Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Remediu spiritual pentru neliniste
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

Nelinistea nu isi are sensul cand mergem impreuna cu DumnezeuNeliniştea este o caracteristică a lumii în care trăim izvorând în principal din neputinţa noastră de a şti ce anume se va întâmpla în viitor, iar pe de altă parte din dorinţa de a evita o realitate nedorită ce ar putea să apară la orizont. Am putea spune astfel că neliniştea este un fel de „măsură de siguranţă”, ce ne ţine într-o alertă continuă, având astfel convingerea că am luat toate măsurile posibile pentru a evita un posibil eşec sau pierderea a ceea ce am investit. 

  

Întotdeauna raportarea la viitor a creat probleme, iar încercarea de a folosi prezentul sau trecutul ca mijloc de garantare a viitorului a fost mereu aplicată ca fundament al planurilor şi dorinţelor pe care le avem. De aceea, putem spune că până la un anumit punct neliniştea poate fi justificată. Ce să ne facem însă când ea tinde să ne captiveze întreg orizontul minţii, deformând percepţia realităţii în mijlocul căreia trăim? Ce să facem când ea ne devine stăpân al minţii? Cum să scăpăm de un astfel de jug înrobitor? 

  

Să facem acum o scurtă descriere a sindromului de nelinişte: 

  

„Când mă gândesc la ce poate să îmi aducă ziua de mâine simt cum mă cuprinde un sentiment de nesiguranţă şi de nelinişte. Oare am să mai am unde să merg la serviciu? Oare o să îmi mai ajungă banii să mă mai pot descurca împreună cu familia mea? Oare o să mai reziste banca la care am depuse economiile de o viaţă? Oare am să câştig suficient şi luna aceasta pentru a-mi achita la timp datoriile? 

  

Oare am să mai rezist fizic şi psihic la stresul pe care-l am la locul de muncă? Oare am să mai pot duce pe picioare bolile pe care le am? ..... 

  

Sunt atât de multe întrebări la care nu pot da un răspuns sigur, dar ele năvălesc peste mine, îmi populează imaginaţia şi nu îmi dau pace zi şi noapte. Cum să scap de ele? Cum să găsesc siguranţă pentru viitor? Cum să dobândesc o minimă pace sufletească?” 

  

Mărturisirea simţămintelor interioare este obligatorie în vindecarea problemelor cu care ne confruntăm. Niciodată nu trebuie să ne minţim pe noi înşine sau să ascundem adevărul. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, aşa cum sunt ele; orice încercare de a le prezenta altfel decât sunt în realitate, fiindcă aceasta ne va îndepărta de găsirea soluţiei de ieşire din impas. 

  

De cele mai multe ori nu este indicat să facem mărturisiri cu un astfel de caracter faţă de ceilalţi, şi de aceea este utilă varianta scrierii într-un jurnal personal cu acces restricţionat. În fond, fiecare om are dreptul la o viaţă personală, unde să nu interfereze cu alţii, şi de aceea este bine să existe o zonă a spaţiului privat în care să ai acces numai tu. 

  

Să trecem acum la cercetarea de sine asupra celor relatate sau mărturisite cu privire la sindromul neliniştii. Nu am fost foarte specific cu privire la modelul oferit, dar este indicat ca într-un caz real să fie furnizate toate detaliile particulare ce ajută la descrierea cât mai fidelă a situaţiei în care vă găsiţi. 

  

Aşa cum am mai prezentat, uneori este util să facem o diagramă a principalelor de noţiuni întâlnite în descrierea pe care am făcut-o, având în centru subiectul analizat, adică pe noi înşine. Vom desena în centru referinţa către subiectul analizat şi radial vom dispune lucrurile la care ne raportăm. După aceea, vom trasa săgeţi de referinţă către aceste lucruri, având ataşate reacţiile pe care le avem.

Diagrama conceptuală de descriere a sindromului de nelinişte
 


 

  

Cu o săgeată dublă am figurat rezultatele raportării la aceste realităţi, conducând la ceea ce am numit a fi „sindromul nesiguranţei zilei de mâine”. 

  

Să trecem acum la căutarea soluţiei biblice, dar spre deosebire de sfaturile privind gândirea pozitivă, axate pe o schimbare a atitudinii prin raportare la experienţă sau la o utopică legătură a succesului de atitudine, acest gen de soluţie are la bază intervenţia factorului supranatural, a lui Dumnezeu, pentru reechilibrarea balanţei deficitare a vieţii noastre. Astfel, vom ajunge la o redefinire a atitudinii, dar nu pe baza unei schimbări de dispoziţie, ci având drept temei învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu. 

  

În final, vom desena din nou diagrama de mai sus, pentru a reflecta ceea ce am învăţat prin intermediul studiului aplicat al Sfintelor Scripturi. Acum să începem să căutăm răspunsul în cuprinsul Bibliei. De unde să începem? Câţiva termeni cheie ce ne vor fi de folos sunt următorii: „nesiguranţă”, „grijă”, „îngrijorare”, „teamă”, „pierdere” etc. 

  

Căutând în Biblie după termenul „grijă” am găsit mai multe versete, dintre care am selectat următoarele: 

  

Geneza 22:8 Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Şi au mers amândoi împreună înainte. 

  

Geneza 22:14 Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: La muntele unde Domnul va purta de grijă.” 

  

Ambele versete fac referinţă la experienţa lui Avraam în împrejurarea în care i s-a cerut să aducă drept jertfă pe fiul său Isaac. Să redăm puţin acest context: 

  

1 După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: Avraame! Iată-mă, a răspuns el. 2 Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.  

  

3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe. 5 Şi Avraam a zis slugilor sale: Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi. 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.  

  

7 Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: Tată! Ce este, fiule? i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot? 8 Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot. Şi au mers amândoi împreună înainte.  

  

9 Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi Avraam a întins mâna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.  

  

11 Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: Avraame! Avraame! Iată-mă! a răspuns el. 12 Îngerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.  

  

13 Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14 Avraam a pus locului aceluia numele: Domnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: La muntele unde Domnul va purta de grijă.” 

  

Datorită dramatismului acestei situaţii, am redat întregul fragment, astfel încât să avem o viziune cât mai completă. În continuare vom căuta să urcăm pe muntele unde „Domnul va purta de grijă”, folosind metoda studiului biblic aplicat, având dorinţa de a găsi o soluţie valabilă pentru viaţa noastră, dar înainte de aceasta vă voi povesti o experienţă pe care am avut-o cu câţiva ani în urmă. 

  

„Într-o anumită ocazie am putut să călătoresc în Geneva şi să mă pot plimba pe străzile oraşului lui Ioan Calvin, figură marcantă a protestantismului medieval. În ultima seară, după ce mi-am împachetat toate lucrurile şi mă pregăteam să închei toate pregătirile pentru călătoria de a doua zi, un sentiment de profundă nelinişte a pus stăpânire pe mine. 

  

Din fire nu sunt foarte curajos, dar cu siguranţă nu mă consider a fi nici laş în faţa împrejurărilor vieţii, însă călătoria cu avionul mi-a creat întotdeauna emoţii, amplificate şi de lista incidentelor petrecute sau posibile a se întâmpla într-o astfel de împrejurare. De îndată ce mă aşez pe scaunul pe rândurile de pasager, în acel spaţiu atât de strâmt încât abia te poţi mişca, am senzaţia că orice lucru rău poate deveni posibil. 

  

Nu stau să discut de unde provin astfel de gânduri, dar cert este că se profila o noapte de gânduri cenuşii şi o zi mohorâtă pentru mine. Pe când cugetam la astfel de lucruri şi îmi aranjam lucrurile, o monedă de 5 franci a căzut şi m-am aplecat să o ridic. M-am uitat  puţin la ea, fiindcă aceasta este cea mai mare monedă elveţiană, având un diametru de aproximativ 3 centimetri, şi am admirat simplitate feţelor. Pe o parte era un scut având stilizată o cruce şi valoarea de 5 franci, iar pe cealaltă parte era figura unei persoane, îmbrăcate o un fel de rasă medievală pe cap, o trimitere directă la trecutul protestant al acestei aşezări. 

  

Dar nu mică mi-a fost surpriza să constat că pe marginea monedei erau gravate nişte cuvinte în latină, având o rezonanţă profundă: „Dominus providebit”, care tradus înseamnă „Domnul va purta de grijă”, preluând ideea din versetele biblice mai sus enunţate. 

  

În acel moment s-a produs o iluminare puternică a minţii mele şi am înţeles că răspunsul la toate problemele mele era unul singur: „Dumnezeu va purta de grijă” sau „Dominus providebit”. Imediat, mi-au trecut  prin faţa ochilor episoadele de eroism trăite de mica cetate a Genevei, când a trebuit să stea singură în faţa atâtor năvălitori, bazându-se exclusiv pe ideea că „Domnul va purta de grijă”. Şi lucrurile aşa au fost! 

  

Imediat, starea de nelinişte a dispărut, am avut un somn liniştit, zborul cu avionul a fost minunat, iar de fiecare dată când gândurile negre încercau să revină, şopteam uşor în gând „Domnul va purta de grijă. El care nu a lăsat sa moară singurul fiu legitim al lui Avraam şi care a făcut să reziste cetatea Genevei, va purta de grijă şi pentru mine, şi voi ajunge în siguranţă la  destinaţie.” 

  

O metodă foarte utilă de studiere a Bibliei, ca dealtfel a oricărui material scris, este de a repovesti, sau evoca, folosind propriile noastre cuvinte conţinutul textului în cauză. O astfel de metodă este la îndemâna fiecăruia dintre noi, chiar şi a celor neiniţiaţi în studiul Sfintelor Scripturi, fiind o reluare a metodei comentariului literar pe care am învăţat-o cu toţii în şcoala generală, la orele de limbă şi literatură română. Am denumit această abordare ca fiind o „redare amplificată” a textului studiat: 

  

„Isaac a fost nedumerit de faptul că tatăl său, Avraam, nu luase nici un fel de animal de jertfă pentru arderea de tot. Acest lucru era cu atât mai surprinzător cu cât Avraam nu uita vreodată nici cel mai mic detaliu când era vorba de închinarea la Dumnezeu. 

  

Răspunsul lui Avraam la întrebarea lui Isaac: „Unde este mielul de jertfă?” a fost însă încărcat de un mister de nepătruns redat prin cuvintele „Dumnezeu va purta de grijă pentru mielul ce trebuie adus ca ardere de tot”. Deşi nu era clar la ce anume se referea Avraam şi cum avea să se întâmple acest lucru, Isaac a continuat să urmeze pe tatăl său mai departe spre locul unde avea să fie adusă jertfa. 

  

Ajunşi în locul respectiv, ei au ridicat un altar, dar ca jertfă în mod surprinzător a fost aşezat chiar Isaac, fiul lui Avraam. Ne putem gândi că această decizie l-a uimit şi înfricoşat pe Isaac, neavând cunoştinţă de la început cu privire la hotărârea pe care o primise tatăl său din partea lui Dumnezeu. 

  

De asemenea, ne putem gândi la simţămintele pe care le-a avut Avraam în aducerea la îndeplinire a unui astfel de sacrificiu deosebit de dureros. A fost într-adevăr un lucru ieşit din comun primirea acestei viziuni, mai ales că Isaac era fiul făgăduinţelor primite de la Dumnezeu cu privire la un moştenitor pentru Avraam. 

  

Însă în momentul în care Avraam a ridica mâna să jertfească pe Isaac, Dumnezeu a intervenit şi i-a spus să nu facă aşa ceva, fiindcă totul nu fusese decât un test al ascultării depline de porunca divină. Imediat după aceea, Avraam a zărit un animal de jertfă pe care l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său, Isaac. 

  

De aceea, Avraam a numit acea înălţime folosind expresia „Dumnezeu va purta de grijă”, pentru a comemora împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, chiar şi atunci când se părea că nu mai există loc pentru speranţă sau chiar pentru un viitor.” 

  

Comentariul pe care tocmai l-am alcătuit este simplu şi nu pune probleme deosebite de redactare, fiindcă informaţia necesară se regăseşte aproape în totalitate în fragmentul studiat. În consecinţă, încurajez pe cititorii acestor rânduri să procedeze într-o manieră similară şi le garantez că vor avea o mare binecuvântare din partea lui Dumnezeu. 

  

Să trecem acum la redarea aplicată la ceea ce am studiat, trecând experienţa relatată de la persoana a treia, adică de la istoria jertfirii lui Isaac, la persoana întâi, adică la noi: 

  

„De multe ori sunt nedumerit, chiar îngrijorat, asupra a ceea ce mă aşteaptă pe drumul pe care merg de-a lungul vieţii. Deseori incertitudinea mă împresoară şi nu pot să înţeleg toate detaliile esenţiale din viitor, fapt care îmi creează o nelinişte de care nu ştiu cum aş putea să găsesc scăpare. 

  

Mă simt asemenea lui Avraam, trimis să aducă o jertfă pe care nu o avea la îndemână şi în lipsa căreia era nevoit să sacrifice tot ce avea la îndemână, fără a avea speranţă pentru viitor. Oare acesta să fie planul lui Dumnezeu pentru mine? Să cad la mijlocul drumului vieţii sau să văd cum proprii mei copii, precum şi cei apropiaţi suferă fără a le putea veni în vreun fel în ajutor? 

  

Ajuns în locul marilor decizii, constat că lipseşte tocmai ceea ce ar trebui să fie axul central al vieţii şi anume siguranţa asupra resurselor ce dau putere şi sens existenţei noastre pe pământ. Aproape că nu ne mai rămâne decât să sacrificăm tot ce avem mai scump, chiar şi pe noi înşine, în disperarea unor situaţii limită fără ieşire. 

  

Însă dacă în astfel de momente am privi către Dumnezeu, în scurt timp am auzi vocea Sa spunându-ne că soluţia există şi este chiar la îndemâna noastră, fiindcă El va purta de grijă pentru tot ceea ce ne lipseşte. El se va îngriji ca mâine să găsim un loc de muncă. El va purta de grijă pentru a avea resursele materiale necesare vieţii zilnice pe acest pământ. Domnul va purta de grijă ca economiile de o viaţă să nu se piardă, după tot ce am făcut omeneşte posibil în a le investi înţelept. 

  

El va purta de grijă să pot să îmi plătesc la timp datoriile, după ce am dovedit chibzuinţă şi economie în ce am câştigat. El va purta de grijă pentru sănătate, după ce am m-am îngrijit să cultiv cele mai bune obiceiuri şi deprinderi. 

  

Şi de aceea, la orice şoaptă a întunericului voi răspunde de fiecare dată prin cuvintele „Domnul va purta de grijă şi pentru aceasta”, iar orice urmă de nelinişte va dispărea.” 

  

Să trecem acum la alcătuirea unei rugăciuni care să reflecte aplicaţia pe care tocmai am făcut-o: 

  

„Părintele meu ceresc, 

  

Ori de câte ori voi fi nedumerit sau îngrijorat cu privire la drumul pe care trebuie să merg, voi privi la Tine şi mă voi încrede în faptul că Tu vei purta de grijă asupra tot ce va fi în viitor. Neputinţa mea în a cunoaşte detaliile zilei de mâine va fi înlocuită astfel de cunoaşterea capacităţii Tale de a stăpâni pe deplin trecutul, prezentul şi viitorul vieţii mele. 

  

Citind experienţa lui Avraam, am înţeles că Tu, Părintele meu ceresc, Te îngrijeşti de tot ce avem nevoie pentru a face faţă problemelor vieţii şi deopotrivă pentru a împlini voia Ta. Planul Tău pentru viaţa mea este minunat, chiar dacă nu-i cunosc detaliile viitoare, de aceea sunt sigur că nu vei lăsa să cad fără putere la mijlocul drumului existenţei mele pe pământ. Tu ai în îngrijirea Ta deopotrivă pe cei dragi ai mei, pe membrii familiei mele şi pe cei apropiaţi, aşa că nu motive de îngrijorare, fiindcă Tu vei suplini ceea ce noi nu putem împlini, după ce am depus cele mai bune eforturi în asigurarea zilei de mâini. 

  

Tu ne dai o siguranţă deplină asupra resurselor ce ne vor fi puse la îndemâna la momentul potrivit, pentru a putea supravieţui şi merge mai departe. Orice situaţie are o ieşire pe care Tu ai prevăzut-o pentru noi. Ajută-ne să vedem soluţia oferită de Tine, în loc să ne mai concentrăm pe detaliile nerezolvabile ale problemelor cu care ne confruntăm. 

  

Ne ridicăm privirea către Tine şi vrem să auzim vocea Ta călăuzitoare, spunându-ne pe ce drum să mergem, calea pe care să o urmăm. Tu ne porţi mereu de grijă şi avem siguranţa că Tu deja Te-ai îngrijit să ne oferi un loc de muncă, deopotrivă cu resursele materiale de a face faţă vieţii de zi cu zi. 

  

Tu ai grijă ca economiile noastre de o viaţă să nu se piardă, după ce Tu ne-ai dat înţelepciune cum să le investim înţelept. Tu ne susţii mereu şi ne oferi posibilitatea de a ne administra cu pricepere veniturile şi a ne plăti la timp datoriile pe care le avem. De asemenea, Tu ne dăruieşti sănătate pentru împlinirea sarcinilor pe care le avem de făcut şi vindecare pentru toate afecţiunile şi bolile pe care le avem. 

  

De aceea, de acum înainte voi privi cu speranţă către viitor şi la orice influenţă ce îmi cauzează nelinişte voi răspunde prin cuvintele „Domnul va purta de grijă şi de aceste lucruri ce mă îngrijorează”. 

  

Îţi mulţumesc pentru toate acestea, cu toată recunoştinţa şi din toată inima mea. 

  

A Ta să fie slava acum şi în veci. Amin.” 

  

Să trecem acum la elaborarea planului de acţiune: 

  

„De fiecare dată când îngrijorarea va încerca să mă mai cuprindă îmi voi aminti de experienţa lui Avraam şi gândindu-mă la îndurarea lui Dumnezeu voi spune că „Domnul va purta de grijă şi pentru problema aceasta”. Dacă după ce am depus cele mai bune eforturi voi constata că au rămas nenumărate detalii de clarificat în viitor, în loc să mă îngrijorez îmi voi ridica privirea spre cer, îmi voi pune încrederea în Dumnezeu şi voi lăsa ca grijile să se topească în credinţa în călăuzirea Sa. 

  

În orice ocazie, îmi voi aminti că Dumnezeu are deplină stăpânire asupra trecutului, prezentului şi viitorului. De asemenea, Domnul S-a îngrijit deja de resursele de care am nevoie pentru a putea trăi pe pământ. 

  

Astfel, mă voi gândi că nimic nu este la întâmplare şi cu siguranţă Dumnezeu are un plan pentru mine, fără a fi ignorat vreun detaliu. 

  

Când am să mai simt nelinişte privind siguranţa locului de muncă, asigurarea resurselor materiale, siguranţa economiilor de o viaţă sau altele în felul acesta, am să îmi amintesc de faptul că Domnul va purta de grijă şi pentru acestea, iar astfel voi lăsa să se stingă orice gând ce mă tulbură şi îmi face viaţa amară. 

  

În orice ocazie în care am să mai am temeri cu privire la starea de sănătate, voi lua măsurile ce se impun, însă voi da la o parte orice îngrijorare bazându-mă pe vindecarea spirituală pe care Dumnezeu mi-a făgăduit-o prin Cuvântul Său. 

  

Voi face o regulă şi o deprindere în a privi cu încredere spre viitor, ştiind că de fiecare dată când voi fi în dificultate „Domnul va purta de grijă”. „ 

  

Să reformulăm acum într-o manieră pozitivă redarea problemei de la început: 

  

„Când mă gândesc la ziua de mâine am un sentiment de speranţă şi de încredere că Dumnezeu va purta de grijă pentru toate problemele cu care mă voi confrunta. 

  

El se va îngriji să am un loc de muncă, să mă pot descurca cu banii astfel încât familia mea să nu ducă lipsă de nimic din ce este esenţial pentru viaţa de zi cu zi. Am convingerea că Dumnezeu nu va lăsa să dispară economiile mele de o viaţă, după ce am învăţat să le investesc înţelept şi deopotrivă că mă va ajuta să-mi plătesc la timp datoriile pe care le am. 

  

Nu am de ce să-mi fie teamă că nu voi rezista stresului de la serviciu sau că voi fi afecta de boli ce mă vor distruge, fiindcă de fiecare dată Dumnezeu îmi va purta de grijă oferindu-mi ieşire din orice impas. 

  

Deşi sunt multe probleme la care nu am răspuns, totuşi la fiecare dintre acestea Dumnezeu are deja un răspuns pozitiv pe care mi-l va descoperi la timpul potrivit şi de aceea nu îmi rămâne decât să aştept cu speranţă şi încredere intervenţia Sa la momentul hotărât.” 

  

Voi reda mai jos diagrama de relaţii desenată conform noii viziuni: 

  

Diagrama conceptuală de descriere a încrederii în providenţa divină

  

Nu mai rămâne decât să citim periodic aceste lucruri pe care le-am scris şi să consemnăm mai departe diferitele observaţii, adăugiri sau corecţii la ceea ce am scris: 

  

„21.01.2009: Am experimentat cu succes planul de vindecare de nelinişte şi pot spune că am găsit de fiecare dată puterea interioară de care aveam nevoie pentru a merge înainte. 

  

27.01.2009: Chiar dacă am întâmpinat dificultăţi neprevăzute, totuşi nu am mai reacţionat ca în alte ocazii începând să mă îngrijorez peste măsură, ci am ales să am o deplină încredere în faptul că „Dumnezeu va purta de grijă”.” 

  

În concluzie, în urma aplicării acestei metode vom vedea cum între noi şi realitatea înconjurătoare se va interpune puterea susţinătoare a lui Dumnezeu. Mai este loc pentru nelinişte având o astfel de viziune? Cu siguranţă că nu. 

  

  


Referinţă Bibliografică:
Remediu spiritual pentru neliniste / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!