Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Roni CĂCIULARU - UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
George Roca  
Căutând insula fericirii / Looking for the Isle of Happiness  
Poeme bilingve /  
Bilingual poems  
Editura ANAMAROL  
Bucureşti, 2013, 120 pagini  
 
Un om se luptă cu intemperiile dure ale existenţei, cu sufletul său, biruindu-se mereu şi căpătându-şi astfel liniştea, calmul, fericirea. Viaţa sa este o permanentă luptă pentru a trăi frumos. Pentru a supravieţui, dar nu oricum, ci demn, moral, cu respect de sine şi faţă de substanţa cinstită a fiecărui om care este om. Omul acesta e George Roca, un poet de mare amplitudine, care a publicat recent un admirabil volum de poezie. Titlul este sugestiv şi edificator: „Căutând insula fericirii”. Intreaga pulsaţie emoţională şi ideatică a poetului tinde să se contopească cu cea a universului, poezia sa având o clară şi liberă reverberaţie cosmică.  
 
Ca să nu folosim cuvinte mari, trebuie să arăt că poetul, bucurându-se de tot ce înseamnă viaţă, ne îndeamnă azi să ne bucurăm, ca şi el, simplu şi profund, de oameni: „Când vă treziţi dimineaţa,/ bucuraţi-vă de oameni/ veţi avea o zi mai bună/ veţi fi mai sănătoşi/ veţi fi mai înţelegători/ cu mediul înconjurător/ veţi fi mai buni cu voi/ veţi fi mai buni cu semenii voştri/ veţi fi mai iubiţi de cei din jur/ vă vor iubi oamenii/ vă vor iubi animalele/ vă vor iubi plantele/ şi astfel/ veţi trăi în armonie/ cu Universul”. Acesta, Universul, scris cu literă mare la-nceput, este forul suprem, iar vibraţia de omenie adevărată este la unison cu Universul, este frumuseţea, libertatea, rostul firesc al existenţei noastre. Iată deci că, dacă vorbim despre tematica acestei culegeri de poezie, distingem deja două trăsături esenţiale: umanismul poetului şi vibraţia cosmică.  
 
G.R. este un bonom, un mare prieten cu multă, foarte multă lume, iar sensibilitatea poetului este de o acuitate (ascunsă bine) cum rar se întâlneşte. Marile idealuri umane se împletesc cu viaţa de fiecare zi şi alchimia inimii poetului nostru scoate la iveală o poezie de o curăţenie spirituală şi morală de zile mari. Sigur, e greu, sau chiar imposibil, de descifrat clocotul interior al unui astfel de poet autentic. Dar deducem unele trăsături ce se desprind din SCRISUL său, unde este cel mai sincer şi unde, faţă cu sine însuşi, acceptă să se denuteze un pic...  
 
Este însă foarte limpede că poezia lui George Roca se desfăşoară sub curcubeul căutării fericirii. Ca om social, al vieţii de zi cu zi, autorul şi-a găsit o minunată formulă a fericirii sale: el este trubadurul internetal al presei de limbă română de pretutindeni, este susţinătorul şi propagatorul a foarte multor talente jurnalistice şi literare, câştigându-şi prietenei de-o măsură cu luminile sufletului său. Prietenia îl face fericit, căci ea îi confirmă bucuria sa genetică şi de temperament: aceea de a dărui, de a se dărui, dezinteresat, lipsit de meschinării, egoisme, dedublări perfide. Unde mai întâlneşti azi un astfel de om?! Dar, de fapt, G.R. nu este un om obişnuit. El este Poetul, cel care-şi împarte sufletul, viaţa, gândirea pozitivă spre soarele vieţii lui, care este omenirea toată, în ceea ce are ea mai bun.  
 
Pe plan poetic, nu găsirea fericirii e o problemă, ci căutarea ei permanentă; drumul către atingerea fericirii, constitue dialectica zborului său, căci nemulţumirea de sine - şi nu numai! - interioară poetului (condiţie a evoluţiei, a progresului, a existenţei adevărate) nemulţumirea aceasta, dincolo de bucurii şi tristeţi diurne, este parte din pulsul invizibil al lui G.R. Şi astfel găsim chiar în deschiderea cărţii, un excelent poem, care trebuie citat pentru decantarea rafinată a sentimentelor şi ideilor, exprimate simplu, calm, omeneşte. Vom vedea cum viaţa pătrunde în poezie, iar poezia înnobilează viaţa. Este, cred, un poem definitoriu: „Incercăm cu toţii să supravieţuim/ în secolul acesta al turbulenţei/ creându-ne în imaginaţie mici insule/ unde evadăm atunci când/ nu mai putem face faţă/ uraganelor şi cutremurelor/ ce ne înconjoară./ Acolo, pe insula noastră/ jucăm şotron/ chiar dacă nu ne mai ţin balamalele,/ gângurim ca bebeluşii,/ ne aşezăm pe tronul regelui/ fără să ne fie frică de pedepse,/ sărutăm şi ne iubim/ cu toate vedetele intangibile/ ale lumii moderne./ Acolo, pe insula fericirii noastre/ este veşnic primăvară./ Acolo suntem mereu tineri/ şi sănătoşi/ şi veseli/ şi... buni!/ Căteodată,/ când pe insula fericirii/ ne simţim singuri,/ invităm desigur,/ prieteni dragi/ să ne însoţească/ şi să împărtăşească/ bucuriile noastre./ Şi astfel,/ se produce o simbioză miraculoasă/ care vindecă sufletul/ de toate relele pământului/ făcându-te să gândeşti curat/ atunci când te reîntorci la realitate”.  
 
Tematica acestui volum bilingv, selectiv (traducerea din română în engleză o face însuşi autorul, încât proverbul care zice „a traduce înseamnă a trăda” se confirmă aici doar în mică măsură) tematica, spuneam, este largă, incluzând concentrate poeme de dragoste, de singurătate, de deplângere reţinută a trădării, infiorându-ne, cu doar fulgurări artistice, de dezamăgiri ireversibile, de neîmpliniri, dar şi de bucuria reciprocităţii în dragoste. Meandre sufleteşti cu greu descătuşate şi rafinat scoase la lumina tiparului, ne înnobilează lectura, căci ele ne apar privite din perspectiva senină a învingătorului de azi. Poezia lui Roca este adesea măsură, discreţie, decenţă, umanism profund şi are sunete rare, armonioase, chiar măreţe în simplitatea lor firească. In „Evadarea” ideea de însingurare şi nevoia de prieteni, de rude, de oameni apar într-o lumină dramatică, numai că suferinţele sensibilităţii rănite sunt compensate de o anume rezolvare concludentă: „Mulţi oameni m-au ocolit/ fără să-mi dea bună ziua./ M-am refugiat la rude,/ dar mi-au întors spatele./ Am cerut ajutor prietenilor, dar s-au făcut că nu mă cunosc./ Am încercat să mă apropii de tine,/ dar ai fugit,/ lăsându-mă şi mai însingurat.// Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mi-a deschis larg braţele/ şi m-a mângâiat pe creştet!”.  
 
Nu-mi propun aici, desigur, să mă refer la întreaga plurivalenţă a poeziei lui George Roca, dar sunt bucuros să subliniez că se distnge, în poemele sale – aşa cum am mai sugerat - ca dominantă, dorinţa esenţială de a trăi în rezonanţă cu Universul, în care se contopeşte ideea de divinitate şi de existenţă naturală, ca şi permanenta şi simpla antiteză dintre bine şi rău. Poem aproape faustian – din care nu răzbate nici o vorbă legată de vreun pact cu diavolul – „Rugă” ne dezvăluie lungimea aripilor spirituale ale acestui esenţial poet. „O, Doamne,/ fă-mi în voie,/ dă-mi ani câţi am nevoie,/ să-mi pot permite,/ o, Doamne sfinte.../ necunoscutul să-l dezvălui”.  
 
Poetul George Roca deţine arta umanizării neostentative a elementelor universului, prin includerea lor în dimensiuni pământeşti curente, cotidiene. Efectul e teribil. Numai citindu-i poemele, îţi poţi da seama că intimizarea, reducerea cosmosului la parametrii vieţii terestre, duce la creşterea figurativă a dimensiunilor umane. Întâlnim aici nu numai sentimentul stenic-reconfortant, generat de contopirea omului cu universul, dar şi satisfacţia omului de a-l asimila, de a se simţi în consens cu el. Nici pe departe, citindu-l pe G.R., nu te simţi copleşit de imensităţi infinite. Dimpotrivă. Condiţia umană pluteşte calm şi înţelept. Mi-aş permite, în acest context să observ la George Roca un – cum aş putea să-l denumesc? – sentiment mioritic. Un aer senin învăluie şi ascunse, depărtate, arome de tristeţe... (Da, „arome”, căci în poezie, între polul pozitiv si cel negativ, se află excepţionalul suflet al artistului, care transfigurează după chipul şi asemănarea sa...). Filosofia aceasta a existenţei o întâlnim în poeme precum „Micul univers” (spre a da doar un singur exemplu!).  
 
Citindu-l pe G.R. sufletul tău se delectează cu grandoare şi tristeţe, cu joc şi evoluţie, cu dragoste şi izbândă, cu vis şi cu resemnare...Şi asta - echlibrat, esenţial şi frumos. Numai o astfel de magnitudine a gândirii şi sensibilităţii, îl poate face pe poet să treacă cu bine printr-o lume de seisme şi nimicnicii. Numai privindu-le senin, din perspectiva unui cosmos bun şi uman...  
 
Apropo de aerul mioritic de care vorbeam: mi-aş permite să citez un mic-mare poem: „Culcat,/ stau cu ochii închişi/ şi visez la poiana mea cu flori./ E atâta linişte şi armonie!/ Şi totuşi căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiţi/ de atâta privit spre spaţiul virtual”. („Căprioara nebună”).  
 
E plăcut şi uşor să citeşti versurile lui George Roca, e reconfortant şi înnobilant să-i citeşti destăiuirile, căci nu o dată el povesteşte cu limbajul poeziei (am putea vorbi de lirismul epic al poemelor lui Roca). Fără îndoială, este o adevărată plăcere să citeşti în volumul „Căutând insula fericirii”, poeme de o rară vibraţie estetică, simple şi sugestive, dar încărcate cu trăiri profund omeneşti. Cartea aceasta, scrisă cu har, nu ne asigură reţeta fericirii, dar citindu-l pe G.R. înţelegi că marea bucurie este tocmai căutarea ei!  
 
----------------------------------  
Roni CĂCIULARU  
Petah Tikva, Israel  
5 ianuarie 2014  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Roni CĂCIULARU - UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!