Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Spiritual > Mobil |   


Autor: Adrian Botez         Publicat în: Ediţia nr. 150 din 30 mai 2011        Toate Articolele Autorului

Rost ascuns

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ROST ASCUNS 

                         lui Eugen Evu 

mai prind o primăvară-n viaţă 

vedea-voi – înc-un an – ce-am mai văzut: 

va fi iar soare – multă disperare 

şi suferinţe mari – de necrezut 

  

...mă-ntreb – mereu – cum e posibil 

să fiu trecutul – eu -  prin flăcări orb: 

cum voi fi îndurat ce-acum e-uitare? 

cum am ajuns oţetul – tot – să-l sorb? 

  

cum e posibil să-ţi repeţi în roate 

şi fericit chiar – un calvar banal? 

cum e posibil – hoţ de cruci în rate 

  

să fii şi răstignit – şi canibal? 

...prostie şi sfinţie – calvar ca har 

treci vieţile prin iarnă – sărman zidar! 

*** 

                                                                    

MI-AM HOINĂRIT O VIAŢĂ 

  

neajutat decât de Dumnezeu 

mi-am hoinărit o viaţă – mână-spartă; 

mi-a fost şi greu – mi-a fost şi mult mai greu 

tot scotocind – degeaba – după-o hartă... 

  

n-am cui să fac cu degetu-a mustrare 

orb dac-am fost – ochi singur mi-oblonii! 

schimbai – de filfizon – buna cărare: 

erau stejar – şi zeu: eu nu-i zării! 

  

nervos – se fâţâie-n grădină moartea... 

s-o chem? s-aştept ca Domnul – în boccea 

să-mi 'ghesuie – furiş – boìtă – soartea? 

  

decât pomanagiu – mai bună-i piaza-rea! 

...nu L-am hoţit nicicând pe Dumnezeu – 

de ce n-accept c-aşa mă vrusei eu? 

*** 

MÂNTUIRE DE ZĂPEZI 

                                      doamnei Monica Matei 

trecutele zăpezi – scurse-n rigolă 

noroi cu năzăriri fecioare-amestecat: 

am cuibărit în vise – o violă 

ce zbârnâie cu-o drâmbă – vinovat! 

  

sfinţenia-i  în ochii de dulăi 

sclavi paşnici lăcrimând de bătrâneţe: 

cu toţii ne târâm – slujind buni – răi: 

ei mor ucişi de prea multă blândeţe... 

  

trecutele zăpezi – scurse cu zoaie 

mai pâlpâie de princiare piscuri: 

nu-i musai să-nmulţeşti noroi – noroaie 

  

ci poţi să arzi prin răstigniri şi riscuri! 

...o dată-n iarnă dac-ai nins pe Munte 

zăpezile se mântuie în Punte! 

*** 

  

  

NĂSCOCIRI CURAT OMENEŞTI 

                                               doamnei Rodica Lăzărescu 

poţi să mori de cutremur şi de 

potop ori pârjol – poţi să mori 

de foame – poţi să mori de 

inimă rea 

  

primele două soiuri de 

moarte sunt viguroase 

laconice: al treilea este 

penibil prelung – şi 

atât de fără întoarcere către 

omenie şi 

oameni 

  

în definitiv – nu Dumnezeu a creat 

penibilul jalnic al morţii – ci 

tot oamenii – s-au sfătuit între ei 

cum se poate-omorî moartea 

ruşinii – cum pot ciunti – hidos şi cumplit 

chinuit – pe liber barbarul - zborul spre 

cer 

  

...şi oamenii – spre bucuria Satanei – au 

izbândit: confortabil - chiar 

strălucit! 

*** 

  

NEÎNCREDERE 

  

gata de-infarct – muguri sfioşi palpită: 

au aşteptat verdict de soare – li s-a dat: 

să se arunce-n aer – sau e-ispită 

cum a tot fost – de-o iarnă-n scăpătat? 

  

să te încrezi în muzica de îngeri 

sau să te-nfunzi în plin de viscol horn? 

de-atâtea ori ai fost chemat să sângeri: 

un soare şmecher nu-i şi unicorn! 

  

ce-i lumea? – un maidan cu muşcături 

abia aşteaptă grindina de fraieri: 

din Feţi-Frumoşi să facă târâturi 

  

tu – don Quijote – cu-umbra-ţi să te-ncaieri! 

...frumoasă-i primăvara de speranţă 

dar pentru-un ou – nimeni nu-ţi dă chitanţă! 

  

*** 

  

DELIR DE PRIMĂVARĂ 

  

catifelatul aer de martie mângâie 

şi zeu se simte orişice momâie! 

iar păsările-au explodat zenituri 

în umeri ne fierb aripi – rai în rituri! 

  

o Doamne – Ţi-ai deschis comoara-n ceruri 

nu se mai văd arhangheli la creneluri: 

nu merit izbăvirea – dar mă simt izbăvit 

în tot arde frăţia – deşi toţi m-au hulit! 

  

delir de primăvară – vicleanul elixir 

mă pradă de nelinişti: cămaşa de nădejdi 

cu ea doar îmi acopăr ruşinea de fachir! 

  

delir de primăvară – în sânge clocoteşti! 

...Hristoase-frate – apasă-mi pe-umeri cruce 

să nu uit că-n cer – doar dorul ei mă duce! 

*** 

  

LINIŞTEA LUMII 

  

am scoborât printre-astre mişunânde 

oprii bătaia ceasului din Munte: 

noaptea – cu ziua-n gât – încremeni – şi blânde 

jivinele uitării să mă-nfrunte 

  

au prins...Chiar Dumnezeu – cu barba-n palme 

priveşte dincolo de orizontul mării... 

toţi suntem trişti în univers – dar calme 

ning din zenit zeiţele chemării 

  

nici inimii nu-i-i lipsă jumătatea 

lumina nu-şi mai cere fulgerare: 

au fost odată Zeul şi Cetatea 

  

s-a abolit acum orice cărare... 

...e un nadir – din când în când şi raze 

Şeherezada gângure extaze! 

*** 

  

CALEA MUNTELUI 

  

aici – pe calea pe care nu apucă 

nimeni – eu voi apuca 

oriunde mă va duce – oricât 

va urca 

  

îmi lipseşte sprijinul 

tălpii piciorului pe 

ceva – înafară de 

raze: dar şi aşa 

tot voi încerca 

  

e un munte umplut de 

exploziile uimirii – şi 

pe ele – fără nicio băgare de 

seamă – voi călca 

  

nu mă călăuzesc îngeri – merg 

din obişnuinţa de a nu sta: 

de un singur lucru sunt absolut 

sigur – încă de la poale: 

piscul – prin încăpăţânarea mea 

splendidă – va exista! 

***                                 

  

NU PENTRU VOI 

  

nu pentru voi aş vrea să mai trăiesc 

ci pentru munţi: de aici nu-i zăresc... 

aici e-atâta praf şi-atâta lepră 

hoardele-aud tot năvălind din stepă! 

  

aş vrea să urc pe crengile de raze 

pân' la fierbinte cuib de Vultur Zeu: 

bătrânii mei la foc de cer s-aşaze 

iar Sfat de Voievozi şi-Arhiereu! 

  

nu pentru voi aş vrea să mai trăiesc 

ci ca-n vecìi de-azur să mi-amintesc 

cum curg – zburând – pâraiele din cer 

  

inima să-mi brăzdeze cu sfânt ger! 

...au fost odată-un munte şi un om... 

...şi-am adormit: secretul – visa-l-om... 

*** 

  

OSPEŢE 

  

leşină muzici – ospeţele de regi 

se gâtuie – livid – cu flori şi cu femei – 

te-obligă paradisul să-l alegi: 

în candelabre-s îngeri – şi-n temei! 

  

un vis isteric linciureşte luna 

coroanele se schimbă pe cătuşe: 

morţile între ele – jucăuşe 

încurcă-n târguri craii cu furtuna! 

  

bravi cavaleri – smulgeţi-vă din Mască 

spargeţi potire – şi salvaţi Ideea! 

Hristos Pribeagul să vă recunoască 

  

...în flori - pe Iosif din Arimateea 

nu-l mai treziţi: blând prinţ – rămână broască! 

...riscaţi cu calul „Har” – nu cu Femeia...!   

*** 

  

MARTIE ÎNVINS... 

  

învins – se-nclină Martie spre vifor: 

câte zăpezi – în primăvara vieţii! 

mai apucăm să ne trăim drumeţii 

sau iar ne pierdem între ceţi de pripor? 

  

ţi-ai pierdut zeul – lună albăstrie... 

deplin armat – când oare va să vie? 

iar urlă lupii, pe la stâni, în munte – 

iar ne plecăm, în umilinţă, frunte... 

  

e-atâta-amărăciune-aici, pe coastă 

că ghioceii nu-şi mai sparg fereastră... – 

şi a venit, din friguri, o nălucă 

  

şi nu mai vrea, din inimi, să se ducă... 

...bătrânii mei, întorşi, mă întrebară: 

va mai fi-n ţară, oare, primăvară? 

*** 

  

SĂ CREDEM... 

  

să credem, frate, că va fi lumină 

să credem neaua că va fi şi rouă... 

poporul în cernire se închină: 

miroase-a flăcări şi a schituri nouă! 

  

toţi sfinţii şi martirii-şi târăsc Crucea 

printre nămeţi -  ţintind mereu spre Nord: 

nu va fi viitor precum atuncea - 

se spintecă-Nviere, nu fiord! 

  

fumegă vinul în potir de-altare: 

o constelaţie-n cuminecare! 

din umilinţe, răni şi neputinţă 

  

se-nalţă Hrist - Coroana de Priinţă! 

...va fi, române, altă primăvară: 

întâi în tine,-abia apoi afară! 

*** 

  

PENTRU IUBIRE 

  

nu ştiu nici ceasul lunii ce-a bătut 

nu ştiu nici, iată, şoaptele din Cer: 

mărturisesc – cu fulgere pe scut: 

iubirea,-n veci, se ctitoreşte-n ger! 

  

doar îndurând calvaruri şi golgote 

poţi învăţa să scrii pe nenufar – 

doar spintecând prin gheţuri şi prin grote 

pe Făt Frumos trezescu-l din zadar! 

  

...s-aşterne promoroacă de tăceri 

şi pulberi de lumină ning în palmă: 

e veste plină-a misticelor veri 

  

care vor refuza să intre-n toamnă! 

...n-au mai rămas din noi nici vorbe şi nici fraze: 

doar două mâini unite-n pod de raze! 

  

*** 

  

NU-S PRIETEN CU NIMENI SUS-PUS 

               „de la mălinar la mălinar”, doamnei şi surorii mele întru Duh, Luminiţa Aldea  

nu-s prieten – măre – cu nimeni sus-pus 

sunt – ziceam -  un simplu trăitor de viaţă... 

nu mă ia deoparte – spună-mi ce n-a spus: 

cumpăr alfabetul cu sânge şi greaţă 

  

slovă după slovă – picătură vie 

îmi înalţ durerea – de la glie-n cer: 

Dumnezeu – în mine – sângeră şi-nvie 

fără de răgazuri – Crucii grănicer 

  

nu-s prieten – măre – cu nimeni sus-pus 

sângerez învăţul – tot – cât se cuvine 

drumu-mi este unul: răsărit-apus 

  

cu o stea deasupra – care treaz mă ţine 

...El, Nazarineanul, frate-umil, sublim: 

împărţim şi sânge, şi stea împărţim! 

*** 

  

  

MARTIE VICLEANUL 

  

martie vicleanul - martie de soare 

prin vine-nlumină – ochiului dă rugă: 

martie de  soare,-mpunsături de floare 

şi vii revoluţii printre aştri-alungă! 

  

martie vicleanul – martie de soare: 

din zăpezi Hristosul – înalţă făclie 

şi astfel în lume nimeni nu mai moare 

tot mai mulţi la focuri încep ca să ştie! 

  

martie de soare – suflet de femeie 

chemat din pâraie – vrăjit din oglinzi: 

la toate-ale lumii se va afla cheie 

  

la toate-ale lumii – ecou de colinzi! 

...se trezeşte orbul -  în barbă cu fluturi 

cască bolţi de ceruri...acuma, te scuturi! 

*** 

  

PRIMĂVARĂ INTERZISĂ 

  

a îngheţat până şi marea – bocnă... 

hrişti – peste val  - păşesc încolo-ncoace 

toţi cocoşaţi – în lung alai de ocnă: 

neliniştiţi – adulmecă – vorace! 

  

spre ţărmii-nceţoşaţi cu lungi păduri 

renunţă pescăruşii să privească: 

din peşteri de văzduh ies monştri-obscuri 

cu ochi fosforescenţi şi bot de iască... 

  

e seară – va fi noapte-n lanţ de beznă 

iar câinii văii te înşfac' de gleznă! 

strigoiul primăverii-a-nnebunit: 

  

e interzis – cât de târziu venit... 

...pe-ntinderea pustie se aprind 

toţi cei ce-ncearcă-n murmur vreun colind... 

*** 

INFARCT 

  

sunt un om atât de mediocru – comod de 

mediocru: îmi place un pic de 

întuneric – îmi place un pic de 

lumină – dar niciodată 

prea mult – din niciunul 

atât cât simt  - dac-aş vrea - c-aş putea 

dobândi 

  

...am repulsie pentru treptele 

prea înalte – sau 

prea joase: rău de 

înălţime – rău de 

adânc 

  

...dar atât de mult aş vrea 

atât de mult...: 

  

dintr-odată să ard orbitor – stea mistuită 

canibalic - de dor - dintr-odată  - să înghit – până-n 

rărunchii mei – arşi de dorinţă - ca pe-un 

uluitor calmant – azvârlit în 

gâtleju-mi de-un doctor grăbit - în 

bezna nefiinţei - beci surpat în adânc - 

totul 

  

fără avertisment – fără 

trepte: surpriza 

apoteotică a 

infarctului: ăsta e 

visu-mi secret 

*** 

  

„MODERNIZAREA” PAŞTELUI... 

  

nu-L mai plânge – astăzi – nimeni pe Hristos 

nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi 

Crucea-I grea n-o îndurăm – direct - pe os 

nici hidosu-i strigăt  - horcăind în toi! 

  

...nevinovată carne să înghită 

în vina lui mereu deschisă-a poftă 

oricine-i pregătit – smerit – să mintă 

să cumpere privata lui Golgotă... 

  

a pregătit ciocane şi piroane 

spectacol: ţâşnirile de sânge 

turbat - vampiric – delicii noi - saloane 

  

cu-orgii şi vome: nu mai ai când plânge... 

...doar în pridvor ceresc Maica suspină: 

Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” 

*** 

ADEVĂRAT ŞI MERITAT 

  

e fariseică lumină-n casă 

Paştele-i nou viclean prilej de vomă: 

nu mai e sfântă nicio masă - 

se-apropie porunca de Sodomă! 

  

Hristosul e uitat – de toţi – pe Cruce: 

cioplim - din fapte – răstigniri moderne... 

se zguduie pământul şi se duce: 

nebunii hohotesc - deschid caverne... 

  

nebuni se suie toţi - cu chiuială 

pe leşul crimei lor – pe bietul miel 

şi vor – toţi – mântuiri de mântuială 

  

gândul tarabei-i Paştele – nu El! 

...nu vă împingeţi – nu tot cereţi grad: 

vă veţi ghionti – la hurtă – toţi – în iad! 

*** 

  

PĂRTĂŞIRE 

  

Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă 

Tu, rege peste-ntunericul de-amurg – 

pune-Ţi  - pe pieptul meu – mâna-Ţi străpunsă 

redă-mă Ţie – din toate câte curg! 

  

Hristoase,-ncoronat de spini – lucind scuipaţi – 

şi  sânge şi batjocură pogoară 

să împărţim şi frângeri şi puteri – ca fraţi 

acum – când lumea s-a aprins de seară... 

  

stinge-mi – Hristoase – peste ochi – mii stele 

prăvale – peste mine – de cer lespezi 

clopote bat ceas alb şi ceasuri rele 

  

dar Tu de mine – frate – nu Te lepezi! 

...în miez de noapte – îngeri Te vor cere: 

voi fi părtaşul Tău, la Înviere! 

*** 

  

   NOAPTEA SĂRBĂTORII 

  

din şopotiri se-aprind – în nopţi – copacii 

şi florile fecioare ard sub văluri: 

cât de bogaţi mai pot fi toţi săracii 

când doar ei văd averile din ceruri?! 

  

tot m-a trezit migala de maeştri 

care-au visat văpaie de petale: 

măiastra boare-a mirilor tereştri 

sunt răsuflări de îngeri – cer la poale! 

  

da – m-a trezit Hristos în Sărbătoare: 

a înviat – din răni – în cununie! 

tot ce-i rănit – făcutu-s-a-n El floare 

  

iar în treziţii oameni – nebunie! 

...de câtă nebunie eşti chemat 

Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?! 

*** 

  

LĂNCIERII PRIMĂVERII 

  

cu lăncile de flori împung spre ceruri 

să se destupe Taina Învierii: 

de peste tot – din orice colţ de leruri 

fulger' lumina albă – lăncierii! 

  

e-o devastare – prigonire-a iernii 

cu tăvălugul razelor de flori – 

severă putrezire – fărăviermii 

fără slin de metamorfoză: doar zori! 

  

tăios – văpaia luptei-incendiază 

pământ şi cer – şubred şi mucegai: 

rămâne-n viaţă cine-a cerşit viaţă 

  

şi-a scăpărat pricini în contra beznei 

şi-a complotat să fie – pe pământ – iar rai! 

...scânteie-a Trandafir – pe Cruce – cuiul Gleznei... 

*** 

  

ÎN VISUL GRĂDINII 

  

în visul Grădinii mă voi odihni 

şi – de n-am fost smerit – acum voi fi: 

plutească-mi mantii de senin pe umăr 

deasupra mea-i un stol de îngeri fără număr! 

  

...şi mintea-mi toarce preacuminte strună 

şi inimii i-am dat – pentru iubiri – arvună: 

s-a luminat fereastra Preacuratei – 

sunt trubadurul aşteptat al soartei... 

  

...n-aduc suspin – nici fumuri de mărire 

doar inorogii blânzi ai Cosânzenei: 

sunt doar văzduh – parfume şi uimire 

  

sfioasă rază-aprind – spre voalul genei... 

...îngenunchem minunii de candoare: 

Regina-n Cânt de Dor  – Privighetoare! 

*** 

  

SONETUL TIMPULUI 

  

trece vremea – trece vremea – trece vremea 

alergai prin viaţă – bestie năucă 

trece vremea – trece vremea – trece vremea 

nu-nvăţai să cer – nici cum este de ducă 

  

n-am încredere-n lumină sau în noapte 

te privesc chiorâş doar pentru că exişti 

pentru mine codrul  nu mai are şoapte 

pentru mine-n ceruri îngerii sunt trişti 

  

un biet suflet – suflecat de minte 

se târăşte-n praful porţilor de rai 

nu-şi găseşte lacrimi – nici cuvinte 

  

de rugat pe Maica Florilor de Mai 

...trece vremea – trece vremea – trosnesc grinzi: 

au rămas din mine doar cioburi de-oglinzi 

*** 

CERŞETOR LA DOMNUL 

  

cerşetor la Domnul – asasin de regi 

cu ochi de agheazmă vin la-naltul Tron: 

am zdrobit în colburi înmulţite legi 

totuşi – Mântuirea ştiu că nu e zvon! 

  

osânda-mi se cântă prin copaci de rai 

începutul lumii a-ngânat-o-ntâi: 

păcatele toate sunt pe mine strai 

vin la Hrist să-mi fie – iarăşi – căpătâi! 

  

mă târăsc pe coate – picioarele-mi cioate 

sângele îmi strigă Numele din Cer: 

am trecut prin viaţă – biruit-am zloate 

  

nu mă mai spăimântă niciun temnicer! 

...îngeri – Doamne – iarăşi - prispa-Ţi înlumină: 

ştiu că-Ţi scaperi lacrimi în biata mea tină... 

*** 

  

                                       Adrian Botez 

Referinţă Bibliografică:
Rost ascuns / Adrian Botez : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 150, Anul I, 30 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Botez
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!