfânta noastră Rugă, 
  
Un mic simbol al forţei ce ne-animă 
  
În lupta contra celor ce subjugă 
  
A Ţării şi a Neamului lumină. 
  
Sunt lângă voi copac şi voi pădure 
  
De trunchiuri înfrăţite-n rădăcini 
  
Copaci ce nu ne temem de secure, 
  
Murind lăstari vom da şi noi tulpini. 
  
Sunt frate pentru voi, frăţia 
  
Iubirii de moşie şi de Neam 
  
Ne va lega pe veci cu România 
  
Şi tot ce mişcă: sânge, râu şi ram.. 
  
Sunt umbra umbrei tale ce seduce ...  
  
De drag şi dor doar prin dureri durez 
  
În temniţa din mine cruce–n cruce ...  
  
Iubito, dă-mi un semn să evadez ... ! 
  
Sunt umbra frunzei tale ce se duce 
  
Când toamna te usuci şi mă desmierzi 
  
În fibra lemnului tău viu şi dulce 
  
Şi-n seva cărnii tale încă verzi ...  
  
Sunt suflete-izvoare care suflet dau 
  
Şi apă vie sfintei Rugi fără sfârşit, 
  
Mai zăbovesc şi eu din când în când să beau 
  
Un strop de liric mir când simt că-s prăbuşit. 
  
Sunt din Cuvânt născut şi din Cuvânt 
  
Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez 
  
Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, 
  
Cuvântul răstignit şi mort să-l înviez ...  
  
Sunt lângă voi constructori de nesfârşit poem 
  
Şi-n prag de sfântă românească sărbătoare 
  
Pentru a Ţării Rugă cu dragoste vă chem 
  
Noi cânturi să-nălţăm din inimi, fiecare! 
  
Sunt în ajunul Ajunului cu voi 
  
Şi coacem toţi din strofe cozonaci 
  
Şi învelim în versuri sarmalele în foi 
  
De verb prăjind din rime rumenii godaci ...  
  
Sunt de Crăciun cu voi, prieteni buni din Rugă 
  
Şi bucuros trăiesc momente de candoare 
  
Când vă doresc tristeţea din suflet să vă fugă 
  
Şi fericiţi să fiţi în zi de sărbătoare. 
  
Sunt poate omul straniu dintr-o gară, 
  
Ori poate omul hâtru de pe stradă ...  
  
Sunt poate omul bun ori omul-fiară ...  
  
Dar azi sunt omul vostru de zăpadă ...  
  
Sunt curcubeul tău ucis, iubito, 
  
Eşti soarele-mi de după ploi acide ...  
  
Sunt frunza ta pe care ai strivit-o, 
  
Eşti mugure ce nu se mai deschide ...  
  
Sunt visul tău de nevisat , iubito, 
  
Eşti basm sub un oblon de pleoape ...  
  
Sunt lacrima-ţi de dor ce-ai risipit-o, 
  
Eşti apa-mi vie înecată-n ape ...  
  
Sunt umbra ta din umbra ta, iubito, 
  
Eşti zvonul unui zvon din răni durute ...  
  
Sunt fericirea ce ai chinuit-o, 
  
Eşti opiumul durerilor trecute. 
  
Fraţi români, vă invit, cu sufletul curat şi cald, să vă alăturaţi marelui mostru proiect liric RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Rugă fără sfârşit – cel mai lung poem colectiv pentru Cartea Recordurilor a ajuns la 7000 de strofe / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!