Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Introspectie > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 796 din 06 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Roni CĂCIULARU - MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mărunte amintiri. Din Bacăul de-altădată. Din copilăria de-altădată. Din carnetul de vise de-acum. Le notez oarecum printr-o aşa zisă „metodă” a dicteului automat. Fără vreo logică ori cronologie riguroase. Puncte din memorie. Funigei de curcubeu. Clipe de demult (şi nu prea). Cadre. Frânturi. Tablouri dintr-o expoziţie..


Mă aflu, din nou, „pi centru”, la Bacău... Teatrul şi fostul cinema „Măraşti”, „Alimentara” de-altădată, cu program non-stop, vânzătoare drăguţe, la care, încă de pe când eram prin clasa întâia, mă uitam cu drag şi cu chemare. Lucru pe care-l simţiseră, pe semne, şi ele. Pe la ore fără lume (cum ar fi cele de amiază) se strângeau să ciorovăiască. Uneori mă nimeream printre ele, cu toată timiditatea mea incurabila. Vorbeam, glumeau, mă aflam în treabă, în timp ce unul din părinţi făcea cumpărăturile obişnuite. La un moment dat, una mă-ntreabă, ca pe-un copil simpatic ce cred că eram: „Pe cine din noi, fetele de-aici, iubeşti tu cel mai mult?” Ce-ntrebare?! Cum să spui, aşa, în gura mare, uite, tare-mi place de Paula cea cu obrajii roşii şi rotunjimi ce miroseau a mezeluri? O altă fată vine însă în ajutorul meu, văzând că mă codesc să răspund: „Uite, ai aici hârtie şi creion, scrie un nume” (le cunoşteam pe toate!). Mă dau mai deoparte şi scriu numele celei dragi mie, sincer şi emoţionat. Numai că în grabă, nefiind deloc „scriitor” iscusit, am „mâncat” o literă: pe primul „a” al acestui nume. Se-adună toate, citesc, şuşotesc şi râd, râd de nu mai pot, în timp ce eu transpirat şi roşu de emoţie, nu înţeleg nimic. Până când Paula însăşi îmi arată cum se scrie numele ei, adică cu toate literele. Dar ea a înţeles, totuşi, ce-a înţeles, şi mi-a zâmbit cald. Era un zâmbet cu gust de mezeluri...  


Afară, plouă, ceaţă, talanga burlanelor s-aude şoptit şi melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în faţă – giocei. Ghiocei şi viorele. Vânzători – ţărani ponosiţi, nebărbieriţi, întunecaţi. Sau ţărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfăţişarea lor; câteodată erau şi ţigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuţ, luai buchetul gingaş-suav şi rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minţii, şi azi, formidabila tristeţe a săracilor vânzători de ghiocei...  


Garduri, câini care latră seara prelung. Sănii trase de cai pe străzile încă-nzăpezite. Clopoţei. Zurgălăi. Colinde. Am fost şi eu cu colindătorii... De Anul Nou, am fost şi cu „buhaiul”, la urat, împreună cu câţva colegi şi prieteni, români şi evrei. După posibilităţile noastre de orăşeni sadea ce eram şi după mintea noastră de atunci, „buhaiul” era făcut dintr-o cutie rotundă de tablă, de la renumitele bomboane „ Desrobirea”. Sunetul produs de acest original instrument era, cu mare indulgenţă, doar de... viţică şi nicidecum aşa cum ar fi trebuit să fie. Dar copilăria este mare meşteră în compromisuri, atunci când ea vrea... Şi-aşa răguşeam noi pe la casele oamenilor, cu „Ia mai roata măi flăcăi!”, alegându-ne până la urmă şi cu câţiva leuţi... Pocnitori, în loc de bice, cumpăram, se pare, de la magazinul „Tzeler”, din centru, de vizavi de clădirea impunătoare a Poştei. Vitrina cu jucării de la Tzeler... Ehei, ce vitrină multicoloră, plină de frumuseţe, misterioasă şi prietenoasă, atrăgătoare, ademenitoare. Moş Crăciun, în mantie roşie, bate în geamul puternic luminat. Geam peste care s-a aşternut o promoroacă groasă, astfel că ne era îngreunată vederea jinduindă după formidabile jocuri mecanice, păpuşi, figurine, ocheane cu caleidoscop colorat, pistoale cu petiţe, artificii. Degeaba bătea Moşul, cu bastonul, de lângă braduţul împodobit cu globuri, în geamul vitrinei, pictat cu promoroacă. Se auzea cam înfundat. Dar lumina aceea puternică, din interior, mă atrage şi acum. Flori mate şi strălucitoare, în vitrina copilăriei. Cu parfum de aer rece şi sănătos.  


Fulguia. Centrul oraşului, strada principală, ziua în amiaza mare. Imagine de ilustrată postală din secolul trecut. Bufnituri burduşite, de la căzături pe gheaţă. Icnituri. Paltoane scuturate, zâmbete care ascund durerile buftaiurilor celor mari şi mici. Căciuli îndreptate cum se cuvine, pe cap. Râsete în plină stradă. Viaţă frumoasă. Cu griji şi cu mici şi mari bucurii. La gheţuş, ca la gheţuş...( La margine de stradă, zăpada - adunată în mormane). Se „trag” pe gheţuşurile de pe trotuar şi oameni mari. Unii ocolesc locurile alunecoase, pedant, atent. Alţii privesc admirativ şi condescendent. Dar „neconformiştii” se aruncă cu sete, cu ambiţie şi veselie. Ziua în amiaza mare, în plină stradă.. Toţi eram atunci copii. Cel puţin, aşa mi se părea. Şi ningea. Bogat şi rar ningea...  


Poşta centrală. Poşta cu „scriitorii de petiţii” în holul mare, la masa cu sticlă. Petiţii scrise caligrafic, frumos, în limbajul conţopistic al timpului, scrise – contra cost - cu condei şi peniţă de tablă, muiată pedant în călimara de birou, în care se mai găsea, uneori, câte-o muscă moartă. Era ocupaţia câtorva întreprintători particulari, veterani de război, mi se pare, cu niscaiva ştiinţă de carte. (Nu era puţin!). Oamenii cu necazuri trimeteau câte-o petiţie, o cerere, o plângere. Plăteau puţin, dar câştigau ceva foarte important pentru ei: o fărâmă de speranţă! Cine ştie, poate... Lângă Poştă – „Librăria noastră”. Înăuntru – cald, plăcut. Rechizite şcolare şi de birou. Cărţi. Pagini. Litere. Domnul Bacovia zâmbeşte trist şi resemnat din ninsoarea timpului, de-afară. E doar un „rătăcit” pe-aici. Cerul e înnourat. E-o „vreme de beţie”... Domnul Bacovia trece prin dreptul Librăriei. Nu vrea să intre. Îl zăresc prin uşa cu geam aburit, poate pentru prima dată. Nebărbierit. Adus de spate. Intr-un palton cam lung, de culoare închisă. „Şi toamna şi iarna/ Coboară- amândouă;/ Şi plouă şi ninge/ Şi ninge şi plouă”... Este acelaşi băcăuan care altădată, înfiorat, vibra în primăvară: „Mugur alb, şi roz, şi pur/ Te mai văd, te mai aud!/ Vis de-albastru şi de-azur”... Litere sfinte, din raftul de amintire, poate inexistent, al micii Librării de lângă Poşta din centru. Le mai văd, le mai aud...  

Roni CĂCIULARU
Petah Tikva, Israel
6 martie 2013
 

Referinţă Bibliografică:
Roni CĂCIULARU - MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 796, Anul III, 06 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!