Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Relaţia dintre om şi natură
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Constat cu surprindere şi îngrijorare, că în ultimul secol, relaţia om – natură a devenit una conflictuală. Pe lângă faptul că omul nu înţelege dependenţa sa faţă de natură, el a ajuns în ultima vreme chiar într-un conflict direct cu natura. Totul a început odată cu marea industrializare, apoi a continuat cu defrişarea masivă a pădurilor. Aproape jumătate dintre suprafeţele împădurite ale lumii au căzut pradă omului hrăpăreţ şi avid de bani, în ultimul secol. Deşi rareori mă încumet să fac drumeţii pe meleagurile patriei, de fiecare dată constat în timpul parcurgerii traseelor turistice, măcelul făcut cu pădurile ţării. Ca şi în alte domenii, banul este pus de fiecare dată pe primul plan, iar natura şi starea de sănătate a oamenilor pe ultimul. În mod automat, îmi vine în minte întrebarea: cum permite Dumnezeu aşa ceva? Deşi nu pot să găsesc un răspuns la această întrebare, intuiesc că judecata de apoi va remedia cumva această problemă. Pe de altă parte, este o vorbă ce spune aşa: “până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”. Ajung totuşi la concluzia că nu am nicio putere de a îndrepta lucrurile, aşa că las totul în seama lui Dumnezeu. Singura putere accesibilă omului de rând este puterea scrisului şi cea a vorbelor.  

Aceste lucruri mă pun serios pe gânduri şi nu am cum să nu îmi pun întrebarea: ce se va întâmpla cu generaţiile viitoare, dacă prezenta tendinţă îşi urmează cursul? Vom ajunge peste zeci de ani să ne trezim precum peştii pe uscat? Se vorbeşte mult despre încălzirea globală, dar nu şi despre scăderea concentraţiei de oxigen din atmosferă, precum şi creşterea concentraţiei a gazelor nocive. Ne vom trezi cândva, în situaţia atingerii unui prag critic în acest sens, moment în care nimic nu mai poate fi remediat. Ideea de a nu mai putea ieşi pe stradă fără masca de oxigen, aşa cum se întâmplă în unele ţări asiatice, mi se pare mai ceva decât în filmele S.F. Apoi, ce se întâmplă dacă apare o criză a buteliilor de oxigen, cine va trăi şi cine nu? Poate că am mers un pic cam departe cu estimările, deşi nu consider imposibil ca acest lucru să se întâmple şi iau în calcul doar incălzirea planetei cu câteva grade în deceniile următoare. Dacă popoare întregi vor fi nevoite să migreze către alte ţări, atunci riscul începerii unui nou război mondial este destul de mare. Chiar şi atunci când nu este necesară migraţia popoarelor, este posibilă declanşarea foametei la nivel global, prin scăderea producţiei de cereale cauzată de încălzirea globală şi scăderea drastică a resurselor de apă.  

Revenind la natură, aceasta a creat un habitat prietenos, şi a permis omului să vieţuiască în mijlocul ei. Acum, omul consideră că şi-a câştigat independenţa (si indiferenţa) faţă de natură, chiar şi faţă de Dumnezeu, prin gradul înalt de tehnologizare. Atât natura, cât şi Dumnezeu, permit omului să vieţuiască şi să se dezvolte (cu tehnologiile lui cu tot), dar ca şi în orice conjunctură, totul are o limită. Dacă omul nu va reuşi să îşi înţeleagă poziţia în care se află faţă de natură şi Divinitate, atunci, el, omul modern, va fi exterminat precum dinozaurii acum 65 de milioane de ani. Cunoaşteţi vorba: “unde e multă ştiinţă e şi multă prostie”. Cam aşa se întâmplă şi cu omul modern, cel care se consideră buricul pământului, cu o “inteligenţă” unică în Univers, proprietar cu drept de viaţă şi de moarte asupra semenilor lui, asupra planetei şi dacă ar putea, asupra întregului Univers.  

Când vedem la televizor ştiri în care sunt prezentate adevărate ravagii făcute de natură, abătute asupra unor comunităţi întregi, ne dăm seama că se întâmplă două lucruri ca răspuns al naturii:  

1. Natura îşi găseşte metodele proprii de a face faţă schimbărilor climatice rapide.  

2. Natura cere tribut o mulţime de vieţi omeneşti, în schimbul pierderilor suferite, din cauza acţiunilor omului modern.  

Ne aflam în faţa unui război de lungă durată între om şi natură, război în care omul nu poate ieşi învingător, pentru că omul face parte din natură şi nu realizează că se luptă cu EL însuşi. Dacă am realiza o statistică, în care să luăm în calcul zonele cele mai poluante, precum şi zonele în care au loc cele mai mari dezastre naturale, am observa că exact zonele care poluează cel mai mult, sunt şi cele care au parte de calamităţile cele mai mari. Natura este un tot unitar, chiar mai mult, este un organism viu şi atunci este de înţeles cum acesta reacţionează la acţiunile omului.  

Să luăm următorul exemplu: să presupunem că aveţi un apartament pe care îl închiriaţi unei persoane. După câteva săptămâni, în urma unei vizite la apartament, constataţi că acel chiriaş a făcut modificări în apartament, fără acordul dumneavoastră. Din acest moment, vă aflaţi într-o situaţie conflictuală cu chiriaşul, situaţie care ar putea fi soluţionată amiabil sau care ar putea degenera într-un conflict de lungă durată. Închipuiţi-vă acum că dumneavoastră sunteţi natura, iar chiriaşul este omul modern. Întotdeauna trebuie ca obiectul închiriat să fie predat aşa cum l-aţi preluat iniţial. Dacă această regulă de bun simţ ar fi fost respectată, omul ar fi trăit şi evoluat în mijlocul naturii, făcând corp comun cu ea, înţelegând rostul ei precum şi dependenţa lui de ea. Natura l-ar fi răsplătit cu recolte bogate şi condiţii climatice ideale, lăsându-l să evolueze, trăind într-o adevărată simbioză cu el şi socotindu-l mereu ca pe un “membru al familiei”. În această “mare familie”, omul ar fi putut trăi în armonie alături de celelate vieţuitoare ce îl înconjoară, animale şi plante. Însă, distrugând natura, omul îşi asigură sinuciderea pe termen lung…  

Paul Gheorghiu.  

Referinţă Bibliografică:
Relaţia dintre om şi natură / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!