Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
In memoriam Prinţesa Diana  
eseu teatrologic - manifest feminist în opt părţi ) - fragment  
Personajele:  
Bărbatul travestit  
Femeile de serviciu: sunt trei la număr, deşi prezenţa lor e mai mult decorativă ele au totuşi un comportament suspect, manifestând la un moment dat ciudate libertăţi mentale.  
Doamnele de bine: un grup de doamne provenite din Estul europei, dar şi din Lumea a Treia.  
Doamnele în roz: un grup de doamne din Vestul europei, reprezentantele Occidentului.  
Doamnele doamnelor: un grup de doamne din ţările bogate, provenite în general din America de Nord.  
Preşedintele femeilor: sunt cinci la număr, prezenţa lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roşie şi mov.  
O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate  
O doamnă blondă şi grasă  
Sarica  
Distinsa doamnă din loja oficială: alteţa regală  
Negresa-blondă  
Un grup de prostituate de lux  
Minunata doamnă a lunii arginti  
Clara  
O bătrânică mică şi uscată ca o smochină  
Diana-Luna-Hecate  
Hoaşca cea bătrână şi zbârcită  
Agar  
Faţa-de-lună  
Văpaia-de-jar  
O fecioară cu coroniţă de aur pe cap  
O fecioară isterică, geloasă şi răzbunătoare  
Un grup de Fecioare-miss  
Mai multe doamne ce aparţin unor Grupuri de conştiinţă de gradul I, II şi III.  
Alte doamne venite la congres  
 
PARTEA A ŞAPTEA  
Şi pentru că se aşternuse o tăcere adâncă şi suspectă peste afirmaţia mea potrivit căreia Limba creaţiei este locul de adăpost al fiinţei, iar sunetele, culorile şi “Cuvintele de cod” pot boicota sfârşitul lumii, sau atunci când sunt folosite cu rea credinţă, acestea pot să-ţi zdruncine sufletul mai rău decât orice boală şi chiar să aprinzi cu ele oraşe şi ţări - le-am întrebat pe toate doamnele:  
- Dar ce credeaţi, doamnelor şi domnişoarelor, că Pomul vieţii şi Arborele cunoaşterii şi Copacul abundenţei şi Elixirul de bioluminiscenţă erotică, de creaţie şi de procreaţie...şi Adăpostul unde veţi găsi Izvorul apei vieţii şi Misterul trăit de voi în unu, în doi şi în trei...şi Chivotul acela genetic, de bioluminiscenţă erotică şi miraculoasă, care vă aduce vouă şi cele trei fericiri, creaţia, procreaţia şi casa, pe care le tot căutaţi cu atâta ardoare...şi toate aceste sacramente şi binefaceri sociale, credeţi că sunt acum numai în marile metropole, la Paris, la Roma, la Moscova, la Londra sau la Washington?  
Întrebări rămase din păcate fără răspuns. Căci între timp, aflasem nişte lucruri uluitoare de la o distinsă doamnă aflată în loja specială, care mi-a transmis telepatic că, în urma intervenţie unui prinţese din Confederaţia Galactică, congresul urma să fie boicotat chiar în a şatea zi, prin “tripleta dublă”, adică prin trei sunete şi prin trei “Cuvinte de cod”. Boicotat, deci, în prima fază, de trei dintre cele cinci Preşedintele ale femeilor, care acum se luptau pe viaţă şi pe moarte cu alte trei Vicepreşedinte pentru trei obiective importante: obţinerea Chivotului genetic, încoronarea a trei fecioare de lumină în loc de cinci şi trimiterea lor într-o misiune specială pe Lună, pe planeta Venus sau pe Marte. Destinaţia însă nu era clară. În mod curios, după ce schimbaseră între ele nişte mesaje runice, cele trei Preşedintele şi trei Vicepreşedintele ale femeilor le sfătuiseră repede pe şoptite în sunete de timpane pe liderile de grup din toate cercurile doamnelor să transmită urgent prin laptop-urile lor sofisticate la Ministeria facerii şi de acolo la sediul Central din Sala Tronului Bărbaţilor ca, imediat, agenţii lor şi internetiştii din zona crepusculară, să pirateze toată baza de date a congresului, astfel încât în a şaptea zi a congresului fiecare lideră de grup să nu mai poată comunica între ele prin Centrul spaţial al Internetului-celest, decât în mod telepatic, prin detecţie extrasenzorială. Internetiştii din zona crepusculară urmând să le schimbe în cel mai scurt timp la toate doamnele destinaţia, adresele de domiciliu din ţară de unde venise, numerele de telefon, adresele electronice şi toate codurile şi parolele de la toate organizaţiile neguvernamentale şi de la toate agenţiile şi serviciile interne şi internaţionale de care aparţineau. Astfel stând lucrurile, din acest straniu complot, făcut pe iPhone-urile şi laptop-urile lor sofisticate numai de ele ştiute, nemaireuşind să conduc ostilităţile, în acel moment, n-am reuşit să aflu decât următorul dialog, înregistrat online la ultima conferinţă de presa cu Centru spaţial al Internetului-celest:  
- “La Paris, de 30 de ani duhul lui Dumnezeu nu mai locuieşte în oameni...La Paris şi la Berlin, de 30 de ani se unesc extratereştii cu fiicele oamenilor!”. Acesta era se pare primul semnal transmis, probabil, din Confederaţia Galactică, care apărea pe mini laptopul meu Toshiba clasic, expediat din parte Doamnelor în roz. Din acel moment mi-am dat seama că, odată intrat în circulaţie al treilea “vehicul biologic” reactivat genetic din zona extragalactică, toate doamnele fiind conectate online la Centrul spaţial al Internetului-celest, orice era posibil în sala congresului, jocul deschis-închis cu cerul, cu oamenii şi cu Dumnezeu devenise acum cât se poate de real şi de serios.  
- Ia mai terminaţi cu extratereştii ăstia nazişti ai vostri din Paris şi din Berlin, sodomizaţi de voi, de Doamnele astea în roz! Şi bolşevizaţi de Doamnele astea de bine! Că tot mai bine e acum la Prinţul Spermin, la Roma, la Londra şi la Washington! Se răsti dintr-odată cu vehemenţă Negresa blondă din grupul Doamnelor doamnelor.  
- Ba al vostru e sodomizat şi bolşevizat de Doamnelor de bine de la Moscova şi din tot Estul Europei, al nostru e prinţ creştin şi descendent din steaua lui David! Răspunse revoltată Preşedinta femeilor cu pălărie albă.  
- Nu-ţi mai place Parisul, dar când te-a răpit Prinţul Paris din Troia şi ai declanşat războiul troian din Asia Minor, din Grecia pre-elenică, ţi-a plăcut, nu-i aşa? – Îi răspunse Negresei blonde cu o voce pătrunzătoare distinsa doamnă din loja oficială.  
Negresa blondă, deşi ştia bine despre ce prinţ este vorba, tăcu suspect. Scopul ei era doar să le trezească “duhul ascuns” în Doamnele de bine şi în Doamnele în roz, spre a le excita apoi la o transmutaţie genetică, radioactivă, la o imagistică cu radionuclizi, cu unde radio-luminoase. Distinsa doamnă de la balcon ar mai fi vrut să le spună ceva important doamnelor, despre cum s-a declanşat războiul troian şi arderea Troiei a VII-a pentru cea mai frumoasa femeie pământeană, Elena, şi despre celebrul episod al “Judecăţii lui Paris”, dar a fost brusc întreruptă pentru a treia oară. De data aceasta însă n-a mai fost întreruptă de rafală de huiduieli a Doamnelor de bine, ci chiar de fantasma unui nor radioactiv minuscul de lăcuste galbene, fabricat de a treia generaţie de roboţi biologici dezintegratori.Neştiind Legenda lui Paris şi a celebrei Elena din Troia, Preşedinta femeilor cu pălărie neagră, aflată în mijlocul Doamnelor de bine, fulgerată parcă de o rază cosmică venită din centura de radionuclizi Van Allen, le zise doamnelor:  
- Lăsaţi Parisul şi Berlinul în plata Domnului, că acolo de peste două sute de ani s-au tulburat toate apele! Acolo, în tămâie şi alcov, s-au stricat deja toate neamurile...La Moscova, de 59 de ani un “duh ascuns” din Sfânta Treime locuieşte în inimile oamenilor! La Moscova, de 59 de ani extratereştii s-au unit cu preoţii nostri, iar acum, împreună, ne răpesc cele mai frumoase fiice ale oamenilor, le toarnă smirnă, oricalcul şi săruri de aur şi de plumb în suflet, apoi se hrănesc cu nectar şi sânge satanic din energia lor. Să facem o armată din cele mai frumoase amazoane şi să mergem cu ele la Moscova, la Prinţul Vladimir! Să negociem cu el şi, împreună, să declarăm război extratereştilor din generaţia a treia. Să-i dezlegăm de blestemul Marelui Sfânt, căci asta cer chiar Ei acum: să-i dezbrăcăm de haina pamântească şi să le scoatem plumbul din suflet şi nectarul auric din inimile celor mai frumoase femei !  
- La Moscova! La Moscova! La Moscova! au început să strige în cor toate Doamnele de bine, chiar aşa, pe neaşteptate, parcă electrocutate toate de un „duh ascuns”. Sperând că, prin rezonanţa sunetelor lor, le vor influenţa astfel şi pe alte doamne să intre în oastea amazoanelor.  
- La Paris! La Paris! Paris! răspundeau cu înverşunare Doamnele în roz, gata pregatite să se arunce chiar atunci în luptă cea mare pentru a-l apăra pe Prinţul lor din Paris.  
Vrajba era acum că şi începută, cele două grupuri de femei, al Doamnelor de bine şi al Doamnelor în roz, erau gata să se încaiere de furie, apărandu-şi fiecare cu înverşunare prinţul lor, când o hoaşcă bătrână şi zbârcită, de culoare, intra chiar în mijlocul femeilor şi le zise aşa, de la obraz, ca să audă acum toată doamnele de la congres.  
- Mânca-v-ar Iadul cu Moscova şi cu Parisul vostru cu tot! Ca eu mereu am fost răpită şi umilită, mereu am fost umflată şi dezumflată de toată lumea...şi la Paris şi la Moscova şi la Roma şi Londra şi la Washington şi peste tot pe unde am umblat prin lume! Pentru ca eu am fost o femeie frumoasă! Da, da, da! Frumoasă! De trei ori femei şi de trei ori frumoasă! Ca să ştiţi şi voi, toante frigide ce sunteţi şi vă credeţi amoazoane! Arde- v-ar Focul negru, să vă ardă şi pe voi toate odată, ca să ştiţi şi voi din ce Chivot genetic proveniţi! Ca eu am fost o femeie frumoasă, am fost sclavă, mamă şi doică vândută pe la toate neamurile, apoi dusă pe tărâmul unde se-ndeplineşte uciderea Soarelui prin “moarte integrală”, adică dusă cu forţa în Occident şi aruncată în flăcările Rugului aprins, tot aşa cum a fost aruncată mai demult şi Luna pe cer pe gaura coşului. Dar voi nu aveţi de unde să ştiţi toate acestea mituri şi legende ascunse, cu tot felul de zei şi zeiţe barbare, exotice şi ireductibile, care se împreunau cu tot felul de zei mesianici şi sifilitici, toate la grămadă în întreaga lor amestecătura genetică de oameni hibrizi amestecaţi genetic cu o cohortă întreagă de îngeri şi demoni sublunari, uni decăzuţi, alţii mai puternici, iar alţii ramaşi până azi ascunşi printre noi, femeile, sub forma unor giganţi biblici, purtând numele de Rafaimi, Nifilinii, Giborini, Anachini şi Amalkimi...Habar n-aveţi voi că până azi noua romanitate încă se mai spală în sângele nostru negru şi în sânge indian, prin accidente cromozomiale!  
- Faţa nevăzută a Lunii, dar şi a Lumii a Treia, de care aparţinem şi noi acum, poate fi cunoscută prin teoria găurilor negre. Dar nu numai prin această teorie, ci mai ales prin aceste accidente cromozomiale, care se manifestă prin razele nefaste de Lună şi prin această fantasmă erotică a Soarelui negru ce ne bântuie spiritele de îndoială şi mister, pentru ca în sfârşit să vedem şi noi cum se preschimbă conştiinţele în inimi şi inimile în Femei de serviciu. Şi cum răsare din acest Foc negru o Împărăţie de lumină fără de sfârşit – am încercat eu să le reamintesc doamnelor venite la congres.  
- Dar mai bine să nu le mai spunem, maică, că iar creăm panică, mi-a şoptit atunci la ureche bătrânica aceea mică şi cocoşată până la pământ, uscată şi zbârcită ca o smochină.  
Iar în timp ce-mi şoptea, bătrânica, cu un coş mare în mână, începuse să împartă prin sala Congresului nişte mere mari şi roşii.  
- Ia, maică, ia un măr frumos! E de la maica cea bătrână! - Zise bătrânica.  
În acest timp, Preşedinta femeilor cu pălărie neagră, înregistrând numai ea ştie cum şi de unde mesajul pe care l-a transmis bătrâna de culoare, şi-a scos repede de la piept un iPhon, un telefon celular sofisticat în formă de evantai şi după ce a transmis un mesaj runic codificat a început să vorbească cu glasul ei tare şi spart:  
- Habar n-are de accidente cromozomiale şi de teoria găurilor negre, sau de unde vine sângele nostru proaspăt şi doamna asta de culoare vrea acum să creeze panică la Congresul Internaţional al Femeilor. Staţi să vă spun, doamnelor, ca eu o cunosc bine pe această doamnă de culoare, m-am întâlnit cu ea în Vindravan, intr-un Ashram din India, la yoga...  
- Lăsaţi-o să vorbească! Interveni rapid cu o voce bărbătească, obsolut pătrunzătoare, o doamnă sofisticată din mijlocul Grpului de doamne de conştiintă de gradul VII. Aceasta se pare că era o grecoaică reîncarnată în Elena din Troia, o reminsicenţă din regina Spartei din anul 1200 înainte de Hristos din Asia Minor din a Troia a VII-a, care poza acum în cea de-a treia Vicepreşedintă a femeilor, îmbrăcată într-un frumos costum retro din anii ’60, pantaloni verzi de mătase de culoare verde argintiu şi bluză roşie de jerse. Pe cap purta o pălărie vintage, roşie cu flori albe şi roz.  
- Doamnelor şi domnişoarelor, se adresă din nou doamna de culoare către toate doamnele, de data aceasta schimbând registrul pe un ton mai elevat, Noi, negresele, facem parte din “naţiunile martor” şi de aceea dorim ca - prin “naţiunile transplantate” din euro afro asia în America Latină şi din America Latină în America de Nord - să reproducem acum întreaga omenire, creând astfel un nou tip de umanitate, diferită de cea existentă acum. O nouă Civilizaţie a Iubirii, metisă tropicală şi mândră de sine, fiindcă poartă în ea o ideea bogată, caldă, umană şi rodnică, este gata pregătită acum să convieţuiască deschis cu toate comunităţile culturale şi cu toate societăţile deschise de pe pământ. A şapea Romă este posibilă acum prin unirea mai multor Societăţi deschise printr-o nouă religie matrifocală...  
- Habar n-are de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţilor Civile – o întrerupse iarăşi brusc Vicepreşedinta femeilor cu pălărie neagră – şi negresa asta pe care, îmi pare rău, dar am s-o denunţ chiar acum, se dă drept antropoloagă şi vrea să ne înveţe pe noi acum teoria civilizaţiilor şi cum se face istorie. Adică vrea să vă păcălească pe voi acum şi să ne spună ca noua romanitate e spălată în sângele ei negru şi proaspăt...Minciuni! Clopatra n-a fost neagră, cum neagră n-a fost nici Diana daco-romana şi nici măcar Artemis bendis cea thracică, sora lui Apollon, n-au fost negrese, doamnelor! Toate au fost nişte zeiţe ale soarelui dintr-o Cultură matrilocală pasnică din vechea Europa de acum în urmă cu 40.000 de ani. Numai baba asta focoasă, venită din Iad vrea acum să ne dezbine şi să creeze panică la Congresul Internaţional...  
- Lăsaţi-o să vorbească! Să auzim şi noi tot ce ştie bătrâna de culoare despre Soarele ei negru – interveni iarăşi în forţa cea de-a treia Vicepreşedinta femeilor cu pălărie vitage.  
- Ia, maică! Ia un măr frumos! E de la maica cea bătrână! Mânca-v-ar Raiul pe toate, ca frumoase mai sunteţi la trup! – Zise bătrânica cea mică, cocoşată şi uscată ca o smochină, în timp ce sala Congresului se umplea cu mere mari şi roşii.  
- Să vedem şi noi ce se întâmpla dacă se crează panică, dacă tot am venit aici la Congresul Internaţional al femeilor – zise cu viclenie a alta doamnă cu pălărie roşie din Grupul de conştiinţă de gradul V.  
În acest timp prin monitoarele de staţie se anunţă: “Doamnelor şi domnişoarelor, peste puţin timp, de la Centru spaţial al Internetului-celest, vă vom comunica o ştire importantă în legătură cu destinaţia unei călătorii de iniţiere în “Ministeria facerii” pe planeta Venus, un zbor prin Galaxia Caleea Lactee, cu escală pe Lună, cu aeronava Virgin Galactic Space”.  
- Dacă creezi panică, înseamnă că faci în aşa fel încât să atragi toate personajele spre centru dezastrului, aşa cum au făcut comuniştii cu utopia lor marxistă şi vulgară – le-am reamintit eu, doamnelor, încercând să le mai temperez oarecum spiritele înfierbântate. Apoi, le-am spus că orice utopie, de oricare formă ar fi ea, comunistă sau capitalistă, îşi are esenţa în Paradisul prin distrugere, iar ca adversari îi are pe oamenii însăşi, ajunşi acum un fel de pradă de război civil. Adică, tot un fel de carne de tun, pentru un alt război al stelelor, cu scut planetar, cu haarp mind control şi alte arme scalare.  
- Ne e bine! M-a întrerupt brusc distinsa doamnă din loja oficială. Comunismul a fost un dezastru provocat de o fiară roşie adusă pe tancuri de nişte capitalişti fără de mănuşi. Iar comuniştii au fost nişte văcari, doamnelor, aşa să ştiţi! Nişte văcari violatori de dame şi de copii! Dar nici capitalismul nu mai este bun acum, fiindcă e sălbatic, bolnav de putere, de întuneric şi negaţie. Pentru ca putere, în lipsa a ceva care să o ordoneze, se întoarce ea singură la o stare pură de agresivitate umană – preciză distinsa doamnă din loja oficială.  
- Jos comunismul! – Se auzi primul strigăt din grupul Doamnelor în roz.  
- Jos capitalismul! – veni imediat răspunsul din grupul Doamnelor de bine.  
- Matriarhatul e cea mai bună soluţie acum! – Interveni repede şi la timp distinsa doamnă din loja oficială.  
Aceasta, la fel ca şi Negresa blondă, purta nişte ochelari mari şi negri, astfel ca nimeni să nu-i poată vedea bine faţa.Involuntar distinsa doamnă de la loja oficială îşi ridică puţin ochelarii ei fumurii şi privi în sală cu atenţie, căutând parcă pe cineva anume. Însă chiar atunci surpriza cea mare se petrecu, căci la afirmaţia doamnei despre matriarhat, câteva doamne din sală, aruncându-şi privirile curioase spre loja oficială, descoperiră numaidecât chipul ascuns al doamnei. Era o binecunoscută alteţa regală venită din Nord la Congresul Internaţional al Femeilor. În cel mai scurt timp zvonul şi forfota cuprinse întreaga sală, astfel că doamnele începură să-şi strige şi mai tare sloganurile lor. Însă într-un mod absolut curios, la un semnal electronic oscilant, venit nu se ştie de unde, toate doamnele din sala Congresului se opriseră din huiduieli. Apoi una dintre ele, se pare că era din Grupul de conştiinţă de gradul III, era o tânără, roşcată, frumoasă, cu o pălărie mică, roşie şi elegantă, cu părul lung, roşu şi creţ, cred că era aceiaşi Agar de mai înainte, deşi se schimbase mult la faţă, se apropie cu paşi repezi de grupul Doamnelor de bine şi după ce intra chiar în mijlocul lor, zise:  
- Nu mai strigaţi, că strigaţi în deşert acum, strigaţi în pustiu! Copacul uscat al ideologiilor comuniste este smuls deja din rădăcinile lui. Comunismul a fost un vis urât. Un alt Copac se ridica acum. Din el va trebui să culegem noi roadele capitalismului...  
Agar ar mai fi vrut să spună ceva despre roadele capitalismului, însă a fost întreruptă cu brutalitate de Matroana impozantă cu părul gri îmbrăcată în costum de general.  
- Abia ai căzut din “Mărul de lângă drum” al comunismului şi ai şi început să visezi la alţi copaci. Vrei şi tu să te întinzi acum după roadele capitalismului, ai? Vrei să te caţări şi tu de Copacul abundenţei, ai? Dacă nu încetezi odată cu capitalismul ăsta sălbatic al tău şi fără de mănuşi, te calc în picioare, stărpitură de căţea roşie ce eşti! Faraoancă blestemată! Venetică! Spurcăciune bolşevică! Baligă aristocrată de intelectuală balcanică cu pălărie roşie şi veninoasă! Gură-spartă şi limbă de lemn! Dacă nu taci odată, îţi scot toate măruntaiele din tine, ai înţeles? Ş-apoi te leg iar de copacul tău uscat şi a-i să stai aşa legată, pân-o face plopul pere şi răchita micşunele, ai auzit? De unde şti tu că capitalismul face roade bune, acum? Te-ai înfruptat tu din F.M.I (Fondul Monetar Internaţional) şi acum, gata, ai? Capitalismul e bun că are capital străin, nu-i aşa? Ei, uite că nu mai are acum! – Zise cu agresivitate Matroană impozantă cu părul gri.  
Agar hotărî să nu-i răspundă la agresivitatea matroanei, care luase o poziţie de atac la persoană fără precedent, dar nici frică nu-i mai era acum de nimic lui Agar. Şi fiindcă nimeni nu-i sărise în ajutor, ieşi din cercul Doamnelor de bine şi ajungând în faţa tribunei oficiale a congresului îngenunche şi rămase aşa tăcut şi smerită, aşteptând senină un alt moment pentru a le vorbi doamnelor despre copacul ei visat.  
- Cu mănuşi sau fără de mănuşi, Capitalismul a însemnat de fapt transformarea în marfă a “sângelui proaspăt” adus de nişte “străinii trimişi” din Lumea a Treia – am încercat eu să le reamintesc doamnelor. Aşa încât, oricum vom întoarce acum mănuşa, “sângele proaspăt” şi problema puterii, aflată acum în stare de agresivitate pură, nu este rezolvată în nici un fel – am mai adăugat eu, însă tot atunci a intervenit de la balcon distinsa doamnă.  
- Dar nu e bine deloc cum puneţi voi problema puterii acum. Capitalismul înseamnă Occident, adică creator de sistem, zise doamna din loja oficială.  
- Care sistem? – Am intervenit eu. Un sistem care a început cu invenţia “muncitorului social productiv”, o altă formă de sclavie modernă, descrisă de Emile Zola în romanul “Munca” şi concepută de Marx în Capitalismul lui vulgar? Aceasta invenţie sterilă şi bolnavă pentru Capitalul lui Marx, inspirat probabil din mecanismul diabolic de generare a plusvalorii raţelor din Vest şi a bietelor găini din Estul Europei şi din Lumea a Treia, care, aşa cum s-a dovedit în două sute de ani, s-au înecat toate după valul şi potopul de revoluţii din 1989 din Estul europei şi după cel de-al doilea val de revoluţii care au urmat în 2011 în lumea arabă. Aceasta invenţie utopică numită Capitalism, care aşa cum am mai spus, ca orice utopie îşi are originea în Paradisul prin distrugere, s-a dovedit până la urmă a fi cea mai mare cacialma politică, condusă de Internaţionala a patra, a cincea şi câte au mai urmat până azi, cu sediul la Nazaret. De fapt, chiar Marx explică în ultimele file ale Capitalului (care au fost cenzurate şi ţinute în mare secret) ca în final capitalismul nu poate fi reformat sub nici o formă, poate fi doar distrus. În final vor fi prinşi integral în acest angrenaj diabolic atât pe capitalişti cât şi pe muncitori, iar ei nu pot face altceva decât îi obliga mecanismul, adică, vor provoca o deteriorare tot mai gravă a umanităţii. Partea cea mai secretă din Capital spune că, un capitalist bogat face mulţi morţi – asta era una din formulele sale secrete, întrucât Marx credea că în final vor rămâne foarte puţini capitalişti, iar cvasi-totalitatea oamenilor le va reveni rolul de victime sigure ale acestui proces diabolic, fără precedent în istorie, care acum se numeşte procesul de globalizare a lucrurilor şi de tribalizare a persoanelor într-un singur Guvern Mondial.  
- Şi totuşi – interveni distinsa doamnă din loja oficială - astăzi capacitatea statului de drept, aceea de a da un sens existenţei lumeşti, rămâne în limitele sistemului de producţie capitalistă Occidentală. Iată de ce susţin cu tărie ca Occidentul înseamnă creator de sistem. Un Occident creator de sistem care se bazează pe ecuaţia Putere=avere. Iar Orientul, cu tot terorismul lui, inclusiv comunismul, cu sau fără faţa umană, înseamnă fragmentarism, adică tăierea cozii în bucăţi, împărţirea prăzilor şi apoi contaminarea prin încrucişarea de celule replicative alterate deja genetic. Iar sângele proaspăt despre care se tot vorbeşte atâta, bineînţeles că vine dintotdeauna din Lumea a Treia. Vine de la marginea lumii necivilizate la Centrul Ordonator. Vine prin prinţii şi prin prinţesele noastre şi prin Cavalerii Mesei Rotunde, trimişi speciali în misiune de zei sapienţiali, exploratori, pentru a menţine şi dezvolta civilizaţia soarelui. Matriarhatul însă ar putea fi cea mai bună soluţie acum pentru a ieşi din toate crizele de sistem şi de logică în care am intrat cu toţii şi se pare că nu mai reuşim să ieşim. – Afirma distinsa doamnă din loja oficială.  
- Dar de unde ştiţi voi ce e bine şi ce nu e bine acum, mânca-v-ar Iadul capitalist pe toate! Căci şi capitalismul ăsta al vostru e un comunism întors pe dos! – Interveni cu agresivitate Matroana impozantă cu părul gri. Şi nici matriarhatul ăsta nu e bun nici el de nimic! – Continuă matroană. Matriarhatul este şi el o altă fiară, nu roşie, ci neagră şi umflată ca o canalie focoasă. O canalie care după ce şi-a dat faţa la-ntors ar vrea şi ea acum să mai facă din căţea pisică şi dintr-o pisică tărcată o tigroaică blondă-n dungi, pe care s-o mănânce acum toţi canibalii, nu-i aşa? Şi din canibali alte “vaci nebune”, care bineînţeles că se vor mânca toate între ele, deoarece vor fi mereu hrănite cu făină din carcase e berbeci, ca până acum, nu-i aşa? – Întrebă matroana furioasă.  
- Matriarhatul acesta despre care vorbiţi d-voastră este de concepţie neodarvinistă ce are la bază o mutaţie genetică arbitrară, care este extrem de periculoasă pentru noi acum – interveni iarăşi distinsa doamnă din loja oficială. Eu încercam să vă propun un model de Matriarhat în care, printr-o Cultură matrifocală paşnică, misterele femeii vor reveni treptat în centrul atenţie unei noi religii. O Religie în care comportamentul vânătoresc al bărbaţilor va trece în planul secund, iar comandă va fi preluată femeia postmodernistă.  
Această afirmaţie a distinsei doamne de la loja oficială a fost primită de astă dată cu aplauze de întreaga asistenţă, mai puţin de către Doamnele de bine, care începuseră din nou să huiduie. Când ropotul de aplauze şi de huiduieli se potoli, distinsa doamnă continuă discursul ei:  
- Vom reuşi astfel să eliminăm în primul rând terorismul de stat, apoi terorismul internaţional şi crima organizată şi mai ales genocidul cultural, acele contra-culturi care continuă acum să umple lumea cu tot felul de expoziţii şi instalatii, de mortăciuni şi obscenităţi, aşa cum, de exemplu, se întâmplă recent cu noul Codex Alimentarius. Această Cultură matrifocală pasnică va reuşi în cele din urmă să ne lecuiască de toate nevrozele, de toate spaimele şi de toate dorinţele de supremaţie şi de toate conflictele dintre familii, clanuri şi naţiuni. La difuzoarele statiei se anuţa pentru a doua oară următorul comunicat:  
“Doamnelor şi domnişoarelor, peste puţin timp vă vom comunica o ştire foarte importantă de la Centrul Spaţial al Internetului celest. “  
După discursul doamnei din joja oficială, care a fost primit cu ovaţii şi scandări frumoase din partea Doamnelor în roz şi din parte Doamnelor Doamnelor, dar nu şi din partea Doamnelor de bine, care continuau să huiduie, împotrivindu-se oricărei schimbări de sistem, Agar, rămasă în genunchi, se trezi oarecum din starea ei de veghe şi zise:  
- Nu mai strigaţi, doamnelor! Nu mai strigaţi, că strigaţi degeaba în deşertul acesta spiritual şi pustiu! Mai bine ascultaţi visul ce l-am visat:  
Agar începu a le povesti visul. Iar în timp ce le povestea, celelalte doamne, însetate de aromele visului ei, începură să se înfrupte din merele mari şi gustoase împărţite prin sala congresului.  
- Azi-noapte Soarele uriaş strălucea neîncetat, iar pământencele nu mai cunoşteau dulceaţa odihnei. Istovite, unele de prea mult întuneric şi singurătate, altele de prea multă lumină şi căldură, i-au cerul batrânului Soare uriaş să le dea noaptea cu împrumut sau măcar o noapte mai lungă să poată dormi fiecare femeie pe săturate. După mai multe căutări şi stăruinţe, Soarele uriaş s-a oprit la Noaptea de 72 de ore şi a trimis pe planeta Pământ două creaturi celeste pentru a despărţi iaraşi lumina de întuneric şi a face o nouă Oridine în lucruri şi fiinţe. In Noaptea de 72 de ore, spre zorii dimineaţii, am văzut cum două păsări colorate şi strălucitoare veneau din cer spre noi – zise Agar. Şi cum au atins pământul, s-au preschimbat în femei: una blondă, cu părul argintiu, pieptănat paj, iar cealaltă roşcată cu părul lung şi mlădios. Şi fără să mai stea pe gânduri au aprins focul, au început să gătească, au făcut şi câte o cafea “Nova Brazilia“, apoi şi-au spus parola, au deschis laptopul şi au început să vorbească:  
- Iată! – zise cea cu plete lungi către cea blondă – Foame, frigul, frica şi întunericul a cuprins trei sferturi din pământ şi oamenii aceştia nu mai au nici o speranţă acum. Iar Copacul abundenţei îşi înălţa coroana până dincolo de acoperişul lumii. De aici de jos, prin acest Internet celest se poate vedea foarte bine cum crengile copacului sunt încovoiate de greutăţile ciorchinilor încărcaţi cu banane, portocale, ananas, nuci de cocos, măsline, cafea, şi de tot felul de bunătăţi...Iată cum Doamnele doamnelor se înfruptă toate pe săturate din Copacul abundenţei! Iată cum şi Doamnele în roz, sunt ca vulpile, urcă şi coboară în Copac între un ospăţ şi altul, însă nu poftesc pe nimeni la ele în Occident. Dar, vai, ia priviţi şi la celelalte femei necăjite din Lumea a Treia, cum încearcă şi ele să se caţăre în Copacul abundenţei, sunt mereu trântite la pământ, călcate în picioare, zdrobite şi rupte în bucăţi!  
- Ce-i de făcut! – întreba cea blondă pe cea cu părul lung. Să împărtăşim iar lumea cu sânge de broască ţestoasă, nu se mai poate. Şi nici cu papagali roşii sau cu mai ştiu eu ce purici verzi nu mai putem tăia acum Copacul ăsta al abundenţei. Iată, broasca-i moartă de cinci sute de ani, au omorât-o nişte invadatori indo-europeni deghizaţi în răpitori de trupuri. Şi carapacea au spart-o şi au împărţit-o în bucăţi. Şi nici Dumnezeu n-o mai poate lipi acum, că-i plină toată de viruşi. Şi nici cu papagaliţele astea roşii nu mai putem împărtăşi lumea, că s-au înmulţit ca puricii verzi. Vorba aceea: mulţi, mulţi, da’ prosti! Şi se violează între ei. Şi n-au nici o credinţă. Aici domneşte Zeul Fricii cu dinţi de şobolani roşii şi aripi de bufniţă oarbă.  
- Ai dreptate! – zice cea cu plete lungi către cea blondă – “Aici treburile de pe pământ nu mai sunt ca cele din cer. Iată! Aici împărtăşania începe cu un rât orgiastic şi se termină cu un ospăţ canibalic. Liturghia nu mai este comemorare cu cele şapte sacramente, ci actualizarea unui sacrificiu uman printr-o jertfă colectivă. Iată! Aici oamenii îl ucid din nou pe Omul Dumnezeu şi apoi îl mănâncă şi îi beau sângele. Iar patriarhul lor a rămas fără secure de cinci sute de ani. I-a furat-o un faraon ras în cap şi a îngropat-o în pământul făgăduinţei. Şi din ea a crescut Copacul ăsta al abundenţei, pe care nu-l mai putem doborî aşa uşor. Acum trebuie să ne unim iar, într-o Casă nouă, la confluenţa a trei fluvii de sânge, să unim trei rase de fecioare diferite, care împreună cu noi, toate cinci, vom doborî Copacul abundenţei. O ploaie colorată de bucate va cădea din belşug şi ne vom îmbogăţi sângele soarelui din casele noastre. Iar bubuitura va asurzi lumea şi o va scoate din ţâţânile ei.  
Femeia blondă, îngrozită de cele auzite şi văzute pe Internetul celest, ceru imediat să se întoarcă la Tatăl Ceresc şi să-I ceară Lui să-i dea ei Securea-Dublă a Patriarhului, ca să doboare cu mâna ei Copacul abundenţei pentru a salva omenirea.  
- E îngrozitor ce spui. Du-mă la cer! Vreau să mă întorc la Tatăl meu! – ceru blonda.  
- E prea târziu! – zise cea cu plete lungi – Sămânţa lui de Inteligenţă Luminoasă e în tine doar, iar El e dus departe acum şi nu-l mai poţi opri din drum. Rămâi cu mine acum! Ne vom uni în Focul - Iubire al Venerei cu alte trei fecioare de lut şi împreună, toate cinci, vom face lumea de la început!  
- Tu, care m-ai adus aici pe pământ, pe enormele tale aripi negre şi albe, te rog, du-mă la Cer! – ceru din nou cea blondă.  
Şi în timp ce femeia cu pălărie roşie, adică Agar, îşi povestea visul ei, minunea cea mare se petrecu. Dintr-o ceaţă deasă şi strălucitoare îşi făcură apariţia doua fecioare: una albă ca Faţa-de-lună, iar cealaltă roşcovană ca Văpaia-de-jar. Amândouă dansau înfăşurate în văluri transparente şi cu clinchet de clopoţei la picioare. Văzându-le cât sunt de voluptoase şi de seducătoare, Agar se descoperi numaidecât în faţa lor, scoase din pălăria ei roşie o frumoasă coroniţă de aur, făcută din cinci piramide dispuse în formă de cruce-multiplă-înclinată şi o puse pe capul Celei mai frumoase, zicând:  
- E de la Tatăl tău! El m-a rugat să nu ţi-o dau până ce nu mă voi întoarce cu tine în noul regat. De-acum este numai a ta. Cu aceasta Coroană de aur ce poartă în ea Focul divin, vom cuceri lumea! Însă o singură condiţie a pus Tatăl tău: să nu te mai despărţi niciodată de prietena ta cu care ai venit lângă mine.  
Şi arătând-o pe cea roşcovana ca Văpaia-de-jar, zise:  
- Ea îţi va fi mereu călăuza, căci reprezintă sângele proaspăt.  
Şi arătând-o şi pe cea bălaie, care după ce-i pusese Coroana pe cap se făcuse ca Soarele-n Amiază, adaugă:  
- Iar tu reprezint Coroana Regală! Acum mergeţi şi împreună să-mi aduceţi Măru de aur, căci cu el vom doborî Copacul abundenţei!  
După ce s-au îmbrăţişat toate trei şi s-au despărţit în văzul tuturor femeilor sub lumina reflectoarelor, în sala Congresului începu un scandal mare între Preşedintele femeilor din pricina misteriosului Măr de aur. Însă cearta a fost oprită pentru un moment de următorul comunicat prin monitor:  
“Atenţiune! Doamnelor şi domnişoarelor, aşa cum v-am promis, vă aducem la cunoştinţa o ştire senzaţională: De la Centrul Spaţial al Internetului-celest ni s-a transmis informaţia că doar în trei dintre merele roşii împărţite în sala congresului se află codul “Celei mai frumoase “. Acele persoane care se afla deja în posesia acestor trei Mere roşii vor petrece o vacanţă de neuitat pe Planeta Venus cu aeronava Virgin Galactic Space. Sponsorul acestei vacanţe minunate este fondatorul de la LUXTEN LIGHTING, ZB! Reţineţi bine: doar trei dintre dumneavoastră vor fi alese pentru a deschide Porţile luminoase ale Planetei Venus şi a ne aduce în casele noastre lumina din lumina ADN-ului primordial. Bioluminiscenţa de creaţie şi de procreaţie care unifică şi generează toate energiile biologice, electrice, magnetice si fotonice ( BEMF )!”  
 
Referinţă Bibliografică:
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!