Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Teo Cabel         Publicat în: Ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

ROBUL ZARULUI - DUMITRU DĂNĂILĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

“Robul zarului” de Dumitru Dănăilă

ÎN MANTIA PARADOXULUI


În cel de-al patrulea său volum, “Robul zarului”, Editgraph, Buzău, 2012, Dumitru Dănăilă ne propune să urmăm cursul unui izvoraş, plecat de la munte, pe tot traseul câmpiei devenirii sale în râu puternic şi viguros.
Cosmin Zisu, eroul principal, acesta este izvoraşul. Un copil rămas orfan de părinţi, luat de lângă surorile sale, pentru a fi crescut de rude la oraş. Autorul ni-l prezintă alintat Tinică, de la Martinică, adică pui de urs. În faţa necunocutului acesta are o supapă, zarurile : „Se minuna cât de simplu era să arunce cu înfrigurare cuburile de os, ele să se rostogolească impasibile în timp ce inima lui se chircea în aşteptarea rezultatului, (…) parcă era vrăjit de babaroase, nimeni nu putea să-i schimbe părerea despre ele. Mereu le arunca, la vreo încercare mai dificilă, să afle dinainte rezultatul. Când îl afla şi era cel aşteptat, după ce le săruta pe toate părţile, chiar şi pe muchii, spunea cu satisfacţie: „Babaroasele mele, săracele, nu m-au minţit nici de data asta.” Numai că, uneori, evenimentele se rostogoleau şi veneau peste el înainte de a apuca să arunce „norocoasele” şi să afle ce va să urmeze. „De ce n-oi fi dat eu cu zarurile înainte de a se întâmpla nenorocirea? se întreba, amărât, Tinică. Poate mi-ar fi spus ele că urmează să vină ceva rău pentru ăl bătrân şi poate îl opream să se ducă singur la cosit.” A fost momentul din care a început să folosească zarurile în loc de bobi, de cărţi, de ghioc, de tot ce avea legătură cu ghicitul, cu viitorul, deşi muntenii săi îl învăţaseră să se ocupe de carte, de gospodărie, de animale, să-şi măsoare viitorul după muncă, nu după câştiguri de o clipă.” Desigur, are un algoritm foarte simplu la felul cum îl lămuresc acestea. Interesant este că de mic este consecvent propriilor reguli, ceea ce îi dă imunitate din start în faţa tendinţei agresive a mediului.
Ca şi în celelalte romane, autorul este un olar, adaugă mereu lut, pe roata ce o învârte continuu, pentru a-i da consistenţa şi forma satisfăcătoare viziunii sale, aşa construieşte şi viaţa personajelor, sensurile vieţii lor clarificându-se la finalul cărţii. Nu ştiu dacă suspansul îl realizează mai mult prin tehnică, prin cuvânt sau cu sufletul. Cosmin Zisu este coloana vertebrală a romanului. Are caracteristicile unui personaj clasic. Celelalte personaje parcă vor să-i sublinieze şi contureze personalitatea. Este dotat de la natură şi de la soartă cu de toate : inteligent , atent, priceput, sensibil, hotărât şi bine înfipt în realitate, frumos.
„ - Îmi place să fiu mare, de ce să nu-mi placă? De ce să ascult eu de alţii, când pot să asculte alţii de mine?
„Nu-i mare lucru să fii mare, îşi zice micul muntean, nu trebuie decât să fii mai bun decât alţii!”
Prima întâlnire cu Jeni, pentru el este aşa de impresionantă încât îl face apoi, într-o discuţie cu altă fată, Mona, să gândească diferit faţă de ceilalţi de vârsta lui: „În dragoste, ca şi în luptă, trebuie să fiu corect. Oare nu e şi dragostea o luptă?”
Munteanul are principii, e echilibrat : „Ridicările în slăvi nu înseamnă mare lucru pentru Tinică.” Totuşi zarurile tranşează nemilos viitorul, cel puţin apropiat, a lui Zisu, cu urmări pentru restul vieţii. Dintre Jeni şi Mona, sorţii o favorizează pe Mona. Apoi îi prevestesc o catastrofă în privinţa examenului de intrare la liceu.
Conflictul interior este mare, spre ce să încline? Osoasele nu-l mint niciodată, este o convingere fermă, de nestrămutat, dar evidenţa realităţii nu-l lasă să accepte că nu poate intra la liceu când alţii mult mai slabi se vor bucura de reuşită. A vrut autorul să ne plimbe prin filosofia nimicniciei vieţii umane, folosindu-se de zaruri ca de un simbol? Zisu nu cunoaşte tertipurile intelectualului versat. Nici vorbă de naivitate. Este un lider. Energiile terapeutice, de la matca sa, „locul de unde şi-a strigat venirea pe lume are un farmec aparte”, sunt ascunse în ADN-ul său, victoria mustind în toată fiinţa lui şi depinzând doar de alegerea sa. Succesul, însă, este mereu perceput ca un chin, asumat totuşi de raţional. Deşi realizarea socială şi profesională este dominantă, „focul” vieţii lui, ca jarul sub cenuşă, este iubirea. Hazardul îl aruncă în altă parte, nu Jeni, ci Mona. Mona este însă ca nisipul din clepsidră, nu este din acelaşi material de stâncă pe care îl admiră şi cu care o cucereşte Zisu. Deşi consultă osoasele mereu, la Cosmin nu este noţiunea de destin cu sensul de „pică pară mălăiaţă...”, pentru că el îşi construieşte viaţa pas cu pas. Alege, discerne, mereu învinge, ca un erou clasic. Nu este bătut de vânt şi îndoielile, când ele apar, sunt repede arse de raţiune.
Când are sentimentul de vinovăţie, după noaptea petrecută cu Jeni la ea acasă, de fapt este schimbare de macaz de pe linia hazardului. Un examen pe care nu îl poate da nimeni în locul său. Când a plecat Jeni la Braşov, nu stătea în puterea lui să aleagă sau să schimbe ceva. Acum poate. Zăgazuri ţinute cu forţa raţiunii s-au rupt la zbaterea inimii. Zisu a fost grav afectat de plecarea Monei cu pictorul. Revenirera s-a făcut cu naturaleţe pentru sufletul său mare, în care de multe ori nu are curaj să apeleze direct şi de aceea foloseşte zarurile. Dar istoria se repetă, fără tertipuri moralizatoare, situaţia se rezolvă cu aceeaşi stăpânire de sine, acelaşi echilibru, aparent, din partea lui Tinică. Aici asistăm la punctul culminant. Un suflet puternic este salvat la timp de iubire. Iubirea nu-l lasă în resemnarea vârstei, forţându-l să o privească în faţă. Jeni vine după el. Aşteaptă încă un an, o dovadă de iubire colosală.
În Robul zarului, Dumitru Dănăilă ne prezintă subtil un album cu vederi din Buzăul de altădată: „Palatul comunal”, „bătrânul Crâng, parte rămasă din Codrul Vlăsiei”. „E potrivită de statură, brunetă, are cozi prinse cu funde, cum îi stă bine unei eleve. Rochia de stofă bună, albastră, ridicată puţin deasupra genunchiului, pantofii albi, asortaţi cu geanta plic, buzele discret rujate o scot din categoria de elevă şi o aduc în categoria domnişoară.” Erau la modă prin anii 70 asemenea poze. Trăsura, pe care o găseai la intrarea în Crâng, la Piaţă sau la Gară, pe care o caută mătuşa Teia când i se face rău lui Tinică, cinci cinematografe, statuia „Rugăciunea” lui Brâncuşi”, restaurantul „Dealul Zorilor”, unde se serveşte cea mai delicioasă ciorbă de burtă sunt alte fotografii ale vremii.
Romanul, în mantia paradoxului, care aduce în faţa cititorului o viaţă împlinită sub semnul hazardului, are propoziţii scurte, eroii nu înoată în psihanalize sterile. Frumuseţea vieţii nu este la vedere, e ca un râu subteran care te obligă să-l cauţi, să fii atent. Îi auzi vuietul, curgerea, dar nu îl vezi decât după experienţa citirii.
Teo Cabel

 

Referinţă Bibliografică:
ROBUL ZARULUI - DUMITRU DĂNĂILĂ / Teo Cabel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 706, Anul II, 06 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Teo Cabel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Teo Cabel
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!