Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 500 din 14 mai 2012        Toate Articolele Autorului

REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
In memoriam Prinţesa Diana  
(Eseu teatrologic - manifest feminist în opt părţi) - fragment  
 
Personajele:  
 
Bărbatul travestit  
 
Femeile de serviciu: sunt trei la număr, deşi prezenţa lor e mai mult decorativa, ele au totuşi un comportament suspect, manifestând la un moment dat ciudate libertăţi mentale.  
 
Doamnele de bine: un grup de doamne provenite din Estul europei, dar şi din Lumea a Treia.  
 
Doamnele în roz: un grup de doamne din Vestul europei, reprezentantele Occidentului.  
 
Doamnele doamnelor: un grup de doamne din ţările bogate, provenite în general din America de Nord.  
 
Preşedintele femeilor: sunt cinci la număr, prezenţa lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roşie şi mov.  
 
O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate  
 
O doamnă blondă şi grasă  
 
Sarica  
 
Distinsă doamna din loja oficială: alteţa regală  
 
Negresa-blondă  
 
Un grup de prostituate de lux  
 
Minunata doamnă a lunii arginti  
 
Clara  
 
O bătrânică mică şi uscată ca o smochină  
 
Diana-Luna-Hecate  
 
Hoaşca cea bătrână şi zbârcită  
 
Agar  
 
Faţa-de-lună  
 
Văpaia-de-jar  
 
O fecioară cu coroniţă de aur pe cap  
 
O fecioară isterică, geloasă şi răzbunătoare  
 
Un grup de Fecioare-miss  
 
Mai multe doamne ce aparţin unor Grupuri de conştiinţă de gradul I, II şi III.  
 
Alte doamne venite la congres  
 
PARTEA A DOUA  
 
Dar nici după aceasta prelegere de metafizică despre suflet, titanidele mele n-au vrut să fie de acord cu desfiinţarea abatoarelor de suflete. Ideea cu Ferma de animale rare a fost apreciată de Doamnele doamnelor. Însă fraza “ o realitate care se manifestă cu plenitudine continuă şi indivizibilă, în permanenţă curgere şi transformare, potrivit unei ordini atotcuprinzătoare în care totul implicite ază totul ” a fost considerată de Doamnele în roz că fiind extrem de tendinţioasă, găunoasa, provenită dintr-o “ limbă de lemn “ şi în mod sigur daunătoare modului de programare a viitorilor oameni. Şi mai ales, au spus ele, e lipsită de o morală creştină. Cât despre construcţia viitoarelor case ovale, concepute pe ideea ADN-ului ui primordial şi întoarcerea Zeilor Numere Înlănţuiţi în Marele Timp pentru a locui în ele, nici n-au vrut să audă. Să mai aştepte, au zis Doamnele în roz. Iar în ceea ce le priveşte pe Doamnele de bine, acestea au mărturisit că nu au înţeles aproape nimic din toată prelegerea mea despre suflet. Atunci am fost nevoită să intervin de la tribună oficială pentru a lămuri asistenţa despre ce fel de conspiraţia a sufletelor este vorba:  
 
- O mare conspiraţie a sufletelor feminine a început la noi, în Europa, odată cu valul de revoluţii sociale din 1989. Şi după căderea comunismului, între Fierul negru din cer şi Abatoarele de suflete moarte nu se mai luptă acum decât Luna dezmoşteniţilor de soartă. Iar noi, femeile din bătrâna Europei, nu mai avem nici o şansă să mai devenim proprietare în aşa-zisa Noua Ordine Mondială, dacă nu vom şti cum să ne luptăm cu această nouă generaţie de titani, răpitori de trupuri, care au devenit acum nişte păpuşari codoşi şi demenţi, lipsiţi de viziune, dar care, sub eticheta de globalişti globalizaţi, conduc acum Uniunea Europeana. Şi dacă nu-i vom scoate acum din Consiliul Europei, vor ataca Consiliul Înţelepţilor Lumii. Şi în final ne vor lovi în Câmpul Informaţional Akashi ( CIA ), în substanţa cosmosului nostru, demonizat acum în spaţiul sublunar, supus corupţiei. Dar încă nealterat genetic în structura noastră interioară, în spaţiul supralunar, de origine solară, rămas încă liber şi neocupat de ei. Cât despre sufletele noastre de esenţă feminină, eu atâta doresc să vă mai spun: Cine doreşte să vadă cum locuieşte sufletul în trup nu are decât să vadă cum se slujeşte sufletul de locuinţa sa zilnică; dacă el este dezordonat şi confuz, dezordonat şi confuz va fi şi corpul stăpânit de suflet. Mai concret, sângele e sediul sufletului, trupul este lăcaşul spiritului. Astfel, trupul nostru devine, spiritual, energie cuantică supusă cerului, cerul este supus spiritului, iar umanitatea este creaţia lui Dumnezeu, Creatorul programului nostru genetic. Este vorba de un nou program genetic, specific sistemului nostru feminin, format din douăsprezece feluri de laseri biologici: moleculari, membranali, celulari, nucleari, sociali, astrocitici, acrocentrici, ortocentrici, organo-spaţiali, planetari, galactici şi universali. Dintre aceşti 12 laseri biologici, se spune că doar astrociticii şi acrocentricii vor atinge punctul terminus al cunoaşterii sufletelor noastre feminine şi implicit al cunoaşterea lui Dumnezeu-Tatăl, Creatorul genomului primordial şi al marilor noastre mame genetice.  
 
Când liniştea s-a aşternut în sala Congresului, semn că astrocitele din neuronii doamnelor îşi făceau bine circuitele oscilante, iar sângele din inimile lor se mai răciseră între timp după această scurtă prelegerea despre conspiraţia sufletelor, pe un fundal muzical (poate fi chiar Wagner, din opera Die Walkirie) apăru ca din umbră, chiar lângă tribuna oficială, Matroana impozantă cu părul gri şi spuse:  
 
- Fără suflet, fie el mort, raţional sau divin şi fără mai ştiu eu ce sisteme de laseri membranali, celulari şi nucleari, care vă ard vouă astrocitele acum, se mai poate trăi, doamnelor! Dar eu, una, fără sânge proaspăt nu rezist! Pentru mine, sângele proaspăt e că oxigenul care întreţine arderea, doamnelor! Eu dacă n-am sânge proaspăt în vene, nu mai pot să respir, mi se întunecă vederea, ameţesc, în trei zile orbesc şi cad într-o gaură de canal, fără grătar. Şi atunci cine mă mai scoate pe mine din Groapa Comună a Europei? Eu ştiu că, atunci când o oarbă ţine de mână o altă oarbă, amândouă cad în şanţ! De ce nu vreţi voi să vedeţi şi să înţelegeţi acum că, fără acest sânge proaspăt, care întreţine arderea sufletului vechi, noi nu vom mai putea vedea ce se întâmplă cu noi în Comunitatea Europeană, sau oriunde am merge în lume?  
 
- Da, doamnă, despre ochi este vorba acum. Mai concret, este vorba despre nişte laseri biologici care acţionează prin ochi şi fac legătura între sângele proaspăt şi arderea sufletului, am intervenit eu. Există însă o mică problemă, pe care nu o vede oricine şi pe care am să încerc, cu voia d-voastră, să o explic acum. În universul nostru tehnologic, la nivel global, există o conexiune fantastică, făcut de un Scanner Biofotonic, care leagă ochiul nostru biologic de Ochiul bionic care vede tot din vârful piramidei puterii şi ne arde sufletul la toţi acum, indiferent de rasă, de culoare, de sex şi de convingerile noastre politice sau religioase. Pentru cine are ochi de văzut, consecinţele acestei arderi a sufletului, a măcinării şi tescuirii lui, indiferent dacă e vechi sau nou, sunt foarte grave acum în lume. Se poate spune că este deja un fenomen global. Cu alte cuvine, dacă ai ochi, să vezi. Ori unde ai merge, pe pământ, vei găsi tot mai mulţi oameni nedoriţi, neiubiţi, neîngrijiţi, respinşi de societate, complet uitaţi, complet rămaşi singuri. Aceasta este cea mai mare sărăcie a ţărilor bogate: arderea sufletelor. Fie ele vechi sau noi, bogate sau sărace. Bogate în ce? În sânge proaspăt, prin arderea sufletului săracului? Să fim serioase, doamnelor şi domnişoarelor! Căci oriunde vom merge acum, pe pământ, vom găsi o tragică risipă de suflet, de oameni, de energie şi de timp. De aceea, vă rog să aveţi mare grijă pe unde mergeţi şi pe ce pământ călcaţi, să deschideţi bine ochii, căci voi sunteţi Ochiul lumii întregi, doamnelor! Voi sunteţi Focul negru care arde acum nu numai sufletele noastre, vechi sau noi, tinere sau bătrâne, ci întreg pământul! Dar voi, doamnelor, voi aţi fost odată Focul sacru care venea din cer, ca un stâlp luminos, tăind tot văzduhul! Am încheiat eu scurta mea intervenţie, cuprinsă de o mare tristeţe  
 
- Da, doamnă, aveţi dreptate! Interveni în forţă prima Femeie de serviciu, înfocată toată şi plină de aur şi purpură din cap până-n picioare. Femeia înseamnă foc, sânge şi ogor. Scrie şi în Coran asta. Femeia e ogorul din inima satului, dar şi femeia de serviciu la oraş din inima bărbatului. Inima este femeia noastră de serviciu, doamnelor şi domnişoarelor! De serviciu intern, extern şi internaţional, când e cazul. Mai concret, femeia de serviciu este acum singura noastră aristocraţie a sângelui proaspăt care spune Da! Vieţii şi ne garantează viitorul. Declară cu solemnitate Femeia de serviciu, în timp ce cu paşi grăbiţi se urcă pe un podium, aflat în stânga tribunei oficiale, unde se găsea o sferă planetară. Un obiect decorativ de culoare verde-albastru, de aproximativ 60 cm în diametru, dintr-un material plastic dur, transparent şi luminat în interior cu o lumină roşie pâlpâitoare, reprezentând simbolic Pământul Interior, pe care era scris cu alb “ Pământul Gol “, adus special de Doamnele de bine la congres. Cu mâna dreaptă, femeia apăsă obiectul rotund, încercându-i parcă rezistenţa, apoi, printr-o mişcare sigură de acrobaţie, încălecă sfera, puse mâinile pe genunchi, îşi îndreptă coloană şi cu o privirea pătrunzătoare şi tăioasă ca un laser scrută pentru câteva clipe întreaga asistenţă. Rămasă aşa, dreapta, cu privirea aţintită spre public şi cu picioarele desfăcute, începu să-şi mângâie genunchii, apoi ridicându-şi măinile încet pe lângă corpul ei suplu le puse pe piept şi, scoţăndu-şi ostentativ sânii în relief, stârnind în jurul ei o admiraţie neobişnuită, le spuse doamnelor:  
 
- Da! Eu, una, după o experienţă de zece ani petrecuţi în cercurile diplomatice şi militare din ţările arabe sunt lămurită cum e cu arderea sufletului acum. Se poate spune că sângele e sediul sufletului ascuns în cămările inimilor noastre. Dar tot sângele este şi singura noastră proprietate acum, garantată de comoara sângelui nostru proaspăt. Fără această comoară ascunsă în sângelui nostru proaspăt, care ne aparţine în întregime, nu există viitor, doamnelor! Şi fără această legătură de dragoste între uraniţii îmbogăţiţi şi uranitele sărăcite din cele “ Cinci generaţii de seminţii “ şi fosfatul de caliciu din oasele noastre, nu există viaţa, doamnelor! Cu mâna dreaptă a Lunii pe inimă şi cu mâna stângă a lui Sol pe cap, Jur că aici, înăuntru, în Pământul Gol e toată Floarea florilor din cele Cinci seminţii ale olimpianului nostru Sol, Moştenitorul Pământului uranizat, născut de Maica Gaia de la Uranos!  
 
Şi în timp ce prima Femeia de serviciu depune jurământul, vin lângă ea celelalte două Femei de serviciu care aduc împreună o coroniţă împletită din flori de sânziene, şi trei flori mari cu ramuri lungi: două de crin, una de crin alb, numită şi crinul păcii sau floarea lunii; a doua de crin roşu; şi a treia de Sterlitza reginae, numită Pasărea paradisului. Una dintre femei e îmbrăcată în alb, simbolizând pe Sol şi poartă în mâna crinul păcii. Cealaltă femei e îmbrăcată în roşu, simbolizând Luna şi poartă în mâna floarea de crin roşu. Împreună îi pun coroniţa de sânziene pe capul primei Femei de serviciu, iar în mina stânga îi dă floarea Sterlitza reginae - Pasărea paradisului. Apoi, stând faţă către faţă, fiecare dintre ele cu floarea în mână, formând împreună un triunghi, încep ceremonia de Jurământ al Florilor, astfel: Sol spune: “ O, Lună, lasă-mă să mă însoţesc cu tine! ”. Îi întinde crinul păcii, femeia atinge doar floarea, iar ramura rămâne în mâna lui Sol. Luna răspunde: “ O, Sol, am să-ţi fiu cu drag supusă! ”. Îi întinde şi Luna crinul roşu, Sol atinge doar floarea, iar ramura rămâne în mâna Lunii. Iar prima Femeie de serviciu, care în acel moment simbolizează spiritul Pământului, le dă binecuvântarea, zicând: “ Spiritul florilor este cel care vă uneşte acum: Să unim ramura cu rădăcină şi rădăcina cu florile; ca pulberea florilor noi din pulberea florilor vechi! “. Sol spune: “ Ca pulberea florilor noi din pulberea florilor vechi! “ Luna răspunde: “ Ca pulberea florilor noi din pulberea florilor vechi! “. “ Încrucişaţi florile! ” zice prima Femeie de serviciu. Cele Trei flori al femeilor se încrucişează, astfel: Mâna stângă a Lunii şi mâna dreaptă a lui Sol poartă ramurile celor două flori de crin, iar mâna dreaptă a Lunii şi mâna stângă a lui Sol ating florile de crin ( simbolizând flores Mercurii ). Cu ramura de Sterlitza reginae ţinută în mâna stângă prima Femeie de serviciu atinge intersecţia cele două flori de crin încrucişate, iar cu un “ mir special din ulei de FPP “ ţinut în mâna dreaptă le face semnul crucii pe fruntea celor două femei, zicând: “ Ea e vehiculul care te va duce la Cer! “. Acest Jurământ al Florilor a Celor Trei Femei de serviciu are loc în timp ce prima Femeie de serviciu stă aşezată pe sfera planetară, reprezentând simbolic Pământul, asemenea mironosiţei Maria Magdalena la mormanul lui Isus din celebra icoana “ Mironosiţele la Sfântul Mormânt “ de Andrei Rubliov, unde se poate vedea cum una dintre mironosiţe, cea cu aripa solstiţială, probabil M.M, stă aşezată pe sfera pământului, iar cu mâna dreaptă face semnul binecuvântării către Sfânta Ana. Aşezată pe această sferă planetară, prima Femeie de serviciu îşi continuă aşa zisul jurământ, care, de fapt e fals, pentru că, atunci când jură îşi mută mâna stângă de pe cap pe pântece şi, în loc de “ Moştenitorul Pământului Gol “, zice “ Moştenitorul Pământului uranizat “ (din prima generaţie a titanilor), dar reuşeşte să stârnească în acel moment atâta panică şi rumoare în sala congresului, încât are loc primul semnal de tulburare a apelor din sufletele doamnelor:  
 
- Eu, una, sunt lămurită cine ne arde nouă sufletele acum. Ne ardem sufletele noastre îmbătrânite, degeaba, doamnelor! Zise Femeia de serviciu, continuându-şi discursul ei despre sângele proaspăt şi arderea sufletului.  
 
- Nu fi prea trufaşă moarte, că nu toţi care îţi trec pragul sunt muritori! Am încercat eu să opresc în ultima clipă tulburarea apelor. Dar fără succes, căci una dintre ele, sau dintre Iele (walkirii), se pare că era chiar Clara, trădase deja şi schimbase şi coroniţa şi numărul florilor, simbolul unificator al femeilor: rămăsese doar trei flori în loc de cinci şi lipsea simbolul Ogdoadei (coroniţa din metal nobil, cu opt piramide dispuse în formă de cruci-multiple-înclinate), pe care o înlocuise printr-o Hexas (o coroniţa din flori de sânziene, împletite cu un fir de argint în formă de stea, cu o structură cu şase raze) Iar acum urma doar un joc deschis-închis la Tripleta dublă cu Marele Eon din Ogdoada ( Oglinda ). Practic, lupta se dădea între Doamnele de bine şi Doamnele în roz, o parte dintre acestea urmând să fie sacrificate, în favoarea Doamnelor doamnelor. Iar după noile alegeri care urmau să aibă loc la sfârşitul Congresului, Preşedintele femeilor, împreună cu Cinci Regine, urmau să schimbe definitiv substanţa cosmosului din scoarţa întregii lumi. Şi în cele din urmă, formând Consiliul Superior de Fregvenţă înaltă a Madonnei Intelligentza, să conducă ele lumea pentru următorii 1000 de ani.  
 
- Ne tescuim inimile tinere, degeaba, domnişoarelor! Ne măcinam sufletele şi minţile noastre toată viaţa şi toată moartea, degeaba, iubitelor! Ne prăjim creierele şi sexele noastre cu tot felul de implanturi uterine şi mai ştiu eu ce implanturi pe creierul bicameral, degeaba, scumpele mele doamne! Şi nu ne mai înnobiliează nimeni cu sânge albastru! Niciodată! Aici, domnişoarelor, pe Pământ! accentuă Femeia de serviciu, bătându-şi ritmic cu mâna dreaptă abdomenul şi cu mâna stângă sfera planetară. Şi aici, în Pământul Gol, doamnelor, nu ne mai înnobilează nimeni cu sânge albastru! Niciodată! zise apăsat Femeia de serviciu. Apoi, ridicându-se de pe sfera planetară, porni împreună cu celelalte două femei de serviciu către grupul Doamnelor de bine şi intră în mijlocul lor, ca să le spună Misterul în Trei din aşa zisa “ Cina cea de taina “ din “ Cina din Miercurea Cenuşii “.  
 
Această afirmaţie stranie şi nihilista a primei Femei de serviciu, încheiată cu aşa zisul “ Jurământ al florilor “ ( floarea Mercurii ), a creat o revoltă şi o indignare în sala Congresului, astfel încât cele cinci Preşedinte ale femeilor au hotărât, de comun acord, să transmită o ordonanţa specială de urgenţă pentru toate grupurilor de femei, care sună cam aşa: “ Să se împartă urgent din mână în mâna la toate grupurile de doamne teancuri de fluturaşi cu tot felul de semne arbitrare şi simboluri consacrate, cu flori şi jurăminte, cu idei de stânga şi de dreapta, pregătite de-a gata, cu sloganuri despre foc, lacrimi, suflet şi sânge, pentru a le face cunoscute şi auzite în public de toate doamnele “. Şi în timp ce o bătrânică mică şi uscată ca o smochină îmbrăcată în negru, venită din culise cu un coş cu flori, începuse să împartă prin sala bucheţele de flori şi teancuri de fluturaşi, grupurile de doamne începuseră să-şi strige într-un amalgam sloganurile lor:  
 
- Vrem proprietate! Sânge proaspăt şi dreptate! Vrem proprietate! Sânge proaspăt şi dreptate! Au început să strige în cor Doamnele de bine, care formaseră deja primul cerc.  
 
- Dar când sângele se dă drept inima, doamnelor, apar morţii electrici şi revoluţiile care pot aprinde în orice clipă oraşe şi ţari! Inima are raţiuni pe care sufletul nu le cunoaşte. Inima are o fregvenţă de inteligenţă luminoasă care generează un câmp electric mult mai mare decât cel din creierele noastre! Am încercat eu să le reamintesc. Dar fără succes, căci imediat au început să strige în cor şi Doamnele în roz, formând al doilea cerc.  
 
- Vrem stabilitate! Vrem stabilitate! Apoi, despărţindu-se în două grupuri, unele strigau: “ Vrem să fim proprietare în Oraşe matriarhale!... Vrem femei matri-focale şi bărbaţi veniţi din soare!... Vrem femei matri-focale! “ Iar celelalte strigau: “ Vrem pe Soare! Vrem pe Soare! Soare! Soare! Soare! “  
 
- Ia, maică, ia un buchet de flori de sunătoare, sunt flori de leac, culese de pe câmp. La noi în bătrâni le zicem Sângele Domnului! Floarea asta-i grozav de bună la toate celea! zise bătrânica, împărţind florile împreună cu fluturaşii.  
 
- Vrem în Pământul Gol! Vrem în Pământul Gol! Vrem în Pământul Gol! Strigau Doamnele de bine.  
 
- Ia, maică, ia un buchet de sunătoare, din Sângele Domnului! Sunt flori de leac, de la Maica Gaia, a bătrână, culese de pe câmp! zise bătrânică, împărţind florile şi teancurile de fluturaşi prin sală, în timp ce doamnele n-o băgau în seamă nici cum, îşi luau doar teancurile de fluturaşi şi îşi vedeau de cercurile lor.  
 
- Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Strigau, cu mâinile drepte ridicate, Doamnele în roz  
 
- Jur pe Pământul Gol! Jur pe Gol! Jur pe Gol! Răspundeau, cu mâinile pe cap, Doamnele de bine.  
 
- Ia, maică, ia Păducelul! Ia Floarea inimii însângerate! Şi Cerceii doamnei! Sunt flori de leac. Nici o floare din lume nu ştie să vindece inima precum Păducelul. Ia Păducelul! Ia Cerceii doamnei! Strigă bătrânica, împărţind florile şi fluturaşii prin sală. Apoi, zise încet, ca pentru ea: “ Nu le mai plac, doamnelor, florile mele... Nu le mai place focul viu, vor numai Flori de foc din Focul negru... Mânca-v-ar Dracul Gol! Că aţi dat şi voi în boala oilor nebune! “  
 
- Jur pe Goooooooooooooooooooool! Strigă din toţi rărunchii o Doamnă blondă şi grasă, aşezată în genunchi, cu mâinile pe cap, încercuită de toate mâinile întinse ale Doamnelor de bine, formând primul Cerc de foc.  
 
- Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau în cor şi Doamnele în roz.  
 
- O, Soarele Meu! O, Sole Mio! Răsună glasul veritabil al unei soprane brunetă şi superbă, de parcă se deschideau cerurile cu vocea ei de aur, cristalină. În jurul ei se adunaseră Doamnele în roz şi Doamnele doamnelor, formând primul Cerc de lumină.  
 
Văzând că nimeni n-o mai băga în seamă, bătrânică se gândi să schimbe coşul cu flori de sunătoare, intra numaidecât în culise şi se întoarse repede îmbrăcată într-o rochie verde de seară cu o şăpcuţă roşie pe cap şi o eşarfă roz pusă şic la gât. În mână ţinea un coş nou plin cu flori de busuioc. Apoi intra în mijlocul Doamnelor în roz şi le zise:  
 
- Ia busuiocul, maică! Ia busuiocul sacru de la greci, originar din India! Ia planta lui Krishnan şi a lui Vishnu! La noi, la români, busuiocul e rege, e planta de suflet, care, pe lângă faptul că aduce noroc, aduce şi sănătate! Ia Basileus, maică, care în greaca veche înseamnă Rege! Această plantă vindecă mânia şi resentimentele, încurajând sentimentele de iubire şi stimulează ceakrele Inimii şi Sacrala, armonizează emoţiile stresante şi eliberează energia sexuală... Ia, busuiocul, Maică! Ia Basileus! Ia şi teancul ăsta de fluturaşi! strigă bătrânică. Apoi, zise, aşa, că pentru ea: „ Mânca-v-ar Raiul, că frumoase mai sunteţi la trup! “  
 
Schimbându-şi bătrânică coşul cu flori, rochia neagră cu cea verde şi teancurile de fluturaşi în teancuri de bancnote de lei şi de valută, succesul ei era ca şi asigurat. Doamnele în roz îi cumpăraseră deja tot “ Busuiocul “, iar acum o trimisese în culise să le aducă alte flori, alţi fluturaşi şi alte “ bancnote “ de tranziţie, cu care urmau să fie vândute şi cumpărate o parte din grupurile de doamne venite la congres.  
 
Între timp, Doamnele de bine, invidioase foc pe succesul mare pe care-l aveau Doamnelor în roz asupra Doamnelor doamnelor, care, intrate în Cercul lor de lumină, îl implorau acum şi îl venerau cu cântece pe Sol, hotărâseră numaidecât să-şi schimbe Consacrarea, să invoce spiritul îngerului Anael, conducător şi Prinţ printre arhangheli care îşi exercită controlul planetei Venus şi să înceapă imediat meditaţia de evocare “ Salutul Soarelui “, pentru a aduce cu ajutorul acestui Prinţ pe toate Doamnele doamnelor în Cercul de foc al Doamnelor de bine.  
 
- Doamnelor, pregătiţi-vă intens să începem Salutul yoghin al Soarelui – Surya Namaskara! le anunţa Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap pe Doamnele de bine. Pentru începerea exerciţiilor de încălzire a ceakrelor, vă recomand să fiţi orientate cu faţa către Soarele de Răsărit, chiar dacă acum ne aflăm la Apus. Esenţial este să evocăm clar spiritul Prinţului nostru Anael, care guverneaza planeta Venus, să păstrăm în minte cât mai ferm şi constant imaginea sferei gigantice de forţă a Soarelui de Răsărit şi să ne concentrăm asupra Pământului Interior. Începem, da ?! În primele şase mişcări, din prima fază, începem Salutul Soarelui concentrându-ne asupra „ Pământului Gol „ din primul cerc din spirală, apoi continuăm următoarele şase mişcări din faza a doua, cercul doi, concentrându-ne la cel de-al cincilea soare, Soarele mişcării! Începeţi evocarea! Ordonă Preşedinta femeilor.  
 
Şi în timp ce Doamnele de bine se antrenau intens prin „ Salutul Soarelui „ în exerciţii de stimulare a ceakrelor Inimii şi Sacralei, din grupul Doamnelor doamnelor se auzea şi câte un strigăt înăduşit, în sunete de timpane, cu glasul spart:  
 
- Vrem regat! Vrem regat! Sânge albastru de bărbat! Şi un stat matriarhat!  
 
- Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau Doamnele în roz.  
 
La care o doamnă din grupul Doamnelor în roz, tot contemplând “ Salutul Soarelui “ invocat de Doamnele de bine şi nemaiştiind nici ea despre care Sol este vorba, zise:  
 
- Jur pe Sol... Jur pe Sol... Dar spuneţi-ne şi nouă: Care e Solo-ul d-voastră, acum, doamnă? Ca al nostru sigur e Regele Soare, care stă singur, acolo, Sus, pe cer, neclintit de nimeni. Şi străluceşte de tristeţe şi de singurătate, cu Sabia Dreptăţii în mâna dreaptă! Întrebă o frumoasă doamnă blondă din grupul Doamnelor în roz pe una din Doamnele doamnelor.  
 
- Al nostru e Regele Kronos, scumpa mea! O reminiscenţa din Saturnus, din prima seminţie de aur din cele Cinci seminţii născut din unirea zeiţei Geea (Pământul) cu Cerul, fiind Fiu al Cerului Cristalin! Statuia lui la români îl reprezentă ca pe un Bătrân Înţelept cu o Secure-dublă în mîna care umblă pe cer. Este Fiul Omului din Terra Mirabilis! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie mov-deschis, apropiindu-se de tânăra doamnă blondă. Doamna ar mai fi vrut să-i mai spună ceva despre originea regelui, fiind şi primul Tată al genului uman din cei şapte Manu, însă vocea ei nu mai putea fi auzită din pricina sloganurilor strigăte de femei.  
 
Ca să încurce şi mai mult orientarea doamnelor venite la congres, o două Femeie de serviciu începu şi ea să strige:  
 
- Vrem bărbat! Vrem bărbat! Sânge de aristocrat! Şi un stat matriarhat!  
 
La care îi răspundea o treia Femei de serviciu, incitându-le pe toate la scandal şi violenţă:  
 
- Vrem regat! Vrem regat! Sânge proaspăt de bărbat!  
 
- Jur pe Pământul Gol! Jur pe Gol! Jur pe Gol! Răspundeau Doamnele de bine, care respirau din greu în exerciţiile lor din faza a doua, tot invocând şi salutând Soarele mişcării.  
 
- Eu nu ştiu, doamnă, ce se întâmplă cu Soarele nostru, că tot invoc eu aici Salutul Soarelui Alb şi în locul lui, la mine, vine mereu Soarele negru. Zise o tanara blondă şi superbă către Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap. Apoi începu să-i povestească: “ Vine el odată...de două ori...de trei ori...a patra oară m-am supărat şi l-am întrebat: “ Alo, Domnu' Sol, tu cine eşti? Te rog să te prezinţi, când vii la mine, că eu nu pe tine te-am invocat şi te-am salutat acum! “ Doamnă, acum să vedeţi minunea, Soarele ăsta negru, bătrân şi cam buhăit la faţa, a făcut o reverenţa în faţa mea, aruncându-mi la picioarele mele o jertfă mare din 12 coroane de flori albe şi roşii, apoi mi-a zis chiar aşa: “ Sunt ultimul Soare negru înainte de 2081, am venit să te iau în Palatul Vulturilor de Cleştar! Vino în braţele mele să te voi face fericită şi nemuritoare pentru 1000 de ani! “. Ca să nu-l jignesc în mândria lui, căci părea a fi un Soare foarte bogat şi puternic, i-am spus: “ NU vreau să trăiesc nefericită 1000 de ani în schimbul nemuririi tale! “. Dar El nu se lasă plecat nici cum, insistă să mă ia cu el în Palatul Vulturilor de Cleştar...M-am luptat eu ce m-am luptat cu el, până la poziţia şase sute şaizeci şi şase, când am intrat în faza a doua din “ Salutul Soarelui “, apoi am căzut leşinată pe podea, am văzut negru în faţa ochilor şi n-am mai ştiut ce se întâmplă cu mine...M-am trezit dimineaţa singură, udă leoarcă, stoarsă că o lămâie şi cu toată metafizica mea întoarsă pe dos...Plecase mesagerul Soarelui Negru în Palatul Vulturilor de Cleştar, iar la fereastra mea apăru un Sol palid şi înceţoşat. Isi incheiă tînara doamna povestea.  
 
- O, draga de tine, scumpa mea Kali! Tu crezi că degeaba ai purtat pe umerii tăi de balerină atâtea coroane de oase de sfinţi şi jerbe de flori pe la toate Spiralele noastre. Iată că Mesagerul nostru a sosit. Trebuia să nu-l laşi să te lase! Şi să pleci tu cu El în Palatul Vulturilor de Cleştar! Aveam şi noi acum o Mesageră în Soarele mişcării. Iar am ratat întâlnirea la Cina din Miercurea Cenuşii! Zise supărată Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap.  
 
- Jur pe Sol! Jur pe Sol! Sol! Sol! Sol! Strigau Doamnele în roz.  
 
Apoi, în replică, răspundeau în cor şi Doamnele de bine:  
 
- Vrem bărbat! Vrem bărbat! Sânge negru de bărbat!  
 
- Care negru, doamnă? Întrebă altă doamnă supărată din grupul Doamnelor de bine pe Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe cap. Că parcă al nostru era odată un Prinţ alb şi frumos, numai calul lui era negru! Hotărâţi-vă odată şi d-voastră: ori cu Prinţul Negru ori cu Calul Alb. Ca să ştim ce Prinţ al Lumii invocăm noi aici, ce Soare salutăm şi pe ce cai de rasă călărim noi acum! Ca la mine au început să vine iar Cai verzi la marginea acoperişului şi prin “ Cosa mentale “ la mine umblă numai Caii negrii ai iubirii! Se lamentă femeia.  
 
- Vrem regat! Vrem regat! Sânge albastru de bărbat! Continuau să strige în cor Doamnele doamnelor şi Doamnele în roz, de data asta unite într-un singur cerc mare. În mijlocul lor intră în forţă cele Cinci Preşedinte ale femeilor cu pălării mari, după care urmă un tir fulger de întrebări:  
 
- Voi pentru cine vă luptaţi acum: pentru America sau pentru Europa? Întrebă Preşedinta femeilor cu pălărie neagră pe Preşedinta femeilor cu pălărie roşie.  
 
- Noi ne luptăm pentru femeia care naşte un Copil cu o faţă de soare în două mâini! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie roşie pe cap. Dar voi pentru cine vă luptaţi acum: pentru Orient sau pentru Occident? Întrebă Preşedinta femeilor cu pălărie roşie pe Preşedinta femeilor cu pălărie mov.  
 
- Noi ne luptăm pentru femeia care naşte una din cealaltă acelaşi copil: un copil cu o dublă-faţă, divină şi umană, una de soare şi cealaltă de lună întoarsă mereu spre o simplă Coloana a soarelui de vis! Răspunse Preşedinta cu pălărie mov. Dar voi pentru cine luptaţi: pentru a obţine controlul întregii Planete? Sau vă luptaţi doar pentru codoşii ăştia globalişti şi globalizaţi, imbecili şi rudimentari, care vor acum prin procesul de globalizare a lucrurilor şi tribalizarea persoanelor să ne bage pe toţi într-un singur Guvern Mondial? Întrebă Preşedinta cu pălărie mov pe Preşedinta femeilor cu pălărie galbenă.  
 
- Noi ne lupta pentru acest Prinţ al Lumii, codoş, frustrat, dement şi disperat şi lipsit de viziune. Şi care, în secret, pentru că a înţeles cine conduce lumea, doreşte acum moartea târfelor sale. Şi pentru că e şi dement, bietul de el Prinţ, îşi doreşte chiar propria lui eliminare. Dar El e încă Prinţul nostru şi al vostru şi al lor! E Prinţul Lumii şi ne luptăm pentru el, doamnelor ! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie galbenă pe cap. Dar voi pentru care copil vă luptaţi acum? Pentru Dionysos-copil, o reminiscenţă din Aristocraţia Neagră compusă din cele 13 familii, cele mai bogate din lume? Sau pentru Copilul care joacă Dame, o altă reminiscenţă din Familiile regale europene? Întrebă supărată Preşedinta femeilor cu pălărie galbenă pe Preşedinta femeilor cu pălărie albă.  
 
- Copilul negru are nevoie de dreptate. Copilul alb are nevoie de afirmare. Copilul roz are nevoie de stabilitate! Luptaţi-vă fiecare pentru prinţul vostru, doamnelor! Şi lăsaţi Copiii să vină la mine! Răspunse Preşedinta femeilor cu pălărie albă pe cap.  
 
La întrebare “ pentru care copil vă luptaţi ? “ s-a creat o mică degringolada, timp în care unele dintre doamne, simţindu-se jignite de “rasă din interiorul rasei lor “, începură să treacă speriate dintr-o tabără într-alta. Şi era gata să înceapă scandalul, dacă una dintre ele, cred că o chema Clara, nu ar fi făcut un semn discret către balconul congresului, de unde se aştepta să vine numaidecât semnalul. În cele din urmă, printre sloganurile strigăte de femei se auzi glasul distins al unei doamne de la balcon care stârni vociferări aprinse, panică şi rumoare în sală:  
 
- Şi de ce nu porniţi din loc, doamnelor? Dacă vă luptaţi, luptaţi-vă cu zeii, nu cu valeţii! Luptaţi-vă cu îngerii şi cu demonii din cosmosul demonizat în spaţiul sublunar, supus corupţiei, dacă voi credeţi că sunteţi acum adevăratele amazoane, care străluceau odată, demult, pe pământ, în lupta lor aprigă dintre forţele infernale şi cele cereşti. Le străluceau aripile în zbor, ridicau Sabia dreptăţii şi se aruncau în lupta fără preget, ignorând orice pericol. Nu cumva şi vouă, celor din grupul de Doamne în roz, v-au crescut aripi de libelule dragonfly şi de libelule damselffly prădătoare şi vreţi şi voi acum sângele şi regatul pierdut? Nu cumva, celor din grupul de Doamne de bine, v-au crescut şi vouă în pântece soarele mişcării, cel ce are ghiare şi se hrăneşte acum cu inimi omeneşti? Le întreba nobilă doamnă de la balcon, tulburând toate apele.  
 
- Să nu facem confuzie între zei şi zeiţe şi între regate, nobilă doamnă! Între regatul Minunatei doamne a Lunii arginti, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate, şi regatul de aur pierdut, al Regelui Soare! Am intervenit eu în apărarea doamnelor. La Atlanţi, de exemplu, în Terra Mirabilis, Soarele era zeiţa, iar Luna - zeu! Cât despre strălucitoarele fecioare războinice din stânga fluviului Dunării-de-Jos vă reamintesc că, în urma catastrofalului război nuclear dintre atlanţi şi lemurienii umanoizi, care vorbeau o limbă – maru – care e rădăcina comună a sanscritei şi ebraicii, aceste fecioare războinice şi cu adevărat strălucitoare au sfârşit toate în Podul de Carne arsă – în holocaustul Amazoanelor! Să nu facem confuzie între Femeia care naşte un Copil cu o faţa de soare în două mâini (Copilul soarelui) şi Femeia care naşte una din cealaltă acelaşi copil (Copilul lunii) cu o dublă faţă, divină şi umană, una de Lună şi cealaltă de Soare, întoarsă mereu spre o simplă Coloană a soarelui de vis. Să nu facem confuzie între revoluţia Soarelui şi mişcarea Lunii. Perioada de rotaţie a Lunii este egală cu cea de revoluţie în jurul Pământului, astfel încât Luna ne arată mereu aceeaşi faţă. În timp ce Soarele, împreună cu întregul nostru sistem solar, orbitează în jurul celui de-al doilea Centru Galactic, având o perioadă de rotaţie de aproximativ 25.000 de ani şi patru intrări în Centura fotonică. Este vorba de Centru Galactic care se afla în constelaţia Pleiadelor înconjurat de Centură fotonică şi care reprezintă Soarele Central Uriaş, numit steaua Alcyone. Mai concret, o revoluţie de aia e revoluţie, ca să avem dreptul să schimbăm numele soarelui! O revoluţie de conştiinţă solară se petrece chiar acum în minţile, în sufletele şi în inimile noastre. Dovadă este sângele soarelui nostru care devine acum zeiţă şi Inteligenţa Luminoasă din inimile noastre care devine acuma – zeu! Surse care au lucrat în Consiliul Superior al Înţelepţilor Lumii spun că extratereştrii din Pleiade afirma că Soarele nostru galactic a intrat în Centura fotonică pentru trei zile în 1986 pentru a o întâlni acolo pe Fiica Regelui Soare, Alcyone, puţin mai mult timp au intrat Mesagerii Soarelui în anul 1987 pentru a primi Pecetea peceţilor, dar că din 1999, Soarele nostru a intrat deja în plin. Se afirmă că, după ce Terra va intra în Centura fotonică în 21 decembrie 2012, pe Pământ se vor întoarce Fiii şi Fiicele Soarelui!...Am aici, în această scrisoare, pecetluită de CSIL, confirmarea întoarcerii Fiicelor şi Fiilor Regelui Soare Alcyon! Vă invit să luaţi cunoştinţă de conţinutul ei şi vă solicit răspuns, în scris! Am intervenit eu, apropiindu-mă de loja oficială, unde trona misterioasa doamnă, pentru a-i înmâna personal scrisoarea.  
 
Doamna cu ochelari mari, negri, ovali, cu o pălărie imperială, elegantă şi avangardistă, se ridică puţin din fotoliu şi cu mâna dreaptă pe inimă, aplecându-şi capul încet spre stânga, în semn de binecuvântare, zise:  
 
- Grazie! O voi citi, întocmai! Şi veţi primi negreşit răspunsul meu. Apoi, cu palmele ei cu mănuşi albe, perfect drepte şi întredeschise, mi-a făcut semnul discret al crucii-înclinate, transmis aproape telepatic, prin care am înţeles să-i dau scrisoare domnişoarei Clara, care în chiar clipa aceea apăru lângă mine, cu mâna întinsă. În clipa următoare, scrisoarea mea, strict confidenţială, ajunsese deja în mâna d-şoarei, aproape împotriva voinţei mele, dovada că telepatia nobilei doamne funcţiona perfect. Transfigurată, în admiraţia tăcută şi suspectă a doamnelor, după contactul meu indirect pe care l-am avut cu această telepatică atlantidă care trona în loja oficială, mi-am continuat discursul:  
 
- Vă asigur, cu bună ştiinţă, că Al Treilea Război Mondial, care se petrece chiar acum între forţele infernale şi cele cereşti, va fi câştigat de Fiii şi Fiicele Regelui Soare Alcyon! Ceasul Cosmic e aproape şi îl aud cum bate din aripa de aur a Timpului Sacru! Fără îndoială, în lupta dintre sabie şi idee va câştiga Ideea. Va câştiga Ideea de dreptate şi de justiţie! Va câştiga Aletheia! Si Ideea de adevăr din Grecia antică, pe care zeii sapienţiali şi exploratori au pus-o în noi dintr-început. După care va începe o adevărată Renaştere spirituală a marile Idei, precum Infinitul, Eternitatea, Visul, Dragostea, Libertatea, respectul pentru Divinitate şi pentru Legea sacră. Din păcate, la noi, acum, în sfârşitul istoria unei mari înşelătorii umane, încă puţin timp mai conduce doctrina nihilistă şi vulgară a genocidului cultural. Căci Diavolul s-a coborât printre noi cuprins de mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp. Din păcate, lumea întreagă este încă hăituită de al doilea val de revoluţii din lumea islamică, care a început în 2011 şi a cuprins tot Orientul. Iar acum lumea întreagă a devenit o structură de forţa şi de putere dezlănţuită, ajunsă în starea de agresivitate pură. Ea corespunde acum mai degrabă cu felul în care ne reperezentăm o prostituată de lux în braţele unui codoş globalist, dement şi frustrat, care a înţeles doar principiul câştigătorului. Iar acum este gata să-şi sugrume victima, pentru a-i aduce tot câştigul, cu preţul suprimării a 90% din omenire. Poate că a sosit timpul să ne spuneţi adevărul chiar D-voastră, nobilă doamnă! Bineînţeles, cu preţul pe care numai D-voastră îl puteţi anticipa. Să ne spuneţi, de exemplu, cine sunt aceşti păpuşari codoşii şi globalişti, lipsiţi de viziune, imbecili şi rudimentari, care vor cu orice preţ să ne otrăvească cu noul lor Codex Alimentării şi apoi să ne taie cu sabia în bucăţi, servindu-ne drept hrană pentru peşti, ori poate chiar faină la Cina lor de taină, la “Cina din Miercurea Cenuşii “? Să ne spuneţi: Cine e fiara care se ridică din mare să facă război cu sfinţii? Şi cine e fiara cu şapte capete şi cu zece coarne, care se ridică din Pământul Interior (din Pământul Gol) şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele care i s-au dat, să ne facă să ne închinăm icoanei fiarei, ca icoana fiarei să şi vorbească şi să ne facă să fie omorâţi toţi cei care nu se vor închina fiarei? Cine e aceasta fiară care face că toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte? Şi nimeni să nu mai poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numărul ei. Aici e Înţelepciunea, spune Cartea sfântă. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase. Poate că ar fi bine să ne spuneţi chiar D-voastră, doamnă: Cine este această femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele îngerilor lui Isus? Cine sunt bestiile cu ghiare ce se hrănesc acum cu inimi omeneşti? Şi unde se ascund acum titanidele astea înfierbântate şi învăluite în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap? Am îndrăznit eu să o întreb pe nobilă Doamnă, dar fără succes, căci răspunsul întârzie să vină de la balcon. Supărată că nobila doamnă n-a vrut să-mi răspundă la întrebări, i-am spus chiar aşa: Vă veţi întreba, poate: sunt eu oare vreo Prinţesă sau zeiţa Dike, mama justiţiei, ca să vă întreb cine conduce politica mondială şi cine împinge lumea în prăpastie acum? Vă răspund că nu şi tocmai de aceea vă întreb cine sunt cei care conduc acum lumea. Dacă aş fi Alteţa regală sau vreo legiuitoare supremă nu mi-aş mai pierde timpul să vă întreb şi să vă spun ce trebuie făcut: aş face ordine în lucruri şi fiinţe sau aş tăcea. Fiind născută pe malul stâng al Dunării-de-Jos, în “ fortăreaţa carpatică “ în primul regat din istoria omenirii, într-o ţară verde, numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis şi membră în Consiliul Superior a suveranei Madonna Inteligenntzza, descendentă a primei Regine atestată cu numele de Leukipe, oricât de slabă ar fi influenţa ce o poate avea glasul meu în treburile Cetăţii eterne, prezenţa mea aici, în Terra Mirabilis, e de ajuns pentru a-mi impune datoria de a le cunoaşte. Ori de câte ori meditez, transcendental, asupra formelor de Guvernăminte mixte, care au condus bine omenirea în scurte perioade istorice de Renaştere spirituală, sunt fericită să descopăr mereu în cercetările mele noi temeiuri ca s-o iubesc pe cea din ţara mea! În cercetările mele preistorice de antropologie culturală matriarhala din vechea Europa şi în mod special în cercetarea formelor sculpturale, de care mă ocup de peste 30 de ani, sunt fericită să descopăr că noi, femeile, suntem mai înainte de toate nişte zeiţe ale pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi de mister! Sunt fericită să descopăr că, în practicile noastre sapienţiale, noi suntem acum lumina din lumină, sămânţa din sămânţă, creierul din creier şi memorie universală din memoria pulberei stelare.  
* * *  
De ce vă iubesc eu? Vă iubesc fiindcă în extazul meu sex-intelect-ual, sau mai bine zis în extazul meu sex-eros-experienţial al Celor Doi Eros - unul înaripat, iar celălalt care ne înnaripează - eu simt limpede cum toată Inteligenţa Luminoasă e absorbită, stoarsă şi pompată în cea mai misterioasă instalaţie erotică a tuturor timpurilor: MADONNA INTELLIGENTZA - EURYNOME – ZEIŢA EXTAZULUI! Această Mare Zeiţă a tuturor lucrurilor, a despărţit cerul de mare şi a dansat pe valuri, pentru a crea vântul de nord şi naşterea soarelui. Este vorba de Marea zeiţa oceanidă născută de titanida Tethis de la Okeanos şi născând la rândul ei, de la Zeus, pe cele trei Harites – Cele trei Graţii!  
 
Post-scripum:  
Aş dori o colaborare cu un editor-traducător (engleză, italiană, franceză, germană, suedeză, chineză, japoneză), ca să publicăm împreună, în coautorat, pe Self Publising, acest eseu teatrologic - manifest feminist universal, numit "Reportaj imaginar la un congres internaţional al femeilor" (86 de pagini).  
Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni,  
ARTA-TRANSFORMĂRII este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului, în jocul Lui cu cerul şi cu oamenii, şi Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi primordiali: Existenţa-Forma-Beatitudinea (PP-EFB). Aceasta este de altfel prima triadă, care poate fi transformată în următoarele triade: materie-energie-informaţie; creaţie-procreaţie-casă; sănătate-dragoste-bani. Căci acestea sunt cele trei fericiri. Şi în toate trei există Dumnezeu.  
PUTEREA DE REZONANŢĂ a artei de a trăi şi a iubi nu poate dobândi viaţă publică fără susţinerea unor prieteni admirabili, care să-şi apropie darul lor într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei şi ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, cu Cerul Cristalin şi cu DUMNEZEU.  
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA, DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un sprijin financiar pentru a crea şi dezvolta o platformă online, site “TERRA MIRABILIS HABITAT – Comunitate autosustenabilă – PROCESSIO PER CONVERSIO – Ediţie Solară – Prietenii aurice şi proteice în artă şi ştiinţă”, în cadrul căreia să publicăm împreună la o Editură Virtuală o serie de articole şi cărţi cu tematica mai sus amintită, printre acestea cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume ilustrate cu imagini din sculpturile lui CSM) Primul volum este deja publicat, începând cu 9 decembrie 2013, pe revista Confluenţe literare, în opt “Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”. Iar următoarele două volume urmează să le public, în coautorat, sau chiar cvadriautorat, semnate de mai mulţi colaboratori şi prieteni ai Artei-transformării PP-EFB.  
Conştiinţa şi recunoaşterea valorilor sunt pietrele de temeile pentru fiecare familie, comunitate şi naţiune, fără de care omenirea un poate supraveţui.  
 
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.Cu prietenie şi admiraţie, al dumneavoastră Constantin Sandu Milea  
Tel: 0744994454  
Cont curent la Banca Română de Dezvoltare BRD Grupe Societe Generale, pe numele Sandu-Milea Constantin: în lei: RO58BRDE080SV45322990800; şi euro în valută: RO16BRDE080SV36875130800  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 500, Anul II, 14 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!