Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ana Maria Gîbu         Publicat în: Ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Romeo Tarhon - Interviu cu poeta Ana Maria Gîbu, ziarul Naţiunea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

”Poezia este singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni…
Nu mă gândesc până când voi putea scrie, doar că voi scrie … Ceea ce îmi doresc, este să-mi bată inima, cât vrea Dumnezeu, în ritm de metaforă, iar mâna să poată aşterne pe hârtia imaculată tot ceea ce privirea şi sufletul adună!” (Ana Maria Gîbu)

Cea mai uşoară sarcină a scrisului despre scris, a cronicarului despre poeţi, a jurnalistului de artă şi cultură, este atunci când primeşte o scrisoare, un mesaj, o confesiune în care autorul se destăinuie cu generozitate şi spune tot ce simte şi tot ce intuieşte că îl poate interesa pe interlocutor ca mesager al cititorului.

Având în lucru un frumos proiect al Editurii Naţiunea, lansat în urmă cu o lună – publicarea unui prim volumul antologic de poezie de simţire românească, al cărui titlu este ”Cu patria în suflet” -, printre cei 30 de co-autori, majoritatea poeţi cunoscuţi, trecuţi prin botezul literar, nu mică mi-a fost surprinderea şi bucuria de a ”îndrăzni” să ni se alăture şi o foarte tânără poetă, elevă de 15 ani, care, vă asigur (şi sper să vă şi conving prin acest articol), are forţa fertilităţii, are embrionul cuvântului ales şi frumos aşezat în versuri, are acurateţe şi stil şi are viitor!
În urma unui schimb on line de impresii şi idei despre ceea ce înseamnă poezia pentru o adolescentă din generaţia de copii pe care noi, adulţii, avem slăbiciunea şi subiectivismul să nu îi evaluăm corect, la grămadă(!), să îi considerăm nepregătiţi, necultivaţi şi needucaţi faţă de valoarea noastră, a celor care am cam mâncat şcoală şi educaţie pe pâine neagră, comunistă, am primit răspunsuri impresionant de mature şi inteligente, scrise admirabil, care m-au obligat să revizuiesc orice prejudecată şi să îmi reformulez părerile despre copiii pe care naţiunea română îi are, despre salvatorii morali ai societăţii atât de divizate, de atomizate, de greu încercate după 24 de ani de dezamăgire şi promiscuitate în care sistemul post-comunist nu numai că nu şi-a găsit cadenţa, dar a devenit nociv, toxic, distructiv pentru românitate.

Acum, după ce am aflat unele lucruri despre tine ca… pui de om, elevă, fiică, viitoare studentă şi aspirantă la o carieră pe care eu o anticipez drept deosebită, de succes, lucruri pe care nu le voi dezvălui deocamdată citorilor Naţiunii, spune-mi te rog, Ana Maria, de ce crezi tu că a fost născocită şi această artă, poezia, care îmbină cuvintele alese cu melodicitatea, refularea spirituală şi tâlcurile vieţii omului predestinat creaţiei? De ce crezi că a fost nevoie şi de poezie, printre alte arte, şi de ce există poezia?

A.M.G.: Poezia există pentru că există poeţii, acei nemuritori ai cuvintelor care însoţesc omul pe cărările vieţii când râde, când plânge, când este iubit, când este trădat…

Scurt şi… cuprinzător răspuns, cumva şcolăresc… este şi firesc. Hai să te provoc să nunaţezi : tu de ce te-ai apucat de scris poezie? Nu crezi că există o adevărată invazie de poeţi, mici şi mari, tineri şi vârstnici, cu har şi fără har, cu operă şi fără, încât sunt îndreptăţit adesea să fiu răutăcios sancţionând nonvaloarea prin a afimra că de atâţia poeţi care au ieşit din ascunzătorile proletcultismului şi încă s-au născut după revoluţie, sau ce o fi fost vânzoleala aia din 1898, de când s-a dat liber la tipar, nu mai vedem poezia adevărată şi poeţii veritabili , încât se sufocă adevărata creaţie? Tu de ce scrii?

A.M.G.: Eu ştiu din ce motive scriu… M-au fascinat mereu literele şi cuvintele şi am evadat de mică pe aripile poeziei. Am descoperit apoi notele muzicale şi muzica, crezând un timp că acesta va fi drumul meu, dar odată cu primele versuri scrise, mi-am dat seama că de fapt îmi doream altceva: nu să transmit, aşa cum făceam prin cântec, ce simt alţi oameni, ci să spun eu celor din jur cum văd lumea prin ochii şi sufletul meu. Aşa s-a născut poezia. Ea este singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni. Este ceea ce ştiu eu să fac cel mai bine, din toată fiinţa mea, raţiunea modului meu de a fi..

Frumos spus! Este, întradevăr, singurul lucru pe care nu ţi-l poate lua nimeni… Deşi… Dar nu vreau să te contrazic şi să conduc discuţia spre o temă urâtă, naţională: plagiatul… Nici să te avertizez ce înseamnă mimetismul, pastişa, furtul intelectual… Le păţesc şi le trăiesc şi eu cu amărăciune şi revoltă uneori, de aceea şi atitudinea mea critică faţă de masa de …poeţi ”câtă frunză, câtă iarbă…” Spune-mi, tu scrii din durere, din starea de combustie interioară din care se distilează stările de tristeţe, nostalgie, nefericire? Ce foloase ai răscolindu-te, maturizându-te prematur sufleteşte ?

A.M.G.: Îmi place să scriu! Şi îmi place deoarece, atunci când versurile se înşiră pe hârtie, mai încet sau mai repede, gândurile, sufletul meu se eliberează, orice umbră dispare, iar eu mă simt stăpâna lumii… mele. Aşa am păşit, în lumea oamenilor cu sufletul ca o aripă de înger, poeţii şi mă simt foarte bine. Poezia mi-a adus mari beneficii pe care nu le-aş fi avut niciodată dacă nu scriam. Scrisul mi-a adus beneficii unice! Am cunoscut oameni minunaţi din lumea literelor care m-au acceptat cu prietenie în lumea lor! Mi-am făcut mulţi prieteni, pretutindeni. Dar cel mai important lucru pentru mine…scrisul nu mă lasă să vorbesc niciodată singură, iar când vorbesc… mă ascultă până la capăt! La capăt nu am ajuns, încă.

Găseşti cu o uşurinţă uimitoare cuvintele, dacă nu aş şti câţi ani ai, aş putea crede că ai terminat demult liceul, poate şi o primă facultate… Dar tot nu m-ai convins… Să te întreb direct: Ana Maria: scrii de dragul cuiva? Treci prin faza aceea obligatorie a post-pubertăţii de îndrăgostire?

A.M.G.: Scriu de dragul meu şi al lumii! Scriu atunci când nedreptatea îmi pune cătuşe, eliberându-mă… Scriu singură sub bucata mea de cer, mulţumind lui Dumnezeu pentru darul trimis. Trăiesc apărând trecutul şi prezentul cu singurele arme pe care le am şi pe care nu le voi abandona niciodată: creionul şi cuvintele. Cred că poezia este ca o boală, o boală pentru care nu vreau să caut leacuri şi de care nu vreau să mă vindec. Pot explica mai bine prin următoare versuri ale mele: „…Sunt bolnavă/ pentru că stau într-o pădure/ de versuri şi cânt cuvinte/ mănânc salatedin strofe /îmi răcoresc fruntea/ pe silabe de izvor/ nu mă supăr/ sunt bolnavă de poezie”/ (Sunt bolnavă de poezie).

Nu te supăra: nu cumva te joci cu vorbele frumoase, poetice? Nu cumva, tocmai trecând de etapa jocurilor copilăriei, simţi nevoia, până vei intra în alte genuri de jocuri ale vieţii, în care, cel mai adesea, abundă înfrângerile şi suferinţele, să îmbini şi să combini cuvintele de dragul cuvintelor? Poate ai tu o stea norocoasă care îţi dă abilitatea de a te juca inteligent şi duios cu limba românească lirică… Dar, ştii tu cum spunea Eminescu: ”E uşor a scrie versuri…”

A.M.G. : ”Când nimic nu ai a spune…” Da, ştiu, sunt versuri din ”Criticilor mei”. Poezia este şi va fi pentru mine un joc nesfârşit, joc fără reguli. Poate vă conving prin următoarele versuri: „joc Aţa cu rima încrucişată/ sar coarda la mijloc de vers alexandrin/ dansez în ritm de strofe albe/ cântând arpegiu din elegii/ dorm cu sufletul pe haiku/ visez poezii dintr-un vers.”
Eu nu cred că m-am născut sub o anume stea norocoasă, aşa cum aţi putea bănui. Ci cred că am primit de la Dumnezeu darul de a scrie şi şansa de a întâlni pe drumul vieţii mele oameni deosebiţi care, cu răbdare, dăruire şi migală m-au ocrotit, ajutat, îndrumat, mi-au insuflat acea stare de a avea încredere în mine şi în ceea ce fac. Acestea toate, da, sunt stelele mele norocoase. Apoi, destinul ni-l facem noi. Prefer să cred că eu sunt propria-mi călăuză. Mi-au rămas în minte cuvintele actorului Dorel Vişan: “Motorul schimbării omului este propria lui minte./ Grijile noastre atrag griji … bucuriile noastre atrag bucurii … / Dacă vrei să schimbi lumea exterioară, schimbă-ţi gândurile./ Dacă vrei să ai BINE: Emite gânduri bune, rosteşte cuvinte amabile, acţionează pentru fericirea semenilor tăi./ Fericirea noastră depinde de noi înşine.”

Atunci să te descos şi mai mult, întrebându-te dacă nu cumva te mulţumeşti cu ceea ce îţi este facil, dacă nu te autoflatezi pentru ”harul” uşurinţei de a potrivi cuvintele, de a le elibera şi ordona fără a fi nevoie de trudă, aşa cum cei mai mulţi poeţi adevăraţi trag din greu pentru a şlefui opera… Şi mă gândesc la Arghezi, în domeniul literaturii, la Brâncuşi în cel al sculpturii.. La cât au transpirat la propriu şi la figurat pentru desăvârşirea creaţiilor. Şi câte aripi şi-au frânt, cât zbor truditor au parcurs în cariera lor de visători şi meşteri artişti… Ai vreo reţetă, vreun secret al creaţiei?

A.M.G.: Şi eu am reuşit şi continui să “zbor” de la o treaptă la alta prin multă muncă, prin renunţări la aproape tot ceea ce copilăria îmi oferea şi, nu în ultimul rând, dăruirea şi iubirea pentru scris. Pentru mine, “zborul” este începutul succesului, iar parcurgerea drumului spre finalul lui depinde de fiecare dintre noi cât de mult ne dorim să ajungem în vârf. Îmi este foarte uşor să creez personaje şi să le împletesc un destin fascinant şi plin de mister. Secretul meu? Este simplu. Când creez un personaj mă inspir mereu din lumea înconjurătoare, iau partea rea sau partea bună a mai multor persoane şi, combinându-le, dau naştere unui personaj aşa cum îmi doresc, pe care îl controlez doar ”clipind”. De exemplu Julia, personajul principal din romanul meu “Blestemaţii” este creată din visele mele, din dorinţa mea de a deveni puternică, de a fi un lider.

Mă uimeşti: la 15 ani ai scris deja un roman… Şi eşti, probabil, propriul tău personaj puternic, marcant, carismatic… Calitatea ta de prozatoare, de romancieră, mă obligă să purtăm şi alte serii de discuţii în viitor şi, de ce nu, să îţi urmăresc lungul ”zbor”, evoluţia… Există, în cazul tău, o anumită legătură între procesul de educaţie şi asimilările din domeniul culturii? Nu cumva eşti un produs precoce, forţat, îndoctrinat cu teribilism şi perfecţionism, al unei educaţii riguroase şi exagerate prin cultură, fiind frustrată de copilărie? Se poartă în vremurile noastre în care mediocritatea inundă şi trage la fund ca o mlaştină, fiind nevoie de perseverenţă, de eforturi mari pentru a nu te lăsa tras…

A.M.G.: Şi eu m-am întrebat de multe ori astfel de lucuri şi mi-am răspuns… Ce legătură există între educaţie şi cultură? Educaţia şi arta sunt ca două surori siameze, unite prin toate organele vitale şi a căror separare nu este posibilă, indiferent de cât a evoluat ştiinţa. Dacă sunt educată înţeleg cultura, o apreciez şi caut să mă formez ca om după „canoanele”culturii, pot deveni creator de cultură. În altă ordine de idei, cultura mă educă prin şcoală, prin instituţiile sale specifice, prin comunitatea în care trăiesc. Pentru toate acestea am muncit foarte mult în timpul meu liber. Am înlocuit jocul, joaca, jucăriile, ieşirile la plimbare cu scrisul, desenatul, cântatul şi dansul. Am bucurii şi satisfacţii foarte mari adunate în sufletul meu. Una dintre aceste bucurii este şi apariţia mea, alături de autori consacraţi, în cartea de poezii pe care o pregătiţi.

În încheiere, vrei să le transmiţi ceva co-autorilor şi cititorilor viitoarei antologii? Le poţi furniza mostre de creaţii lirice din grupajul de mai multe poezii din viitorul volum?

A.M.G.: Cititorilor antologiei ”Cu patria în suflet”,care va vedea lumina tiparului prin bunăvoinţa dumneavoastră, le urez sănătate şi mulţumiri pentru bucuria pe care eu o voi trăi, ştiind că dumnealor vor poposi cu ochii şi sufletul şi asupra celor scrise şi dăruite şi de mine anume pentru ei. Mie îmi dau siguranţa că: ”Nu umblu singură / printre umbre niciodată/ închid dragostea/ în tâmple/ când întunericul mă ajunge/ o eliberez/ am cheia în buzunarul stâng/ iau şi lumina/ din ochii spălaţi de noapte/ o ascund în liniştea/ fiecărui asfinţit.” (Eşti cu mine).  

Da, vă pot oferi cu drag, în avanpremieră, câteva poezii din viitoarea carte.

Mulţumesc în numele lor şi al meu. Iată că, totodată, devii o colaboratoare de perspectivă a revistei noastre şi am nădejdea că voi fi multă vreme editorul şi redactorul tău de carte, dar şi impresarul tău artistic în cariera de scriitoare pe care te sfătuiesc să o urmezi şi în care am convingerea că vei reuşi cu detaşare şi afirmare.

pe ordinea de zi doar un punct  

mă trezeşte visul
născut din iubirea
dintre o noapte albă
şi zorii agăţaţi
de muguri
gata să plesnească
tăcerile din priviri
le mângâie frunţile
încă reci

dezleg norii
au liber să plece unde vor
azi stau de vorbă
numai cu soarele
i-am promis cămaşă de in
ţesută în război
partener iau trifoiul
fără să-i număr frunzele

la masă cu verdele
adun culori
din cuvinte  

 

cu tine  

 

stau
pe hotarul dintre alb şi verde

învăţ
cum să iau leacuri
din inimi de cuvinte
să trec atentă
prin intimitatea
celor nerostite încă

ascult destăinuirile lor

la lumina dorului
privim răsăritul  

 

în fiecare 21  

martie, de ziua Poeziei  

 

lângă prispa
aprinsă de un alt răsărit
iedera îngemănată cu zorii
cântă

după ceaiul
din mentă sălbatică
ameţit de aroma unei lămâi autohtone
vă iau cu mine
pe cărarea cât firul
de lumină

galbenul din sânul lunii
cununat cu albastrul
răsuceşte întunericul

pe tronul lumii
se-ncoronează poezia  

 

alegerea îmi aparţine  

 

răsărită dintr-o fâşie de stea
ca un nemuritor pe jumătate orb
mă caţăr pe munţii
născuţi în ficatul lui Prometeu
cu durerea lumii
am inima pe care s-o împart
cu un singur om de tinichea
chiar dacă trebuie să aleg
între a rugini de fericire
şi a străluci de durere

îmi ascund lacrima
în palmele învineţite
adăp în zori o viorea
adormită de soare

timpul
împletit în şapte
mă transformă în pinguin

învăţ mersul cu paşi mici  

Referinţă Bibliografică:
Romeo Tarhon - Interviu cu poeta Ana Maria Gîbu, ziarul Naţiunea / Ana Maria Gîbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 837, Anul III, 16 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Maria Gîbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!