Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 516 din 30 mai 2012        Toate Articolele Autorului

REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În memoria Prinţesei Diana  
(eseu teatrologic - manifest feminist în opt părţi) - fragment  
Personajele:  
Bărbatul travestit  
Femeile de serviciu: sunt trei la număr, deşi prezenţa lor e mai mult decorativă, ele au totuşi un comportament suspect, manifestând la un moment dat ciudate libertăţi mentale.  
Doamnele de bine: un grup de doamne provenite din Estul europei, dar şi din Lumea a Treia.  
Doamnele în roz: un grup de doamne din Vestul europei, reprezentantele Occidentului.  
Doamnele doamnelor: un grup de doamne din ţările bogate, provenite în general din America de Nord.  
Preşedintele femeilor: sunt cinci la număr, prezenţa lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roşie şi mov.  
O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate  
O doamnă blondă şi grasă  
Sarica  
Distinsa doamna din loja oficială: alteţa regală  
Negresa-blondă  
Un grup de prostituate de lux  
Minunata doamnă a lunii arginti  
Clara  
O bătrânică mică şi uscată ca o smochină  
Diana-Luna-Hecate  
Hoaşca cea bătrână şi zbârcită  
Agar  
Faţa-de-lună  
Văpaia-de-jar  
O fecioară cu coroniţă de aur pe cap  
O fecioară isterică, geloasă şi răzbunătoare  
Un grup de Fecioare-miss  
Mai multe doamne ce aparţin unor Grupuri de conştiinţă de gradul I, II şi III.  
Alte doamne venite la congres  
 
PARTEA A TREIA  
Din fericire, invocarea acestei Zeiţe a Extazului din Grecia pre-elenică, a generat un câmp bioelectric în inimile doamnelor, mult mai mare decât cel din creierele lor bicamerale. Astfel, acest curios câmp bioelectric, vizibil cu ochiul liber în sala congresului, căpătase o anumită formă de aură, arătând la unele dintre doamne şi domnişoare ca un Inel lat argintiu împrejurul inimilor lor, iar la altele ca un disc-auric deasupra capului, cu o rază de aproximativ 1 metru. Cunoscând bine faptul că Frecvenţa Madonnei Intelligentza acţionează prin seducţia şi iubirea necondiţionată a Mamei Divine, care primeşte radiaţia şi vibraţia prin Înalta Preoteasă a Soarelui, le-am sugerat doamnelor şi domnişoarelor să încercăm împreună o extincţie a acestor proiecţii de inele lunare şi discuri solare prin câmpurile Pământului, orientându-ne în mod deosebit asupra societăţilor predominat patriarhale. Însă, am fost criticată ca în activitatea mea globala manifest o atitudine “prea politică”. Trei dintre Preşedintele femeilor, au venit imediat lângă mine şi mi-au spus să mă limitez doar la aspectele spirituale şi mai puţin la seducţie şi “politica mondială”, însă tot atunci le-am spus că pentru mine totul este seducţie spirituală – că nu exista nici un fel de separare între politica mondială, spiritualitate şi vibraţie înaltă, iar supunerea faţă de Legile Superioare ale spiritualităţii reprezintă Instrumentul de extaz mistic de care dispunem fiecare pentru a face să funcţioneze cu succes toate sistemele din lumea în care trăim. Ca să le conving pe toate doamnele de puterea uriaşă a acestui Instrument de seducţie şi detecţie extrasenzorială, a acestui câmp bioelectric care acţionează în jurul corpului nostru sub forma unor inele lunare şi discuri solare de frecvenţă înaltă, le-am spus aşa: “Imaginaţi-vă şapte miliarde de oameni care, prin sufletele lor, inspiră liber şi absorb, storc şi pompează, în bioluminiscenţa lor creatoare, Iubirea necondiţionată a Mamei Divine, pe care o degajă apoi în câmpurile Pământului prin expiraţie şi extaz eurynomes-mnemosynes sau apollinic-dionysiac, numiţi-l cum vreţi.”. Mai concret, ca să disociem extazul apollinic-dionysiac de cel eurynomes-mnemosynes, trebuie să distingem două feluri de suflete: sufletul trupesc, al cărui rost exclusiv este de a menţine funcţiile vitale ale viului, şi sufletul liber, care poate părăsi trupul în stare de catalepsie sau de inconştienţă, de transă. Marea chestiune încă nedezlegată de antropologii care nu disociază “extazul” de “posesiune” este întrebarea: Cum oare posesiunea este practic posibilă – prin pierderea sufletului şi înlocuirea lui de către spirite, sau fără pierderea sufletului? Răspunsul meu este următorul: Presupunând că Starea modificată a conştiinţei (SMC) include trei stări de extaz ( prin posesiune, prin transă şi prin catalepsie ) rezultă două mari experienţe edificatoare Spiritului Universal: 1. O experienţă la limita morţii ( ELM ), în care posesiunea bărbatului este posibilă prin pierderea sufletului femeii, care deţine doar două “pachete” de suflete-seminţe şi înlocuirea lui de către spiritul Celor Opt Sophii cu o “sămânţă de moarte” ( de moartea din dragoste primită ca pe un semn de lumină ). 2. O experienţă în afara corpului ( EAC ), unde posesiunea femeii este posibilă prin pierderea sufletului bărbatului, care deţine trei “pachete” de suflete-seminţe şi înlocuirea lui de către Inteligenta Luminoasă, care e “sămânţa de viaţa”, creier bicameral şi memorie universală în extazul lui mistic, apollinic-dionysiac, sau eurynomes-mnemosynes, numiţi-l cum vreţi. Aceste două mari experienţe pe care le-am numit mai sus, demonstrează printre altele şi ipoteză conform căreia seminţe de viaţă şi de moarte exista peste tot în Univers şi că viaţa pe Pământ a început atunci când aceste seminţe au ajuns aici, posibil aduse de un mic corp ceresc numit meteorit, asteroid sau planetoid. Acest proces de Fecundaţie cosmică este cunoscută sub denumirea de Panspermie stelară...În cele din urmă, văzând că nu mă pot opri nici cum din seducţia pe care o exercitam asupra tuturor doamnelor prin demonstraţia şi analiza mea hermeneutica despre cum este posibilă practic posesiunea prin “pierderea sufletului” femeii în detrimentul bărbatului, sau invers proporţional cu distribuţia “pechetelor” de seminţe de suflete libere, cele cinci Preşedinte ale femeilor au hotărât de comun acord să întrerupă pentru un timp dezbaterile congresului şi să acorde o pauză de meditaţie, studiu şi relaxare. Lucru ce au bucurat pe toate doamnele. Şi în timp ce, în pauză, unele doamne îşi manifestau admiraţia pentru aceasta Mare Zeiţă a Extazului, altele indignarea şi revolta asupra mea - că ştiau, ori că nu ştiau, sau nu vroiau să-i recunoască transcendenţa acestei curioasă şi suspectă zeiţă atlantidă venită la Congresul Internaţional al Femeilor -, din fundul sălii congresului, pe o muzică de fundal subliminală şi psihedelică, se formase repede un Cerc de prostituate de lux cu căşti muzicale pe urechi, care înaintau acum spre tribună oficială într-un dans lasciv în admiraţia curioasă a doamnelor. Ajunse în faţa tribunei, Cercul de prostituate de lux începuseră se se mărească, formând în jurul lor alte cercuri şi inele concentrice. Şi împreună cu celelalte grupuri de Doamne, care îşi puseseră şi ele căştile muzicale pe urechi, începuseră un dans psihedelic în spirală, acompaniate de nişte ecrane mari care transmiteau imagini şi sunete, consecutiv, din trei hituri: două de Formaţia Asia şi al treilea de Tom Jones. Doamnele în roz cântau melodia “Asia-Inima mea”: “Ia cu tine şi inima, inima mea, şi ascunde-o în bagaje, pe undeva, ia-o cu tine, acolo, în America sau în Asia...”. Doamnele de bine cântau melodia “Moşule ce tânăr eşti”: “Moşule, ce tânăr eşti, e prima iarnă când vii la mine, nu te mai las să pleci, noapte de vis alături de tine...“. Iar Doamnele doamnelor, cu căştile muzicale pe urechi, cântau şi dansau frenetic pe melodia “Sex Bonb” de Tom Jones. În acelaşi timp, pe acelaşi fundal muzical subliminal, a doua Femeie de serviciu, îmbrăcată în halat alb-argintiu, striga sloganul: “Vrem bărbaţi proprietari cu sexele tari! Iar a treia Femeie de serviciu, îmbrăcată într-o robă neagră cu capă albă şi cordon roşu, striga sloganul: “Vrem şi proxeneţi moşnegi, să ne apere de legi! “. Apoi, împreună, într-o nebunie explozivă de neimaginat, toate doamnele venite la congres începuseră să danseze în delir pe melodia “Sex Bomb” de Tom Jones. La un moment dat melodia “Sex Bonb” se opreşte brusc, revine în fundal muzica de început subliminala şi psihedelica şi la semnalul de Consacrare, dat de o misterioasă doamnă cu pălărie vişinie, toate femeile care dansau în spirală invocă energia Zeiţei Eurynome, după care încep să intre pe rând în transă şi, în poziţia de lotus, încep toate o meditaţie transcedentală, ocultă, de gradul IV, numita “Naşterea Reginei Mnemosyne “. După un timp, una dintre ele aflată în cercul din mijloc, vopsită, blondă, plină toată la mâini la gât şi la picioare de inele de aur şi de argint, cu ochelari mari şi fumurii, astfel ca nimeni n-ar fi putut să-i ghicească vârsta şi culoarea pielii din pricina picioarelor ei sexi, foarte lungi şi pline de un erotism exotic şi barbar, se aşeză pe un scaun trepied, îşi luă casca muzicală de pe urechi şi începu să le povestească doamnelor aflate în meditaţie ce înseamnă pentru ea, de fapt, proprietate:  
- Ştiţi, eu am cunoscut foarte mulţi bărbaţi la viaţa mea, îşi începu Negresa blondă povestea cu o voce tristă şi melancolică. Însă unul dintre ei, mai în vârstă, aflat pe patul de moarte, mi-a mărturisit aproape cu o ultimă suflare ca nu a înţeles niciodată ce vor cu adevărat femeile şi m-a rugat pe mine să-i spun eu înainte de a muri. I-am spus că femeile nu vor sex, nu vor inteligenţă şi nici măcar proprietate, vor doar soare, dans, îmbrăţişări şi...Love Story! Auzind aceste cuvinte, ochii trişti şi visători ai bătrânului au devenit dintr-odată plini de iubire şi iluminaţi de un soare albastru şi strălucitor, parcă dornici de o mare dragoste neîmplinită...Şi tot atunci a şi murit în braţele mele...( pe un ecran în 3D apar imagini din scena îmbrăţişării ). Când l-am cunoscut, mi-a fost de-ajuns să-i văd doar ochii; erau nişte ochi pe care mi i-am dorit dintotdeauna...De aceea vă spun că, atunci când sunt tristă am senzaţia că am pierdut esenţialul din viaţă. Pentru mine cuvântul proprietate înseamnă creaţie, vis, dragoste liberă, sânge albastru şi respect pentru Divinitate şi Legea sacră. Iar libertatea înseamnă bunele maniere. Semnificaţiile cuvintelor “creaţie”, “vis “, “dragoste liberă” şi “sânge albastru” sunt esenţiale în viaţa noastră. Când aceste Cuvinte de cod le-am pierdut, înseamnă că inima noastră arde de singurătate - înseamnă că ne aflăm foarte aproape de o mare prăpastie interioară, doamnelor, aşa să ştiţi! Şansa noastre pentru a deveni cu adevărat libere şi a trăi într-o libertate fără efort este dragostea liberă, sângele albastru şi bunele maniere, zise la sfârşit Negresa blondă. Apoi se întoarse în cercul ei de femei, la fel de tristă precum venise, urmată îndeaproape de Grupul de prostituate de lux, pentru a medita împreună la libertatea fără efort şi la dragostea liberă ce va urma.  
- Pentru fiecare dintre noi trebuie să existe măcar odată în viaţa o dragoste liberă. Şi dacă dragostea liberă e insondabilă, nimic nu rămâne din viaţa noastră. Şi fără o dragoste liberă, nici Dumnezeu nu mai poate să facă lumea de la început, din nimic, a doua oară! Zise Sarica.  
- Dar cu cine, doamnelor, să mai faci azi o dragoste liberă, fără prejudecăţi, ca să aduci sânge proaspăt în familia ta, când în lumea de azi, tot mai alterata genetic, unul din trei bărbaţi trăieşte singur şi e ca vai de “micromegul“ lui. Iar ceilalţi doi se comportă cu tine ca nişte păpuşari codoşi şi demenţi, care după ce te cumpără şi te vând cu bani grei, te fac troacă de porci. Şi ţi-o trag amândoi până ce îţi scot toţi neuronii din cap. Şi când nu mai există substanţă cerebrală, apare în scoarţa ta cenuşie o gaură neagră în cap. Şi uite aşa îţi moare neuronul şi rămâi numai cu găuri negre în cap şi leşinata toată viaţa... Şi apoi îţi plângi singură de milă că nu şti cui să te împarţi, că te doare capul şi nu mai şti cum să ieşi din noroi... De ce, doamnă? De ce trebuie să ni se întâmple nouă treaba asta urâtă şi mocirloasă? Întreba cuprinsă cu o adâncă tristeţe o doamnă frumoasă de 30 de ani, blondă, grasă şi c-am surdă de-o ureche, pe una din Grupul de prostituate de lux  
- Doamnă, ascultaţi-mă, o clipă! Ca să vă ajut acum cu ce pot, că am trecut şi eu de multe ori prin faze din astea, vă spun un secret, pe care îl ştiu puţine femei: neuronul nostru, feminin, e doar leşinat, dar de murit nu moare niciodată, doamnă! Numai neuronul lor moare, al nostru te arde puţin la suflet, leşină, dar nu moare neuronul niciodată, mă înţelegeţi, da?! Îi sări în ajutor blondei o brunetă superbă, puţin surdă şi ea de-o ureche, dar deşteaptă foc şi prietenă bună cu Donna Clara din Grupul de prostituate de lux. Nu moare neuronul feminin, doamnă! Continuă bruneta s-o dăscălească insistent la ureche pe nefericita blondă. Nu moare, pentru că e făcut dintr-un laser membranal special, căptuşit cu nouă feluri de laseri: membranali, celulari, nucleari, slabi-de-organe, tari-de-organisme, căldicei-sociali, dulci-planetari, acrişori-galactici şi săraţi-universali! Noi suntem sarea pământului, doamnă, mă înţelegeţi, da?! Şi încă ceva, ca să vă ajut, să nu mai leşinaţi niciodată degeaba, va mai spun un secret, dar, aşa, pe şleau, să nu ne-audă nimeni: când două celule feminine se unesc, atunci vine Dumnezeu şi pune scânteia, aţi înţeles, da?!  
- Am înţeles eu ceva, doamnă, cum e când te arde neuronul la sufleţel, dar mă gândesc şi eu că, până vine Dumnezeu din universul lui galactic să ne pună scânteia, sau “pacheţelul” acela de suflet lipsa, vine înaintea lui chirurgul cu bisturiul cu laser şi ne taie neuronul. Şi apoi când te-ntorci la el să-ţi mai coase odată celulă, că te dor toate astrocitele care leagă neuronii în scoarţa cerebrală, te trimite la psihologul de serviciu, zău aşa! Zise nedumerita tânăra blondă.  
- Lăsaţi chirurgul şi psihologul de serviciu în pace, ca ăştia nu ştiu decât să taie în carne vie şi să facă frecţii la piciorul de lemn. Vă sfătuiesc să mergeţi la un duhovnic, dacă n-aveţi, vă recomand eu unul bun la suflet ca pâinea caldă şi a-toate-ştiutor, ii cereţi să vă facă urgent o Liturghie de vindecare a arborelui d-voastră genealogic, ca să scăpaţi de beleaua asta mică cu neuronul leşinat, că precis aveţi pe linie paternă sau maternă o bunică ori vreo strămoaşă în familie care se împreună în altă viaţă cu Diavolul prin ambele părţi. Dar asta vă pot spune după ce o să stăm de vorbă mai mult, ca să-mi povestiţi ce rude de sânge aveţi până la gradul şapte, mă înţelegeţi, da?! Apoi, amândouă, împăcate în spiritul vechilor tradiţii populare, hotărâseră să se întâlnească pe terasă la o cafea, ca să-şi spună pe-ndelete toate ofurile, şi să meargă împreună la duhovnicul de taină, sa la facă Liturghie de vindecare genealogică, sau un Maslu de exorcizare a sufletului liber, de genul: “suflet liber caut suflet liber “.  
- Fiţi liniştite, doamnelor, şi nu va mai agitaţi atâta degeaba, ca şi Moşul nostru, Okeanos, până la 90 de ani este încă viril! Şi face treabă bună cu “micromegul“ lui albastru. Afirma prima Preşedintă a femeilor, aranjându-şi cochetă cu mână pălăria ei mare, albă, cu flori roz. Apoi scoase din poşetă rujul şi o mică oglinjoară cât palama şi discret începe a se rujă.  
- Aici există o mică problemă, sau mai degrabă o dilemă încă nedezlegată: de genealogie continuă, sau de geriatrie neagră încrucişată cu o microbiologie scabroasă pe care ori eu nu o ştiu ori nu pot să o înţeleg. Eu nu cred că Moşul, sau, mă rog, Genethilos-ul ăsta al nostru, mai este încă viril la 90 de ani. Presupunând că Moşul nostru chiar ar putea face şi drege ceva cu “micromegul“ lui negru ori albastru, eu cred că asta o face doar pentru a-şi păstra “rasă în interiorul rasei“ şi proprietăţile lui uriaşe în Aristocraţia Neagră. Cum se face ca 90% din proprietăţile şi bogăţiile Pământului au ajuns acum, din nefericire, în mâna unor păpuşari globalişti, codoşi şi demenţi, care, statistic, reprezintă doar 1% din omenire şi care îşi permit acum să îşi bată joc de vieţile noastre? De aceea, consider că această problemă trebuie urgent tranşată: prindem codoşii demenţi şi le tăiem Pisica, sau pornim Vânătoare regală? Am intervenit eu în mijlocul Doamnelor doamnelor, pentru a lămuri într-un fel, până la urmă, problema proprietăţii şi a castelor prin amestecul raselor.  
- De acord! Sunt în asentimentul d-voastră, doamnă! Să tranşăm problema din ambele părţi. La urma urmei, de aceea am venit noi, aici, la Congresul Internaţional al Femeilor: Să vedem ce şanse reale mai are femeia modernă cu Zămislătorul ăsta de Okeanos al nostru, sau mai bine zis cu Oceanidul de 99, sau de 999 de ani, venit de pe Luna verde a lui Saturn VI pe Planeta Albastră. Practic, Luna noastră este “blocată” mareic în rotaţia sincron cu Pământul de către Luna planetei Saturn şi de aceea ne arata mereu aceiaşi faţă spre planeta noastră. Ca să “deblocăm” Lună pentru a-i vedea faţa nevăzută, trebuie mai întâi să intrăm în consonanţă cu seminţia lui Titan, lucru care implică un procesul de fecundaţie cosmică care poartă denumirea de Panspermie stelară, aşa cum bine aţi afirmat d-voastră doamnă. Iar Cheia de blocare şi deblocare mareică a Lunii este posibil să fie acum chiar la Prinţul Lumii! Zise cea de-a cincea Preşedintă a femeilor. Această doamnă, iniţiată în tainele astronomiei extragalactice, decană de vârstă, cu o siluetă suplă şi atletică, demnă de invidiat, era îmbrăcată într-o rochie de catifea verde, imperială, cu brocarduri de mătase şi dantelă albă la mâneci şi roşie în talie. Pe cap, peste părul ei lung şi galben-argintiu ca mătasea de porumb, purta o pălărie mare de culoare mov-deschis, cu buline albe şi mari pe boruri şi galbene şi mici pe o panglică roşie cu fundă, care se închidea într-un buchet cu cinci flori de regina nopţii, trei albe şi două galbene, prinse cu o agrafă de fluture exotic cu cap-de-mort. În mâna ei mică cu degetele lungi şi elegante ţinea un baston din lemn preţios de abanos negru cu mâner de argint de care, atunci când stătea, se sprijinea cu amândouă mâinile, iar când mergea prin sala congresului deschidea şi tăia cu el câmpuri cuantice numai de ea ştiute, dirijând cu măiestrie pe toate femeile din cercul ei.  
- Să lăsăm morţii să-şi îngroape morţii! Şi să-i dăm Cezarului, ce-i al Cezarului! Zise a doua Preşedintă a femeilor cu pălărie mare neagră. Şi cuprinsă parcă de un spirit contrafăcut, numai de ea ştiut ( probabil, din Cartea Tibetana a Morţilor şi din Cartea Egipteana a moartelor din dragostea lor pentru Fiul Omului venit din cer ), îşi trase, preventiv, trei voaluri de mătase peste faţa ei albă ca varul: unul de mătase negru-proaspăt cu nuanţe de albastru de Prusia; al doilea negru-vechi cu nuanţe de roşu fosforescent de Rusia; şi al treilea negru-mat, strălucitor, transparent doar în dreptul feţei, prin care se puteau observa, priviţi drept din faţă, doi ochi bionici portocalii care răspândeau în toate părţile nişte raze de lună verde-albastră.  
- Sincere condoleanţe, Doamnă! Am intervenit eu, apropiindu-mă cu evlavie şi smerenie de cea mai neagră la suflet dintre Preşedintele femeilor. Şi pentru că aveam să-i dau un mesaj foarte important, pe care-l aştepta să sosească dintr-un loc strict secret tocmai prin mine, hotărâsem să nu-i dau mesajul până ce nu-i voi spune ceea ce urmau să afle toate doamnele venite la congres. Aşa încât, după ce mi-am făcut în gând rugăciunea de pe patul de moarte: “...Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, slavă Ţie! “, am deschis cele trei Câmpuri negre de sub voalurile străvezii sub care se ascundea nefericita Doamnă, apoi i-am spus:  
Sunt în asentimentul Cezarului din antibuncărul mănăstirii d-voastră, doamnă! Dar vă rog să mă înţelegeţi bine şi pe mine când vă spun că: Dacă şi în Secolul XXI vom continua să-i mai lăsăm pe ai noştri morţii electrici să-şi îngroape pe ai lor morţi fără îngropăciune în Liturghia neagră din registrele lui Gog şi Magog, ne ia Dracul pe toate, doamnă! Cu toată evlavia şi smerenia mea pentru cultul morţilor D-voastră amestecaţi şi cu tot respectul meu pentru Cezaropapismul şi bizantinismul D-voastră, vă propun să renunţaţi a mai ţine dezbinate cele două biserici creştine, de Apus şi de Răsărit, au trecut deja mai mult de 1000 de ani de la marea schismă, faceţi pace între ele şi uniţi-le odată, doamnă!  
Vă propun să renunţaţi urgent la utopia Paradisului prin distrugerea omenirii, crezând că veţi mai putea face şi în secolul XXI din Iad Rai şi din Rai Iad, aşa cum îşi făcea John Milton în secolul XV. Vă propun să suspendaţi urgent Ordinul Meritul Genocidul Cultural în Grad de Cavalerul Negru în cerul gurii, să daţi ordin Gardienilor Mesei Rotunde să-i prindă urgent pe toţi codoşii ăştia globalişti, demenţi şi imbecili, să tranşăm urgent Pisica neagră şi să pornim odată Vânătoarea asta mocirloasă de Vrăjitoare...de Voodoo voodoo, de Dudu-dudu, de New Age şi de Haarp Mind Control! Că vin uriaşi, doamnă! Se întorc Nefilimii, decăzuţii, duşmanii de moarte a celor 400 de popoare sărace, înghiţite în sfera de Putere a Timpurilor Moderne, doamnă! Vin Giborimii puternici şi umbrele Refahimilor şi ne închid mânăstirile, ne strică bisericile şi ne bombardează toate buncărele, doamnă! Vin Amalekimii şi Anachimii giganţi cu titanii şi cu toate titanidele lor. Vin peste noi şi ni-l mănâncă iar pe Dionysos-copil, canibalii ăştia din Aristocraţia Neagră! Şi ni-l mănâncă şi pe Copilul care joacă Dame cu Tripleta dublă, din vechile familii regale, doamnă! Şi nici fratele lor, Dayan, nu mai rezistă, doamnă! Sta singur, acolo, pe masa de operaţie, în Ogdoadă, unde m-aţi trimis în misiune specială chiar D-voastră, doamnă!...Acolo, unde m-aţi trimis în Tibet, în Agartha, să vă aduc mesaje din Shamballah, de la Sambalica, de la Amba, Ambica şi Ambalica! Vă rog să mă credeţi când vă spun că, am fost acolo le el, la Dayan şi nu am mai găsit în Ogdoadă decât pe Amba, răstignită în Rugul ei, aprins chiar de ea, aşa cum bine ştiţi, cu ultimul cuvânt de răzbunare, care a rămas scris până în Ziua de azi pe urna ei din pulbere stelară: “Moarte lui Bishma! Operaţi în planul 3B!”.  
Tot acolo, am aflat de la mesagerul nostru isihastul şi sapienţialul VAVA că, Ambica, Ambalica şi Sambalica au intrat în Pământul Gol, doamnă! S-au întors toate trei la Atlanţii şi la Lemurienii lor din Telos, din Posid şi din Skamballah, ca să le spună în Consiliul Suprem adevărul gol-goluţ, ascuns în Pământ de 30.000 de ani. Să le spună celor şase bărbaţi şi şase femei din Consiliul Suprem că: Nu Atlanţii au fost cei care considerau că popoarele mai puţin evoluate trebuiau controlate prin Haarp Mind Control şi în final suprimate, ci, taman invers, Lemurienii - care vorbesc limba maru, cu rădăcina comună a sanscritei şi ebraicii - au oprit evoluţia popoarelor sărace şi sărăcite de uraniţi, până la dispariţia lor totală împreună cu Preotesele Soarelui în holocaustul Amazoanelor în Podul de Carne arsă, pe actuala direcţie Cernavodă-Feteşti-Sat, ştiţi d-voastră care, doamnă! Jos, acolo, în Pământul Gol, în Posid, e scandal mare, doamnă! Când au aflat Atlanţii ce fac Lemurienii la suprafaţa Pământului, au declarat iar război nuclear Lemurienilor. Se bat acum pe viaţă şi pe moarte. Mai concret, se bat pe viaţa lor de 30.000 de ani pentru toată viaţa şi toată moartea noastră de abia 3000 de ani. Vă daţi seama ce tinere suntem noi acum pentru ei, doamnă! Acolo, în Posid şi în Telus, fiecare atlantidă şi lemuriană au între 15.000 şi 30.000 de ani, sunt încă tinere şi graţioase, au corp frumos, ca şi al nostru, doar ca inima lor vibrează la o frecvenţă de zece ori mai mare decât a noastră... Da, doamnă, iar noi abia acum învăţam Salutul yoghin al Soarelui – Surya Namaskara! Iar bietul nostru Dayan, aşa cum vă spuneam, stătea acolo singur, în Ogdoadă, pe masa de operaţie, redacta manuscrisul acela secret şi plângea... plângea precum Făt-Frumos cu ochii în lacrimi şi în jurul lui o grămadă de microbiologi şi neurochirurgi, care-l operau la cap şi-i tot cereau să reziste încă şapte luni, până la Noaptea Sol-stiţială din 21 decembrie 2012, când vom traversa Rubicondul şi vom intra după 72 de ore de întuneric în Centura fotonică... Greu am reuşit să traversez, travestită, tot Orientul acesta dezlănţuit acum de valul de revoluţie solară, să intru în ţarcul lor şi să păcălesc toată gaşca aceea de beduini rudimentari, de microbiologi şi de neurochirurgi din Armata Alba şi să sustrag bileţelul pe care mi l-a dat Dayan, special pentru D-voastră, doamnă! Uitaţi-vă aici, să vedeţi ce scrie pe el: “Într-o fracţiune de secundă ne-am putea întoarce în condiţia reptilienilor din era secundară...urgentaţi integrarea sistemului Materie-Energie, ansamblului Spaţiu-Timp...operaţi prin Coloana soarelui de vis...treceţi la ecuaţia ultimă de unificarea câmpurilor cuantice...aplicaţi teoria stringurilor...schimbaţi sensul celor Cei Doi Poli magnetici şi scoateţi pe...Lilith!...Şi Intraţi...Intraţi...Intraţi!” Abia când am rostit cuvântul “Lilith”, nefericita doamna preşedintă s-a cutremurat din starea ei înţepenită, apoi a început să-şi descopere încet cele trei voaluri negre de mătase. În timp ce eu am continuat să descifrez ce ar fi putut să mai ascundă misteriosul mesaj adus de mine din Tibet chiar de la Dayan. Care va să zică, de trei ori “Intraţi “. Deci, nu sunt numai Polii, între timp s-au mai deschis alte trei “Intrări “, probabil, în Posid, în Shmballah şi în mod sigur în Telos ( unde am ratat eu ultima dată “Intrarea“ în muntele Shasta, cu Apollon – Vânătorul stelelor, şi cu prietena mea, DB-Adama verde cu ochii de smarald; eu dorind s-o scot de acolo pe Beatrice, iar DB, probabil, pe Adam, Adama şi pe Lilith?! )...Dar pe unde-o fi Ieşirea acum, numai D-zeu ştie, doamnă, noi nu ştim! Ca şi cerul e închis acuma prin Centura de radio nuclizi Van Allen, iar noi stăm şi aşteptam la Bariera atomilor mulţimii. Stăm şi aşteptam să ne cadă cerul cu asteroizi în cap, doamnă? Sau stăm să ne mai lovească odată cu câte o Hiroshimă* şi Nagasaki** în coasta lui Adam şi în inima Dianei-Luna-Hecate din Grădina Maicii Domnului? Chiar nu ştiu ce mai aşteptam noi acum, doamna: Poate, încă un cutremur de gradul 11, Doamne fereşte! Aşa cum s-a întâmplat în 2011 în Japonia, când valul de tsunami de 30 de metri a distrus trei centrale nucleare, a inundat insulele nipone şi a lovit în ochiul stâng pe Zeul primordial Izanagi şi în inimă pe Zeiţa japoneză a Soarelui – Amaterasu Omikami ( Zeiţa Cerului Strălucitor ).  
Auzind de Grădina Maicii Domnului, Preşedinta femeilor cu pălărie neagră reacţionă brusc, lua bileţelul lui Dayan din mâna mea, îl citi repede printre rânduri cu ochii ei bionici-oranj şi fără să mai stea mult pe gânduri apela urgent prin I-fonul ei celular pe o curioasă Vicepreşedintă a femeilor, care trona “ascunsă” sub o pălărie mare, vişinie, în cercul din grupul Doamnelor de bine, undeva în colţul stâng din sala congresului. Când recepţiona apelul Vicepreşedinta se desprinse repede din grupul de doamne şi cu paşi grăbiţi veni lângă Preşedinta femeilor cu pălărie neagră. Aceasta îi şopti ceva la ureche, Vicepreşedinta citi şi ea bileţelul, tastând magnetic cu degetul mic printre rânduri, apoi îl împături repede cu degetele ei subţiri şi cuprinsă de o spaimă zombică, cu un zâmbet serafic şi diafan, îl subtiliză între sânii ei imenşi, palizi şi dezesperanţi. Misterioasa doamnă era îmbrăcată într-o rochie de mătase roşie, fosforescentă şi transparentă, astfel încât se puteau vedea bine formele ei voluptoase, însemnate prin părţile cele mai intime cu nişte tatuajele runice foarte curioase. La gât, pe mâini şi la picioare, era plină de podoabe şi de inele din tot felul de metale rare şi alte pietre preţioase din cine mai ştie ce meteoriţi şi obsidian. Pe cap, peste părul ei negru strălucitor şi lung, purta o pălărie curioasă de catifea vişinie, cu buline albe şi mari pe boruri şi mici şi albe pe o panglică neagră cu fundă, care se închidea cu o floare albă fosforescentă de lotus, dar care se pare că transmitea o rezonantă biofotonică specială, poate numai de ea ştiută. Iar în mâini, peste degetele ei albe şi lungi, purta nişte mănuşi negre noduroase şi găurite, de voodoo. Mai verifică odată cu degetul ei magnetic să vadă dacă bileţelul lui Dayan era bine ascuns între sâni, apoi îşi trase şi ea repede peste faţa ei rozie cu gropiţe adânci şi străvezii în obraji, doua voaluri de mătase: unul galben-verzui, ca mătasea de porumb, şi unul negru-vechi de mătase, made în India-Tibet-Posid-Sambala-Mikara-Kandalahara. Între timp, apăru panicată lângă ea Preşedinta cu pălărie neagră, schimbă între ele două “mesaje runice”, apoi grăbite porniră amândouă spre grupul Doamnelor de bine şi intrară în mijlocul lor.  
* * *  
Ori cât ar părea de ciudat, trebuie să recunosc că la un moment dat am fost total surprinsă de seducţia şi capacitate de detecţie extrasenzorială a acestei curioasa Vicepreşedintă cu pălărie vişinie, poate cea mai sofisticată dintre Doamnele de bine. Să fi fost ea, oare, Lilith? Zeiţa din Orientul Apropiat, Zeiţa fertilităţii şi abundentei, cea care aduce egalitatea, refuză subordonarea şi reprezintă şi floarea de lotus?  
* * *  
( Hiroshima* şi Nagasaki** sunt două oraşe din Japonia unde au fost aruncate cele două bombe atomice în cel de-al doilea război mondial. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca “Little Boy” a fost aruncată deasupra oraşului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca “Fat Man”, a fost detonată deasupra araşului Nagasaki. )  
Referinţă Bibliografică:
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 516, Anul II, 30 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!