Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Roni CĂCIULARU - PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A expune tablouri la Galeria centrală din satul artiştilor, Ein Hod, este un titlu de cinste şi mândrie. Recenta expoziţie (”Stele şi Ţărână”) – cu mai multe tablouri de autentică valoare, aparţinând doar pictorilor din cadrul acestui renumit sat, datorat lui Marcel Iancu - are un singur invitat „din afară”: Liana Saxone Horodi. Nu este lipsit de semnificaţie acest fapt, dacă ţinem seama că einhodnicii ţin la valoarea artistică, iar filtrul este sever şi, de cele mai multe ori, corect. Curatoarea expoziţiei, Naomi Huss, care este şi directoarea Galeriei, are şi de această dată cu ce se mândri!  
 
Cele două pânze semnate de Liana Saxone Horodi, sunt la loc de cinste, şi... între cer şi pământ, unul din punctele mele de sprijin, plin de sensuri şi semnificaţii, mustind cu esenţă de aromă a sufletului de femeie, este constituit tocmai de imaginile oferite de pictoriţa haifaiană. Dar, din păcate, trebuie să spun că regret selecţia făcută, căci m-aş fi aşteptat să văd acolo, în Expoziţia de la Ein Hod, un al treilea tablou (fie şi în locul unuia din cele două expuse) tabloul care face parte, de fapt, dintr-o serie de patru, câte alcătuiesc acest mănunchi unitar. Este vorba de o formidabilă pânză, care prezintă o femeie încadrartă, metaforic, în nişte rame pictate pe pânză. Acesta este, desigur, cel mai puternic tablou din această serie (cel puţin); este cel mai expresiv şi mai caracteristic vigoarei estetice şi maturităţii artistice, împlinite, a Lianei Saxone-Horodi. El este de un dramatism deosebit, iar mijloacele artistice, poate nu tocmai pedante (dar cine are nevoie de aşa ceva!) sunt foarte adecvate şi slujesc de minune mesajul pictoriţei, transmit substanţa umană cu o extraordinară profunzime şi viabilitate. Pentru mine, şi sunt sigur că şi pentru mulţi alţii, aceast tablou este o mare piesă de rezistenţă a Lianei Saxone-Horodi. (Am avut prilejul să admir cele patru tablouri, într-o nu prea îndepărtată vizită la „atelierul” artistei din Haifa, vizită făcută împreună cu poetul şi publicistul român-australian George Roca. Atunci pictoriţa încă mai migălea la „cvartetul” respectiv. Astăzi aceste pânze sunt împlinite şi vorbesc de stări sufleteşti deosebit de vibrante, artista nuanţând şi reuşind să exprime o emoţionantă plurivalenţă a imaginilor sale artistice).  
 
Cu scuzele de rigoare, pentru insistenţa mea asupra unui tablou care, deocamdată, nu poate fi văzut, dar care sunt convins că va ajunge la lumina spoturilor vreunei alte expoziţii, nu peste mult timp, să ne apropiem de cele două portrete expuse, care ne aşteaptă. ( Desigur, sunt încă atâtea imagini de mare frumuseţe, care fac din expoziţia aceasta „un regal”, dar subiectivitatea ne limitează acum doar la pictoriţa originară din România, Liana Saxone Horodi, cu care ne mândrim, fireşte).  
 
Voi începe cu o digresiune, despre artista însăşi. Unele din trăirile ei personale, cu puternice implicări sociale, ba chiar şi politice, sunt, nu o dată – cum să spun?! – câte un clocot puternic, într-o oală cu presiune. „Vaporii”, când se-adună prea mult, se ştie, trebuie să-şi găsească supapa salvatoare. In revista „Climate literare!” artista ne spune: „Am vrut să povestesc lucruri pe care nu le-am povestit niciodată, gândind că voi deschide Cutia Pandorei”. Artista are multe încă de spus despre un trecut „presărat cu multe realizări, dar şi cu multe decepţii”, despre „conflicte”, despre...; dar iată că supapa slvatoare a unui psihic optimist, este tocmai inteligenţa acestui om, care se numeşte Liana Saxone-Horodi. Ea îşi dă seama că „N-ar fi înţelept să dezgrop lucruri supărătoare(...). Nu mi-ar folosi nici mie, nici altora. (...) Din CUTIA PANDOREI, nedeschisă, reţin numai SPERANŢA”. Ideatic artista pare a fi găsit o rezolvare a eului ei, dar presiunea tot este mare, şi numai arta sa adevărată o eliberează. In forurile sale intime ea rămâne, în continuare, cu ascunse trăiri contorsionate, este aceeaşi Liana, dar mai matură, mai înţeleaptă, mai sensibilă şi mai profundă ca artistă. Imi reamintesc de trunchiurile ei de copaci, răsucite, din alte picturi, de crengile uneori încrâncenat unite, de frumuseţea şi durerea unora din peisajele pictate de ea, uneori sugerând un non sens, alteori o luptă durută dintre bine şi rău, o dorinţă neîmplinită, o victorie a frumosului, a existenţei sau a speranţei.  
 
Durerile acestei poete a penelului sunt provocate de nedreptatea, răutatea, perfidia, laşitatea, josnicia unor oameni. Este vorba, de fapt, despre permanenta luptă a pictoriţei cu sine însăşi şi cu lumea care nu e cum trebuie, lumea, viaţa, care sunt atât de frumoase şi nu de puţine ori atât de urâţite de noi înşine. (Desigur, am în vedere, aici, doar o parte din mult mai bogata paletă ideatică şi afectiva a pictoriţei!). Şi trec cu uşurinţă de la trunchiurile de copaci, dureroase uneori, la durera care-i provoacă o puternică tristeţe, însoţită de mirare şi depresie, aşa cum le găsim pe chipul femeii pictate pe fond albastru. Tristeţea, cu nuanţe diferite, e sugerată şi de diversele tonuri de albastru, pe alocuri albastru şi mov, adăugându-se şi ceva maro închis, cu rezonanţă de un fel de roşu întunecat. Intregul fundal e predominat de un albastru zbuciumat, închis, apăsător. Mie el îmi sugerează, un pic, şi cerul cândva senin, dar asta-i, poate, doar o iluzie, căci acum e apăsător, a ploaie şi înserare tristă... Interesant că atmosfera de decepţie şi de primire a unor lovituri puternice şi neaşteptate din viaţa eroinei, este subliniată nu numai de mimica deosebită, asupra căreia voi reveni, dar şi de contrastul îmbrăcăminţii luminoase, cu alb, cu galben, cu verde, cu maro şi bej, în puternică opoziţie cu câteva linii negre, care marchează conturul îmbrăcăminţii. Deşi cantitativ este redus – dacă privim spaţial în economia tabloului - el, negrul, este deosebit de puternic şi sugestiv, expresiv, marcant. Iar chipul, portretul propriu-zis, exprimă decepţie şi îndârjire, neputinţă şi stupoare, indecizie şi, în acelaşi timp, hotărârea de a lupta. Cu destinul, cu sine însăşi, dar mai ales cu elementele răului din afară. Este vorba, aici, despre o femeie deprimată şi decepţionată, dar privirea ei fixă nu e debusolată, ci orientată, cumva, spre căutarea unei soluţii, pe care nu o găseşte deocamdată.  
 
Ce mă impresionează cu putere la acest tablou (dar şi la celelalte din seria amintită) pe lângă alte aspecte, este că pictoriţa ştie să-mi transmită mişcarea psihică a eroinei sale, în decursul timpului. Nu e numai surprinderea unui singur moment, ci o poveste cu trecut şi mai ales prezent, dar, formidabil, chiar şi viitor. Fie el şi trist, fie el chiar, poate, tragic... Tabloul este de un amplu dramatism, şi e marcat de verosimilitate şi naturaleţe. Chipul este astfel făcut (o parte luminoasă, normală, iar celălalt obraz e pictat cu maro închis) încât relevă un conflict interior esenţial, impus de vicisitudinile vieţii. Aş vrea să vorbesc cu eroina portretizată, s-o îmbărbătez, dar demnitatea ei tristă nu-mi permite...  
 
Celălalt tablou al Lianei Saxone Horodi, are acelaşi model după care a pictat, care a inspirat-o puternic, dar eu tot pe pictoriţa noastră o regăsec. Este aici o altă stare de spirit, iar coloritul viu, fierbinte, exprimă tensiuni ascunse şi disimulate, aceeaşi intensă voinţă de a învinge, dar şi o stare mai calmă, mai optimistă, mai echilibrată. Intrebările, indecizia sunt pe cale de a deveni semne de exclamare! N-a dispărut culoarea neagră (ea este alături de sugestii maronii) dar, deşi păstrază conflictul dramatic, este mai atenuată, făcându-şi loc, aproape predominant, roşul şi galbenul, fundalul fiind, de astă dată, verde şi un pic cărămiziu, susţinând starea afectivă a personajului. Conflictul e acelaşi ca în celălat tablou, dar timpul şi-a spus cuvântul, deciziile se vor lua.  
 
Vreau să insist, măcar cu o vorbă, asupra artei pictoriţei de a reda situaţii şi sentimente în evoluţia lor, în complexitatea lor contradictorie, ea fiind un subtil psiholog şi un adevărat maestru în redarea lor picturală. Totodată, simt la această artistă, tot mai multă rafinare interpretativă a vieţii, o pătrundere nuanţată şi filozofică a personajelor sale, un mare echilibru, pozitiv, transpus clocotitor şi în picturile sale de acum. Mijloacele de exprimare ilustrează un stil personal bine închegat şi inconfundabil. Liana Saxone se autodepăşeşte mereu, încât mă tem să spun că asistăm la apogeul creaţiei sale, căci nu ştim cu ce surprize va mai apărea!  
 
Roni CĂCIULARU  
Petah Tikva, Israel  
decembrie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Roni CĂCIULARU - PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!