Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
In memoriam Prinţesa Diana  
(eseu teatrologic - manifest feminist în opt părţi ) - fragment  
Personajele:  
Bărbatul travestit  
Femeile de serviciu: sunt trei la număr, deşi prezenţa lor e mai mult decorativă, ele au totuşi un comportament suspect, manifestând la un moment dat ciudate libertăţi mentale.  
Doamnele de bine: un grup de doamne provenite din Estul europei, dar şi din Lumea a Treia.  
Doamnele în roz: un grup de doamne din Vestul europei, reprezentantele Occidentului.  
Doamnele doamnelor: un grup de doamne din ţările bogate, provenite în general din America de Nord.  
Preşedintele femeilor: sunt cinci la număr, prezenţa lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roşie şi mov.  
O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate  
O doamnă blondă şi grasă  
Sarica  
Distinsă doamnă din loja oficială: alteţa regală  
Negresa-blondă  
Un grup de prostituate de lux  
Minunata doamnă a lunii arginti  
Clara  
O bătrânică mică şi uscată ca o smochină  
Diana-Luna-Hecate  
Hoaşca cea bătrână şi zbârcită  
Agar  
Faţa-de-lună  
Văpaia-de-jar  
O fecioară cu coroniţă de aur pe cap  
O fecioară isterică, geloasă şi răzbunătoare  
Un grup de Fecioare-miss  
Mai multe doamne ce aparţin unor Grupuri de conştiinţă de gradul I, II şi III.  
Alte doamne venite la congres  
 
PARTEA A OPTA  
După acest straniu comunicat de la Centrul spaţial al Internetului-celest, prin care s-a anunţat misterioasa călătorie de iniţiere, în “Ministeria facerii”, pe planeta Venus cu sofisticata aeronavă “Virgin Galactic Space”, toate doamnele de la congres venite de pe întreg Mapamondul s-au amestecat între ele, apoi s-au împărţit din nou, de data aceasta în trei mari tabere, astfel:  
În stânga sălii congresului se formase tabăra Doamnelor de bine în mijlocul cărora erau: Diana-Luna-Hecate, Matroana impozantă cu părul gri îmbrăcată în costum de general şi două dintre Preşedintele femeilor, una cu pălărie neagră iar cealaltă cu pălărie roşie. În dreapta sălii se instalase tabăra Doamnelor în roz în centru cărora, într-un baldachin matrimonial, tronau: Clara şi Minunata doamnă a lunii argintii, iar la capul lor se puteau vedea bine Bătrâna negresă şi a cincea Preşedintă a femeilor cu pălărie mov-deschis. În mijlocul sălii Congresului, puţin mai în faţă, se afla tabăra Doamnelor doamnelor în frunte cu Negresa-blondă, însoţită de Sarica, Agar, Faţa-de-Lună, Văpaia-de-jar şi de celelalte două Preşedinte ale femeilor cu pălării de culoare galbenă şi albă. Mai în faţa sălii, la extrema stangă, se aflau Grupurile de conştiinţă de gradele I-IV, la extrema dreaptă, Grupurile de conştiintă de gradele V-IX, iar printre grupuri se aflau cele trei Vicepreşedinte ale femeilor, trei reporteriţe, cinci cameramani şi alte doamne venite la Congres.  
Însă ceea ce părea acum extrem de interesant era faptul că, între aceste trei mari tabere de femei, se formase spontan un fel de culoare de trecere prin care începuseră a defila dintr-o tabăra într-alta mai multe coloane de Fecioare-miss, de o frumuseţe rară, având în fruntea lor câte o fecioară încoronată. Celelalte fecioare purtau şi ele pe piept şi pe fruntea lor nişte semne curioase, cum ar fi: un corn roşu de Lună, o inimă neagră străpunsă de o săgeată roşie, o creastă de cocos, o cruce neagră având în centrul ei un punct mai luminos şi mai strălucitor la vedere decât lumina, şi foarte multe eşarfe colorate şi diferite cerculeţe fosforescente de toate culorile, având în centrul lor diverse iniţiale de ţări, pe care le ridicau din când în când deasupra capului.  
Toate aceste curioase fecioare erau, de fapt, dirijate din umbră de cele cinci Preşedinte ale femeilor şi instruite în mare taină de cele trei Vicepreşedinte ale femeilor în trei scopuri bine stabilite: aflarea codului “Celei mai frumoase” în Merele roşii împărţite în sală congresului, iniţierea în “Ministeria facerii” noului Ghivot genetic pe planeta Albastră şi nu în ultimul rând descoperirea acelor fecioare de lumină care să înveţe şi să cunoască Limba creaţiei, comunicarea telepatică şi extrasenzorială şi hipercomunicaţia ADN-ului nostru cu alte zone al Cosmosului din Confederaţia Galactică şi Extragalactic.  
- Doamnelor şi domnişoarelor, regret că trebuie să vă anunţ de data asta o veste tristă. Interveni la microfon de la tribuna oficială Preşedinta femeilor cu pălărie albă. Acest Congresul Internaţional al Femeilor ar fi trebuit de fapt să aibă loc încă din primăvara anului 2011, dar n-a fost posibil pentru că atunci a fost boicotat se pare de doi arhonţi, chiar după valul seismic urmat de un tsunami uriaş care a devasta coastele nord-estice ale Japoniei ca urmare a violentului cutremur de pământ de la 11 martie 2011, care a atins cel puţin 30 de metri înalţime, în urma căruia au fost distruse mai multe centrale nucleare şi si-au pierdut viaţa aproape 20.000 de oameni. Din nefericire, se pare că nici de data asta nu vom reuşi să închiem cu succes acest congres. Am fost anunţată chiar acum de la Centrul spaţial al Internetului-celest că un arhonte fanfaron, care afirmă că el este Dumnezeu şi altul în afară de el nu există pe planeta Pământ, încearcă cu orice preţ să boicoteze şi acest Congres. Vor să pirateze întreaga bază de date, pentru ca, în lipsă de cvorum, să nu putem alege noile Preşedinte ale femeilor şi să încoronăm, aşa cum ne este tradiţia, pe cele “Cinci regine fecioare”. Noi însă totuşi sperăm pănă în ultimul moment ca puterea noastră spirituală şi credinţa în Atotputernicul Creator ne va ajuta să încheiem cu succes acest congres.  
- Nu se poate! Dacă veţi fi de acord, voi intra chiar acum, împreună cu grupul nostru de doamne iniţiate în “Ministeria facerii”, într-o Meditaţie transcendentală de gradul IX şi îi voi opri să boicoteze congresul şi să ne pirateze baza noastră de date. Interveni Preşedinta femeilor cu pălărie mov-deschis.  
- Mă tem că deja e prea tărziu. Zise Preşedinta femeilor cu pălărie galbenă. Am fost contactată de Confederaţia Galactică şi mi-au comunicat telepatic că trei dintre arhonţi şi doi împăraţi din Orient, unul incestuos, iar celalalt idolatru, au aflat deja ce facem noi aici, iar o prinţesă din Japonia şi un prinţ din Roma au intrat şi ei în conexiune cu aceşti arhonţi, iar acum negociaza cu ei soarta noastră şi a planetei. Din acest moment, nu putem şti ce se va întâmpla la Confederaţia Galactică cu Baza noastră de date...  
- Aveţi perfectă dreptate, doamnă ! am intervenit eu. De fapt, totul a început prin declanşarea hipercomunicaţiei, la nivelul ADN-ului nostru feminin, când a început proiectul de decodificarea a genomului uman prin spargerea dublului lanţ genetic în 1996 şi refacerea în întregime a ADN-ului nostru în următorii 30 de ani. Apoi au intervenit – aceşti trei arhonţi şi mai ştim noi cine - în sistem cu aşa zisul nou Codex Alimentarius, prin care se încearcă să se oprească cu orice preţ această refacere a ADN-ului nostru, în mod special al femeilor, pentru că au aflat codul prin care o parte din celululele noastră se divid la infinit prin mărimea telomerului, iar al lor numai până la limita Hayflik. În sfărşit, nu mai vreau acum să intru în detalii tehnice, pentru că oricum evoluţia universului tehnologic ne aparţine în egala măsură şi noua şi lor, iar acum este în expansiune infinită spre Staţia finală: Sfantul Soare. Aşa încât, vă propun: o parte din noi să intram în Meditaţia transcendentală de gradul IX, pentru menţinerea Scutului de protecţie atomică şi electromagnetică, afectat de plasma solară în erupţie continuă ( pentru a ne apăra astfel baza de date ); o parte dintre noi să continuăm dezbaterile pe teme ecologice şi de antropologie culturală, iar celelalte doamne să se pregătească intens pentru ascensiunea planetei Pământ în dimensiunea a cincea şi deblocarea “mareică” a Lunii. Şi să ascultăm şi puţină muzică clasică, dacă se poate un jazz cuantic psihedelic, pentru menţinerea tonusului mental angelic în relaţia dintre Good angel şi Fiica dragostei. Dacă veţi fi de acord, bineînţeles, cu propunerea mea, putem începe chiar acum.  
După intervenţia mea, doamnele şi-au mai revenit oarecum din spaima creată prin boicotarea congresului şi pierderii Bazei de date, anunţată de cele două Presedinte ale femeilor, fecioarele au început defilarea printre Grupurile de femei, la difuzoare se auzea “The Ride of Valkyries of Rchard Wagner”, în variantă psihedelică, iar în sala Congresului plutea un aer de mare sărbătoare. Şi toate doamnele se întrebau acum între ele: cine sunt de fapt aceste curioase fecioare cu coroniţe de aur pe cap, apărute, aşa, ca din senin în sala congresului? Cine era, de fapt, tatăl lor natural? Şi mai ales, se întrebau, curioase: din ce lume veneau ele de fapt şi încotro se duc ele acum cu misterioasa aeronava “Virgin Galactic Space”? Astfel, toate doamnele de la Congres deveniseră întra-atât de agitate, încât odată ovaţionau, scandau şi cântau în cor, apoi se certau, plângeau, strigau una la alta şi huiduiau ca nebunele, că nu se mai auzea nimic din hărmălaia aceea de titanide înfierbântate de soarele negru din piepturile lor albe, negre şi galbene. În cele din urmă, începu între cele tinere şi cele de vârsta a două bătălie pentru găsirea merelor cu pricina, încât îţi era şi frică să mai intervi cu ceva ca să faci ordine în sala congresului. Pentru a evita orice conflict major, am urcat repede la tribună oficială de unde am fost nevoită să le arăt mult râvnitul Măr de aur. Era desigur un măr fals, dar a făcut impresie şi a reuşit într-o oarecare măsură, dacă nu să le mai oprească din bătaia lor pentru obţinerea codului “Celei mai frumoase”, măcar să le mai tempereze spiritele încinse la maximum.  
- Iată Mărul! Un Măr de aur, conţinând în el codul pe care îl căutaţi! - Le-am spus eu atunci – ridicând Mărul de aur deasupra capului pentru a fi văzut de toate doamnele venite la Congres.  
- Un Măr de aur! Atunci tu eşti bogată, scumpa mea…de aur! – Se miră că proastă femeia de serviciu îmbrăcată într-un halat negru şi strălucitor, care nici n-am observat cum reuşise să se apropie aşa de mult de mine cu gândul să mi-l ia.  
- Aveţi grijă, este Mărul discordiei! – Se auzi glasul unei distinse doamne din mijlocul sălii Congresului, apoi continuă preocupată să dirijeze coloanele de Fecioare-miss. Era se pare a treia Vicepreşedintă a femeilor, foarte sofisticată, venită în mare secret la congres, conducea discret Grupul de conştiinţă de gradul VII din partea Doamnelor doamnelor, Aceasta purta o pălărie mare albă cu flori de cireş, era imbracată cu o rochie lungă din pânză albă de mătase transparentă, prin care se puteau vedea nişte tatuaje curioase cu mesaje runice, iar peste rochie era înfăşurată cu o eşarfă transparentă, verde de smarald.  
- E Mărul de aur al Fecioarei Atlanticului! – Se auzi strigând prin sală o fecioară isterică, geloasă şi răzbunătoare, desprinsă din grupul Doamnelor de conştiinţă de gradul III.  
- Să n-o credeţi! – Le-am atenţionat eu.  
Apoi, fecioara continuă să le povestească tuturor doamnelor:  
- Am văzut-o eu pe aceasta Fecioară de lumină pe malul Atlanticului. Mă plimbam într-o seară pe Coasta de Fildeş şi Ea ştia că ne vom întâlni şi mă aştepta pe mal. Nu mai era îmbrăcată în negru, aşa cum o ştiam mai înainte, acum avea vesminte verzi de mătase transparentă şi venea plutind pe valurile Oceanului. Pe cap purta un voal alb, ochii ei erau imenşi, albaştri şi strălucitori, iar peste voal purta o coroniţă de corn roşu de Lună. Ea e Stăpâna Oceanului acum. Ea e Fecioara cu semilună pe frunte care umblă singură pe valurile Oceanului Atlantic ca să-l caute pe Isus!  
După ce îngenunche în faţa sălii Congresului pe un podium special pregătit ca să o vadă bine toate doamnele, continuă să se roage în felul următor:  
- Sfânta Fecioară a Atlanticului, adu-ţi aminte de mine când ne-am întâlnit pe înserat prima oară pe malul Oceanului, eu eram oarbă când mi-ai întins mâna ta şi mi-ai dăruit acest Măr de aur cu toate însemnele timpului înscrise în el. Şi eram gata să-mi lepăd toate zdrenţele de pe mine pentru a te urma pe valuri, când deodată un Demon cu coarne de aur a coborât din cer asupra mea, mi-a luat acest Măr de aur, m-a săltat de mijloc, apoi ridicând din pământ o lespede mare şi neagră m-a aruncat înăuntru ca pe o mireasă săracă, desculţă, flamandă şi cu hainele rupte ce eram...  
Apoi, izbucnind într-un hohot de plâns isteric şi provocator, zise:  
- Ajutaţi-mă să-mi recuperez Mărul de aur! Acum ştiu sigur că numai ele mi l-au luat atunci, căci erau însoţite de demonul acela! Şi acum vor să plece amândouă în locul meu pe planeta Venus! Ajutaţi-mă să-mi recuperez Mărul de aur!  
Şi arătându-ne cu degetul pe amândouă, reuşise să atragă toată atenţia doamnelor din sala asupra mea şi asupra Fecioarei cu Coroana de aur pe cap. Astfel încât o parte din Doamnele de bine veneau deja spre mine să-mi ia Maru de aur, iar o altă parte se îndreptau spre Fecioara cu coroana pe cap. In timp ce ea, de ciudă, neştiind ce să mai facă, începuse să alerge prin sala congresului sperând să atragă atenţia la cât mai multe doamne, astfel încât să o poată vedea toate doamnele cât este ea de tânără, de impozantă, de frumoasă şi grasă. Însă, din păcate, ochii ei mari şi speriaţi arătau ca nişte ochi de vacă. Se linişti în cele din urmă, retrasă în colţul mesei festive ce se afla în faţa microfonului, adulmecând o vază cu flori. Nu reuşise decât să creeze o stare de confuzie şi de vrajbă şi mai mare între Doamnele de bine şi Doamnele în roz, care acum se târguiau în mare secret cu trei dintre Vicepreşedintele femeilor asupra altei Fecioare cu coroniţa pe cap.  
- Doamnelor şi domnişoarelor, m-am adresat eu din nou spre a mai linişti spiritele. Acest Măr de aur poarta în el secretul Înălţării Fecioarei de lumină la cer prin puterea îngerilor. Iată de ce consider că este legitim şi obligatoriu acum să credem că această călătorie sapienţială pe planeta Venus nu ar avea loc dacă nu ar exista un sens profund uman. Un sens care nu poate fi altul decât acela de a avea o mare responsabilitate morală şi etica din partea noastră pentru salvarea Planetei Pământ de la o mare catastrofă ecologică şi nucleară. De aceea vă rog pe dumneavoastră acum să alegeţi foarte bine pe cine vom trimite acolo Sus. Pentru că de Lumina din lumină pe care o va aduce această Fecioară va depinde soarta noastră, a copiilor noştri şi a copiilor copiilor noştri pentru următorii o mie de ani. Precizez că rugămintea mea este acum adresată în mod special Vicepreşedintelor femeilor care în acest moment solemn dirijează în sala congresului coloanele de Fecioare-miss pentru aflarea codului “Celei mai frumoase” – am adăugat eu.  
Apoi, apropiindu-mă cu smerenie de Fecioara de lumina cu Coroana pe cap, le-am spus Vicepreşedintelor femeilor şi tuturor doamnelor ce reprezintă de fapt această Coroană Regală:  
- În Coroana de aur de pe capul acestei nobile fecioare există energie divină. O veche idee despre regalitate spune că unghiurile celor cinci piramide dispuse în formă de cruce-multiplă-înclinată din aceasta Coroană regală primesc energia divină ce coboară din ceruri, care apoi se scurge pe veşminte sau mantii şi se propagă printre oameni. Aceasta este felul lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor. A încerca să profanezi această Coroană Regală, înseamnă a atenta direct la Tatăl Ceresc.  
- Doamnelor şi domnişoarelor, nu vă jucaţi cu Focul Zeilor Numere înlănţuiţi în Marele Timp, ca să nu ajungeţi într-un crematoriu, de unde nimeni nu vă mai poate salva nimeni acum! – Se auzi ca un avertisment, vocea gravă şi importantă a unei doamne din Grupul de conştiinţă de gradul VIII.  
Exact în acest timp, a doua Femeie de serviciu cu halat negru şi strălucitor a avut a doua tentativă de a-mi fura Mărul de aur. Însă ca printr-o minune Mărul de aur din mâna mea s-a preschimbat într-un glob de lumină ce întrece toate luminile şi ridicându-se chiar deasupra capului meu a luat o traiectorie absolut curioasă, ajungând chiar în mâna Fecioarei de lumină cu coroana de aur pe cap, timp în care în sala congresului pentru câteva clipe doamnele îngheţaseră de uimire. Tot atunci, femeia aceea bătrână de culoare se apropie de Fecioara de lumină şi începu să le vorbească doamnelor în felul următor:  
- Cine nu a crezut până acum în Iisus Cristos să privească în lumina din ochii acestei Fecioare şi să vadă în ochii ei Luna, în suflet Soarele din piept şi în mâna ei Globul de lumină ce întrece toate luminile. Iată ce se afla dincolo de tragedia destinului şi de libertatea noastră: o Fecioară de lumina care-L caută pe Iisus şi în palmele ei Copilul de lumină ce simbolizează credinţa în Sufletul Lumii Noi şi cele trei cuvinte esenţiale: creaţia, procreaţia şi casa. Dincolo de Sfânta Ana, Fecioara şi Cristos copil există Dumnezeu procreaţie Creatorul nostru, care îşi caută sângele Soarelui şi Regatul pierdut. Pe acela trebuie să-l căutăm noi acum şi spre Fiicele Soarelui trebuie să ne îndreptăm privirea toată omenirea! – Zise bătrâna de culoare. Apoi îngenunche în faţa sălii congresului şi intră şi ea în starea de veghe.  
- Da’ de unde şti tu, hoaşcă bătrână, cine-i Sfânta Ana, unde-i Fiica Soarelui şi de unde vine paţachina asta încoronată acum? De unde şti tu unde-i Cristos copil acum şi pe care drum trebuie să apucăm noi ca să-l găsim pe Dumnezeul procreaţiei? Şi pentru că doamna de culoare nu-i mai răspunse, matroana continuă s-o insulte chiar aşa:  
- Mânca-te-ar iadul capitalist şi pe tine, c-ai dat şi tu în boală monarhiei! Habar n-ai tu unde-i sângele proaspăt acum şi cine cu cine face dragoste liberă!  
Această insultă gravă a matroanei asupra Coroanei Regale a făcut ca Globul de lumina din mâna Fecioarei să se înalţe din nou deasupra sălii şi din el să se declanşeze un fulger de Foc negru ce a cutremurat întreaga sală a congresului. Astfel că matroana fu lovită de acest fulger de Foc negru şi căzu numaidecât la pământ. Tot atunci, câteva doamne din grupul Doamnelor de bine care-i săriseră în ajutor matroanei, începură şi ele să intre într-o curioasă criză de epilepsie, după care au intervenit personalul de la Crucea Roşie pentru a le scoate din sală pe rând, cu targă, de către cele trei Femei de serviciu.  
Focul-negru de mânie al lui Saturn, declanşat din Globul de lumină, ar fi continuat să facă ravagii şi în grupul Doamnelor în roz, însă tot atunci o dumnezeiască inspiraţie m-a ajutat să-l invoc pe Orifiel, pe Principele Stelei Saturn să vină cu Focul Iubirii al Venerei. Apoi am invocat din nou spiritul Planetei Venus. Minunea cea mare se petrecu şi a doua oară. Căci în locul spiritului invocat, apăru pentru câteva clipe chiar Îngerul Anael. După apariţia spiritului invocat, doamnele s-au mai liniştit, inimile lor au început să bată într-o altă măsură, Globul de lumină a coborât şi el în palmele mele, iar eu am urcat repede la tribina oficială şi le-am spus:  
- Doamnelor şi domnişoarelor, vreau să vă spun o taină: Cerurile s-au deschis acum deasupra noastră pentru a lumina cu acest Glob de lumină noul cer de stele din spaţiul sublunar şi deasupra, în spaţial supralunar, un alt cer de stele, precum focurile altor oameni locuind în cer. Ascultaţi-mă! Scara lui Iacob este acum această Coloană a soarelui de vis, care se sprijină pe această Stea arzătoare cu opt raze pe a cărui culturi sunt fixate câte o Coloană Luminoasă spre a ne stabili echilibrul între cer şi pământ, între oameni şi zei, între vii şi morţi, între demoni şi îngeri şi nu în ultimul rând între piramidele soarelui şi celelalte obeliscuri existente în lume. Această Stea arzătoare cu opt raze este chiar Cortul lui Dumnezeu şi lumina dumnezeiasca în loc de soare care se manifestă acum prin Internetul celest. În curând vom vedea cu ochii noştri cum pe aceasta Scara creaturală luminoasă urcă şi coboară îngerii lui Dumnezeu. N-auziţi voi, oare, cum bate Ceasul Cosmic din Aripa de aur a Timpului Sacru? Se întorc pe pământ Fiii şi Fiicele Soarelui din călătoria lor atemporală, pentru ca să lumineze drumul orbilor şi popoarelor absorbite de singurătatea atomică. Se întoarce o nouă Fiică a Regelui Soare pentru a se lupta cu Fiica Reginei Lună. Prima deţine Pecetea-pecetilor, iar a doua este complice la o crimă căruia nu ştie, dar nici nu vrea, să-i recunoască transcendenţa. Din lupta celor două Fiice se va naşte o Mare Zeiţă, reprezentată ca fiind o Femeie Pasăre Măiastră. Aceasta Mare Zeiţa va purta în venele ei sângele Soarelui, un sânge albastru, mult mai apt ca să absoarbă corpul gol al înălţimilor cereşti. Un sânge albastru din care vom primi şi noi acea energie biofotonică necesară pentru refacerea AND –ului primordial al a creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, pentru a se putea crea astfel o nouă umanitate, pe un Pământ nou, sub un Cer nou. Şi tot această Femeia Pasăre Măiastră va avea misiunea de a prezida operaţiunile magice ale viitoarelor Oraşe Sacre şi de a venera Noile Culturi Matri focale pasnice din Regatul de Aur!  
Auzind doamnele despre aceste Noi Culturi Matri focale paşnice, în sala congresului se crease o forfotă atât de mare, încât nimeni nu mai auzea pe nimeni, din cauza unor simulatoare de haos sonor şi alte telefoane celulare manevrate din culise de cele trei Vicepreşedinte ale femeilor care continuau hotărâte până la capăt să dirijeze prin sala coloanele de Fecioare-miss. Atunci am fost iarăşi nevoită să-mi întrerup discursul şi să arunc în aer un alt Măr de aur chiar în mijlocul sălii Congresului, era un Măr imagistic încărcat cu o radiaţie aurică solară. Minune mare însă. De data aceasta Mărul meu imagistic nu mai coborâ între femei. Rămas aşa, suspendat în aer, exact în mijlocul sălii Congresului, se preschimbă într-o Stea arzătoare cu opt raze, fixându-şi pe fiecare colţ al ei câte o Coloană Luminoasă spre aşi stabili echilibrul. Din centrul Stelei, într-o vibraţie puternică, coborâ până la pământ Coloana Soarelui de Vis, ca un stâlp luminos, tăind tot vazduhul, mai strălucitor le vedere decât lumina ce întrece toate luminile. Acum tot ce se mai putea auzi din vuietul acela de vibraţie lungă şi stranie, şi din hărmălaia aceea de doamne înfierbântate sub efectul de rezonanţă al Coloanei Soarelui de Vis, erau incantaţiile: “Iată Scara lui Iacob!” , “Iată Steaua Magilor!“, “Iată Coloana Luminoasă!“. Apoi cuvintele: “Luaţi lumina din lumina Coloanei soarelui de vis!“. Apoi trei strigăte care au tulburat toată sala congresului: “Căutaţi Femeia! Căutaţi femeia! Căutaţi Femeia!“  
Cât timp doamnele se tot întreceau între ele ca să atingă Coloana Soarelui de Vis, am fost nevoită să-mi construiesc repede un alt discurs despre Femeia Pasăre Măiastră, încercând să le vorbesc tuturor doamnelor despre cât de importantă este acum pentru noi eliberarea noastră din ciclul devenirilor, din ciclul reîncarnărilor şi din veşnicul balans între mai bine şi mai rău al celor mulţi, pentru a intra definitiv în neantul divin din Cerul Cristalin şi a cunoaşte în ultimă instanţă cine e om, cine e pasăre şi cine e animat din pădure. Şi prin aceasta a diferenţia în cele din urmă pe omul de la zeu de omul creştin, pe omul creştin de omul din om şi pe omul din om de omul fără destin. Astfel, le-am spus în felul următor:  
- Pentru a şti dacă mai suntem întregi la minte şi la trup şi dacă mai e ceva de salvat în noi, dragile mele Doamne de bine (doamnele astea orbite de pasiunile trupeşti ajunseseră deja în primele rânduri) şi iubitele mele Doamne în roz (acestea, preocupate de metafizică pe înţelesul tuturor, pricepeau deja pericolul ce urmează să se întâmple în lume, dar nu aveam curajul să preiee frâiele din mâinile demonilor din spaţiul sublunar supus corupţiei, care împingeau lumea acum în marea prăpastie) şi stimatele mele fluturiţe şi fluturoaice din Grupurile de conştiinţă de toate gradele, şi mult stimatele şi iubitele mele libelule dragonfly şi libelule dameselffly cu pălării albe, negre, roşii, galbene şi mov - deci, cum vă spuneam, ca să aflăm şi noi acum cine este Erosul înaripat şi cine e celălalt Eros care ne înnaripează, va trebui să cunoaştem bine mai întâi cele trei mari experienţe prin care a trecut omenirea în ultimii două mii de ani. Acestea sunt: o experienţă la limita morţii (ELM); o experienţă în afara corpului (EAC); şi o stare modificată a conştiinţei (SMC). Însă, doresc să vă spun de la început ca nimeni nu va mai putea azi să participe la aceste trei mari experienţe metafizice, până când nu vom învăţa fiecare dintre noi cum să vedem cerul răsturnat. Şi mai ales, cum să contemplăm lumea din afara ei prin această Coloană a soarelui de vis. Şi prin această Stea arzătoare cu opt raze, care, împreună, vor fi amplasată în Templul Dragostei, al Meditaţie, al Contemplării şi al Eliberării.  
- Lumea o ştim cum e, că doar noi o facem de două mii de ani, însă nu ştim unde se fac acum aceste experienţe la limita morţii din dragoste. Nu ştim cum s-ar poate trăi în afara corpului cu un creier din ce în ce mai externalizat. Nu ştim, de exemplu, unde sunt acum laboratoarele secrete de formare a noilor noştri taţi genetici şi a noilor noastre mama genetice: pe planeta Venus, pe planeta Jupiter, pe Marte sau pe Lună? Mă întrebau insistent tot mai multe doamne venite la congres. Căci de Focul mâniei al lui Marte ne-am săturat, protestau Doamnele în roz.  
- Noi suntem un Grup de fecioare de conştiinţă de gradul III şi vrem acum să mergem pe planeta Venus cu aeronava “Virgin Galactic Space”! – Zise o fecioară sofisticată, exotică, barbară şi ireductibilă, mult prea blondă şi prea bine coafată, ca să-ţi mai poţi da seama din ce lume venea şi pe cine ar putea ea reprezenta acum, acolo, Sus.  
- Noi suntem sângele proaspăt acum. Şi vrem şi noi să primim botezul Focului sacru şi să participăm şi noi la astfel de experienţe la limita morţii din dragoste, să trăim şi noi acea stare modificată a conştientei, de care se tot vorbeşte atât şi noi nu o cunoaştem. Că ne este sufletul încercuit din toate părţile şi atăcat de atâţia diavoli şi de atâtea esenţe ispititoare – se văitau tot mai multe fecioare care mă înconjurau curioase să primească un răspuns.  
- Aveţi răbdare! Le-am răspuns eu. Timpul sacru e aproape. Să lăsăm lucrurile să se întâmple toate la vremea lor. Căci pentru a călătorii pe planeta Venus trebuie să ştim mai întâi ce reprezintă această Coloană a Soarelui de Vis şi această Stea arzătoare cu opt raze. Căci aceste două semne sacre ne vor fi de ajutor în călătoria noastră atemporală, în alte zone ale cosmosului. De fapt, noi toate locuim pe o singură axă acum şi asta înseamnă deja o legătură foarte puternică. Noi toţi acum depindem de astre şi de spaţiile pe care le parcurgem odată cu ele. Toate suntem înlănţuite într-o mişcare feministă universală, infinită, rotitoare şi de sine stătătoare. Prinse pe pământ doar ca nişte plante de carne, sau ca nişte morţi electrici, aşa cum sunt bărbaţii noştrii acum, noi toate alunecam acum împreună cu Luna şi cu Soarele şi doar sufletele noastre migrează mereu prin alte locuri, prin trupuri succesive. Şi mai trebuie să ştim, scumpele mele doamne şi domnişoare, ca Soarele e semnul vieţii, Luna e semnul morţii, Soarele e fierbinte, Luna e rece şi numai Pământul e cald, iar noi stăm în el ca într-o Vacă magică!  
- E cald pe dracul! M-a întrerupt o vocea importantă şi gravă din loja oficială. Cu văcarii din Est şi cu Vaca nebună din Vest, am impresia că laptele şi-a cam pierdut din calitatea erupţiei iniţiale. Eu, personal, zise distinsa doamnă din loja oficială, simt ca laptele meu nu mai are acea forţă uriaşă şi că rezervorul de lapte din Cartierul Primăvării, unde încă mai locuiesc, se va termina foarte curând. Trebuie oare să vă reamintesc, mereu, ca să nu uitaţi, că comuniştii de pe întreg pământul au fost nişte văcari, doamnelor? Ei considerau oamenii şi în mod special pe noi femeile, aşa cum consideră văcarii cirezile.  
La aceasta stranie afirmaţie, pe toate monitoarele şi la toate microfoanele începuse să apară şi să se audă tot felul de semne şi sunete ciudate; erau imagini bine regizate şi special pregătite de cineva anume ca să creeze din nou panică în sala congresului şi să poată schimba din nou cursul dezbaterilor. Erau nişte imagini din scene erotice, suprapuse peste discursul distinsei doamne şi sincronizate cu tot felul de ţipete şi lovituri, care mai apoi deveneau scâncete şi gemete de copii, de femei şi de alte “animale-rare”, astfel ca scena să creeze panică, dar şi curiozitate şi stupoare. Peste toate acestea însă distinsa doamnă din loja oficială reuşi să îşi continue discursul cu o întrebare care a cutremurat din nou întreaga sală a congresului.  
- Cum se face că Vaca-nebună a aparul în Vest, chiar la noi în Londra şi nu la voi în Estul europei? – A întrebat distinsa doamnă. Asta ar trebui să aflăm noi aici, la Congresul Internaţional al Femeilor, înainte de a pleca pe planeta Venus, pe Marte sau pe Lună – unde, de altfel, din câte ştiu eu suntem acolo de vreo 50 de ani. Doamnelor şi domnişoarelor, ceva e putred pe planeta Pământ şi miroase a crimă şi trădare. Şi dacă nu ne vom trezi în ultimul ceas din ameţeala asta a războiului de epurare genetică, în care am fost aruncate pur şi simplu ca nişte păpuşi de cârpe de nişte codosi descreieraţi, ajunşi acum fără ţară, fără patrie, fără mamă, fără tată, fără suflet şi fără nici un Dumnezeu, şi care tot vor acum să conducă lumea prin Guvernul lor Mondial, în Noaptea asta în 72 de ore vom cădea de pe lume, doamnelor, aşa să ştiţi!  
Spre surprinderea întregii asistenţe din sala congresului, distinsa doamnă, aflată chiar acolo sus în loja oficială, se dezbrăcă repede de haina ei regală şi rămasă doar în rochia ei decoltată îşi dezgoli cu dezinvoltură pieptul ei palid şi cu amândouă mâinile îşi scoase sânii ei în relief, astfel încât să-i poată vedea toate doamnele, stârnind imediat în jurul ei o admiraţie neobişnuită din parte Doamnelor în roz. Apoi începu să le explice la toate doamnele ceea ce este cât se poate de evident:  
- Iată! Lumea nu e rotundă, lumea este un sân de femeie. Iar raiul pe pământ se afla în sfârcul acestui sân. Însă când aceşti sâni se răcesc, atunci şi pământul din care suntem făcute noi toate începe să se răcească. Va fi bine şi va fi cald pe planeta noastră, numai până când aceste glande mamare nu vor fi alterate genetic. Se pare că Oficiul de Patente Europene ar fi permis încă din 1996, atunci cînd s-a spart dublul lanţ genetic, patentarea unei femei, care prin inginerie genetică ar fi produs, spun ei, substanţe chimice de valoare în glandele mamare, în sâni. Dacă vor continua cu astfel de experienţe oribile, specia umană se va autodistruge în următorii 30 de ani. Există facultăţi de medicină care împreună cu companii de biotehnologie lucrează intens la un proiect în care patentarea vieţii să fie aplicată tuturor mamiferelor, inclusiv oamenilor. Femeile au fost incluse în primul rând, îndeosebi cele bogate, cu scopul de a le suprima apoi pe femeile sărace din toată lumea. Doamnelor şi domnişoarelor, continuă distinsa doamnă, iată de ce cred că Europa şi America nu are voie să fie transformată acum de către o gaşcă de imbecili rudimentari într-un Oficiu de Patentare a femeii, ca să facă din noi iar altă Fermă de animale rare sau mai ştiu eu ce alte Vaci nebune pentru alţi văcari codoşi şi descreieraţi. Iar miliarde de oameni să fie apoi iar măcelăriţi în laboratoarele secrete de acesti nebuni descreieraţi, crezând că vor putea face din noi alte mame şi alţi tati genetici şi trans genetici până la a cincea generaţie. Europa, care a fost dintotdeauna leagănul tuturor civilizaţiilor lumii, trebuie mai întâi unită cu Rusia şi cu cele două Americi – care, fie vorba între noi, amândouă aceste două mari imperii, Rusia şi America, sunt o creaţia a Europei. Adică, mai direct spus, din punct de vedere al informaţiei genetice replicative, Europa a născut cele două fete demente, Rusia şi America, care în mai puţin de 500 de ani au reuşit să devină două mari puteri economice conduse din umbră de două Mari Zeiţe ale morţii colective, barbare, exotice şi ireductibile, care au încheiat un pact secret cu cei doi împăraţi, unul incestuos, celălalt idolatru, dar amândoi conduşi în secret de nişte arhonţii care lucrează acum pentru Guvernul Mondial şi care au acum pretenţii absurde de a conduce singure întreaga lumea de pe planeta noastră. Lumea de azi, după eşecul comunismului şi a capitalismului, a rămas fără un Centru Ordonator de putere, de unde să-şi tragă sevele creaţiei marilor Idei, precum Infinitul, Eternitatea, Visul, Dragostea liberă şi Iubirea de Dumnezeu Soarele, Creatorul programului nostru genetic. Fără păstrarea acestor valori perene şi eterne omenirea nu se poate salva de la autodistrugere. Căci oriunde vom merge pe alte planete, împărăţia cerurilor se află înăuntrul sufletului nostru. Lumina lumii e în dumnezeiescul adevăr. Iar adevărul este Dumnezeu soarele, văzătorul singuratic, cel ce controlează totul în Univers şi din voinţa căruia noi devenim nemuritoare prin Intelectul activ, surse ale celor şapte Inteligenţe Luminoase, concepute de Dumnezeul nostru ca fiind Suflete vii. Dacă vom continua să dispreţuim problema existenţei umane şi să ne nimicim una alteia adevărul nostru sufletesc, vom pieri toate de pe lume şi de pe întreg globul pământesc, doamnelor, aşa să ştiţi! Nu trebuie să uităm nici o clipă că, dacă America a devenit acum Capul, adică Centrul de Inteligentă, de formare şi de suluţionare a puterilor infernale şi a celor cereşti, Inima Lumii, adică sângele proaspăt, care este sediul Sufletului Lumii Vii, a fost dintotdeauna şi va fi şi acum tot în Europa. De altfel, supravegherea Capului Americii şi a Inimii din Europa este reciprocă acum şi se monitorizează intens prin Internetul celest prin toate reţelele de socializare umană. Şi dacă Regina inimilor noastre, aşa cum a fost Prinţesă Diana, fie-i numele ei binecuvântat de Dumnezeu, a fost posibil să sfârşească atât de tragic într-un accident de automobil, noi, apropiatele ei, care am iubit-o atât de mult, putem fi socotite deja rătăcind într-o lume fără centru iar în cer într-un crunt război al focului stelar, fără să ştim cu adevărat mesajul Noii Regalităţi ce-l purta în ea. Se pare că în horoscopul ei o ciudată conjuncţie prevedea că, după ce se va contopi ea însăşi cu Calul Alb, urma să devină Regina celor deznădăjduiţi din toată lumea. Doamnelor şi domnişoarelor, daţi-mi voie să pun o întrebare care este acum cât se poate de evidentă, de legitimă şi de obligatorie pentru noi toate acum: De ce credeţi că Prinţesa Diana a fost atât de iubită de atâtea popoare? Evident, pentru ca ales să-i slujească pe cei slabi şi săraci. Aceasta este marea minune a Credinţei creştine: atunci când cel puternic s-a hotărât să-l slujească pe cel slab. Iar a doua mare minune a Credinţei în adevăr este chiar Ideea de libertate a popoarelor înghiţite în sfera de putere a Timpurilor Moderne. Popoare care, prin Ideea de libertate şi prin exerciţiul Artei-transformării Jocurilor minţii umane cu ea însăşi şi cu Dumnezeu soarele, s-au hotărât acum să-şi răscumpere sângele proaspăt şi Regatul pierdut prin atâtea revoluţii şi războaie cu preţul unei democraţii a pulsaţiei şi a imaginilor-regine din toată lumea într-un timp real şi direct. Adică printr-o nouă democraţie a imaginilor-regină-matcă, acum singura Regina-mamă posibilă pentru toate popoarele locuitoare ale pământului, într-o singură Mare Cetate eternă al unui singur Sat Planetar. Este vorba de a le explica oamenilor, ceea este de fapt cât se poate de evident, cum omul fără destin, adică fără suflet, a putut să-şi vândă Inima cu preţul Capului şi apoi Capul cu preţul Inimii. Căci se ştie că orice obiect vândut îşi pierde jumătate din valoare, într-un timp relativ scurt, istoric, liniar. Numai valoarea Soarelui nu se poate înjumătăţii. La fel se întâmplă acum şi cu omul nostru modern, atunci când esenţă sa, adică organele lui vitale, se transformă în marfă, în comerţ. Iată de ce afirm cu tărie ca viaţa, omul, pasiunea, credinţa, speranţa şi moartea, toate aceste entităţi superioare nu pot fi exploatate, subordonate, negociate şi în final transformate în mijloace de schimb sau comerţ. În această lume care respira Comerţ cu organe prin toţi porii ei nu este loc de nimic altceva decât de riscul distrugerii psihice sau fizice a fiinţei umane. Aceasta este preţul fericirii, a sângelui proaspăt şi a credinţei, atunci când le cumperi cu bani. Căci cine dă sânge proaspăt fără să ia duh este la fel de nefericită şi săracă ca aceea care dă duh fără să ia sânge proaspăt. Fericită este numai aceea care dă sânge proaspăt şi ia duh. Doamnelor şi domnişoarelor, fiecare dintre noi încă mai purtăm în sufletele noastre o scânteie divină din Focul iubirii al Venerei de când am fost aduse pe pământ. Graţiei acestui Foc divin ce se afla în inima noastră putem fi iubite neîncetat. Dar nimeni în afară de Regină, aşa cum a fost Prinţesă Diana, fie-I numele binecuvânt, nu poate fi iubită etern şi chiar după aceea. Iată de ce cred cu tărie că iubirea unei Regine nu e o vorbă aruncată în vânt. Căci aşa cum sufletul are întâietate asupra cuvântului, tot aşa şi fantasma iubirii unei Regine are întâietate absolută asupra cuvântului. Iubirea unei Regine este cel mai preţios răsad de fantasme erotice de bioluminiscenţă creatoare. Ea este generată din sute de milioane de inimi înlănţuite în succesiune ritmică de Sufletul Lumii printr-o Coloană a Soarelui de Vis, formată din scântei divine de Suflete Inteligenţe Luminoase condiţionate de un număr limită de cruci-multiple-înclinate şi de Cuvinte de cod. Însă partea cea mai tragică a acestei iubiri necondiţionate abia acum începe. Căci o Regina cu şapte Suflete Luminoase iubită de şapte miliarde de de inimi poartă în Ea neîndoios sângele Soarelui. Iată de ce inima unei Regine nu se uzează niciodată, atâta timp cât este iubită de mai multe popoare. Prin urmare, Ea nu are cum să moară de o moarte naturală, ci va sfârşi, mai devreme sau mai târziu, prin a fi ucisă de nişte Cuvinte de cod printr-un ordin secret. Aceste Cuvinte de cod, împreună cu câteva sunete şi culori, pot însă declanşa accesul la ordindea-secretă a AND–ului primordial, a celulelor mame nemuritoare, a acelor celule mame care se divid la infinit prin marimea telomerului, în comparaţie cu celulele bărbaţilor care se divid numai până la limita Hayflic. Aceste celule mame poartă în ele mesajul celor Şapte Suflete Luminoase pe care Prinţesa Diana, dacă ar mai fi trăit şi ar fi ajuns Regină, l-ar fi transmis popoarelor slabe şi sărace înghiţite în sfera de putere a Timpurilor Moderne în care trăim noi acum. Doamnelor şi domnişoarelor - a mai zis distinsa doamnă – cineva, o entitate malefică, ne strica mereu ordinea secretă în lucruri şi fiinţe prin aceste Cuvinte de cod, care pot boicota sfarşitul lumii, sau o pot distruge în întregime. Cineva ne strica ordinea creştină şi ordinea lumii întregi. Şi de aceea vă spun că a sosit timpul să se facă lumină în dumnezeiescul adevăr. Şi să ştim şi noi cine sunt aceşti arhonţi răpitori de trupuri. Să terminăm odată cu Jocul ăsta de-a Dumnezeu! A sosit timpul să-l cunoaştem fiecare pe adevăratul Dumnezeu al procreaţiei, pe Dumnezeu soarele, Creatorul programului nostru genetic! Toate bătăliile din istoria unei mari înşelătorii umane au fost pierdute în mare secret, în afară de una singură: bătălia privind modul de programare genetică a oamenilor viitorului. In acest program genetic suntem incluse noi, acum.  
Lumea în care trăim noi acum, pe planeta Pământ, a devenit un loc ciudat. În orice clipă poate sări în aer, iar noi, femeile, putem oricând muri, aşa cum au murit celebrele amazoane în Podul de carne arsă în “holocaustul Amazoanelor“, în razboiul nuclear dintre Atlanţi şi Lemurieni. Mai degrabă să murim atunci cu ochii deschişi, decat să repetăm acestă istorie sinistră. Lumea e sortită să se micşoreze în acest moment cu un sfert din ea, trebuie să ne grăbim! Iar eu mă aflu aici, la Congres Internaţional al Femeilor, ca să vă ajut pentru a aflarea adevărului până la capăt: cine a oprit evoluţia naturala a ştiinţei viului din universul nostru tehnologic: atlanţii sau lemurienii? Aceasta-i întrebarea!  
* * *  
Distinsa doamnă din loja oficială ar mai fi vrut să spună ceva, însă vocea sa a fost definitiv întreruptă. De data aceasta nu mai era vorba de un nor de lăcuste, de furnici, de purici verzi sau de mai ştiu eu ce nor de anofeli sub formă de insecte-arme, tehnologizate electronic şi dirijate de o mini-dronă. Trasă de mână şi trântită la pământ de două femei de serviciu, bine antrenate în acest sens, a fost hulită şi bătută chiar acolo sus, la loja oficială, în faţa asistenţei congresului sub lumina monitoarelor de la toate agenţiile din lume conectate la Televiziunea Globală. Apoi a fost dusă, numai Ea ştie unde, pentru a i se arata Mărul de aur mult dorit, Izvorul laptelui şi Cetatea scunsă, având inscripţia pe ea: Cea mai frumoasă Stea şi Codul “Celei mai frumoase”.  
După boicotarea congresului şi dispariţia distinsei doamne din loja oficială, toate Doamnele de bine şi Doamnele în roz, inclusiv Doamnele doamnelor, începuseră a se scandaliza între ele într-un limbaj tot mai violent. Cum ar fi că, această femeie n-ar mai fi femeie, că precis are ea sânii umpluţi cu silicon, că e prea blondă şi prea bine coafată, că de ce poartă ea mereu ochelari aşa de mari şi ovali şi fumurii, că s-ar putea să aibă titanida şi o mână de fier, un picior de cauciuc, o inimă de ebonită şi câte şi mai câte instalaţii erotice şi alte canale de radio, de televiziune şi de hipercomnicaţii AND materie pozitivă şi AND materie negativă, pe care ea singură le conduce şi că, de fapt, celulele ei matrimoniale nu se divid la infinit, aşa cu se crede, iar războaiele de epurare genetică şi toate revoluţiile pierdute şi câştigate în mare secret ea singură le provoacă şi le conduce chiar acum în direct prin Televiziunea Globală, prin Internet, emtiviuri, simulatoare de haos sonor, reţele de socializare, facebook şi aşa mai departe.  
24 mai, 2012. Constantin Milea Sandu  
 
Post-scriptum:  
 
Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni,  
 
ARTA-TRANSFORMĂRII este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului, în jocul Lui cu cerul şi cu oamenii, şi Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi primordiali: Existenţa-Forma-Beatitudinea (PP-EFB). Aceasta este de altfel prima triadă, care poate fi transformată în următoarele triade: materie-energie-informaţie; creaţie-procreaţie-casă; sănătate-dragoste-bani. Căci acestea sunt cele trei fericiri. Şi în toate trei există Dumnezeu.  
 
PUTEREA DE REZONANŢĂ a artei de a trăi şi a iubi nu poate dobândi viaţă publică fără susţinerea unor prieteni admirabili, care să-şi apropie darul lor într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei şi ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, cu Cerul Cristalin şi cu DUMNEZEU.  
 
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA, DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un sprijin financiar pentru a crea şi dezvolta o platformă online, site “TERRA MIRABILIS HABITAT – Comunitate autosustenabilă – PROCESSIO PER CONVERSIO – Ediţie Solară – Prietenii aurice şi proteice în artă şi ştiinţă”, în cadrul căreia să publicăm împreună la o Editură Virtuală o serie de articole şi cărţi cu tematica mai sus amintită, printre acestea cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume ilustrate cu imagini din sculpturile lui CSM) Primul volum este deja publicat, începând cu 9 decembrie 2013, pe revista Confluenţe literare, în opt “Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”. Iar următoarele două volume urmează să le public, în coautorat, sau chiar cvadriautorat, semnate de mai mulţi colaboratori şi prieteni ai Artei-transformării PP-EFB.  
 
Conştiinţa şi recunoaşterea valorilor sunt pietrele de temeile pentru fiecare familie, comunitate şi naţiune, fără de care omenirea un poate supraveţui.  
 
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.  
 
Cu prietenie şi admiraţie, al dumneavoastră Constantin Sandu Milea  
 
Tel: 0744994454  
 
Cont curent la Banca Română de Dezvoltare BRD Grupe Societe Generale, pe numele Sandu-Milea Constantin: în lei: RO58BRDE080SV45322990800; şi euro în valută: RO16BRDE080SV36875130800  
 
 
Referinţă Bibliografică:
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 549, Anul II, 02 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!