Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CONSIDERAŢII. REVISTE DE PRESTIGIU 
  
RĂSFOIND FILELE VETREI VECHI 
  
Acest mensual de cultură nr. 10, (34) An III, din octombrie 2011, ilustrat în chip foarte inspirat cu lucrări de Petre Căpriţă reflectă înaltul nivel la care a ajuns prestigioasa Foaie ilustrată pentru familie, cu tradiţie seculară, ai cărei fondatori au fost Ioan Slavici, I.L.Caragiale şi George Coşbuc, din 1894, urmaţi într-o serie nouă de Romulus Guga (1971) în calitate de redactor şef, iar din 2009, de publicistul – nu mai puţin înzestrat – Nicolae Băciuţ. Cele mai recente numere sunt realizate chiar de Asociaţia “Nicolae Băciuţ” pentru descoperirea, susţinerea şi propovarea valorilor cultural-artistice şi profesionale, al cărei preşedinte este Sergiu Paul Băciuţ, o dovadă în plus de spirit autentic românesc şi de cultivare a limbii şi tradiţiilor noastre, la cote de exigenţă majore. 
  
Am făcut aceste precizări pentru a sublinia continuitatea şi spiritul profund românesc al revistei Vatra Veche. 
  
Nu întâmplător, de la număr la număr, publicaţia creşte în valoare şi conţinut, în aspect estetic precum şi în numărul de colaboratori şi cititori interesaţi de starea culturii, nu numai în zona Mureşului, dar în întreaga ţară şi chiar în lume, prin numeroşii colaboratori externi; Raia Rogac (Chişinău), Mirela Corina Chindea (Italia), Andrei Fischof (Israel), Ovidiu Ivancu (India), Alexandru Jurcan, Ionela van Rees-Zota (Germania), Gabriela Mocănasu (Paris), Dwight Luchian-Patton (SUA), Adriana Yamane (Japonia), Flavia Cosma (Canada) şi mulţi alţii. 
  
Pagina de titlu este frumos ilustrată cu o creaţie de-a pictorului Petre Căpriţă şi cu un poem reprezentativ din creaţia regretatului Mircea Ivănescu, la rubrica “Antologie Vatra Veche”, în fericită sintonie cu anotimpul culorilor în care ne aflăm. 
  
Un prim moment este legat în semn de OMAGIU, de recenta dispariţie a prestigiosului poet Mircea Ivănescu, prilej cu care Nicolae Băciuţ rememorează clipele petrecute împreună în 1989, când au realizat împreună un interviu. Materialul este ilustrat cu fotografii din arhivă în care-l vedem pe Mircea Ivănescu alături de Mihai Şora şi de alţi scriitori, la diferite manifestări culturale. Convorbirea s-a centrat pe ideea “Principiului poetic” al lui E.A.Poe şi, în chip deosebit pe laboratorul de creaţie al poetului, în speţă, pe naşterea poemului. Mircea Ivănescu era de părere că  
  
“ ... el (poemul – n.n.) nu poate porni decât de la solicitarea exterioară. Ştiu că în Istoria esteticii, s-a dezbătut problema poemelor ocazionale şi că foarte mari poeţi, nu mă gândesc la Goethe, declarau că ei scriu poezii ocazionale, adică plecând de la niste solicitări imediate, de la nişte 
  
evenimente care survin în faţa sau în preajma unui, să spunem, scriitor. În ce mă priveşte, nu pot pleca la alcătuirea unui text decât dacă am o solicitare din afară. Aceasta explică de ce, practic, toate textele mele pleacă de la titluri sugerate de prieteni sau de cunoscuţi sau de la lecturile mele şi de ce manevrează, în general, citate ţi referiri livreşti”. 
  
Cu mult tact sunt abordate subiecte de interes pentru toţi poeţii, privind receptarea liricii eminesciene şi reflectarea ei în generaţiile post eminesciene, cu osebire în lirica lui Nichita Stănescu. Prilej de evocare a acestuia dar şi de precizare a poziţiei lui predilecte faţă de lirica eminesciană. Un alt punct forte al conversaţiei a atins atitudinea autorilor din generaţii mai vechi faţă de autorii tineri. “Se spune că poeţii aparţin unui gen iritabil şi succesul unuia e de natură să irite pe celălalt. Eu însumi am cunoscut de multe ori senzaţia aceasta” – a precizat Mircea Ivănescu la momentul respectiv. Despre prieteniile literare, despre problema spinoasă a traducerilor, sunt teme de discuţie abordate de cei doi scriitori în acest interviu cât se poate de interesant şi de larg interes memorialistic. Interviul a fost luat la Mediaş în 17 iunie 1989. 
  
George Popa vine cu un eseu interesant în care-şi susţine convingerile despre “Poezia orfică” începând de la clarificarea termenilor de orfism şi de poet orfic, reamintind esenţialul din mitul lui Orfeu, “zeul muzicii în vechea Eladă şi implicaţiile sale simbolice şi metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiţionale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru şi al zânei Caliope. Adoptat de greci, Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexistentă anterior în patria lui Homer (pentru că muzica desfăşoară veşnicia). Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruieşte lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până şi stâncile. Soţia sa, nimfa Euridice, moare muşcată de o viperă. Orfeu roagă pe Zeus să o readucă pe pământ, acesta se înduplecă, dar cu condiţia să nu se uite la Euridice în timpul întoarcerii din infern. Dar Orfeu nu respectă consemnul, astfel că, întorcându-şi privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară şi pentru totdeauna. Pentru că Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incaptabilă”. 
  
Foarte interesante consideraţii despre naşterea termenului poezie din echivalentul grecesc şi evoluţia acestui termen cu exemplificări din marea poezie a lumii. 
  
Dumitru Păsat scrie un eseu splendid despre “Miracolul eternei iubiri: Eminescu – Veronica Micle” având în faţă “romanul erotico-epistolar susţinut de către Mihai Eminescu şi Veronica Micle (a se vedea volumul Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit, Iaşi, 2000) îi poartă pe acesti doi mari îndrăgostiţi pe aripile vântului, parcă luându-i din infernul existenţei lor pământeşti şi ducându-i în purgatorial iubirii lor eterne. Misterul şi seducţia exercitată de cele 93 de epistole ale lui Eminescu şi 15 ale Veronicăi Micle, senzaţionale şi captivante, (publicate în premieră – D. P.) asupra cititorului din zilele noastre sunt incomparabile”. 
  
Epistolele dintre cei doi sunt luate pe rând în diverse interpretări şi se brodează pe marginea lor, iar în final, Dumitru Păsat conchide: “Dialogul epistolar dintre Mihai si Veronica e un corpus masiv de scrisori inedite, un extraordinar „document uman” şi artistic de o inestimabilă valoare, care completează imaginea „iubirii absolute a literaturii române”, iară noi, cei de azi si de mâine, odată cu Eminescu si V. Micle, trăim miracolul unei eterne iubiri. 
  
Misivele dintre acesti doi mari îndrăgostiţi, veritabile ecouri de iubire şi confesiuni, au devenit, într-un fel sau altul, o mană spirituală pentru scriitori şi savanţi, o poveste mirifică şi îmbătătoare atât pentru cititorul cult, cât şi pentru omul obisnuit. Aşadar, „sincronizaţi în dragoste şi în destin” (M. Cimpoi), Mihai şi Veronica au trăit şi retrăit stările iubirii la o înaltă tensiune sufletească, de aceea astăzi, poate, „În locul lui menit din cer”, romanul lor abia începe ... ” 
  
Partea a doua a eseului “Întregul şi partea” al Ecaterinei Ţarălungă, are ca titlu: “Poveştile, şcoala şi cine suntem de fapt” – este o incursiune în istoria, cultura şi civilizaţia românească din veacul al XVII-lea. 
  
Tot o incursiune, de data aceasta, în lirica lui Grigore Vieru face şi Maria Cheţan în eseul “Poezia lui Grigore Vieru – Întoarcerea spre copilărie sau decantarea esenţelor” – trecând prin temele lirice majore ale confratelui basarabean şi amintind de “Maratonul de Poezie Grigore Vieru”, Galeria “Deisis”, 11 februarie 2011, organizat de Studioul Regional de Radio Târgu Mureş, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul naţional Mureş, Centrul de Studii Literare “Grigore Vieru” al Fundaţiei Cezara-Codruţa Marica” în parteneriat cu cotidianul “Cuvântul Liber”, “ASTRA” Mureş, Protopopiatul Ortodox Târgu Mureş. 
  
“Darul perfect al unei amintiri sau despre iubire, efemer şi curajul de a trăi” – se numeşte eseul Cristinei Blându pe marginea romanului Ilenei Vulpescu “Rămas bun casei părinteşti”, apărut în 1998. Este o cronică a acestei cărţi, ilustrată cu citate şi consideraţii proprii, dar şi o invitaţie la lectură pentru cei care doresc să petreacă momente de delectare în compania unei cărţi. În final, autoarea eseului spune: “Tonul uşor melancolic, uneori uşor ironic, al romanului, te prinde. Câteva ceasuri lumea ta devine acea lume pitorească de altădată. Câteva ceasuri regretul despărţirii de casa părintească e şi al tău ... Apoi ... rămâi cu satisfacţia de a fi citit o carte ca o lecţie de viaţă. O lecţie despre iubire, despre tristeţe, despre amintiri, despre efemerul trecerii prin lume ... ” 
  
La rubrica “Anchetă Vatra veche” cunoscutul scriitor Leo Butnaru oferă spre lectură cititorilor revistei, ancheta literară despre “Scrisul de mână. Au scris, scriem, vom scrie” – de fapt un studiu despre diferite moduri de scris de mână, la autorii clasici ruşi – Leo Butnaru introducându-ne în laboratorul de creaţie plin de praf şi hârtii îngălbenite al titanilor literaturii ruseşti: Tolstoi, Gogol, Dostoievski. Ancheta are şi un feed-back pe care şi-l asumă Anamaria Ionescu prozatoare, care evocă şi ea un timp în care tatăl său scria de mână, apoi la maşina de scris şi în cele din urmă, îi dădea ei să copieze la calculator textele. Autoarea subliniază că, deşi metodele de redactare au evoluat în pas cu performanţele informaticii, scrisul de mână rămâne tutelar, păstrat cu sfinţenie, fie şi pe un raft de bibliotecă, pentru parfumul şi delicateţea lui, care au zămislit capodopere. 
  
Rubrica “Ocheanul întors” îl are în obiectiv pe Liviu Rusu, de la a cărui naştere s-au împlinit 110 ani. Nicolae Băciuţ îl numeşte pe acesta “Un estetician uitat” şi întreprinde un scurt istoric în viaţa şi activitatea acestui veritabil fiu al Sărmaşului. El evidenţiază eforturile oficialităţilor pentru ca biblioteca din Sărmaşu să-i poarte numele: “În 2006, demersurile făcute pentru atribuirea numelui “Liviu Rusu” Bibliotecii Orăşeneşti din Sărmaşu au avut ecoul scontat, înţelegându-se locul pe care Liviu Rusu îl ocupă în istoria localităţii, ca fiu al său, fiind una dintre personalităţile marcante ale vieţii culturale legate de numele Sărmaşului. Personalitate distinctă a vieţii universitare clujene, recunoscută atât pe plan naţional cât şi internaţional, nu doar pentru activitatea sa didactică, ci şi pentru contribuţia sa în domeniul esteticii, Liviu Rusu, prin naştere, va aparţine în primul rând Sărmaşului, ca vrednic fiu al localităţii...” precizează Nicolae Băciuţ. 
  
Propunerea ca Liviu Rusu să primească titlul de cetăţean de onoare al Sărmaşului, este în acest sens, ca un act de restituire a memoriei acestui cărturar înaintaş “Având în vedere cele de mai sus, considerăm că este o onoare pentru orasul Sărmaşu să-şi omagieze înaintaşii care şi-au legat numele de aceste locuri, iar prin acordarea titlului de Cătăţean de onoare postmortem lui Liviu Rusu, în 2011, se face un act de restituire a memoriei unei personalităţi remarcabile a vieţii culturale şi didactice româneşti, se pune mai bine în evidenţă galeria celor care au contribuit la creşterea prestigiului Sărmasului. Viaţa şi opera lui Liviu Rusu sunt pilduitoare pentru noi, cei care suntem mai mult sau mai puţin implicaţi în menţinerea unui climat de emulaţie culturală. Liviu Rusu rămâne un model de mare altitudine culturală si morală, de extins orizont educaţional”.  
  
Articolul este ilustrat cu un grupaj de poezii care au drept centru spiritual, localitatea Sărmaşu, loc unde tradiţia se îmbină cu idealurile noilor generaţii. 
  
La rubrica: “Cronica literară”, urmează o suită de cronici şi recenzii literare, semnate de autori cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, dar scrise cu mult discernământ şi responsabilitate. Voichiţa-Pălăcea-Veres scrie despre “Deania neagră”, a lui Alexandru Petria, editura „Herg Benet”, 2011, subliniind naturalismul care trimite la Emil Zola, al acestui original scriitor, dar şi la G.M.Zamfirescu, Rebreanu, Eugen Barbu în ceea ce priveşte argoul şi mai puţin substanţa epică. 
  
La rîndul lui, Alexandru Petria face o cronică la cartea „Sânge satanic”, “romanul cu care a debutat autoarea Cristina Nemerovschi, o absolventă de Filosofie din Bucureşti. Romanul, care a fost nominalizat la titlul Cartea anului 2010 în „Observator Cultural”, ca şi microromanul subsemnatului - „Zilele mele cu Renata” - na, ca să mă laud!, a apărut la editura Herg Benet la sfârşitul anului trecut, fiind reeditat deja, în august 2011. Un roman cu cojones, am spus la prima lectură, care pare cu adevărat scris de un bărbat. “Sânge satanic” este o carte care îţi scurtcircuitează şirul gândurilor.” 
  
Pe un cu totul alt palier epic se situează cartea lui Nicolae Feier “Ţara Bistriţei” – Pagini de istorie, religie şi mitologie străveche ale neamului românesc - pe care o recentează cu mult discernământ Elena M. Cîmpan. Iată cum îl prezintă Elena M. Cîmpan pe autor: “Nicolae Feier apare ca un scriitor neobisnuit între confraţii săi care scriu, e ca o floare rară în câmpul cu flori, asupra căruia stau, admirativ, ochii cititorilor. Dar Nicolae Feier e, înainte de toate, preot si lucrul acesta străbate ca o rază de lumină peste tot ce scrie. Dacă ne-am astepta ca literatura lui să fie religioasă, în sensul ei recunoscut, ne-am însela. Cu rigurozitatea acesteia, preotul scriitor se-ntoarce la primele cuvinte din limba română, cuvinte-realităţi, si, ca si cum ceva ar fi fost uitat sau lăsat deoparte, el recuperează până la detaliu si ultimul semn la care, poate, nu ne-am fi gândit. Stratul pe care merge Nicolae Feier nu este cel al formării limbii române– acesta fiind deja conturat - dar el mai găseşte în pământul lexical alte şi alte vestigii şi, ca un arheolog, le scoate în lumină, le aduce în discuţie. Ce sunt cărţile lui Nicolae Feier altceva decât frumoase „Predoslovii” adresate cititorilor? Unde se înscrie genul literar pe care-l abordează, dacă nu în rândul „Didahiilor” lui Antim Ivireanul sau a „Cărţii româneşti de învăţătură”, a lui Varlaam? După „Zestrea strămoşească”, un calendar neobişnuit al sărbătorilor românilor, după „Besii, pileaţii daci sau tarabostenii”, o descriere a bessilor ,,preoţii (leviţii) tuturor tracilor”, „Domneşti” este numele unei cărţi şi a primei localităţi – privilegiată, care se bucură de atenţia binemeritată, ca aşezare, ca topos. Scriitorul oferă un îndrumar al demersului livresc, cu talentul care atrage, ademeneşte, prin cuvânt”. 
  
Şi cu o astfel de prezentare, personal, am devenit foarte curioasă de această splendidă lucrare, deşi (sau cu atât mai mult) cu cât nu cunosc aproape nimic despre acest ţinut mirific descris de părintele Nicolae Feier. 
  
Dumitru Velea analizează două dintre cărţile lui Dumitru Toma: “Marginile lumii” (Ed. Aius Printed, Craiova, 2011) şi “Umbra şi fumul” (Ed. Sim Art, Craiova, 2010). Cred că orice comentariu ar fi superfluu pentru că analiza este aceea a unui critic redutabil. 
  
Maria Barbu susţine că Nicolae Bălaşa este “un prozator cu ştaif” şi spune aceasta având în vedere cele şapte romane ale sale care, “deşi abordează subiecte total diferite, din spaţiile complexe ale existenţei româneşti, de la sate şi oraşe, instituţii culturale proeminente, au o singură axă metodologică – povestirea”. 
  
Autoarea face referire la romanul al şaptelea, semnat Nicolae Bălaşa, intitulat ca un poem în proză: Viaţa ca iluzie şi clipa ca destin, Editura „Măiastra”, Târgu Jiu, 2011, 184 pagini. 
  
O scurtă prezentare a albumului de pictură semnat Dr. Liviu Ovidiu Ştef -“Câmpia transilvană” – face Nicolae Băciuţ, subliniind faptul că artistul “a imortalizat pe pânză imagini ale bisericilor de lemn din judeţul Mureş, ale satului săsesc, ale Cetăţii Medievale a Sighişoarei, aducându-le şi în pagina de album”, iar acum, Liviu Ovidiu Stef şi-a mai asumat o provocare, nu mai puţin dificilă, de a găsi imagini ale Câmpiei Transilvane ilustrative, reprezentative, pentru a fi fixate în culoare pe pânză. Ciclul de lucrări astfel realizat, şaizeci la număr, sunt şi document, istorie, dar şi artă, depunând mărturie despre ceea ce înseamnă Câmpia Transilvană, în viziune picturală”. 
  
Tot Maria Barbu vorbeşte despre poeta Beatrice-Silvia Sorescu şi recenta sa carte: “Rădăcini cu mirări şi miresme” Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2011, 98 p.) –ca fiind “O poetă pe balansoarul ... criticii”. 
  
La rubrica “Filtre”, pr. prof. univ. dr. Emil Jurca vorbeşte deaspre cartea lui Alin Vasile Goga “Veşmintele liturgice în Răsărit”, Editura Nico, 2011) – carte care “se vrea a fi o conştientizare asupra simbolismului şi a valorii sacrale a veşmintelor sacre”. 
  
Cunoscutul scriitor, critic, poet, promotor cultural Menuţ Maximinian a ales cartea Cristinei Rusu, “Acasă la Dracula”, pentru a o recomanda spre lectură: “Profesoară de geografie, Cristina Rusu propune, prin volumul „Acasă la Dracula”, apărut la Editura Nova Didactica, o reîntoarcere la adevăr prin redescoperirea mitului Dracula, acolo unde-si are rădăcinile, în Pasul Tihuţa. Cartea, prefaţată generos de prof. Ioan Seni, se bazează doar pe faptele concrete, începând cu publicarea romanului „Dracula” al scriitorului Bram Stoker, a cărui acţiune se petrece în Pasul Bârgăului, unde vampirul îsi avea castelul si care era „un ţinut din ce în ce mai sălbatic si mai pustiu. Multe prăpăstii mari şi ameţitoare, multe cascade, de parcă natura ar fi serbat cândva un carnaval”.  
  
Tot Menuţ Maximinian reuneşte într-o pagină, trei mini-cronici literare pentru cărţile: “Casa sufletului meu” de Octavia Gheorghe, o carte cuprinzând 92 de poezii cu mesaj sufletesc de o mare sensibilitate – aşa cum o recomandă criticul, volumul “Adunate” – al prof. Ofilat Varvari, din Măgura Ilvei, care cuprinde materialele stiinţifice şi publicistice într-un volum apărut la Editura Napoca Star. “Cartea surprinde prin multitudinea de informaţii din studii, comunicări stiinţifice şi referate pe o tematică variată, istorie, metodică, psiho-pedagogie, istorie literară. Se remarcă, în mod deosebit, studiul despre epopeea lui Ghilgames, una dintre cele mai vechi scrieri ale omenirii de aproape 5000 ani” – este de părere Menuţ Maximiniam. O a treia carte analizată critic, este semnată de Nazarica Munteanu, “Timpul ... spectacolul răbdării”, Ed. George Coşbuc. 
  
Criticul Constantin Stancu face o cronică Antologiei “Tsunami şi alte poeme” a Rosei Lentini, în traducerea de excepţie a lui Eugen Dorcescu. 
  
Rubrica “Paşi pe Terra” este susţinută de Tatiana Scurtu-Munteanu şi este o plăcută invitaţie la călătorie în Staţiunea Saint-Gervais din Mont Blanc – acoperişul Europei, material ilustrat cu imagini. 
  
Ştefan Goanţă revine cu eseul său: “Documentele continuităţii” III, argumentând “(De ce) mereu Mioriţa?” 
  
Luminiţa Cornea ne invită la “Convorbiri duhovniceşti” cu Î.P.S.Ioan Selejan, al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, material bogat ilustrat cu imagini de la diferite mănăstiri din cadrul Episcopiei. 
  
Ca o prelungire a spiritualităţii, pr. drd. Mihai Andrei ALDEA ne invită să citim studiul eseistic “Mistica în cultura profundă a românilor” – Consemnări folcloristice, III. 
  
Preot dr. PETRU PICA, în eseul “Veniţi de luaţi lumină” – prezintă cartea Luminiţei Cornea „Pe cărarea Raiului – Convorbiri duhovniceşti cu Înaltpreasfinţitul Ioan” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010), 
  
Din vol. de foto-vignete spirituale, “Oglinzi cu memorie”, apărut la Editura SEMĂNĂTORUL ONLINE, septembrie 2011, subsemnata a ales un Florilegiu dedicat Prea Sfintei Născătoare Maria, sub forma micro-poemelor în trei versuri. 
  
Lt.col.(rz.) Alexandru Teodoreanu, coordonator programe la Asociaţia STINDARD, Bucureşti, din ciclul “Monumente ale românilor din afara frontierelor” a ales să vorbească despre “Un monument medieval românesc salvat de Dumnezeu”. Este vorba de Biserica Domnească şi Catedrală din orasul Herţa - azi în Ucraina - monument medieval romanesc, la frumoasa vârstă de 255 ani, aşa cum specifică autorul evocării. 
  
La rubrica “Starea prozei” – în proza “Printr-o fugă, dar care” – partea a III-a, Cleopatra Lorinţiu ne-o prezintă pe Marina d'Agosta. 
  
Ion Nete prezintă un fragment din lucrarea: “Rugaţi-vă să nu existe Dumnezeu ... ” 
  
Florin Caragiu semnează o pagină lirică interesantă cuprinzând poeme de factură post modernistă. 
  
Raluca Pavel, tot la rubrica “Starea prozei” oferă “Un pumn de făină”, iar Mihai Batog-Bujeniţă ne propune “Un exerciţiu de comunicare. Qui prodest?”- de fapt, note de călătorie în Barcelona. 
  
La rubrica “Evocări” – Ion C. Hiru – aduce în memorie figurile: “Piţuleasa şi Gheorghe Vrabie” precum şi evocarea lui Nicolae Spinei. 
  
O superbă pagină lirică este semnată Valentina Becart, ilustrată cu tabloul “Natură moartă” de Petru Căpriţă. 
  
Tot versuri oferă şi Carmen Tania Grigore din Davon, cu o “Natură statică” a aceluiaşi ilustrator. 
  
Corina Lucia Costea, ne invită la lectura prozei: “Etajul IX, Oradea”. 
  
Poeta, prozatoarea şi publicista Mariana Emanuela Cristescu semnează o pagină lirică încântătoare care începe cu “Balada timpului pierdut” – o parafrază la Francois Villon. 
  
La rubrica intitulată “Podul de cărţi” Vitalie Răileanu ni-l prezintă pe Nicolae Esinencu – Omul scriitor, cu volumul “Gaura”. 
  
Dumitru Băluţă – sub titlul “Ochii şarpelui” – grupează un mănunchi de micro-poeme subintitulat “Sensuri de haiku”. 
  
“Biblioteca Babel” îl are ca protagonist pe Denis Emorine cu o prezentare şi un grupaj de versuri în traducerea Flaviei Cosma. 
  
La aceeaşi rubrică, semnează poeta de origine sârbă Zorica Senti (Franţa) – un grupaj şi câteva poeme în prezentarea şi traducerea lui Ion Cristofor. Un alt poet este Nicolae Rampin (Italia) în traducerea Elenei Daniela Sgondea şi a lui Eugen Evu.  
  
În traducerea lui Ion Roşioru – facem cunoştinţă cu mai mulţi haijini niponi contemporani: Shȏ Hayashi, Atsuo Nasu, Yuki Honda, Tsukasa Oda, Goro Nishikawa, Keiko Niwa, Chizuko Tokuda, Fumiko Arai, Hisahiko Nagamine, Teiho Okada, Shiyoshi Kurosaka, Chieko Watanabe (cade zăpada -/ să o privesc captivat / sau să-nchid ochii?); Sei'ichi Teshima, Yamaguchi Seishi, Nakamura Kusatao, (un fluture / zboară în mijlocul / războiului rece); Saito Sanki: (seară de toamnă - / fluxul aduce resturi / de peşte mare); Suzuki Murio, Sawaki Kinichi, Kaneko Tota: (cimitiru-a ars: / pe crengile pomilor / greieri calcinaţi); Takayanaghi Shikenobu. 
  
Gabriela Căluţiu-Sonnenberg – semnează două pagini de proză “Pentru eternitate”. 
  
Geo Constantinescu – la rândul său, semnează proza “Străinul”. 
  
“Încercări de străpungere a tăcerii gândului” – (XVII) – este proza semnată de Elena Neagoe. La rubrica: “Asterisc” Jianu Liviu-Florian semnează proza: “Baza de date a generalilor” (poveste pur imaginară) 
  
Tamara Constantinescu scrie un studiu foarte pertinent de istorie literară despre: “Încornoraţii din comediile lui Nenea Iancu şi alţi încornoraţi celebri”, III iar Monica Mureşan semnează poemul “Felicitarea”. 
  
La rubrica “Teatru” – Mariana Cristescu semnează o cronică teatrală la piesa “O noapte furtunoasă” – jucată de o Companie de teatru “Amphitheatrrom” – piesă tradusă în limba romani, spectacol organizat de reprezentanţii Asociaţiei Culturale „Amphitheatrrom”. 
  
“Este pentru prima dată în lume când o piesă a lui Caragiale este tradusă în limba romani, este primul spectacol de teatru realizat de profesionişti care îşi asumă fără rezerve apartenenţa la etnia romă şi este primul spectacol de teatru din România în care se vorbeşte integral în limba romani”, - spune Mariana Cristescu. În aceeaşi idee, este anunţat Concursul Naţional Creaţie Literară în Limba Romani “Ştefan Fuli”, ne prezintă proiectul Nicolae Băciuţ. 
  
Raia Rogac deschide rubrica “Bibliocultural basarabean” cu prezentarea în premieră a Almanahului “Arhipelag” – “O carte de vizită a scriitorilor basarabeni în străinătate”, lansarea căruia a avut loc la Biblioteca “Onisifor Ghibu” din Chişinău. 
  
Ligya Diaconescu îi face portretul unui artist îndrăgit: “Fuego “Alinul” tuturor vârstelor”. Scriitoarea Ligya Diaconescu, în 23 septembrie, a fost înscrisă în Canada la ”Association des mass-medias et journalistes d'expression roumaine sans frontiere” al cărei membru fondator este, (împreună cu alţi câţiva ziarişti români răspândiţi în întreaga lume).  
  
Un impresionant grupaj liric este semnat de scriitoarea Melania Cuc. 
  
Cităm doar una: “În metropola cu orfani: Şi vânzători de halviţă, / În zorii zilei fără nicio / speranţă / A ajuns la noi / Ultimul transport / Cu rom de Jamaica. / Şi ce / Dacă vehicolul este numai / Epavă, / Vapor / Fără jurnal de bord / Fără căpitan şi fără servantul / Ocupat / Cu turnatu-n pahare? / Regina balului ce va urma / Poartă corset cu diamante / Şi stropi de / Melasă sub limba ce cântă / Despre linşaj şi iubiri / imposibile”. 
  
Hydra N. T. semnează pamfletul: “A zecea scrisoare franco-afonă: Pe scut sau sub scut(ul) balistic”. 
  
Ca de obicei, rubrica destinată Poştei, intitulată “Curier” cuprinde o bogată colecţie de epistole de la corespondenţi şi cititori ai revistei. 
  
Rubrica “Literatură şi film” – este susţinută de Alexandru Jurcan cu un scurt eseu intitulat: “Peştera meditaţiilor”. 
  
Un regal de catrene semnează într-o pagină cunoscutul umorist Vasile Larco. 
  
Rubrica “Scrisori deschise” – are ca temă o problemă destul de importantă: “Cui i-e frică de statui?” – în care se solicită Primăriei Târgu Mureş “aprobarea amplasamentului Bustului scriitorului Grigore Vieru în spaţiul civic târgumureşean, pe B-dul Cetăţii, în apropierea Centrului de Studii Literare „Grigore Vieru” al Fundaţiei Culturale „Cezara”, cu sediul în B-dul Cetăţii nr. 13.” 
  
Rubrica “Şevalet” – îl are în centru pe Dr. Liviu-Ovidiu Ştef – şi picturi din “Câmpia Transilvană”. 
  
Artistul Marcel Naste din Reghin este prezentat de Nicolae Băciuţ iar Vasile Mureşan îi face o cronică la grupajul de pânze intitulat “Nuduri” prezent într-o expoziţie. 
  
De asemenea, la această rubrică este prezentat şi artistul plastic Petre Căpriţă, care a ilustrat revista, cu un bogat palmares artistic. 
  
În ansamblu, revista este o izbândă a culturii şi artei româneşti, a spiritualităţii în general, un spaţiu de odihnă şi confort spiritual pentru oricine o deschide şi are curiozitatea de a o frunzări. 
  
CEZARINA ADAMESCU, 
  
19 octombrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!