Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Restaurant exotic
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

RESTAURANT EXOTIC

Fusese o excursie cu adevărat minunată prin ţinuturile de basm ale Bucovinei, mai ales că, plăcut impresionată de cele văzute, nevastă-mea făcuse mult mai puţine comentarii asupra modului meu dezastruos de a şofa, o chestie la care ea se pricepe foarte bine deşi nu are carnet de conducere. Eram hotărât să-i răsplătesc drăgălăşenia regalând-o cu un prânz fastuos la un restaurant chinezesc, unul vestit prin aceste locuri, despre care auzisem numai laude. În timp ce ne îndreptam spre orăşelul acela plin de farmec din inima ţinutului dornelor am simţit nevoia de a-i destăinui ţinta aventurii, mai ales că o sprânceană ridicată cam mult mă îngrijora de ceva vreme. Soţia mea, de altfel ca majoritatea, nu este o admiratoare a delicateselor şi rafinamentelor culinare ale orientului, având chiar, despre ele, judecăţi destul de severe, ca să nu spun mai mult, dă dovadă şi acum de o înţelegere mult peste limita normală şi acceptă! Eu, un gurmand practicant, mă declar responsabil, deşi în fundul sufletului chiui de bucurie. Ba mai mult, fac eforturi, în minte pentru a-mi aminti cele mai sofisticate reţete ale bucătăriei chinezeşti, convins fiind că voi produce o impresie de neuitat asupra bunei mele soţii. Ştiţi, noi bărbaţii avem mai mereu această inconştienţă! Oricum odată ajunşi în micul orăşel, mai bântuim vreo două ceasuri pe străzile acestuia, ghidaţi cu multă competenţă şi mai ales bunăvoinţă, de sfaturile localnicilor, toţi, dar absolut toţi, foarte buni cunoscători ai locurilor. În sfârşit, rupţi de foame, pe când ne întorceam de unde venisem, vedem minunea!! O baracă, rămasă de la o amenajare de şantier, ce-i drept vopsită în mileniul acesta, inscripţionată cu binecunoscutele litere chinezeşti despre care nu poţi şti ce-ţi comunică şi împodobită cu lampioane de hârtii multicolore, plus nişte steaguri ce fâlfâiau în vânt!! Ăsta era! Parcăm şi intrăm pe o uşă laterală, că cea principală era doar de fason, nu se deschidea ca să nu se strice aranjamentele colorate. În interior, penumbră, capete de dragoni pictate pe pereţi, stampe cu înscrisuri la fel de enigmatice ca şi cele de afară, măsuţe rotunde cu faţă de masă roşie, de fapt aceasta era culoarea dominantă şi o chinezoaică de peste o sută de kile, rumenă şi blondă ce mătura şi cânta cu foc:„uni gioacî moldovenii, didisupt pamântu’ jemi”(aici mi-am adus aminte de un coleg ce completa mereu nemuritoarele versuri cu vorbele răutăcioase: „de prostie şi de lene” desigur lipsite de cunoaşterea specificului local şi profund nedrepte!!), evident fără să ne bage în seamă! Ne aşezăm, începem să ne uităm pe pereţi, poate că am fi şi conversat dar, o foame năprasnică ne limita drastic opţiunile. După o vreme, este ştiut că oamenii de prin părţile acestea nu au prostul obicei de a-şi măsura viaţa cu ceasul, doamna chinezoaică se opreşte puţin din măturat şi zbiară:
- Marlenîîî, aidi fa c-o vinit nişti oamini, vez’ di ai grijî!!
Undeva bufneşte o uşă şi în restaurant îşi face apariţia, într-un nor de fum, clona distinsei doamne apelante. Acoperită cu un halat ce cunoscuse în mod sigur şi vremuri mai bune, apariţia îşi roteşte privirile destul de crâncene prin locaţie, ne observă şi vine către noi. Constat cu oarecare uşurare că nu are satârul la ea, sau oricum, nu-l are la vedere. Când iese din nor, observ cu uimire, că arătarea dispune, în mod surprinzător, derutant chiar, de o faţă zâmbitoare colorată în roşu purpuriu. Intră în vorbă cu noi:
- Da şi vânt v-aduşi pi aişi pi la noi cî văd cî nu steţ’ di pin partea locului!?
Recunoaştem destul de timoraţi că într-adevăr nu suntem localnici, chinezi nici atât (asta se dorea o glumă, dar n-a fost să fie!) şi dacă nu este cu supărare am dori chiar să mâncăm ceva, că suntem la drum şi....
- Da, şeava di baut nu vreţ?
Ca să fentăm dinozaurul cu ţâţe cât polobocul, eu spun că acum sunt cu maşina, iar nevastă-mea aflată într-o suspectă defensivă, declară că ar gusta un rachiu de orez, că a auzit ea că...
- Şî di undi mama şioarilor să ieu io rachiu di şela? Be şî tu măi fimeii o drojdii ca tătî lumea, nu ti mai prosti, cî ti văd muieri în toată hirea!
Deşi situaţia mi se pare cam albastră simt că mă pufneşte râsul când soţia mea acceptă sugestiile fiarei, ba chiar, manifestând o îngăduinţă pe care nu i-o cunoşteam! Ce-nseamnă un restaurant exotic domnule, mă mir eu, dar numai mental!!
Deschid cartea de meniuri şi mă pregătesc să comand, numai că paginile sunt pline de înscrisurile acelea ciudate ce par făcute de un păianjen muiat în cerneală şi lăsat liber pe foaia de hârtie. Recurg la stratagema binecunoscută:
- Ce ne puteţi recomanda din meniu, aşa ceva cu specific, din reţetele şi specialităţile casei, mă rog....
- Aaaa, aţ’ nimerit la ţanc! Păi avem aşa: borş di oasî, borş di coadî di vacî, şiorbî di perişoari, fielu’ doi cârnaţ’ di oai, tochiturî cu carni di purşel, tocanî di şeapî, cu curechi murat, sarmali dacî vreţ, or pârjoali di alaltîieri, iar la desert numa’ poali-n brâu, da di şeli buni cu brânzî di oai, di baut, samahoancî, drojdii, hin di sfieclî şî afinatî făcutî di mini!! Ăă, ti linji pi bot nu alta!
Deşi nu împărtăşesc deloc entuziasmul bunei doamne, foamea şi pasivitatea soţiei ce pare hipnotizată de butea vorbitoare, mă determină să comand două ciorbe, două tochituri iar pentru a spori riscurile şi două poale-n brâu. Apoi o carafă de vin, fie ce-o fi! Tancul sovietic dispare de unde a venit şi o vreme rămânem numai în compania vrednicei făpturi cu mătură şi mult talent interpretativ. Apoi, spre surprinderea generală, mâncăm cele mai bune ciorbe, tochituri şi poale-n brâu, din viaţa noastră şi, culmea, nici nu murim! Ba, mai mult, pe la sfârşitul mesei, prindem oarecare drag de namilă şi ne simţim chiar roşi de o curiozitate specific urbană. Se pare că balena răspunde normal efluviilor de simpatie pentru că, la un moment, dat mă bate pe spate şi-mi spune:
- Acu c-ai maţu’ chişcî şî io am terminat pi la bucătării, ai sî mai stăm di vorbî aşa ca oaminii! Se aşează pe un scaun care rezistă doar pentru că e chinezesc şi ăştia nu glumesc când e vorba de calitate, apoi dă o comandă:
- Jenicî, adă fă sticla di cocârţ, mai lasî şî tu mătura şeii şî hai sî vorghim sî nu zâcî oaminii iştia cî suntiem muti! Numita Jenica, aruncă mătura şi se mişcă, de data aceasta, neverosimil de iute pentru gabaritul afişat, spre a îndeplini comanda primită. Oricum, mult mai iute decât în secvenţele anterioare. Cum nevastă-mea nu face infarct, trag concluzia iresponsabilă, că viaţa e frumoasă, dacă ştii cum s-o priveşti.
- Ai noroc şî sanatati, cî-i mai bunî di cît toati! Cioc-cioc, cele două pahare de mărimea unei găleţi mijlocii descarcă lichidul tulbure în gâturile, bănuim, arse de pârjolul nuclear, sau, în cel mai bun caz de exploziile solare, din ce în ce mai frecvente.
- Eaahhh, cruşea mamii ii di viaţă, cî-i subţâri ca o aţî, glăsuieşte artista Jenica, străbătută de un puseu existenţialist, atât de firesc marilor interpreţi de muzică populară! Se aprind ţigările şi Marlena preia funcţiile narative atât de dragi nouă tuturor:
- Apooo, nişi noi nu suntiem di pi-aişi, suntiem di loc di la Dârmoxa, di-a lu’ Smarandachi, dacî ştii matali, asta di pi mamî, cî di pi tatî şini ştii, cî mamaica zâşe cî am hi a lu’ popa Gligor din Hânşeşti, da-po aiasta, chiar n-o poati nime dovedi. Şî cum ni ridicasâm noi fetişcani, că ieram tari frumuşăli şi toţ’ draşii di flacăi sî ţîne di noi, ne-am dus la oraş la muncî la un patron, o spurcaşiuni di păgân, cî iara turc, nu creştin ca noi. Da’ munca-muncî, na, ca la patron, şi vreie el noi aia făşem, da ni şî plăte nu-i vorbî, nu ca şioflingarii iştia di români! Da, la o vremi sî oploşăşti pi-n locurili şeli un chinez şî dischidi, şi sî vez’, o prăvălii cu di toati… şî ţuflişi şi băsmăluţî şî papuşei şî cordeluţî, di toati, di toati!! Nouî ni cam plăşe di el cum iara el aşa mai mititeluţ şî mai gălghior şî una-douî, hai, pi la prăvălii, ni mai râdem cu el pi-acolu, el ni mai dăde, ba o băsmăluţî, ba o spelcî, ci ave şî el, cî iara bun la inimî cu toati cî după căutăturî nu păre.
Da’ n-o prea mers cu prăvălia, cî şini sî cumperi la noi pestelcî sau manuşî cu deşti!! Şî sî vez’ şi-i vini odatî cîn’ stătem noi aşa şî fumam!
- Ai ţî diţchidim reţtaurantu chinezescu, cu mancarea chinezescu, buna! Şî nişi una, nişi douî, dischidi crâşma iasta şî ni angajazî şî pi noi cu salariu. Bini-bini, da şi crediţ’ cî pune şineava gura pi mâncari, cî toţ’ ştieu cî la ei sî mânâncî numa’ câni, râmi, coropişniţî şi gărgăriţî, cî ei n-au ca noi, vaşi, porşi, hiti, cloţani, nuuu, ei numa şobolani, câni, lăcusti, toati cîcaturili!! Munşe ghietu om, tătî zîulica şî dijeaba! Da, tot noi i-am zîs:
- Băi, baieti, ia lasâ-ni pi noi, cî noi ştim mai bini cum stă treaba pi-aişi! Şî ni-o lăsat cî nişi el nu pre mai pute, cî-l cam ajunsăsî bautura, cî pînî la urmî s-o molipsât şî el, numa cî nu pute duşi ca şei di la noi, cari faşi asta din moş-strămoş’ şî l-o prăvălit aracan di capu lui. Acu’, nu-i vorbă, cî şî munca l-o ninoroşit, cî iel munşe ca prostu’ tătî zâulica, ş-acu stă pi cuptor şî traji la luleli, iar sara joacî cărţ cu ţapinarii cân’ vin iştea la vali cu marfa. Da’ sî videţ’ cum gioacî şî cum îi câştigî pi şeia, nu-ţ vini a credi…
- Dar de pierdut, nu pierde, întreb eu cam nedumerit?
- Ehaa, cherdi, cherdi, da aşaaaa, mai pi sarî, da’ nu cherdi gologani ca şeia, el ni joacî pi noi, şi dacî o cherdut, achităm noi şî banii rămân în casî!! Nuuuu, câ-i şâret di nu sî poati, nişi nu-ţ vini-a credi când îl vez’ aşa mititeluţ, ghetu di el!
Am simţit pe sub masă piciorul nervos al soţiei şi mi-am dat seama că e timpul să ne vedem în continuare de drum. Mulţumim frumos, plătim totul, inclusiv kilogramul de cocârţ băut de doamne, iar spre seară eram acasă, puţin obosiţi, însă fericiţi, de frumoasa excursie făcută. Plus amintirile de neuitat de la restaurantul exotic.


Mihai Batog-Bujeniţă
 

Referinţă Bibliografică:
Restaurant exotic / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 216, Anul I, 04 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!