Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Restaurarea Conștiinței de Sine - Imaginea de Sine Restaurată
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu născuți nu din sânge, nici prin intenția naturii lor sau a vreunui om, ci din Dumnezeu.” — Ioan 1: 9-13  
 
În ce sens credința în Dumnezeu ne conferă o nouă identitate? Cum ne afectează acest lucru imaginea de sine?  
 
Prin intermediul credinței în Dumnezeu se realizează cea mai dramatică transformare a imaginii de sine și a percepției identității personale. Până la momentul primirii credinței, imaginea sinelui păcătos ne copleșea cu influența sa malefică. Însă după ce ajungem să ne încredem în Dumnezeu, imaginea lui Iisus Hristos începe să prindă contur în noi. Această proiecție a desăvârșirii divine manifestate în trup omenesc are o putere extraordinară asupra preschimbării interioare. Prin intermediul cunoștinței aduse de Evanghelia lui Hristos, puterile interioare ale sufletului omenesc sunt descătușate și manifestarea păcatului începe să fie înăbușită chiar de la rădăcină.  
 
(Fragment din cartea: „Vindecare prin Cuvânt”)  
 
Cu toate acestea, există multe persoane care au credință în Dumnezeu și totuși, se luptă cu o imagine de sine defavorabilă, chiar negativă. Cum se poate explica acest lucru?  
 
Fiecare om este unic la scara întregului univers. Prin urmare, modalitatea concretă de manifestare a evlaviei creștine, adică a trăirii credinței, diferă de la individ la individ. În cazul în care imaginea de sine cunoaște contorsionări evidente, în ciuda primirii credinței, fiindcă avem de-a face aparent cu o contradicție, ne putem întreba: Unde este cauza? Personal, consider că prin conștientizarea calității noastre de copii ai lui Dumnezeu, se realizează cea mai de seamă transformare a imaginii de sine și o înălțare pozitivă a respectului de sine. Dacă acest lucru întârzie să se realizeze, înseamnă că undeva, credința pe care o avem nu este pe deplin biblică, adică există un defect al percepției noastre asupra lui Dumnezeu și asupra mântuirii oferite.  
 
Cum este posibil ca o credință pretins creștină să nu fie „pe deplin biblică”? Se poate să avem o credință în Iisus Hristos, care să nu fie bine conectată cu afirmațiile Cuvântului lui Dumnezeu?  
 
În absența cunoașterii Scripturii, sau în lipsa unui studiu biblic personal, aș zice chiar zilnic, este pur și simplu imposibil să ne menținem o credință autentică, adevărată și curată de influențele rele ce se manifestă în jurul nostru, și chiar din interiorul nostru. Așa cum lucrurile ce aparțin realităților ce sunt în jur, au nevoie de o curățare aproape zilnică, tot astfel, lucrurile spirituale au nevoie de o purificare continuă. Astfel, credința noastră trebuie să fie zilnic întărită și rafinată prin intermediul studiului Cuvântului lui Dumnezeu și prin practicarea ei pentru a o testa în diferite împrejurări. Pe de altă parte, dacă nu vom studia Cuvântul lui Dumnezeu, dacă ne vom baza doar pe ceea ce ne oferă alții, sau dacă pur și simplu ne vom lăsa în seama împrejurărilor sau a experienței trecute, negreșit vom asista la alterarea conținutului credinței noastre. Pe scurt, credința trebuie să fie înnoită zilnic prin studiul Cuvântului, fiind o experiență asemănătoare culegerii manei ce era trimisă ca hrană pentru poporul Israel.  
 
Dar în situația în care totuși, studiem Cuvântul lui Dumnezeu, iar imaginea de sine continuă să ne creeze probleme, ce putem face?  
 
Studiul Sfintelor Scripturi nu este suficient, dacă nu manifestăm deschidere pentru transformările pe care Dumnezeu dorește să le realizeze în sufletul nostru. La modul concret, mă gândesc că este posibil să ne confruntăm cu diferite complexe de inferioritate, ce nu au o bază reală, ci ele fiind datorate unor experiențe nefericite din viața noastră. Faptul că vom citi și înțelege din Biblie că prin credință devenim copii ai lui Dumnezeu, va avea un efect reconfortant, mai ales când pentru prima dată realizăm acest lucru. Dar după ce exercițiul religios, însoțit obligatoriu de rugăciune pentru transformare interioară, s-a încheiat, constatăm că ne întoarcem într-o realitate ostilă și dureroasă. Parcă tot ce credeam s-a topit deodată. Astfel, pe bună dreptate ne întrebăm, dacă s-a schimbat ceva cu adevărat datorită credinței.  
 
Tocmai o astfel de situație este bine să o clarificăm, fiindcă sunt multe persoane care au o experiență religioasă înălțătoare, însă fără un impact real asupra vieții zilnice. Cum poate fi depășită o astfel de problemă?  
 
În acest moment aș dori să subliniez faptul că prin conceptul de credință biblică se face referință la ceea ce pot denumi ca fiind „o credință activă” sau „o credință ce se manifestă prin acțiune”. Explicarea acestui concept constă în a înțelege că nu trebuie să rămânem doar la aspectul oarecum pasiv al credinței, care se manifestă prin faptul că ajungem să fim de acord cu ceea ce afirmă Cuvântul lui Dumnezeu și să exprimăm prin cuvinte, sau rugăciune, acordul și adeziunea noastră la Evanghelia lui Hristos. Prin aceste elemente doar am pregătit „marea lansare”, ca să îi spun astfel, a „credinței active”, ce se va manifesta continuu în decursul vieții de zi cu zi, în mod conștient, și ideal, chiar și inconștient. La modul concret, după ce exercițiul hrănirii credinței s-a încheiat, începe manifestarea cu adevărat a credinței în mijlocul unei realități ostile, adică a ceea ce am putea denumi drept „câmpul de luptă” al evenimentelor de zi cu zi.  
 
Cum se manifestă această „credință activă”, care trebuie să facă parte din practica noastră obișnuită, chiar clipă de clipă?  
 
Credința activă începe să acționeze de îndată ce încheiem actul de închinare, intrând în conflict cu influențele demoralizatoare ce se manifestă asupra noastră. Vorbeam într-o altă împrejurare despre cele două „glasuri”, sau tendințe, ce se manifestă concomitent asupra minții noastre. Pe de o parte, influențele negative vor începe să ne spună că nimic nu s-a schimbat, că suntem aceleași persoane neajutorate, pline de defecte și de remușcări, că Dumnezeu fie că nu există, fie că nu Îi pasă de noi. Cunoașteți bine acest glas, nu-i așa? Dar în paralel, glasul „credinței active” începe să fie auzit, vorbind în sens contrar și combătând prima tendință, spunându-ne că tot ce spune Biblia este adevărat, că Dumnezeu există, că intervine în favoarea noastră, că suntem copii ai lui Dumnezeu, aleși și prețioși, precum și faptul cel mai important, că la finalul acestei vieți vom merge în Împărăția lui Dumnezeu.  
 
Se poate spune că acțiunea acestei „credințe active”, nu reprezintă altceva decât lucrarea Duhului Sfânt, venind în inima noastră de îndată ce manifestăm deschidere și acceptare pentru Cuvântul lui Dumnezeu?  
 
Desigur, dacă se manifestă „credința activă”, avem de-a face cu glasul lui Dumnezeu vorbind conștiinței noastre prin intermediul Duhului Sfânt. Iar în continuare, credința activă ne îndeamnă să punem în practică ceea ce am învățat în primul rând prin a ne opri când mergem pe o cale rea și de a înainta când este vorba de a realiza ceea ce este bine și drept, indiferent de consecințe. Credința activă va răspunde cu înțelepciune când suntem provocați, chiar și pe neașteptate, iar în măsura în care ea va deveni o parte continuă a vieții noastre, vom constata că putem realiza lucruri ce ni se păreau a fi imposibile la început. Însă cel mai important lucru este acela că imaginea de sine se va îmbunătăți progresiv, până când glasul vrăjmașului va fi adus la tăcere.  
 
Cum putem să avem o credință activă, care în permanență să ne aducă în contact cu „lumina cerească” a adevărului divin, iar în același timp să evităm extrema căderii în spiritualizarea excesivă a lucrurilor, care poate conduce la misticism?  
 
Credința practică, activă, nu are niciun fel de legătură cu misticismul sau cu spiritualizarea excesivă a lucrurilor, ci pot să o descriu ca o încredere rațională în Dumnezeu și în ceea ce El ne-a promis. De îndată ce impulsurile inimii noastre devin distorsionate, conducându-ne la realizarea de lucruri lipsite de rațiune, mergând împotriva bunului simț, înseamnă că nu avem de-a face cu o credință autentică, ci cu o contrafacere. Trebuie bine înțeles că vrăjmașul nostru are pentru fiecare lucru bun o contrafacere nimicitoare. În acest sens, o credință irațională, lipsită de bun simț și logică sănătoasă, dar care se pretinde biblică, reprezintă o armă redutabilă pentru inocularea necredinței celor ce intră în contact cu astfel de persoane. Indiferent de împrejurare, credința autentică se va manifesta prin bun simț, echilibru, rațiune, amabilitate și un extraordinar simț a ceea ce este just, logic și demonstrabil. Prin intermediul credinței suntem transformați după chipul lui Dumnezeu, fiindcă El este personificarea rațiunii, bunului simț, logicii și amabilității, realizând armonizarea cu Sine a întregului univers. Acesta este modelul nostru și o credință autentică va merge în această direcție.  
 
Însă ce se întâmplă, dacă pe de altă parte, glasul Celui Rău se folosește de cunoașterea Scripturii pe care am acumulat-o? Cum se poate combate acest lucru?  
 
Dar de ce să ne mirăm că se poate întâmpla așa ceva? Să nu uităm că în pustia ispitirii, Iisus Hristos a fost atacat prima dată cu forța irațională a impresiilor imediate, după care Cel Rău a folosit cunoașterea Sfintelor Scripturi, invocând „ceea ce stă scris” pentru susținerea afirmațiilor sale mincinoase. Într-o astfel de situație, se poate vedea că doar o cunoaștere de suprafață, neconectată cu realitatea vieții zilnice, nu va fi suficientă pentru a aduce la tăcere glasul batjocoritor al ispititorului. Dar de îndată ce ajungem să înțelegem fundamentele credinței noastre, când depășim simpla citire a Bibliei, când gândurile noastre sunt fortificate în fiecare zi cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, atunci se realizează o mare diferență, fiindcă de îndată ce vine încercarea, găsim și răspunsul ce aduce la tăcere sugestiile negative. Însă doar o cunoaștere de suprafață, preluată de la alte persoane, nu ne va fi de mare folos în focul experiențelor zilnice.  
 
În acest moment ar fi bine să ne concentrăm puțin asupra noțiunii de „copil al lui Dumnezeu”. Ce presupune acest lucru și cum ne afectează pozitiv viața noastră conștiința că suntem descendenți ai lui Dumnezeu?  
 
Când devenim conștienți de faptul că suntem „copii ai lui Dumnezeu”, înțelegem că toată această realitate păcătoasă nu ne reprezintă, ci se referă la ceva adăugat, la un intrus care a pătruns în viața noastră și care ne ține într-o stare de sclavie. Iar imaginea de sine degradată pe care am avut-o de-a lungul vieții, de fapt, nu ne-a reprezentat niciodată cu adevărat. Se poate spune că prin intermediul credinței ajungem să înțelegem că am fost creați pentru a aduce slavă lui Dumnezeu și a intra astfel într-o comuniune spirituală ce se va întinde de-a lungul veșniciei. Când imaginea de „copil al lui Dumnezeu” se manifestă în noi, având înaintea cugetului nostru chipul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, începem să percepem adevărata noastră valoare, unicitatea noastră și statutul deosebit de înalt ce ne-a fost acordat prin creație și răscumpărare.  
 
Ce impact direct are cunoașterea faptului că avem calitatea de „copii al lui Dumnezeu” în fața tentației de a comite lucruri rele și imorale?  
 
Prin conștientizarea calității de „copil al lui Dumnezeu”, ajungem să respectăm poruncile divine prin abținerea de la rău și practicarea a ceea ce este bun și drept, fără să mai avem teama de pedeapsă sau ideea că vom primi o răsplată. În acest sens, cred că trebuie să depășim atât mentalitatea fricii de pedeapsă, cât și cea a „vânătorii” de recompense, când ne raportăm la respectarea intenției lui Dumnezeu. Mai degrabă, când înțelegem că de fapt suntem „copii ai lui Dumnezeu”, primul lucru reabilitat este cel al sentimentului demnității personale. Faptul că nu suntem copii ai păcatului, ci fii și fiice ale Celui Veșnic, ne va conduce să înțelegem că este sub demnitatea noastră să ne lăsăm târâți în practici degradante, care ne dezonorează și ne întinează în raport cu valorile veșnice care au fost puse în conștiința noastră.  
 
Însă comiterea a ceea ce este interzis prin Cuvântul lui Dumnezeu, se poate constitui ca o tentație irezistibilă, ceva care te atrage, chiar dacă știi că nu este bine. Cum se rezolvă acest lucru în lumina cunoștinței că ești copil al lui Dumnezeu?  
 
Atracția irezistibilă a păcatului cunoscut reprezintă o provocare deosebită pentru testarea credinței noastre. Ea se aseamănă cu ispitirea în care Fiului lui Dumnezeu I-au fost oferite comorile acestei lumi, cu condiția închinării înaintea Celui Rău. Singurul răspuns care poate fi dat se bazează pe sentimentul demnității personale unit cu cel al apărării onoarei lui Dumnezeu. Când vom deveni conștienți că suntem copii ai lui Dumnezeu, atunci vom dori să apărăm cu toată ființa noastră onoarea Tatălui nostru ceresc, Numele Său, chiar cu prețul vieții. Ce copil nu își apără numele familiei sale? Cu atât mai mult este valabil acest lucru când vorbim despre Numele Tatălui întregii familii cerești de care aparținem și noi. În aceste condiții, atracția irezistibilă a păcatului se va transforma într-o ură profundă împotriva a tot ceea ce este rău, nelegiuit și imoral. Aici este marea victorie a credinței!  
 
Octavian Lupu  
București  
27 noiembrie 2016  
(republicare)  
 
Referinţă Bibliografică:
Restaurarea Conștiinței de Sine - Imaginea de Sine Restaurată / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 202, Anul I, 21 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!