Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

REVELAŢII INTERZISE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
REVELAŢII INTERZISE 
  
Trecusem de vârsta majoratului, păream mai bărbat dar rămăsesem necopt, întârziat, adolescentin, dar activ, prea activ şi... neselectiv. Între escapadele păcătoase fără frâu şi cumpătare, stors până la epuizare, mă simţeam mizerabil, îmi era silă de mine, mă autorepudiam, mă mustram şi mă sancţionam retras în carapace, jurându-mi cuminţenie şi să mă lepăd de apucăturile carnale. Încercam să îmi spăl conştiinţa cu tinctură de lecturi, cu parfum de poezie, cu esenţă de cultură... Din aiurea, în asemenea intervale de meditaţie, reculegere şi căinţă, întors din rătăciri, primeam tainic doze de impresii şi senzaţii de la o sursă dinafara fiinţei şi trăiam experienţe spirituale care m-au marcat... Poate şi din cauza oboselii, a epuizării, a nesomnului cronic, a combustiilor excentrice şi excesive, a refulărilor hormonale, mă prăbuşeam când şi când în sfârşeală şi, vârât în aşternutul primitor, cu porii şi supapele deschise, nu izbuteam să adorm. Deşi toropit, rămâneam treaz, în stare de veghe, incapabil să mă mişc, abia respirând... Deveneam, deodată, un vizionar al unor scene suprarealiste, himerice, stranii, mistice... Un spectator.actor al unui miraj la cote paroxistice. Înapoia pleoapelor închise, ca de fontă, dincolo de hăul mental, ca pe un ecran real, tridimensional, vizionam „filmul” de noapte pe care subconştientul îl inventa şi îl derula galopant, repetitiv... Conştientizam fenomenul, devenise un exerciţiu, îmi era extrinsec, vizualizarea elaborată mi se proiecta pe ecranul cortexulul iritându-mi şi celelalte simţuri, împotriva voinţei. Vizionam o avalanşă imagistică, la început confuză în cinetica secvenţelor. Învăţasem să extrag, să memorez, să întipăresc sumarul unor scene, chipuri mai ales...Trecusem de un nivel primar, mă motivam şi mă mobilizam şi, cu mari eforturi de voinţă, reuşeam să mă rup, să renunţ, să încetez vizionarea, să mă reîntorc în unica lume pe care o acceptam pe atunci: realitatea dualistă, pragmatică, fizică şi metafizică. Mulţumit că „învăţasem” să mă deblochez la moment, „ asistam” curios şi extaziat la etapa iniţială, generică, a unui „lung metraj” de ficţiune nonfictiv(!), la proiecţia secvenţială rapidă, ameţitoare a mii de instantanee redându-mi personaje, portrete vii, mişcăndu-se în cele mai bizare mimici, gesturi şi ipostaze. Desluşeam la început predominant trăsături antropoide ante-preistorice, apoi chipuri aproape umane, timpurii...De la precursorii ancestrali din vechimi atemporale, cu înfăţişări sălbatice, de primate, la portretele vii paleontologice, neolitice şi moderne, derularea imaginilor încetinea, sesizam deceleraţia, metamorfoza, modelarea... Aşteptam „cuminte” încetinirea şi oprirea rolei (!), a tamburului cinematic. Se oprea de fiecare dată, invariabil, la acelaşi unic chip cu fizionomia inconfundabilă: bărbatul frumos, mai frumos decât o femeie, cu ochi albaştri-verzi sidefii, gene lungi, sprâncene subţiri deasupra nasului delicat, buze uşor răsfrânte şi arcuite, barbă îngrijită, păr în şuviţe până la umeri... În jurul lui, în eter, izvorându-i din carne prin cămaşa albă şi lungă, o aură crepusculară irizând luminiscent... Îmi apărea surâzător, prietenos şi cald, afişa un zâmbet inocent, smerit şi candid, mă privea...Ţinea palmele împreunate în dreptul inimii, se ruga...Peisajul în care mi se înfăţişa era cerul planetar, bolta nocturnă spuzită de milioane de stele nefiresc de mari şi strălucitoare, iar jos, departe, recunoşteam relieful nostru românesc unic: fluviul, delta, marea, oraşul, cartierul, strada, casa şi patul meu de pe care, uimit, fascinat, paralizat de emoţie şi beatitudine, priveam cerul deschis din încăperea parcă fără tavan şi acoperiş. Cu eforturi teribile mă scuturam şi săream în capul oaselor, respiram în sincopă, imaginea încă persista pe retină, mă grăbeam să aprind veioza, să dispară... În această ”fază” mă opream de fiecare dată, mă deconectam de la sursă. Mă temeam să merg mai departe, să-i înţeleg Omului acela murmurul şi gesturile când mă fixa îngăduitor, pătrunzător şi hipnotic. O singură dată mi-am asumat curajul să depăşesc punctul critic. O singură dată mi s-a permis... Mă pregătisem meticulos, noapte de noapte, lucram volitiv la planul pe care mi-l propusesem, exersam, îmi instalasem „transfocatorul” imagistic, mental, intram în atmosferă, îmi reglam respiraţia, transpunerea... După proiecţia chipurilor himerice în evoluţie, am ajuns curând la clişeul mesianic. Surâsul complice mie, palmele la piept în gestul rugăciunii, buzele murmurând imperceptibil, splendoarea cerului şi planetei, fiinţa mea în relaxare impusă şi încordare supusă, senzaţia hipnotică.... Am rezistat, am rămas ţintuit, am izbutit să depăşesc momentul... Pot destăinui doar atât: şi-a dezlipit palmele, a întins braţul stâng şi, cu degetele răsfirate şi palma deschisă a „măturat” fulgerător tot cerul. Din vârful fiecărui deget a ţâşnit câte o rază orbitoare, în evantai. Una dintre lumini, ca un fascicul emis de un proiector, a trecut prin mine, aşa cum mă aflam cu faţa în sus, cu ochii spre cer, cu suflarea tăiată. Nu am murit, nu m-am dizolvat , nu m-am spulberat şi, puţin mai târziu, m-am ridicat în capul oaselor şi, pentru prima oară, nu am aprins veioza de pe noptieră... 
  
Referinţă Bibliografică:
REVELAŢII INTERZISE / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 548, Anul II, 01 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!