Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



Revoluţia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Mulţimea striga înnebunită în Piaţa Palatului şi în Piaţa Universităţii:  

-O-leee, o-leee,  

Ceauşescu nu mai e...  

Marian care se dusese la Televiziune s-o păzească de frica teroriştilor se îmbrăcase într-o uniformă militară şi cu arma în mână făcea ordine pe coridoarele strâmte ale clădirii având ca parteneri nişte militari de la o unitate de pompieri. Lăsă vorbă unui coleg că pleacă pentru câteva ore să-i ia urma Andrei. Se despărţiseră pe Magheru, ea o luase spre locuinţa soru-sei spre Cişmigiu şi el spre Căminele din Regie. Lăsase vacanţa baltă şi se alăturase revoluţionarilor de la Inter care făcuseră prima baricadă. Avea înaintea ochilor dezastrul din acea noapte când trecuseră tancurile peste revoluţionari şi toată strada se umpluse de sânge. Apoi cum îi îmbarcase Miliţia în dube şi-i dusese la Jilava.  

Acum nu dormise de două zile şi două nopîi şi mâncase doar un corn de la un militar. Avea însă sentimentul că participase şi el la acest măreţ eveniment. Căderea lui Ceauşescu simboliza pentru el căderea comunismului şi el trebuia să-l răzbune pe taică-său şi pe bunică-sa căreia comuniştii îi luaseră totul şi-o înscriseseră în colectiv. Se gândi şi la profesorul de istorie de la liceu cu care intrase în conflict pe tema eliberării României şi pe seama rolului jucat de Antonescu în istorie. El îi spusese profesorului: <Dacă războiul împotriva Rusiei reuşea şi dacă ne luam Basarabia şi Bucovina, Antonescu avea statuie în fiecare cătun din ţara asta! Dar istoria a fost vitregă cu noi, tovarăşe profesor, ne-au birjerit romanii, cumanii, toate lichelele care-au trecu pe acest pământ de la primii barbari până la ruşi!> Profesorul s-a făcut că nu aude: <Eu n-am auzit nimic din ce-ai spus, elev Marian Porumbacu! Pune-îi lacăt la gură că altfel ai s-o păîeşti!> si-apoi chemări la organizaţia UTM, dosar în regulă la securitate, ce-a fost maică-ta, ce-a fost taică-tău, bunicii, străbunicii, dacă au fost chiaburi sau legionari...Atunci s-a scârbit el şi a plecat de la Liceul Militar de la Breaza şi s-a înscris la un liceu teoretic din Bucureşti...Câte discuţii a avut cu taică-său, că trebuia să tacă, să-şi continuie liceul militar că avea alte perspective! Pe dracu, ce perspective? Uite că a venit revoluţia şi s-au dus dracului toate perspectivele...  

Mergând el acum pe stradă avea senzaţia că pluteşte prin rai, trecu pe la Majestic şi văzu pentru prima dată o lozincă scrisă pe clădire care-l narcotiză:<Jos comunismul!>Mulţimea trecea pe lângă el şi striga înnebunită şi fericită cu tricolorul cu gaură în mâini, fluturându-l:  

<O-leee, o-leee, oleee, oleee  

Ceauşescu nu mai eeee!>

-Ce s-a întâmplat?- întrbă el pe un tânăr care striga de mama focului.  

-Cum ce e? A fugit Ceauşescu, a fugit tiranul! si-a luat zborul cu consoarta de pe acoperişul ceceului într-un elicopter!  

<Trebuie neapărat s-o văd pe Andra>, se îndreptă el grăbit spre Parcul Tineretului, cu gândul să se urce în tramvaiul cinsprezece. <Să împart aceste clipe de bucurie şi cu ea!> Dar n-avea nicio şansă să mai circule cu mijloacele de transport în comun: tramvaiele, troleul şi autobuzele se opriseră şi metroul circula cu mari întârzieri. întinse deci pasul, privi pe cer, era de un albastru pur în contrast cu oraşul jumătate dărâmat, negru şi mohorât. Schelete de blocuri şi macaralele gigantice se înălţau pe lângă Casa Republicii ca nişte megaliţi uriaşi din cine ştie ce eră preistorică. Acestea trebuia să fie blocurile activiştilor de partid de pe lângă cece. Ca o ironie a soartei rămăseseră nişte ruine ca martore ale dezastrului comunist prin care trecuse ţara.  

Ajuns la Andra, constată că nu e nimeni acasă, sunase în gol aproape o jumătate de oră şi nu primise niciun răspuns! <Trebuie să fie nebună să iasă acum în oraş!>- gândi el. Deja începuse să se tragă, se-auzeau focuri răzleţe, dinspre Bellu şi unităţi mecanizate, tancuri şi tanchete, care veneau spre centru. <Ce-ar fi să se fi amestecat în mulţime, s-o ia apa şi pe ea şi s-o ducă în focul evenimentelor?> Se va întoarce tot la Televiziune. Dar înainte de asta intră într-o cofetărie, trebuia să mănânce ceva că era lihnit de foame. Ceru un pahar cu lapte şi o chiflă şi le înghiîi repede.  

-Sunteţi ostaş?- îl întrebă vânzătoarea, o fetişcană drăguţă, dornică să afle şi ea ceva de la un om autorizat.  

-Nu, domnişoară! Fac parte din corpul de gardă al Televiziunii ca voluntar...  

-Aaaa! Dacă-i aşa, trebuie să plecaţi că am văzut la televizor că fac apel la cetăţeni să vină s-o apere de terorişti! După plecarea lui Ceauşescu s-au înmulîit terorişrii şi-au început să tragă! Sunt morţi şi răniţi!  

Marian lăsă banii pe masă şi o întinse; pe străzile oraşului veneau grupuri-grupuri de tineri, curgeau precum o apă scăpată din zăgazuri spre marele fluviu care era Calea Victoriei. Cântau întruna:  

<Oooleee, oleee, oleee, oleee  

Ceauşescu nu mai eeee!>

Prima întâlnire cu realitatea fu crudă, pe caldarâm două victime împuşcate, una în picior, alta în abdomen. Se zbăteau şi strigau după ajutor. El opri o Dacie şi-i urcă în maşină.  

-La cel mai apropiat spital!- îi strigă şoferului care rămăsese timorat de această scenă. Se urcă şi el în maşină şi porniră. Începuse să se tragă în draci, când scoase capul din portiera maşinii, un glonţ îi şuieră pe la ureche, lovindu-se de uşă. Un grup de tineri se culcase la pământ, pitulându-se după clădiri sau după boscheţi. O luă şi el cocoşat spre clădirea din faţă şi încercă să adulmece de unde vine focul de armă. Nu-şi dădu seama prea bine, venea de undeva din spatele unui bloc din parte opusă. Doi pui de ţigani, fără să le pese, se zbenguiau în mijlocul străzii, cântând ceva. Scena era grotească, un domn în vârstră, se opri şi privi spectacolul, se închină şi o luă la stânga, zâmbindu-i şi zicându-i în glumă:  

-Eu am apucat şi bombardamentele din patruşpatru! Mai bine mă lua Dumnezeu să nu le mai văd şi pe-astea!  

Nu-i răspunse nimic bătrânului, gândul lui era la Andra! Vru să-i răspundă mai multe, dar bătrânul se depărtase. Bunicul lui fusese gardian pe timpul lui Antonescu şi petrecuse bombardamentele anglo-americane aici. El cunoscuse fiecare părticică a Bucureştiului şi-i povestise şi nepotului: <Uite, aici făceam eu de gardă la patru verde, apoi m-a mutat la Matache, în Piaţă, apoi în Ferentari, în Militari, la Chibritu...>Cu fiecare avea o povestioară pe care copilul de atunci o ascultase cu mare atenţie şi o înregistrase. în timp ce trecea prin aceste locuri şi le aducea aminte. Îi era necaz că nu le scrisese cu lux de amănunte căci bătrânul avea talent la povestire şi acum nepotul putea să le ţină minte mai bine. <Istoria se repetă, gândi el, acum patruzeci de ani, bunicul...acum eu...poate peste patruzecui de ani istoria se va repeta cu fiul meu...sau cu nepotul meu...>  

Din urmă venea o coloană de tancuri. Pe primul tanc flutura un steag tricolor cu gaură şi câţiva civili erau sus pe el la braţ cu militarii. Ei strigau cât puteau:  

<Azi în douoşdoi  

Armata e cu noi,  

Azi în douăşdoi  

Armata e cu noi!>  

Semn bun, gândi el, armata a trecut de partea revoluţionarilor! O coloană care ieşi din gura metroului cânta: <Libertate, te iubim.  

Ori învingem, ori murim!>

Fluturau steagurile şi tinerii erau de o exuberanîă extraordinară. O puşcă mitralieră le tăie elanul şi gloata se împrăştie ca potârnichile. în urma lor un tânăr se perpeli pe caldarâm ca un pui de găină când îi iai gâtul, zbătându-se într-o baltă de sânge. O voce de fată, ieşită de undeva, ca din pământ striga ca ieşită din minîi: <Huoooo, ne-mpuşcaîi, criminalilor!!> Doi tineri se târâră pe burtă până la victimă şi merseră aşa până lângă caldarâm. <A murit, a murit!>- repetau înfioraţi şi îngroziţi de imaginea mortului.  

Marian întinse pasul; se uita prin mulţimile de tineri speriat, doar o va zări pe Andra. Dar Andra nu se vedea! Să se fi dus la Ancuţa, colega ei de facultate, care sta pe Magheru? La facultate, nici atât! La cămin? Căminele se închiseseră pe timpul vacanţei şi studenţii plecaseră pe la casele lor. Numai ea, Andra, stătuse după el, întârziase pentru că avea unde să stea. Mai bine pleca acasă, o ştia în siguranţă. Deodată, prin acea mulţime vede o batistă fluturând, era întradevăr Andra în carne şi oase, era întreagă, în partea dreaptă era Ancuţa şi sora ei Maria. În spatele lor îl văzu pe Paul Popescu şi pe Gigel fluturând un steag tricolor. Marian fugi spre ei şi le făcu un semn de departe cu mâna să stea pe loc.  

-Ce e cu voi?- mai avu el puterea să întrebe.  

-Dar cu tine ce e?- i-o reteză Andra.  

-Te-am căutat pe Giurgiului, eram îngrijorat! Tu, Paule, parcă plecasei acasă?-îl descusu el pe prietenul său.  

-Ne-a chemat înapoi Politehnica şi-am venit cu trenul de seară prin Roşiori! Stau în Regie. S-au deschis căminele, nouă ne-au dat şi arme să păzim Facultatea!  

-Atenţie, fraţilor, feriţi-vă pielea că ce-am văzut eu, neam de neamul meu să nu mai vadă!  

-Ce-ai văzut, mă, ce-ai văzut? Fricosule!- îl apostrofă Andra.  

-Cu teroriştii nu-i de glumă, trag de unde nu te-aştepţi! Am văzut morţi şi răniţi...  

-Ce te vaieţi ca o muiere? Murim şi gata!- glumi Paul cu el, mai mult încurajindu-se pe sine.  

-Vom muri şi vom fi liberi!- îl secondă Ancuţa, plină de entuziasm- ( cum vine asta, gândi el, vom muri şi vom filiberi? Cum dracului să mai fii liber dacă mori?)  

-Trebuie să ne vindem pielea scump, Ancuţo!  

Marian o trase pe Andra într-o parte, o strânse de mână şi o sărută. I se păru că e cea mai frumoasă fată de pe pământ cu eşarfa aceea roşie pe după gât.  

-Te iubesc, Andra!  

-Te iubesc şi eu, Mariane!- îngână fata încet, închizând ochii şi primind ca pe un dar ceresc acel sărut al lui care o narcotizase...  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Revoluţia / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1082, Anul III, 17 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!