Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

REGATUL LUI DRACULA (VI) (Scenariu film)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

(ultima parte)
INT – interior, EXT. - exterior

INT. / MATERNITATE / NOAPTE
În sala de travaliu a maternităţii din Bucureşti Narcisa se chinuie să nască sub încurajările doctorului şi a celor două asistente.
Deodată lumina se stinse brusc şi de afară răzbate un huruit. Ţipete disperate se aud din spital, de pe stradă şi de prin blocurile din apropiere. Lumini ca nişte descărcări electrice luminează întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifică. Cei din salon se clatină pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele ţipă disperate neînţelegând ce se întâmplă.
DOCTORUL :(strigă) Păstraţi-vă calmul! Este cutremur!
ASISTENTELE:(disperate) Aoleuuu!
DOCTORUL: Nu părăsiţi încăperea, scările sunt vulnerabile la seism! Nu intraţi în panică!
După câteva clipe dansul diabolic al clădirii se linişteşte.
Doctorul iese pe hol.
DOCTORUL : Daţi drumul la generatoare! Am nevoie de lumină!
Doctorul se întoarce în sala de naşteri şi se apropie pe întuneric de lăuză.
O ASISTENTĂ: Uf! Ce spaimă am tras!
CEALALTĂ ASISTENTĂ: Noroc că n-a ţinut mult!
DOCTORUL:(îngrijorat) Narcisa, eşti trează?
Dar nu termină vorba că dintre pântecele femeii se aude un scâncet.
DOCTORUL:(poruncitor) Lumină! Lumină! Aprindeţi ceva, o lanternă, o lumânare! A venit pruncul!
Lumina artificială inundă spitalul. Doctorul ridică în mână un bebeluş pe care-l loveşte cu palma la funduleţ. Pe dată pruncul începe să plângă.
DOCTORUL:(zâmbeşte triumfător) E bine! E de nota zece!
Proaspăta mămică, extenuată de travaliu şi spaima cutremurului, leşină. Cadrele medicale intervin prompt , îi pun perfuzie şi o restabilesc.
Doctorul fericit de reuşită iese din sală şi după câţiva paşi îi apare în faţă Prinţişor.
PRINŢIŞOR: Domn doctor…
DOCTORUL:(îl bate prieteneşte pe umăr.) Felicitări, flăcăule! Ai un băieţel de toată frumuseţea!
PRINŢIŞOR: Domn doctor, pot să-mi văd soţia şi feciorul?
DOCTORUL:(din mers) Discută cu asistenta şefă. Lehuza este slăbită şi are nevoie de linişte.
Doctorul se pierde pe coridor.
Bărbatul vrea să pătrundă în sală dar în pragul uşii şi se ciocneşte de asistenta şefă.
ASISTENTA ŞEFĂ: Hei, chipeşule, unde te crezi?
PRINŢIŞOR:Vreau să-mi văd soţia…
ASISTENTA ŞEFĂ: Ai timp să fii lângă ea de o să-ţi iese peri albi în cap! (dând din cap cu subînţeles) Când vei îmbătrâni!
PRINŢIŞOR: Cum se simte? Dar fătul?
ASISTENTA ŞEFĂ: Doamna doarme, iar fătul este sub observaţie. O ducem într-o rezervă. Reveniţi mâine dimineaţă!
Asistenta îi zâmbeşte şăgalnic apoi îi închide uşa în nas.
Prinţişor rămâne buimac câteva secunde, apoi scutură din cap ca şi când s-ar fi trezit dintr-un vis.
PRINŢIŞOR: Afurisită femeie, era să-mi turtească nasul!
Bărbatul pleacă.

INT. / MATERNITATE / ZI
A doua zi dimineaţa Prinţişor proaspăt bărbierit, parfumat, îmbrăcat elegant şi cu un imens buchet de trandafiri roşii se prezintă la rezerva unde se află Narcisa. Bate uşor de câteva ori în uşă şi spre surprinderea lui îi deschide chiar asistenta şefă.
ASISTENTA ŞEFĂ: Oho, dar îţi iubeşti soţia! Aşa soţ mai rar întâlneşti!
PRINŢIŞOR:(emoţionat) Doamnă, pot s-o văd pe Narcisa?
Asistenta îi deschide larg uşa cu o reverenţă binevoitoare.
ASISTENTA ŞEFĂ: Dar pofteşte domnule!
Prinţişor pătrunde în cameră iar asistentase întoarce către lehuza din pat.
ASISTENTA ŞEFĂ: Bărbatul tău a adus o florărie la spital!
Narcisa se ridică în şezut şi zâmbeşte când vede buchetul de trandafiri. El se apropie şi o sărută.
PRINŢIŞOR: Mulţumesc, iubito, că m-ai făcut tătic! Sunt foarte fericit!
Femeia îşi afundă chipul între petalele rozelor inspirând adânc parfumul lor fermecător.
NARCISA: Mulţumesc iubitule pentru aceşti superbi trandafiri!
Între timp o asistentă intră în rezervă cu pruncul în braţe.
Proaspătul tătic nu ştie cum să reacţioneze. Îl prinde cu grijă între palme şi-şi lipeşte uşor buzele de fruntea bebeluşului.
PRINŢIŞOR:(extaziat de fericire) Cât este de frumos!
NARCISA: Seamănă cu tine!
PRINŢIŞOR: Seamănă cu amândoi! Va creşte un voinic seducător!
NARCISA: Toate fetele vor întoarce capul după el!
ASISTENTA ŞEFĂ:(în glumă) Nu cumva vreţi să-l şi logodiţi!?
PRINŢIŞOR: Aveţi grijă de asistentele tinere să nu rămână gravide!
Cu toţii se amuză.

INT. / DORMITOR LA VILĂ / NOAPTE
A mai trecut ceva vreme.
Narcisa şi Prinţişor se află în şezut în patul matrimonial.
PRINŢIŞOR: În Budapesta îşi ţinea balurile Contele Dracula.
NARCISA:Oare de ce tocmai acolo şi nu la Bucureşti sau la Târgovişte!?
PRINŢIŞOR: Probabil îl leagă vreo amintire din timpul vieţii… De când i-a fost ucisă Contesa n-a mai organizat nici un bal.
Narcisa pune capul pe umărul soţului.
Prinţişor o cuprinde în braţe.
NARCISA: (cu oarecare tristeţe) Dragul meu, tu vei rămâne veşnic tânăr, iar eu voi îmbătrâni...
PRINŢIŞOR:(o sărută uşor pe buze) Nu-ţi face griji! N-ai să îmbătrâneşti niciodată!
NARCISA: (tresare) Vom fim mai tineri ca proprii noştri copii?
PRINŢIŞOR: E posibil să trăiască şi ei câteva sute de ani! Vom vedea…
NARCISA:(cu amărăciune) Ce păcat că nu vor fi nemuritori ca noi!
Prinţişor o sărută uşor.
PRINŢIŞOR:(în şoaptă) Mi-aş dori câteva micuţe prinţese prin casă!
NARCISA: Mereu ţi-ai dorit o fată! Poate că vei avea parte de ea!
Soţul tresare bucuros şi-i pune mâna pe burtă.
PRINŢIŞOR:Sunt semne?
NARCISA:(zâmbeşte) Deocamdată, nu! Dar timpul este de partea noastră!
Şi cum stau ei îmbrăţişaţi în patul matrimonial, prin geam străbate o lumină ciudată iar de afară se aude zarvă.
NARCISA:(neliniştită) Ce se întâmplă la ora asta târzie?
PRINŢIŞOR:(zâmbeşte) Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi şi strigoiu-i la uşă!

EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE
Cei doi soţi ies în curte.
O caleaşcă de aur cu două perechi de cai albi pătrunde înăuntru. Din caleaşcă sare Contele Dracula. Nepotul îi iese în întâmpinare.
PRINŢIŞOR:Ce faci bunicule, ţi-ai cumpărat trăsură?
CONTELE DRACULA: Vreţi să aveţi numai voi caleaşcă de aur şi cai năzdrăvani!?
Vampirul îl îmbrăţişează apoi privirea îi cade pe Narcisa care se află pe treptele de la scara vilei într-o cămaşă de noapte, freză, din mătase uşor transparentă ca un voal.
CONTELE DRACULA: Măi, dar nevasta-ta este din ce în ce mai senzuală!
Din două salturi Contele ajunge lângă ea, o cuprinde în braţe şi o învârte ca pe un fulg.
NARCISA:(surprinsă) Uşurel bunicule că mă scapi!
CONTELE DRACULA: Din braţele mele nu scapă nimeni!
Contele o eliberează din braţele sale.
PRINŢIŞOR: Eşti bine dispus! Ţi-au retrocedat comuniştii castelul?
CONTELE DRACULA: (se amuză) Ha, ha, ha! M-au şi împroprietărit!...
NARCISA: Ţi-o fi dat regatul înapoi!?
CONTELE DRACULA: Am venit să-mi văd strănepotul... Voi de ce nu mă vizitaţi?
NARCISA: Ne-ai invitat?
CONTELE DRACULA: Sunteţi bineveniţi oricând!
NARCISA: Mulţumim de invitaţie, dar unde locuieşti?
CONTELE DRACULA: Cum unde, la castel!
PRINŢIŞOR: (tresare) Cum? Te-ai întors la castel?
CONTELE DRACULA: Am fost ândurerat de pierderea Contesei, a fiicei şi a ginerelui. De la moartea lor mi-am petrecut veacurile într-o peşteră din Munţii Apuseni.
PRINŢIŞOR : Şi ce te-a determinat să ieşi din „bârlog”?
CONTELE DRACULA: Fiindcă vă am pe voi şi strănepotul meu!
PRINŢIŞOR: (bucuros) Refă-ţi regatul din Carpaţi şi te recăsătoreşte!
Contele îi prinde pe amândoi pe după umeri.
CONTELE DRACULA:Toate la timpul lor!... Dar voi ce mai faceţi?
PRINŢIŞOR: Chiar astă seară vorbeam de tine.
CONTELE DRACULA: Lăsaţi pălăvrăgeala! Vreau să-mi văd strănepotul!
Cei trei urcă pe scări.

INT. / CAMERA COPILULUI / NOAPTE
Contele este condus în camera copilului.
Mircea, care încă nu doarme, de cum îl vede îi sare în braţe.
CONTELE DRACULA:(îl pupă pe frunte) Ce faci, Mirciulică, mă aşteptai!?
MIRCEA:(cu braţele în jurul gâtului) Îmi era dor de tine!
CONTELE DRACULA : Când vei creşte mare te voi plimba prin regatul meu!
MIRCEA: Iuhuu! E mare?
CONTELE DRACULA: Cât îi limba românească! Dar împărăţia mea se întinde peste hotarele ţării peste mări şi oceane!
MIRCEA: Ohooo! Eşti ca un împărat din poveste!
Contele îl sărută din nou pe frunte apoi îl pune în pat.
CONTELE DRACULA: Trebuie să dormi dacă vrei să creşti mare!

INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE
Ies din camera copilului şi pătrund în salonul de oaspeţi:
NARCISA:(cu un surâs pe buze) Arăţi cam palid! Eşti cumva la dietă!?
PRINŢIŞOR:(în batjocură) Sau vrei să te mântuieşti şi ţi post negru!?
CONTELE DRACULA: Mă hrănesc cu sânge de lighioane! Fetele fragede le las cavalerilor să înmulţească neamul valahilor!...
NARCISA: Să-ţi încălzim nişte friptură...
CONTELE DRACULA: Aia s-o mâncaţi voi!...
NARCISA. Am cinat deja!
CONTELE DRACULA: Daţi-mi un juncan să-l prepar la castel după reţetele mele!
PRINŢIŞOR: Bunicule, soţia mea mă întreba acele baluri celebre...
CONTELE DRACULA: Nepoate, m-am gândit şi la asta.
NARCISA:(entuziasmată) Atunci îmi voi comanda toalete la Paris!
CONTELE DRACULA: Nu-i nevoie, Narcisa!
PRINŢIŞOR : (surâde) Vampirii dansează goi!
CONTELE DRACULA: Minte!... Îţi voi face cadou o rochie vaporoasă din mătase împodobită cu pietre nestemate! (cu mândrie) E normal să străluceşti ca o stea, doar eşti soţia descendentului lui Dracula!
Narcisa sare în sus de bucurie şi bate din palme.
NARCISA: O, mulţumesc, Conte Dracula!
CONTELE DRACULA: Acum plec că s-a făcut târziu.
Cei trei ies din salon.

EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE
Contele şi tânăra familie se îndreaptă către caleaşcă.
PRINŢIŞOR: Ia tăuraşul din grajd!
CONTELE DRACULA: Prinţişor, lasă-l să mai crească!... Hrăneşte-l bine!
Contele îşi îmbrăţişează nepotul şi nepoata şi se urcă pe capra caleştii de aur.
CONTELE DRACULA: Dii căluţii mei!
Caleaşca cu cele două perechi de cai albi dispare pe poarta conacului şi se pierde ca o nălucă în noapte.

EXT. / ZI
Pe cer se perindă cu repeziciune grupuri de nori, marcând trecerea zilelor...

EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE
Poarta de la vila Narcisei şi Prinţişor se deschide şi pătrunde o caleaşcă de aur cu două perechi de cai albi iar pe capră un birjar într-o pelerină roşie.
O pereche elegantă coboară din vilă, ea în rochie albă, pălăriuţă dantelată şi voal vaporos, iar el în frac negru, joben şi o pelerină grena.
Tinerii se apropie de caleaşcă.
CONTELE DRACULA: (fără să coboare) Îmi place că sunteţi punctuali!
NARCISA: (la braţul soţului) Nu vroiam să vă necăjim!
PRINŢIŞOR:(în glumă) De azi dimineaţă mă tot întreabă:”Când vine Contele? … Să nu întârziem!”
NARCISA: Minte!
PRINŢIŞOR: E nerăbdătoare!
CONTELE DRACULA : Urcaţi, porumbeilor! Vom zbura cu Caleaşca de aur până la Budapesta!
Prinţişor şi Narcisa urcă în caleaşca de aur.
CONTELE DRACULA: Vom zbura peste Carpaţi!
NARCISA:(grijulie) Dacă ne lovim de un vârf de munte?
PRINŢIŞOR: Stai liniştită, bunicul e birjar iscusit!
CONTELE DRACULA : Unul e Dracula pe acest Pământ!... Dii căluţii mei!
Caii smucesc şi caleaşca se înalţă în văzduh. E fascinant! De sus se zăresc prin noapte dealurile împădurite, apoi crestele munţilor cu frunţile de piatră ce lucesc la lumina lunii.

EXT. / ORAŞUL DE PE DUNĂRE / NOAPTE
Cadrul reprezintă panorama unui oraş scăldat în lumină şi un fluviu care îl traversează. Caleaşca coboară lin peste zidurile înalte ale unui palat. Cei trei coboară şi se îndreaptă spre clădire.

INT. / CORIDOR PALAT / NOAPTE
Contele, Narcisa şi Prinţişor pătrund într-un coridor luminat de făclii.
NARCISA:(priveşte în jur cu admiraţie, în şoaptă către soţ) Zic că nu suportă lumina ci doar întunericul! Probabil nu le place lumina soarelui!
PRINŢIŞOR: Asta nu-i nimic! Stai să vezi!

INT. / SALA DE BAL / NOAPTE
Uşile duble de stejar masiv se deschid larg şi Contele, Narcisa şi Prinţişor intră într-o sală imensă cu multe candelabre.
Muzica amuţeşte dintr-o dată şi cei prezenţi se retrag uşor pe margine, parcă plutind.
Cavalerii sunt în costume frac negru, joben, cămăşi de un alb imaculat, papioane negre la gât şi pelerini roşii ce le cad de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnişoarele poartă rochii de culori deschise, transparente şi cu decolteuri largi, etalându-le sânii. Pe cap au pălărioare cu dantele şi volănaşe iar de pe umeri le fâlfâie, ca nişte aripioare în adierea vântului, voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înfloreşte pe chipurile gazdelor.
Narcisa este cuprinsă de emoţie şi-şi strânge soţul de braţ.
Contele Dracula păşeşte autoritar în mijlocul sălii.
CONTELE DRACULA: (cu voce puternică) Neam vampiric din toate colţurile lumii, luaţi aminte la vestea ce-o vestesc! Aveţi în faţa voastră pe Prinţişor, nepotul meu de sânge şi pe soţia sa Narcisa, Zâna Carpaţilor!
Câteva secunde tânăra pereche este privită cu curiozitate, apoi deodată perechile de vampiri aplaudă cu bucurie.
CONTELE DRACULA: Nu ne-am mai întâlnit aici de când soţia mea Contesa, fiica mea Prinţesa şi ginerele meu Paloş au fost ucişi... Dar în inima mea a reînviat fericirea! Balul este dedicat tinerei perechi, Narcisa şi Prinţişor!
Din nou frenezie de aplauze care după câteva secunde sunt întrerupte de un semn al contelui. Instantaneu sala este inundată de armoniile muzicii. Formaţia se află pe o scenă special amenajată într-un capăt al încăperii.
Elegantul şi impunătorul şef al lumii vampirice îşi alege o prinţesă tânără şi frumoasă şi deschide balul cu un vals!
Perechile de vampiri şi vampirice încep să plutească pe acordurile melodiei.
Prinţişor şi Narcisa par să se întreacă în dans cu ceilalţi.
În scurtele pauze dintre valsuri vampirii servesc din pocale de aur şi argint câte o gustărică.
După primul vals Prinţişor şi Narcisa se retrag pe margine. Vampirii şi vampiricele se dau la o parte din calea lor şi le zâmbesc binevoitori etalându-şi caninii.
NARCISA: Oare ne privesc cu admiraţie sau ne-ar devora?
PRINŢIŞOR:(degajat) Neamul vampiric nu este chiar atât de fioros. Sunt foarte ospitalieri cu musafirii. NARCISA . Atunci de ce sug sângele oamenilor?
PRINŢIŞOR: Ei cred că le fac un bine transformându-i în strigoi. Numai aşa pot transforma neamul omenesc într-un neam nemuritor!
NARCISA:(cu admiraţie) Cavalerii vampiri sunt aşa de eleganţi că la o nuntă până şi mireasa s-ar îndrăgosti de ei!
PRINŢIŞOR: Dar şi vampiricele sunt superbe şi foarte senzuale!
NARCISA: N-am crezut că poate exista aşa ceva dincolo de moarte!... Dar ce bea din acele pocale? Vin?
PRINŢIŞOR:(zâmbind) La aperitiv primesc sânge de căprioară, apoi felul următor, sânge de tăuraş de până la doi ani, iar la desert sânge de pasăre!
Contele vine cu două pocale în mână şi le întinde celor doi.
CONTELE DRACULA:(cu un surâs amabil) Serviţi, dragii mei!
NARCISA:(cu un reflex se retrage) Eu nu vreau sânge!
CONTELE DRACULA:(se amuză) Ha, ha, ha! Nu-i sânge! Pentru voi am ales un soi de vin roşu din România!
Narcisa şi Prinţişor ia pocalele şi degustă vinul.
CONTELE DRACULA: Aşa că-i bun?
PRINŢIŞOR:(bea) Foarte bun!
Narcisa gustă din pocal.
NARCISA: Parcă-i de la Târgovişte din beciurile bunicului!
PRINŢIŞOR: Bunicule, cât ţine distracţia?
CONTELE DRACULA: Balul va ţine şapte nopţi! Spre dimineaţă veţi fi conduşi în camera voastră matrimonială, iar seara ne întâlnim aici!
Întregul neam vampiric valsează alături de Conte cu vampirica sa şi de Prinţişor cu Narcisa.
Pe margine, cei care nu dansează, urmează un anume ritual în a-şi face declaraţii de dragoste, de a se alinta unul pe altul. Îşi zâmbesc cu voluptate etalându-şi caninii lungi şi albi ca strălucirea argintului, se sărută, apoi se muşcă cu gingăşie de gât şi îşi ling buzele savurând cu plăcere sângele de pe ele...

INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE
După câteva zile Contele îşi vizitează din nou nepotul.
Conversaţia este în toi…
CONTELE DRACULA : Nepoate, la conducerea ţării s-a impus un clan care taie şi spânzură?
PRINŢIŞOR: Da, bunicule! „Imperatorul” a acaparat toate instituţiile.
CONTELE DRACULA: De ce nu-l daţi jos? Doar este democraţie!
PRINŢIŞOR: Poporul te imploră zi şi noapte: „Unde eşti tu Ţepeş, Doamne!?” Deja ies la manifestaţii în stradă cu portretul tău de voievod.
CONTELE DRACULA : Ohooo!... Îşi mai aduc aminte de mine!
PRINŢIŞOR: Au fost revolte, dar au fost înăbuşite de forţele de ordine care au intervenit cu furtunurile cu apă, bastoane, lacrimogene şi chiar gloanţe de cauciuc.
CONTELE DRACULA: (face o grimasă) Aoleu! Asta nu-i bine!
PRINŢIŞOR: Confruntările s-au soldat cu răniţi, dar trupa „Imperatorului” nu cedează asaltului popular.
CONTELE DRACULA: Şi ce nemulţumiri are poporul?
PRINŢIŞOR: Au tăiat din salarii şi pensii iar preţurile au explodat, bătrânii bolnavi mor din lipsă de medicamente şi subnutriţie...
CONTELE DRACULA : Şi tineretul?
PRINŢIŞOR: Unii au părăsit ţara după o pâine amară, iar cei rămaşi îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Doar o mică parte, baronii, se lăfăiesc în plăceri.
CONTELE DRACULA:(încruntat) E grav ce-mi spui!
PRINŢIŞOR: Neamul tău e pe cale de dispariţie.
CONTELE DRACULA: Asta niciodată!
PRINŢIŞOR: Pentru mâine seară „Imperatorul” a convocat o adunare la Palatul Neamului din Bucureşti.
CONTELE DRACULA:(mânios) „Imperatorul” vrea să dea o lovitură de graţie întregii naţiuni, dar va avea o mare surpriză!...
Contele şi Prinţişor continuă să gesticuleze şi să converseze.

EXT. / BUCUREŞTI / NOAPTE
Dinspre lanţul sudic al Munţilor Carpaţi un stol de păsări răpitoare săgetează văzduhul prin noapte, ca o escadrilă de avioane, peste coline, câmpuri, râuri, apoi deasupra capitalei României…
Acele păsări negre, uriaşe, planează deasupra Bucureştiului scăldat în lumina străzilor. Undeva se vede o clădire imensă. Acvilele cu cioc coroiat şi priviri agere asaltează Palatul Neamului.

INT. / SALA DIN PALATUL NEAMULUI / NOAPTE
Geamurile de la ferestre trosnesc făcându-se ţăndări, uşile se deschid ca la comandă şi o sală imensă în care „Imperatorul” îşi ţine şedinţa este invadată de acel stol de păsări ciudate. Acestea se transformă pe rând în cavaleri cu pelerine roşii şi fecioare în voaluri roze cu părul lung, despletit. Nepoftiţii musafiri plutesc pe deasupra scaunelor. Cei prezenţi în sală ţipă alergând printre scaune din faţa straniilor năvălitori.
IMPERATORUL :(surprins de aceste apariţii) Cine sunteţi voi să-l deranjaţi pe Imperator?... Am să vă arestez!
Din rândul vampirilor unul urcă la tribună şi rosteşte cu un glas puternic de se cutremură pereţii.
CONTELE DRACULA: Eu sunt Contele Dracula!
În sală rumoare şi spaimă.
Imperatorul se ridică din fotoliu.
IMPERATORUL: Dracula este un mit!
CONTELE DRACULA: Poporul meu m-a implorat să mă întorc! Iată că am sosit! De data asta nu vă trag în ţeapă ci… vă sug sângele, aşa cum faceţi voi neamului meu!
IMPERATORUL: Palatul Neamului este al meu!
CONTELE DRACULA: (aspru) Palatul Neamului este proprietatea poporului român!
IMPERATORUL:(cu braţul îndreptat înainte) Puneţi mâna pe el!
Câţiva bodyguarzi se aruncă asupra contelui, dar acesta îşi transformă braţul într-o gheară uriaşă şi le sfârtecă pântecele. Sângele ţâşneşte împroşcându-i pe cei din jur.
CONTELE DRACULA:(cu vocea tunătoare) România este regatul meu şi după moartea mea! Veţi cunoaşte Furia lui Dracula pentru genocidul produs neamului meu!
IMPERATORUL :(poruncitor) Să vină gărzile!... Arestaţi-i!
CONTELE DRACULA:(către vampiri, cu braţul întins către dictator şi apoi către sală) Ucideţi-i!
Cavalerii vampiri îşi prind adversarii şi-i aruncă unul la altul până dau cu ei de pereţi.
În schimb vampiricele, mai romantice, îi ridică în aer de parcă valsează, apoi cu caninii le străpung vena gâtului, iar cu unghiile le spintecă abdomenul.
În sală urletele de durere şi groază ale clanului dictatorial se împletesc cu chiotele de bucurie şi victorie ale zburdalnicelor vampirice. Un măcel îngrozitor se desfăşoară în cea mai voluminoasă construcţie din lume, Casa Neamului! Braţe smulse din umeri zboară prin sală, picioare desperecheate, măruntaie, ficaţi, plămâni şi inimi pe care vampiricele le savurează cu plăcere şi-şi ling cu delicateţe sângele de pe buze. Sângele ţâşneşte din trupurile sfârtecate, iar capetele pedepsiţilor plutesc prin sală de la unul la altul ca nişte mingi. Un spectacol oribil se desfăşoară în plină noapte în impozanta clădire.
Imperatorul profită de învălmăşeală şi înconjurat de câţiva bodyguarzi se retrage către o uşă prin care dispare. Deodată Contele tresare. Îşi roteşte privirea prin sală şi nu-l vede. Înfuriat, distruge tot ce întâlneşte în cale, se transformă în vultur şi ţâşneşte afară printr-o fereastră.

EXT. / BUCUREŞTI / NOAPTE
Imperatorul urcă în grabă la volanul maşinii blindate, iese din incinta palatului şi demarează în trombă pe străzile luminate ale Bucureştiului. Loveşte mortal câţiva trecători pe trecerea de pietoni, la semaforul roşu creează ambuscadă şi câteva autoturisme se tamponează. Imperatorul face slalom printre autovehicule şi îşi continuă cursa pe o stradă ce iese din capitală.
Între timp Contele sub formă de vultur planează pe deasupra capitalei cercetând cu privirea forfota străzii.
Vulturul se opreşte pe unul din podurile ce traversează Dâmboviţa transformându-se în om.
CONTELE DRACULA: Unde a dispărut diavolul? Cred că are o ascunzătoare secretă în creierul munţilor!
Vampirul îşi desfăşoară mantia în evantai şi se transformă din nou în vultur şi porneşte ca o săgeată spre lanţul muntos.

EXT. / DRUM ÎN MUNŢI / NOAPTE
Maşina condusă de Imperator urcă în serpentine pe şoseaua de pe versantul muntelui.
Contele o vede şi se apropie de ea. După câteva secunde vulturul o prinde cu ghearele dar nu poate s-o oprească.
CONTELE DRACULA: Opreşte-te Imperatorule, n-ai nici o şansă de scăpare!
IMPERATORUL:(scoate capul pe geamul maşinii) Nimeni nu mă poate înfrânge!
CONTELE DRACULA: Ptiu! Eşti posedat de diavol!
IMPERATORUL: Am să-ţi înfig o ţeapă în inimă! Ha, ha, ha! Vei muri de propria-ţi armă!
CONTELE DRACULA: Duhul rău te va părăsi şi vei ajunge în iad!
IMPERATORUL: Asta s-o crezi tu!
Roţile scrâşnesc pe asfalt frânând brusc, dar la fel de brusc demarează şi trântesc vampirul printre ţancuri şi brazi. Ofensat, contele îşi desface mantia neagră şi urmărirea reîncepe.
Maşina parcă aleargă singură. Toate comenzile se blochează şi scapă de sub control. În acel moment o umbră se desprinde din ea şi dispare printre umbrele munţilor.
De după o curbă, autovehiculul deraiază de la traseu şi se rostogoleşte din stâncă în stâncă spre gura uriaşă a prăpastiei. Urmează o explozie puternică şi din maşinărie rămâne doar un foc ce se rostogoleşte la vale, spre hău, ca un glob cuprins de flăcări.
Imperatorul este catapultat în afara autovehiculului. Acea forţă care-l stăpânise dispăruse brusc. Cade liber şi aşteaptă din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva plescăie în jurul său şi un val de apă îl înghite. Căzuse într-un lac.

INT. / LACUL DIN MUNŢI / NOAPTE
Imperatorul continuă să se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct şi deasupra zăreşte doi ochi aprinşi ai unui peşte, de statura unui om, care-l urmăreşte gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele ţâşneşte afară din lac.
Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă şi furci înroşite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele ţâşneşte din trup.
Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului şi ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiaţi, cu furcile în mâini, împieliţaţii.
Imperatorul îşi aruncă privirile dedesubt şi vede un cazan în care clocoteşte smoală. Vârful furcilor îi părăsesc trupul şi cade în infern. Mădularele i se topesc amestecându-se cu smoala…

INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE
În salonul de oaspeţi Contele, Prinţişor şi Narcisa pe fotolii sunt în plină discuţie.
PRINŢIŞOR: Bunicule, după atâtea secole ai reuşit să stabileşti liniştea în ţară!
CONTELE DRACULA: Prinţişor, ce n-am realizat când am fost domnitor am făcut-o ca vampir.
PRINŢIŞOR: Poate că din cauza asta sufletul n-a vrut să-ţi părăsească trupul după moarte şi ai devenit strigoi.
CONTELE DRACULA: Grija de patrie m-a făcut să rămân alături de neamul meu.
NARCISA: Şi acum că ţi-ai văzut poporul fericit, ai să-ţi eliberezi sufletul?
CONTELE DRACULA: Voi continua să veghez asupra românilor!
PRINŢIŞOR: Bunicule, am să mă mut din Târgovişte în alt oraş, poate chiar peste hotare…
CONTELE DRACULA: (răstit) Asta să n-o faci niciodată! Să nu-ţi părăseşti neamul şi ţinuturile natale! Ia aminte de la mine! Eu nici după moarte nu mi-am părăsit poporul!
PRINŢIŞOR: Dar bunicule, deja cei de o seamă cu Narcisa au început să facă riduri şi să le albească părul. Colegii, prietenii, vecinii şi rudele deja se uită chiorâş la noi că nu îmbătrânim.
CONTELE DRACULA:(surâde) Şi asta nu te bucură!?
NARCISA: Asta va crea suspiciuni în rândul cetăţenilor.
CONTELE DRACULA:(zâmbind) Am în creierul munţilor un palat. Doar norii,vântul, vulturii şi piatra muntelui ştiu de existenţa lui. Acolo au trăit şi s-au iubit părinţii tăi, acolo te-ai născut, acolo vei merge cu aleasa inimii tale să-ţi petreci veacurile…
NARCISA: Ne dai un palat în vârful muntelui să stăm ca pustnicii?
CONTELE DRACULA: Nuuu, draga mea! Acolo este o adevărată împărăţie! Vampiri şi vampirice abia aşteaptă să vă luaţi tronul în primire!
PRINŢIŞOR: Eu accept cu plăcere!
CONTELE DRACULA: Şunteţi liberi să colindaţi ori unde în lumea asta, dar să nu vă părăsiţi definitiv plaiul natal!
PRINŢIŞOR: Chiar că merită să ne trăim viaţa!
NARCISA:Şi urmaşii noştri?
CONTELE DRACULA: Ei, pe fiul tău lasă-l în plata Domnului! Deja e fecior mare şi mâine poimâine se însoară şi-ţi va face nepoţi… Plămădiţi şi voi o prinţesă!

EXT. / TRECEREA VREMII…
Nori albi şi negri se perindă pe cer.

PREZENTATORUL: Anii zboară şi generaţii după generaţii se perindă pe Terra… Au trecut veacuri…

EXT. / VILA DINTRE MUNŢI / NOAPTE
…Undeva în Carpaţi trăieşte un bătrân uitat de scurgerea anilor, cu pletele şi barba albe până la piept, dar cu ochii şi mişcările agere. Acesta îşi duce viaţa ca un pustnic într-o vilişoară.
De după creasta muntelui luna inundă întinderile cu lumina sa.
Bătrânul stă pe o bancă înconjurat de arbuşti şi flori în apropierea unei alei ca o pistă de aterizare.
O caleaşcă de aur trasă de două perechi de cai albi brăzdează bolta înstelată de la orizont către creierul munţilor şi se lasă lin pe pista din faţa vilei bătrânului. Din ea coboară doi bărbaţi chipeşi şi o femeie elegantă. Bătrânul se ridică şi le iese în întâmpinare.
CONTELE DRACULA: Bine te-am regăsit strănepoate!
MIRCEA: Bine ai venit, străbunicule!
Narcisa se apropie de bătrân şi-l sărută pe frunte.
NARCISA: Ce mai face fiul meu scump şi drag?
MIRCEA:(surâde) Ce să fac mămică scumpă, îmi port anii bătrâneţii pe lângă mine!
Se apropie Prinţişor şi-i strânge mâna.
PRINŢIŞOR: Mircea, arăţi bine pentru cele cinci secole pe care le porţi în spate!
MIRCEA:Tu ai uitat şi când te-ai născut!... Ce tătic obraznic am!
CONTELE DRACULA:Te-am invitat de o mie de ori să te muţi la castelul meu!
MIRCEA: Ce să fac eu printre vampiricele tale tinerele!? Lor le trebuie cavaleri vânjoşi nu moşnegi ca mine!
CONTELE DRACULA : Nepoţii şi strănepoţii te-au mai vizitat?
MIRCEA: Dumnezeu ştie pe unde mai sunt răspândiţi în lumea asta!... În schimb surioara mea nemuritoare mă vizitează mai des ca voi.
PRINŢIŞOR: Ea va rămâne nemuritoare ca noi.
MIRCEA: E o prinţesă vampirică strălucitoare. Să nu se mărite cu vreun prinţ străin ca să ne corcim neamul. Să ia un prinţ de-al nostru de sânge!
NARCISA: În loc să te muţi la palatul nostru îţi place să stai ca un pustnic aici între Carpaţi!
MIRCEA: (dojenitor) Nici acum nu v-a venit mintea la cap! Dar vă cred! Astea-s ale tinereţii valuri! Voi aţi hoinărit pe planetă, iar eu m-am îngrijit de proliferarea neamului pe aceste meleaguri! La urma urmei eu sunt adevăratul urmaş pământean al marelui voievod Vlad Ţepeş!
Deasupra ţinutului de vis din Carpaţi se desfăşoară cerul înstelat. Deodată acesta este traversat de o caleaşcă de aur cu două perechi de cai albi…


SFÂRŞIT



 

Referinţă Bibliografică:
REGATUL LUI DRACULA (VI) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1142, Anul IV, 15 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!