Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Rică năzdrăvanul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu era pentru prima dată că îl lăsa mama singur acasă în timp ce ea trebuia să alerge fie la treburile câmpului, fie după cumpărături iar el, Rică, îşi făcea de lucru cu maşinuţele, mai buchisea câte o slovă două pe nişte abecedare vechi sau sărea şotronul de unul singur în grădină. 
  
Tot aşa îl rugase mama şi astăzi să nu plece de acasă, că ea se duce numai în satul vecin să aranjeze cu un unchi măcinatul porumbului şi apoi se întoarce repede iar dacă el este cuminte şi nu mai strică nimic, o să-i aducă o carte cu poveşti, cu zâne, cu feţi-frumoşi şi cu zmei. 
  
Numai că după ce a plecat mama, Rică a ieşit din grădină şi tot ţopăind în stânga şi în dreapta, s-a pomenit alergând un fluture mare şi cu aripile colorate, aşa cum nu mai văzuse nici unul până atunci. Şi nici una, nici două, cum casa lor era aşezată chiar la marginea pădurii, s-a pierdut repede printre copaci. 
  
Nu a reuşit să prindă fluturele dar nu i-a părut rău fiindcă prin iarbă mişunau fel de fel de gâze cu aripi fine şi delicate, aerul mirosea a gutuie coaptă şi a pământ mustind a sevă, a lan de grâu care dă în pârgă şi a mere domneşti, a busuioc şi a strugure tămâioasă. Ciripitul păsărilor, bâzâitul albinelor, zborul bondarilor şi cărăbuşilor, ţârâitul greierilor, cântecul cosaşilor îl vrăjeau ca venind din altă lume. Şi deasupra întregii păduri, cobora parcă din slava cerului un cor de îngeri pentru copiii ascultători, care se spală pe mâini când se aşează la masă şi nu se culcă seara înainte de a adresa lui Dumnezeu o rugăciune curată ca sufletul lor neprihănit. 
  
Ar fi vrut să se tăvălească prin iarba grasă şi înaltă de două palme şi chiar ar fi făcut-o dacă nu i-ar fi fost teamă că striveşte sub el furnicuţele harnice, libelulele care semănau cu nişte aeroplane în miniatură, lăcustele sprinţare sau chiar ciupercuţele fragede şi pe care, dacă nu erai atent, puteai oricând să le striveşti cu piciorul.  
  
Umbra era răcoroasă şi odihnitoare iar poieniţele, pline de flori şi lumină. Undeva în apropiere se auzea o ciocănitoare, dar unde s-o fi ascunzând oare că Rică nu reuşeşte deloc să ajungă la ea? Găseşte o potecă şi care, speră el, îl va duce fie la casa pădurarului, fie la lizieră de unde venea el. În timp ce traversa un luminiş, se opri să asculte trilurile unei ciocârlii care îi încântau auzul. Mai departe, încercă fără succes să fugărească o veveriţă mică. Oh, cum seamănă veveriţa cu o pisică! Numai că e mult mai mică decât aceasta, în schimb are o coadă mare şi stufoasă pe care o mişcă neîncetat dintr-o parte în alta. Şi cât de zglobie a ţâşnit dintr-un tufiş, căţărându-se repede repede într-un brad înalt de pe crengile căruia a trecut fără nici un fel de dificultate în bradul următor, până când a pierdut-o din ochi. 
  
Rică porni din nou la drum închipuindu-se nici mai mult nici mai puţin, decât un temut căpitan de haiduci care se duce să îşi adune vitejii şi să se lupte cu zmeii. Nu, nu e bine. Haiducii nu s-au luptat niciodată cu zmeii. Numai cu poterele pe care le-au biruit totdeauna. 
  
Sau şi mai bine, un Făt-frumos pornit să o salveze pe Ileana Cosânzeana, răpită de zmeul cel rău şi ascunsă într-un castel cu ziduri groase în care nu pătrunsese niciodată picior de voinic. 
  
Târziu, când i se făcu foame de-a binelea, găsi fragi şi mure din care mâncă pe săturate şi iar porni. Începuse să adie un vânt jucăuş iar Rică nu îşi dădu seama că soarele trecuse de partea cealaltă a muntelui, decât atuci când acesta apuse, umbrele dispărură cu totul şi se făcu dintr-odată rece. Continuă să meargă şi exact când întunericul devenea din ce în ce mai dens, pătrunse într-o poieniţă de unde se auzea o muzică minunată. 
  
- Bună seara, micuţuile. Ai venit să ne faci o vizită?  
  
De unde răsărise această făptură de vis? Şi ce frumoasă era, cu părul ca spicul de grâu, cu câte o pereche de cireşe la urechi, cu flori de romaniţă prinse în păr, cu o rochie albă ca spuma laptelui, cu ambele mâini întinse spre el să îl îmbrăţişeze. 
  
O fi vreo zână? 
  
- Te-ai speriat? Pe mine mă cheamă Ileana. Tu cum te numeşti? 
  
- Rică. 
  
- Ai plecat de acasă şi te-ai rătăcit? 
  
- Am plecat de acasă dar nu m-am rătăcit. 
  
- Hai să vedem, ştii în care parte este casa ta? 
  
- Într-acolo... Nu acolo, în parte asta. Uite-aşa drept. 
  
L-a luat în braţe şi trecând pe lângă o motocicletă care lui Rică i s-a părut foarte înaltă, a intrat în cort. 
  
- Ia uită-te Cornele, avem un musafir. 
  
- Cine e copilul? Cum a nimerit exact aici la noi? Dacă l-a trimis cineva? 
  
- Linişteşte-te, că bietul de el s-a rătăcit. 
  
- Părinţii tăi ştiu unde eşti? 
  
- Eu am numai mamă. 
  
- Şi ai plecat singur de acasă? 
  
- Am vrut să prind un fluture. Un fluture mare şi cu aripi colorate foarte frumos. 
  
- Mie nu îmi plac poveştile cu copii găsiţi. 
  
- Acum mămica ta e îngrijorată şi te caută. 
  
Două mărgăritare de căinţă i se scurgeau de-acuma de-a lungul obrajilor. 
  
- Să nu plângi, micuţule, că te ducem noi acasă. Dimineaţă te urcă nenea Cornel pe motocicletă, tu ne arăţi drumul şi gataa! 
  
- Unde stai tu? 
  
- La pod. 
  
- Dar satul tău cum se numeşte? 
  
- Nu e nici un sat. Numai casa noastră şi ceva mai încolo a lui nenea Tudor. 
  
- Un ţânc ca ăsta, să nu ne aducă ghinion. Înseamnă că trebuie să ne mutăm şi noi în altă parte. 
  
- Plecăm mâine dimineaţă cu toţii. 
  
S-a uitat pe hartă cu atenţie încercând să ghicească de unde ar putea să fi plecat copilul de ajunsese tocmai în inima pădurii. 
  
- Cum îi spune apei sau podului de care vorbeşti? 
  
- Podul Uzii. 
  
- E clar. Am găsit. Din drumul forestier, stânga la bornă. 
  
Şi mai departe: 
  
- Uite Rică, dragul meu, acum s-a făcut noapte şi nu se mai vede drumul. Dar mâine, cum se luminează de ziuă, te ducem la mămica ta. Vrei să dormi în seara asta cu noi? 
  
- Da, vreau. 
  
L-au ospătat cu pâine şi unt, cu ceai cald şi i-au dat voie să mânuiască tranzistorul. I-au făcut cadou un breloc cu Donald şi înainte să se culce, Ileana i-a spus o poveste. Pe două lucruri nu l-au lăsat să pună mâna: un buzdugan mare şi ghintuit agăţat la intrare, şi un cuţit lung într-o teacă de piele. De fapt, nenea Cornel zisese puţin răstit: „- Şpanga nu e pentru copii!” 
  
I-au amenjat un loc călduros pentru dormit şi l-au acoperit cu haine de-ale lor.  
  
- Mă tem să nu dea peste noi frumosul ăla care îţi făcea ţie curte. 
  
- Vezi de treabă că ni s-au pierdut urmele de mult. Nu mai e nici un pericol din nici o parte. 
  
Dimineaţa i-au oferit cafea cu lapte, gem şi ciocolată. Apoi au strâns cortul, l-au înghesuit într-un sac şi odată urcaţi pe motocicletă, pe-aici ţi-e drumul! Din cauza bagajelor, pe Rică l-au aşezat direct pe rezervor, în faţa lui nenea Cornel, ceea l-a cam zdruncinat la hopuri dar nu s-a plâns din cauza asta. 
  
- Aceea e casa noastră. Aceea de colo, uraa! Am ajuns! 
  
Rică sare de pe motocicletă şi o zbugheşte în curte: 
  
- Mamă, mămico, mămicoo. 
  
Nici un răspuns. 
  
- Mama a plecat să mă caute, dar se întoarce. 
  
Ileana i-a mai dat o ciocolată, l-a sărutat pe frunte, nenea Corel a pornit motorul şi au plecat. 
  
După amiază a venit acasă şi mama cu ochii plânşi. 
  
Rică, băiatul mamei, unde ai fost? 
  
- La castel, mamă. 
  
La care castel? 
  
- În adâncul pădurii e un castel al zmeului. Acolo a închis-o el pe Ileana Cosânzeana, de frica lui Făt frumos. 
  
- Haide iubitul meu copilaş, spune unde ai fost că te-am căutat şi în pădure, peste tot. Prin împrejurimi nu se află nici un castel.  
  
- Ba da, mamă, se află, că eu acolo am fost şi acolo am dormit. 
  
- Dar eu n-am dat de nici un castel. 
  
- Poate e un castel fermecat şi tu nu poţi să-l vezi. 
  
- Şi ce tot îndrugi de Ileana Cosânzeana? Ai văzut-o tu? 
  
- Sigur, mamă. Era aşa de frumoasă cu părul bălai ca spicul grâului, cu o rochie albă ca spuma laptelui, avea cercei de cireşe la urechi. M-a luat în braţe, a alergat cu mine prin poieniţă, am cules amândoi flori. 
  
- Cu... Ileana Cosânzeana? 
  
- Da, mamă. 
  
- Şi era şi zmeul? 
  
- Da. 
  
- Cum arată un zmeu adevărat, că eu nu am văzut nici unul până acum? 
  
- Nu mi-a plăcut. Balaoacheş şi buzat. Avea şi mustăţi. 
  
- Şi de unde ştii tu că era un zmeu adevărat? 
  
- Avea şi buzdugan şi sabie. M-am uitat eu atent şi am văzut că pe buzdugan scria Smeu C. Iar când vorbea cu el, Ileana îl striga, Cornele, ca să nu pricep eu. 
  
- Cine ţi-a umplut capul cu poveştile astea? 
  
- Şi sabia era atât de mare dar băgată într-o mănuşă de piele. 
  
- Oh, chiar dacă nu pot să cred tot ce îmi spui, mă bucur că eşti teafăr şi te-ai întors acasă. 
  
- Ileana Cosânzeana să ştii că e tare bună. Mi-a dat să mănânc pâine cu unt, ceai, mi-a spus poveşti. Dimineaţa cafea cu lapte, gem... Şi când a fost să plecăm, zmeul a tras de o aţă, castelul s-a făcut mic de tot, l-au băgat într-un sac, ne-am urcat pe motocicletă şi m-au adus acasă. 
  
- Şi ei, Ileana Cosânzeana şi zmeul, unde s-au dus? 
  
- Nu ştiu. Dar seara înainte să adorm, l-am auzit pe zmeu întrebând: Frumosul ăla care îţi făcea curte, pe unde o fi acum? Ăsta e sigur Făt frumos! 
  
- Aşa crezi tu? 
  
- Da. Şi ea i-a răspuns: Vezi de treabă că ni s-au pierdut urmele. Aşa că ei fug de teama lui Făt frumos. Dacă eram eu mai mare, îl băteam pe zmeu de îl făceam fărâme, o luam pe Ileana Cosânzeana şi pe urmă dam un anunţ la ziar să vină şi Făt frumos să îi pun mireasa înn braţe şi el să facă nunta aici la noi. 
  
- Oh, copil drag, dacă acuma îmi spui atâtea lucruri neadevărate, ce ai să faci când vei fi mare? 
  
- Nu mă crezi? Stai că mai am şi acum nişte ciocolată pe care am păstrat-o pentru tine. Poftim. E de la Ileana Cosânzeana. Nici acum nu mă crezi, mamă? 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Rică năzdrăvanul / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!