Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Roni CĂCIULARU - UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Şi virtutea are păcatele ei, precum şi păcatul are virtuţile sale!”. Aşa spune Dorel Schor, într-una din renumitele sale „ziceri”. De fapt, el se şi ocupă, adesea, prin scrierile sale, de păcatele virtuţii. (Şi nu numai!...). Eu îmi voi permite aici să insist doar un pic pe partea a doua a acesui dicton original şi bogat în înţelesuri. Anume, de „păcatul [care] are [şi el] virtuţile sale”. Când spunea scriitorul umorist, care este Dorel Schor, că un aforisme, de fapt, un întreg roman, scris într-o propoziţiune sau două, avea, mai ales în ce-l priveşte, destulă dreptate! El scrie scurt şi cuprinzător. Dar cine are cap, poate înţelege cu mult mai mult decât se vede...  
 
Desigur, Păcatul are atâtea valenţe de euforie şi delicii, ca şi atâtea - de abjecţie şi ticăloşie, încât e foarte greu să ne definim termenii, spre a ne înţelege cât mai bine. Dar nu cred că e prea multă nevoie de clarificări, căci fiecare dintre noi păcătuim. Aş spune chiar că suntem meşteri iscusiţi. Numai că păcătuim într-un fel sau altul. Unii într-un fel, alţii – în altul. Aşa şi Dorel Schor. Are el, nu spun nu, destule păcate, pe care le face dezinvolt şi, cred, inconştient, dar păcatul său cel mai mare, în deplină cunoştinţă de cauză şi de neiertat, este acela că scrie şi literatură. Şi încă de bună calitate. E umorist. Se ocupă deci, adesea, de „virtuţile” păcatelor adevărate ale altora.  
 
Drama începe de la faptul că aceşti „alţii” suntem chiar noi. Îl citim pe Dorel Schor, zâmbim intern şi ne bucurăm de umorul său aparent delicat, fin, rafinat, însă percutant, năstruşnic, exact şi cameleonic, adesea, aparent cotidian, diurn, dar şi peren. Să recunoaştem, drama nu este a lui D.S. E a noastră, pentrucă mereu credem că e vorba de alţii, fără să sesizăm că uneori râdem de noi! Deci, marele păcat al acestui scriitor este faptul că scrie parşiv de bine. Ne duce cu zăhărelul, ne artă cu degetul în alte direcţii decât acelea unde suntem noi, cititorii săi, dar trage cu coada ochiului, să vadă dacă „ne-am prins”, dacă înţelegem înţelesul inteligent şi deductiv. De altfel, el are o dispută continuă cu proştii şi prostia, cu tabu-urile devenite automatisme şi frâne în înţelegerea adevărului, cu îngâmfarea, cu societatea şi guvernul, cu lumea vivace şi nebună, cu viaţa mizerabilă şi în declin, cu lucrurile la mintea cocoşului, rămase doar la înţelegerea acestuia...  
 
Greu de cuprins toate virtuţile păcatului, aşa cum o face – ca nimeni altul – Dorel Schor! Trebuie să-i citiţi – îmi permit să spun – opera: 14 cărţi scrise şi publicate (ştiu că mai are şi altele, în sertar!), ca să aveţi o privire mai cuprinzătoare. Puteţi face acest exerciţiu (nouă cărţi tipărite, vreo cinci alcătuite pe internet, cu o frumoasă aparenţă electronică)! Şi nu veţi regreta deloc!, căci e un lucru deosebit de agreabil. Dar parcă vorbeam despre vituţile păcatului de a scrie ale lui Dorel Schor. Sunt multe aceste virtuţi, şi-ţi trebuie subtilitate, inteligenţă şi bun gust, ca şi un anumit grad de cultură, ca să le sesizezi şi să le apreciezi aşa cum se cuvine. Căci D.S. scrie pentru toţi, zâmbesc cei mai mulţi, înţelege cine poate. Ăsta-i el - amabil şi blajin, ca o mănuşă catifelată, dar care ascunde o mână de oţel, ce are grijă să nu-ţi strângă prea tare mâna, dacă i-ai întins-o. Numai că scriitorul acesta special, filozof şi umorist, nu prea dă mâna cu oricine...  
 
Dorel Schor presară sclipiri din umorul său subţire şi în „zicerile” cu care ne-a obişnuit săptămânal, prin rubrica sa din revista „Magazin expres”, dar şi prin numeroase publicaţii româneşti de pe toate meridianele globului. Pentru cei care încă nu-i cunosc scrierile, spre delectare şi cunoaştere, iată câteva exemple, extrase din recentul său volum „Zâmbeşte, mâine va fi mai rău”, editat la Iaşi: „Dacă eram şi modest, aş fi fost perfect!”; „Umorul nu se livrează cu instrucţiuni de folosire”; „Adevărul este ca uleiul de măsline... Cam scump!”; „Când doi se fac reciproc idioţi, nu-i contrazice”; „Soţia e jumătatea mea, eu sunt jumătatea ei. Şi uite-aşa am ajuns un sfert”; „Nu vorbi prostii fără să ştii. Intâi informează-te!”; „Suntem în mâinile lui, dar măcar să şi le spele...”. Şi tot astfel de ziceri întâlnim şi în volumul apărut recent, la Madrid, cu titlul „El trahe de Adan”, adică, în româneşte, „Costumul lui Adam”. De fapt, eu cred că zicerile lui D.S. sunt apropate mai mult de filozofie şi literatură, artistul înnobilându-le şi cu şfichiuri humoristice, nu de puţine ori, dându-le astfel un plus de strălucire şi atracţiozitate.  
 
Dar, dacă vrem să ştim cu adevărat unde autorul nostru „păcătuieşe” din plin, printr-un umor de rară calitate, jubilând şi mai mult, şi bucurându-ne clipa lecturii, atunci e bine să ne îndreptăm spre acel teritoriu de aur (insuficient subliniat de critica literară!), adică proza sa scurtă. ( Mă refer, mai ales, la recentul volum: „Toate spectacolele sunt unice”, apărut la Bucureşti). Aici, în astfel de cărţi, stai la o cafea cu un scriitor de a cărui valoare eşti convins de la primele rânduri. Naraţiune scurtă şi artistic gradată, descrieri nuanţate, ironia, satira, gluma – bine amplasate, poanta din final dezvăluind acelaşi zâmbet interior, care este de mult mai bună calitate, decât hohotul gâlgâitor-zgomotos şi vulgar, pe care niciodată nu-l vei întâlni la Dorel Schor. El ne oferă un zâmbet ştrengar (cum bine îl definea cineva) în spatele căruia se află o deosebită profunzime a gândirii, un alambic ce rafinează fructele mâniei, transformându-le în zâmbet şi glumă, atent şi degajat exprimate. Şi asta - spre a nu deranja sau lovi, spre a nu insulta pe cineva anume.  
 
Dorel Schor e corziv fără ca să-l simţi, el arzând adesea cea ce nu trebuie să fie. De fapt, asta e medicină spirituală modernă, cu mijloace care vor să excludă durerea! D. S. există, deci, prin proza lui, acum, dar mai ales în timpul care urmează. Miniaturile sale umoristice sunt unice, iar volumele amintite sunt o încântare pentru orice cititor inteligent şi dotat cu ceea ce nu toţi au: simţul umorului. Schiţe precum „Musaca de vinete”, „Mă trezesc la cinci”, „Norocosule!”, „Datoria de onoare”, „Fenomene inexplicabile”, Despre artă şi cultură”, „Hamlet”, „Mirosul bancnotelor” şi atâtea altele, sunt piese cu umor adevărat, de cel mai bun gust, de viaţă trăită, de înţelepciune şi univers atât de specific lui Dorel Schor, atât de asemănător cu cel al fiecăruia dintre noi şi totuşi aparte.  
 
Cu dreptate scrie despre D.S. preşedintele Academiei Libere „Păstorel”, de la Iaşi, strălucitul scriitor Mihai Batog – Bujeniţă: „Farmecul intelectual, subţire şi umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor oferă acea satisfacţie lăuntrică, acel zâmbet interior, efect al descoperirii frumosului în deplinul său înţeles, a feţelor, de regulă, nevăzute ale cuvântului şi, mai ales, al adevărului lor, chiar dacă acesta nu este chiar foarte comod pentru păcatele noastre cele de toate zilele. Citind, vom deveni noi înşine mai înţelepţi, sau poate chiar mai buni. Cu siguranţă însă şi mult mai atenţi cu noi înşine. Ceea ce chiar este foarte necesar.”...  
 
Au mai scris despre umorul lui Dorel Schor: Aurel Baranga, Mircea Iorgulescu, Valentin Silvestru, Sebastian Costin, I.Schechter, Iosef Petran, Rodica Grindea, Lucian Valea, Sergiu Levin, M. R. Iacoban, Andrei Bacalu, Ion Cristofor, Valentin Silvestru, Liviu Antonesei, George Roca, ca şi Juan Ramirez, Hector Martinez Sans, Diego Vadillo Lopez, Manuel Alonso de Castra, Barbara Rodriguez şi mulţi alţii. Al. Mirodan l-a numit „un scriitor umoristic de excepţie”. In ansamblu, D.S. este acuzat pentru virtuţile păcatului său, arătându-se clar că stilul său este elegant, umorul e sănătos şi... cumsecade, râsul său e adesea binevoitor şi reconfortant, ironia este simpatică, iar soluţiile sunt imprevizibile, câteodată chiar şocante. Unii îl văd versatil şi inteligent, alţii – constructor de situaţii şi analist de caractere. Şi, atenţie, aici nu sunt trecute toate virtuţile păcatului esenţial al lui Dorel Schor!  
 
Iată de ce, printre altele, mai adaug şi faptul că umoristul nostru este, în ascuns, un dezgustat de racilele lumii, dar el le priveşte cu superioritate, concesiv, amuzându-se şi spunându-şi trist: „Aş fugi de mine însumi, dar unde să fug?”... Umoristul păcătos ne arată nostimada lumii şi, la el, într-adevăr, toate spectacolele sunt unice! De altfel, umorul său este cunoscut în Anglia, Canada, Statele Unite, Germania, Spania, România, Belgia, Australia... Şi, evident, în Israel. Afirmasem, mai de mult, în scris, că, în cazul lui Dorel Schor, avem de a face cu un talent de excepţie, care apreciază esenţa. Menţin. Şi, dacă esenţele tari, aşa cum spunea, mi se pare, Napoleon, se păstrează în sticluţe mici, atunci umorul lui Dorel Schor se manifestă în scrieri scurte. Esenţe!  
---------------------------------  
Roni CĂCIULARU  
Petah Tikva, Israel  
20 februarie 2014  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Roni CĂCIULARU - UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1152, Anul IV, 25 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!