Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Romanii, o natie cu tara inghesuita la doua capete
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ROMÂNII, O NAŢIE CU ŢARA ÎNGHESUITĂ LA DOUĂ CAPETE 
  
Motto:  
  
''Dacă aţi avea decenţa să înţelegeţi în ce lume trăiţi cu  
  
adevărat, v-ar îngheţa sufletele'' 
  
Negru Vodă 
  
În spaţiul public, în ultimii 21 de ani, a dispărut ruşinea. Poate şi înainte era vizibil fenomenul, dar nimeni nu-l aducea în lumina reflectoarelor. Până în decembrie '89 valorile celor care locuiau în acest spaţiu şi cu tristeţe îşi spuneau români erau foarte bine cristalizate şi în general, cu foarte mici excepţii, totul se îndrepta spre cunoaştere. De bine de rău, de pildă, profesorii şi cei care aveau studii errau respectaţi, nu pentru banii lor, ci pentru ce reprezentau ei în societate. Exista un respect major pentru intelectuali, respect acordat necondiţionat şi fără să se pună întrebări. Fiecare familie, fiecare părinte, îşi dorea ca cel puţin un copil să-i ajungă student, să fie inginer, profesor sau doctor. Apoi banul a început să conteze, banul a început să corupă. De aceea nu mai există o scară a valorilor, există doar diplome şi multă prostie. Unii spun că suntem în plină dictatură a prostimii. Numai că dictatura proletariatului a fost nimic faţă de dictatura prostimii. Ultimii nu au reguli, nu au nimic de pierdut, ei nu au viziune, nu au nici un Dumnezeu. Mulţi spun că acum încă e bine însă, pentru cei care încă mai gândesc în ţara asta, viitorul este sumbru. Medicii ne pleacă, geniile ne pleacă, învăţământul este la pământ, sănătatea în pământ, ca să nu mai vorbim de cultură, libertate, infrastructură. Cei care ne conduc destinele nu fac ce trebuie, ci doar ce vor. De parcă n-am ştii că adevărata putere a unei naţiuni stă în cunoaştere.  
  
Ne-am pierdut şi interesul naţional. La fel ca acum două decenii, conceptul de interes naţional este încă în stadiul de definire, de lucru în vederea înţelegerii lui teoretice, nu numai în mintea publicului larg, dar şi sub frunţile celor chemaţi să opereze cu acest concept, din spatele birourilor lor de demnitari publici. Acest lucru este de rău. De aceea îşi permit să cheltuie nemilos miliardele de bani publici sau pentru salariile lor. Constrângerea vine dintr-o singură sursă: instituţionalizarea corectă şi completă a actului de guvernare. Chiar dacă eşti preşedinte şi ai chef, pentru a fi spectaculos la capitolul petarde, nu poţi anunţa doar hotărâri proprii care ţin efectiv de interesul tuturor cetăţenilor, după interese obscure sau chiar oculte. Plus că bălbâielile de politică externă românească au creat legendă. Se uită adicătelea că interesul naţional este o opţiune, o preferinţă sau o năzuinţă de natură foarte înaltă şi deosebit de generală, pe care poporul o dezvoltă faţă de un subiect sau altul, care ţine de însăşi fiinţa sa şi care este declarat public, într-un document cu valoarea de angajament politic naţional, cum este un text de lege, o hotărâre a Parlamentului, o strategie sau un alt document de politică de stat, aprobat de Parlament. Aspectul acesta declarativ este extrem de important, pentru că el dă esenţa şi puterea interesului naţional. Altfel degeba aşteptăm bunătatea umană coborâtă pestre trăirile noastre sau ca fiecare clipă să pară unsă cu mir din candela dragostei, a dragostei pentru aproapele. Niciun copil nu se mai sperie astăzi de diavol, acum fiind la modă alte cuvinte pe care nu le înţeleg: viol, adulter, etnobotanice. Suferă enorm ca Van Gogh, geniul uriaş care în viaţa lui n-a vândut decât un tablou. Omenirea e cretină în drumul ei, dar n-ai ce să faci, pentru că una e să fii prost şi alta e să fii rău. Omul la origine nu e rău, iar răutatea este o dovadă de prostie. Puterea aruncă colane mediatice, iar presa se lasă vânturată de crivăţul politicii. Electoratul nu mai există decât marfă de schimb. Asta pe când românul este indiferent şi manipulat zilnic să fie indiferent. I se stârneşte inbdiferenţa cu orice ocazie, este stimulat zilnic să plece capul, crezându-se incapabil să facă ceva. Armele psihotronice amplifcă toată neputinţa asta a omului. Omul este capabil de multe, doar să creadă în asta, să creadă că el singur poate face multe. Cum nu ştim ce ne-a mai rămas din mândria de a fi român, din portretul lui schimonosit din ultima vreme. Blocaţi, inerţi şi blazaţi, paralizaţi parcă în strânsoarea propriilor neputinţe, noi, românii, părem astăzi o naţie cu ţara înghesuită la două capete: ''România lor'', adică a hoţilor, agramaţilor, corupţilor, profitorilor sau nemulţumiţilor de tot felul, şi ''România noastră'', adică a celor cinstiţi, modeşti, muncitori, capabili şi credincioşi. Dincolo de aceste ''proprietăţi'', biata şi adevărata Românie se zbate neînţeleasă, hăituită şi aproape uitată în neputinţa iluminării propriilor fii. Mâine ne putem trezi chiar fără ţară şi nici măcar conştienţi că am pierdut-o. Sau, mai bine spus, că ne-am pierdut de ea. Că ne-am înstrăinat într-atât, încât ne este scârbă chiar şi de locul în care am văzut pentru prima oară lumina soarelui.  
  
România este o ţară semidemocratică pentru că, deşi avem alegeri libere, ele nu sunt libere. De aceea ''aleşii'' noştri sunt de o calitate atât de îndoielnică. O ţară semiprezidenţială pentru că cei care au gândit Constituţia nu au putut, nu au îndrăznit, să tranşeze dacă suntem stat parlamentar sau prezidenţial, de aici sursa de neîntrerupt conflict. România este şi o ţară semieducată pentru că absolvenţii de şcoală sunt semianalfabeţi, cultura generală fiind ceva prea pretenţios. În plus foarte mulţi orăşeni au mentalităţi şi comportament rural şi acelea în variantă degradată. Hoţia este o boală înrădăcinată pe care mentalitatea publică nici n-o condamnă prea sever. În cazul celor prinşi comentariul e că au fost fraieri sau că au avut ghinion. Una peste alta, important este ce vrem în continuare pentru noi, copii, nepoţii şi strănepoţii noştri. Chiar dacă nimeni nu a dorit, nu doreşte şi nu va dori să-şi rişte scaunul pentru binele general. Avem mari şanse să rămânem un mare orfelinat, pentru că, aşa cum copilul nu are părinte, ţara nu are instituţii. Vă spune asta un prieten obscur, nu Cioran, egalul lui Dumnezeu, un prieten cu care lumea încă va mai avea ceva de împărţit dintr-un singur motiv, greu de digerat de oamenii comuni: inteligenţa lui. La mine şantajul mondial, cu mortul ''meu'' e mai mort decât al tău, nu ţine. De aceea îi poftesc în ring pe istorici. Nu numai pe cei din Bucureşti, acest loc în care genialul tebecist se pupă cu analfabetul miliardar, toţi cu mentalitate de moluscă, treccând prea repede de la furculision la ''treceţi bataliaoane române Carpaţii!'' Să recunoaştem că ceea ce se întâmplă acum e o comedie. Nu uitaţi, sunt unul dintre mulţii care ne vrem Ţara înapoi, dintre cei care nu doar leşină prin sălile unde se hotărăşte istoria. Hei, voi cei care dormiţi, voi care sunteţi cei mai periculos duşman pentru România, trezirea! M-am săturat să-mi fie ruşine. Cu plecăciune, 
  
prof. Pompiliu COMŞA, 
  
Universitatea APOLLONIA Iaşi 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Romanii, o natie cu tara inghesuita la doua capete / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 364, Anul I, 30 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!