Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 949 din 06 august 2013        Toate Articolele Autorului

Reiko-san. Convorbiri afective din ţara Soarelui Răsare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cine e Reiko-san?! E o distinsă ziaristă japoneză care oglindeşte cel mai adevărat sintagma: sublimitate feminină!  
 
Mai toate cuvintele sunt limitate în puterea de simbol când se cer a clădi o aserţiune privind un chip care revarsă de la prima vedere lumina unei mari simpatii. E o doamnă atât de plăcută încât nicio comunicare cu ea, din privire, nu poate exista fără schiţarea oricât de discretă a unui zâmbet. A acelui zâmbet natural şi nedeformat ce pleacă singur spre expresia feţei, cuprinse de plăcerea întâlnirii cu un om pe care îl îndrăgeşti imediat, aşa cum îndrăgeşti din prima clipă un copil sau o floare! Exprimă numai sinceritate, puritate şi sensibilitate în fiecare gest al ei, în toate privirile ochilor încărcaţi de voioşie, în zâmbetul fixat în colţul gurii ca o confirmare a bunătăţii şi căldurii umane. În toate sunt o juruinţă de sinceritate a coordonării chipului cu inima; exprimarea a tot ce are de spus, cu voioşie şi într-o formă neasemănător de plăcută prin rostirea cu nevinovate greşeli a limbii române, căreia efectul intonaţional aparte îi dă culoarea veseliei şi o anume suzeranitate a nobleţei predominate de amabilitate.  
 
Câtă plăcere insuflă întâlnirea cu distinsa Reiko-san şi cât e de lungă neasemănarea dintre ea şi multe pretinse doamne care exersează gesturile oneroase, ca virtute!  
 
Am întâlnit-o în inima verii acesteia a anului 2013, încinse peste graniţa suportării, la Iaşi. Asistăm fiecare, pe măsura înaintării în vârstă, la o anume supralicitare a atenţiei pe care o însuşim cunoaşterii unor oameni deosebiţi, dar nu întotdeauna gradul de încredere pe care îl avem în legătură cu raportarea lor la noi indică diferenţierea pe care o aşteptăm în ceea ce priveşte calităţile umane. Tentaţia de a ne apropia de oameni cu reputaţie este ceva analog cu alegerea costumului care contribuie la înfăţişarea corpului, fără să aducă nicio schimbare spiritului. Ceea ce rămâne important din întâlnirile cu oamenii care oferă modele, este armonizarea cu respectivele modele. În ce o priveşte pe Reiko-san, armonia nu dă în nicio împrejurare semnele epuizării.  
 
Am purtat discuţii cu Reiko-san, în timp ce se afla la Tokyo, eu fiind pentru ea şi în scrierile sale despre mine, un jurnalist român, cu numele succedat de sintagma „san”, aşa cum şi ea este pentru mine, în amicalitate, Reiko-san, iar oficial, ziarista japoneză Reiko Kawakami, cu un nume subscris pe cartea de vizită în niciodată înţelesele de mine, semne ale scrierii asiatice care îmi par crud de mult acoperite în mistere. Am intenţionat cu ziarista japoneză o colaborare fructificată în articole de presă. Ocazia îndelung sperată a întâlnirii noastre nu se mai putea lăsa aşteptată, de vreme ce Reiko-san a sosit pentru câteva zile în România.  
 
Japonezii deţin o pondere considerabilă în rândurile celor din străinătate care sunt stabiliţi în România sau o vizitează. Am întâlnit uneori, fără a le cunoaşte îndeaproape, persoane din îndepărtata Asie dar mi-a fost greu să fac deosebire de fizionomie între ele. Doamnele japoneze, ca şi româncele, au o frumuseţe mai mult sau mai puţin grăitoare în aspectul fizic, dar eu am continuat până nu demult să le văd pe toate asiaticele asemenea. Însă întâlnirea cu Reiko-san a indus o capacitate de percepere în mod deosebit a unui chip, între altele.  
 
Când am zărit-o întâia dată, sosind la întâlnirea noastră, într-un loc public foarte aglomerat, din Iaşi, îl ţinea de mână pe Tak-kun, fiul ei de patru ani. Încântătorul copil era absorbit de moleşeala căzută asupra ochilor lui de la căldură şi somn. Aşezat pe un fotoliu mare şi comod, s-a predat cu totul somnului, în scurt timp. Mă îngrijora obsedant teama neînţelegerii mele cu ziarista japoneză, date fiind atâtea lucruri care ne deosebeau în ceea ce priveşte cultura fiecăruia, care-şi putea pune pecetea pe atmosfera dintre noi. Eram doi necunoscuţi, despărţiţi nu de ţări, ci de continente. Drumul spre o ripostă a firii umane faţă de încercările acomodării ne aştepta. Dar chipul vesel şi inteligenţa doamnei Reiko a simplificat totul, până la firesc, încât ne-am împrietenit uşor! Aceasta, în condiţiile în care conversaţia nu a fost îngreunată din partea sa, deoarece cunoaşte bine limba română - nu-mi pot imagina ce s-ar fi ales din întâlnirea noastră dacă Reiko-san nu ar fi cunoscut decât imposibila pentru mine, limbă japoneză, care mă amuză şi nu-mi indică nimic. Graţie ei, însă, am purtat o îndelungă şi agreabilă conversaţie din care s-a ţesut povestea ei de viaţă.  
 
Cunoscând limba română are previzibile ataşamente la spiritul românesc. Uimeşte cât de profund înţelege cultura românească şi europeană, cât de adecvate îi sunt preferinţele, stările, satisfacţiile, la profilul românesc. Simte şi cunoaşte mult din tradiţiile şi cultura ţărănească a românilor, e capabilă de analiză şi discernere în legătură cu istoria României. Este în deplină cunoştinţă de cauză să vorbească despre religiile românilor, despre lăcaşurile de spiritualitate din România, despre şcoala românească, despre arta, sportul şi preferinţele pentru specialităţile culinare pur româneşti. Cunoaşte şi afirmă foarte puternic spiritul românesc în mod pregnant exteriorizat la ea, comparativ cu mulţi dintre români.  
 
S-a ataşat sufleteşte de o ţară străină care este România şi pe care a îndrăgit-o de când i-a trecut prima oară graniţele. A intuit înainte de a cunoaşte România că o va lega un destin de această ţară. A vădit un interes predilect pentru ea, între ţările europene. A studiat şi lucrat în Anglia şi Italia, apoi în aproape toate ţările vestice europene. La întoarcerea din Anglia a cunoscut, la Tokyo, o româncă stabilită în Japonia, de la care a aflat despre românii care lucrează în metropola ţării Soarelui Răsare, pe unii dintre ei ajungând să îi şi cunoască mai târziu. Din aceat moment interesul ziaristei japoneze creşte zi cu zi, într-atât încât, îndrumată de un cunoscut care lucra la postul de radio Nippon Hoso Kyokai (NHK), Japan Broadcasting Corporation, a decis să voiajeze spre România, ţara despre care cele mai răspândite coordonate erau: răutate, urâţenie, comunism, copiii străzii, sărăcie, Dracula, Nadia Comăneci, Ceauşescu... şi cam atât. Confruntarea indiciilor pesimiste despre România s-a conturat în prima iarnă românească trăită de Reiko-san în Iaşiul cu străzi înzăpezite, fără apă caldă în apartament etc..., dar cu oameni „ajutători”, care păstrează tradiţii fascinante şi pregătesc specialităţi culinare savuroase, din punctul de vedere al ziaristei asiatice.  
 
A locuit în România cinci ani şi jumătate, din 2004, până în 2009 şi continuă până azi să călătorească deseori, pe ruta Japonia, România, Italia, imboldită de atracţiile jurnalistice şi de scopul menţinerii şi dezvoltării unor extinse colaborări cu reţele, asociaţii, organizaţii româneşti şi europene pe care le-a explorat sau construit în toată perioada şederii sale în România.  
 
În cei cinci ani şi jumătate de activitate în România a locuit la Iaşi şi pentru mai puţin timp, la Timişoara, dar a călătorit prin toată ţara, în Maramureş, Satu-Mare, Braşov, Sighişoara, Sinaia, Râşnov, Constanţa, Cluj, Delta Dunării, etc. A predat limba şi cultura japoneză la Universitatea „A. I. Cuza” şi la Palatul Copiilor din Iaşi, a activat la E-Asic (companie americană cu afaceri în Japonia), ca fost translator, coordonator. A lucrat, de asemenea, la o companie italiană cu o filială la Timişoara. Pe un blog personal a ilustrat România, cu precăderea informaţiilor din actualitate, dar şi cu evocări documentare care privesc tradiţia, cultura, istoria, spiritualitatea românească. A acordat atenţie şi a publicat materiale scrise şi fotografice care se referă la Majestatea Sa Regele Mihai, Dinastia Română şi Casa Regală a României. Mărturiseşte că nimic nu i-ar face mai mare plăcere şi nu ar onora-o întratât cât ar fi ocazia de a întâlni pe Majestatăţile Lor Regele Mihai şi Regina Ana, pe Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta, Principele Radu ai României, Principele Nicolae...  
 
În anul 2009 l-a născut pe Tak-kun care a urmat-o în călătoriile din România de trei ori până acum.  
 
Articole semnate de Reiko-san în revistele All Nippon Airlines (ANA), Limousine bus, Fujin Koron, AERA with baby sau site-urile website de Excite News, Miki Tourist,BS Fuji TV site, Chikyu no Arukikata (guidebook) etc., ilustrează în vaste tablouri viaţa românească de azi şi trecutul istoric al României, cultura, arta, sportul, ecoturismul românesc.  
 
Aceste teme au fost cele predilecte în abordările ziaristei Reiko-san, pe perioada funcţionării sale ca lector universitar, la Universitatea „A.I.Cuza” din Iaşi. În toate aceste activităţi se pot enumerarea câteva colaborări de care a beneficiat. În primul rând, Ambasada României la Tokyo şi a Japoniei la Bucureşti au fost de fiecare dată susţinerea ei cea mai indispensabilă. Nu lipsesc în tot programul de promovare a aspectelor româneşti, colaborările cu televiziunile sau posturile de radio, atât româneşti, cât şi nipone. Una dinre aspiraţiile ei, de ieri şi actuale, este scrierea de carte. Fireşte, a cărţii conturate în liniile vastelor preocupări de studiere şi dezvăluire a realităţilor româneşti. Limbile sale de exprimare sunt japoneza, franceza, italiana, engleza, româna. Cele dintâi au premers şi au slujit învăţării ultimei.  
 
Pasiunile sportive ale ziaristei Reiko-san sunt întâi de toate, gimnastica, apoi running-ul, swimming-ul, yoga... Speră, lăsându-se la libera intenţie a intermedierii oricărui binevoitor să o întâlnească într-o zi pe Nadia Comăneci, pe care o adoră. Despre gimnasta care a fascinat planeta, vorbeşte cu prietena sa din Ashikaga, românca Daniela Uchiyama, stabilită de cinsprezece ani în ţara Soarelui Răsare. Ea îi transmite informaţiili şi imagini primite din România, în legătură cu actualitatea vieţii publice a „Zeiţei de la Montreal”. A învăţat pianul începând de la vârsta de patru ani şi este cucerită de muzica lui George Enescu. Cu aceeaşi plăcere ascultă şi muzică populară românească.  
 
După întâlnirea noastră de la Iaşi, atât eu, cât şi Reiko-san am scris degrabă despre aceasta, spre a nu ne bizui mai târziu pe amintiri căzute pradă timpului nemilos. Reîntoarsă la Tokyo, Reiko-san m-a uimit pentru că în primul articol, publicat imediat în presa niponă, a evocat pe Majestatea Sa Regele Mihai. Îi vorbisem la Iaşi despre Majestatea Sa Regele şi am observat că îşi nota. Privind acum articolul ei, care a început a se alcătui în timp ce eu vorbeam rar şi în cele mai simple cuvinte, Reiko-san, ascultându-mă şi făcând însemnări, iar micul şi adorabilul Tak-kun fiind răpit şi petrecut de vise, într-un fotoliu mare, nu pot vedea şi cunoaşte decât portretul Regelui nostru, pe când textul, scris în japoneză, îl percep doar ca pe un joc de linii orientate ca nişte lăncii, în toate direcţiile. Dar, fără îndoială, trebuie să fie un articol de valoare, în care distinsa ziaristă japoneză ilustrează personalitatea remarcabilă a Majestăţii Sale Regelui Mihai (articol apă rut pe blogul să u "Let 's go to Romania!").  
 
Aceasta-i creionarea, în egală măsură afectivă şi de rigoare, a ziaristei japoneze Reiko Kawakami. Întâlnirea cu ea restituie tot ce alte prietenii, îndrăgite cândva, s-au pierdut, poate, fără să rămână nimic real din partea lor. Reiko-san se ataşează de oameni şi locuri, nepărăsindu-i şi nepărăsindu-le cel puţin din gînd şi amintire. În afară de om de presă este un om de suflet care izbuteşte să atragă prin sine şi prin ceea ce o preocupă, toată încuviinţarea sufletească a unui prieten. La Reiko-san se întrevede de la prima întâlnire cu ea, o profunzime umană, căreia fiecare zi îi adaugă o descoperire pentru cei ce încep să o cunoască! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) (foto by Katase)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Reiko-san. Convorbiri afective din ţara Soarelui Răsare / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 949, Anul III, 06 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!