Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

REGATUL LUI DRACULA (V) (Scenariu film)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

(continuare)

EXT. / TRECEREA VREMII…
Norii se perindă cu repeziciune pe cer sugerând scurgerea anilor...

PREZENTATORUL: Au trecut câteva secole de la ultimele evenimente…

EXT. / PE COLINĂ / NOAPTE
Este noaptea târziu. NARCISA la volanul maşinii sale roşii conduce pe un drum ce şerpuieşte peste coline. Femeia are părul negru, revărsat în valuri peste umeri, faţa albă cu trăsături delicate, buze senzuale şi ochii de un verde închis.
În depărtare zăreşte o luminiţă. Cu cât se apropie cu atât se desluşesc mai clar flăcările unui foc. Ceva neobişnuit străluceşte într-o lumină roşiatică la vreo cincizeci de paşi de şosea, pe un deluşor. Curioasă, opreşte autovehiculul şi înaintează încet, atentă la orice mişcare din jurul său. Deschide o portiţă şi pătrunde într-un cimitir, pe o alee înconjurată de cruci.Ceva luminos o atrage ca un magnet. Pare o capelă luminată în reflexe străvezii iar în faţa ei un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinde din flăcări şi-i întinde mâna. Narcisa i-o prinde şi fără cuvinte parcă plutesc pe aleea luminată de acel foc miraculos şi ies din cimitir. Fata încercă să desluşească chipul necunoscutului, dar umbrele continuă să i-o învăluie în mister. Fără să-şi dea seama se lăsă purtată pe o colină cu fâneţe.
Deodată făptura de alături, PRINŢIŞOR, îşi întoarse faţa către ea şi la lumina palidă a lunii zăreşte un chip alb, zâmbitor, şi doi ochi negri, pătrunzători.
NARCISA:(în şoaptă) Cine eşti tu!?
PRINŢIŞOR:(în şoaptă) Un cavaler al nopţii!
NARCISA:(zâmbeşte şăgalnic) Şi acel „cavaler al nopţii” nu are un nume?
PRINŢIŞOR: Prinţişor!
NARCISA:(chicotind) Ohooo! Ai nume frumos! Pe mine mă cheamă Narcisa.
PRINŢIŞOR: Ai numele unei flori de primăvară!
NARCISA: Şi ce vrei de la mine?
PRINŢIŞOR: Acelaşi lucru pe care-l vrei şi tu, iubirea!
NARCISA:(entuziasmată) Depinde ce voi simţi alături de tine, trubadurule, poetule, cântăreţule!
Se privesc cu admiraţie. Cavalerul îi cuprinde talia între palme. Trupul mlădios al fetei se unduieşte lângă al lui. Se lasă uşor în fânul moale cu parfum ademenitor. El, cu eleganţă, îi desface năstureii de la bluziţă, şi-i presară săruturi pe gât şi sâni. Ea se desface ca o floare şi-l cuprinde între petalele sale...

EXT. / PE O COLINĂ / ZI
Prinţişor şi Narcisa sunt îmbrăţişaţi în fâneţe. Se trezesc. Bărbatul îi zâmbeşte şi o sărută uşor. Femeia îi surâde fericită şi se ghemuieşte la pieptul său.
NARCISA: M-am aruncat în braţele unui necunoscut… M-am îndrăgostit pentru prima oară!... Vreau să-ţi cunosc viaţa, părinţii, locurile natale…
PRINŢIŞOR:(cu o undă de tristeţe) Părinţii mei nu mai sunt… Adevărul despre mine este straniu…
Fata îl mângâie pe obraz.
NARCISA: Eşti iubirea vieţii mele!
PRINŢIŞOR: Te-am plăcut … şi te urmăresc de mult timp…
NARCISA:(vioaie) Aha, erai îngerul meu păzitor!?
PRINŢIŞOR: Şi tatăl meu a fost din rândul muritorilor…
Fata sare vioaie în picioare.
NARCISA: Să nu-mi spui că mama ta a fost marţiană!?
Băiatul continuă să rămână tolănit în fân.
PRINŢIŞOR: Ea a făcut parte din altă lume.
Narcisa devine serioasă şi un fior o cutremură.
NARCISA: Nu te înţeleg! Fi mai explicit!
Cavalerulse ridică încet şi o cuprinde în braţe.
PRINŢIŞOR: Totul s-a petrecut la hotarul dintre mit şi realitate. Probabil ai auzit despre Dracula…
NARCISA: Este un mit legat de voievodul Vlad Ţepeş pe care noi românii îl stimăm.
PRINŢIŞOR: Acel mit este de fapt o realitate!
Narcisa se holbează la el şi se retrage din braţele sale.
NARCISA: Eşti un cercetător care cauţi îngemănarea dintre legendă şi realitate, dintre mit şi istorie?
PRINŢIŞOR: Eu însumi sunt rodul acelei realităţi.
NARCISA: Fi mai explicit!
PRINŢIŞOR:(o priveşte în ochi) Eşti pregătită să afli un mare adevăr?
Tânăra îi zâmbeşte, îl cuprinde în braţe şi-l sărută scurt pe buze.
NARCISA: Sunt fericită că mi-am găsit perechea, chiar dacă eşti un poet visător sau un trubadur nebun după aventuri!
PRINŢIŞOR:(serios) Şi dacă-s om doar pe jumătate?
NARCISA: (râde cu subînţeles) Stai liniştit! M-ai convins că nu eşti şi femeie!
PRINŢIŞOR: Mama mea se trage din neamul lui Dracula!
NARCISA:(amuzată) Ha, ha, ha! Probabil eşti vreun stră-strănepot de-al voievodului!?
PRINŢIŞOR: Contele Dracula s-a îndrăgostit de o contesă vampir din Europa. Din iubirea lor s-a născut mama mea…
NARCISA: Eşti nostim!
Fata îi întrerupe discursul printr-un sărut lung şi leneş.
PRINŢIŞOR: La rândul ei s-a îndrăgostit de un căpitan viteaz. Din dragostea lor m-am născut eu!
NARCISA:(distrată) Ai imaginaţie nu glumă! Te ascult cu plăcere, poetul inimii mele!
PRINŢIŞOR:Te rog, nu mai râde!... Pe jumătate sunt vampir!
Narcisa tresare şi se retrage înspăimântată din braţele cavalerului.
NARCISA: Ceee?
PRINŢIŞOR:Te-am rugat să fi pregătită pentru marele adevăr.
Fata îşi freacă obrajii cu palmele, apoi se ciupeşte de lobul urechilor ca nu cumva să viseze.
PRINŢIŞOR:Viteazul căpitan s-a făcut vampir şi alături de fiica lui Dracula trăia într-un palat Carpaţi.
NARCISA: Ce fericire!
PRINŢIŞOR: În urma unei trădări părinţii mei au fost ucişi.
NARCISA: Şi cum ai supravieţuit?
PRINŢIŞOR: Am fost lăsat la uşa unui bordei.
NARCISA: Te-au crescut nişte ţărani?
PRINŢIŞOR: M-au crescut ca pe propriul lor fiu. De atunci hoinăresc prin lumea întreagă.
NARCISA: Şi Contele, Contesa, unde sunt?
PRINŢIŞOR:Vânătorii de vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă.
NARCISA: (înspăimântată) Şi Contele?
PRINŢIŞOR: El a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit...
NARCISA: Şi te-a luat la castel!?
PRINŢIŞOR: M-a lăsat să trăiesc printre oameni. Este vorba de sute de ani de atunci…
NARCISA: Am auzit că vampirii sunt fioroşi.
PRINŢIŞOR:Te înşeli!... Evit să stau o perioadă lungă în acelaşi loc fiindcă nu îmbătrânesc!
NARCISA:(îi zâmbeşte şăgalnic.) Iată că m-am îndrăgostit de un vampir! Îmi vei suge sângele şi voi ajunge vampirică?
PRINŢIŞOR: Niciodată!
NARCISA:(debusolată ) Tu vei rămâne tânăr, iar eu voi ajunge babă!?
PRINŢIŞOR:Vei deveni nemuritoare ca mine!...
NARCISA: (cu o sclipire de speranţă în priviri) Oare!?
PRINŢIŞOR: Să mergem. Astrul zilei mă deranjează. Sunt mai mult un cavaler al nopţii.
NARCISA:(în glumă)Şi pe ţărmul mării o să fac plajă la lună?
PRINŢIŞOR:Tu vei sta la soare, iar eu mă voi bălăci în valuri.
Se ţin de mână şi coboară prin fâneţe.
Jos, în drum, se vede maşina Narcisei.
NARCISA:Povesteşti-mi cât mai multe despre tine.
PRINŢIŞOR: Bunicul îmi povestea că nici el, care este şeful vampirilor, n-a reuşit să-l salveze pe Mihai Viteazul, marele unificator a celor trei principate româneşti.
NARCISA:Când îmi vorbeşti de trecut pari cam mâhnit...
PRINŢIŞOR:N-am reuşit să împiedic decapitarea lui Constantin Brâncoveanu, a ginerelui şi a fiilor săi... NARCISA: Am învăţat la istorie.
PRINŢIŞOR:Am prins vremurile lui Alexandru Ioan Cuza cel care a înfăptuit unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească.
NARCISA:Tu chiar ai trăit istoria!
PRINŢIŞOR: Am urmat imboldul de războinic al tatălui meu! Am fost şi la Plevna, în războiul de independenţă…
NARCISA: Nu ţi-a fost teamă?
PRINŢIŞOR: Am fost martor la Primul Război Mondial, apoi la Unirea României cu Transilvania. A urmat al doilea Război Mondial…
NARCISA: Nu te-ai temut că vei fi răpus?
PRINŢIŞOR: Ai uitat că am două vieţi? Doar inima trebuie să mi-o feresc. Acesta-i marele secret!
NARCISA: Eşti un prinţ misterios sosit din adâncurile istoriei.
PRINŢIŞOR: (o priveşte cu admiraţie) Nu te-ai îngrozit o clipă că te afli în braţele unei făpturi ce trăieşte la graniţa dintre două tărâmuri, cel al vieţii şi cel al morţii!
Tinerii ajung în stradă la maşină. Urcă împreună. Narcisa porneşte motorul şi demarează.

EXT. / LA VILĂ / ZI
Este o vilă modernă, cu spaţii verzi, alei printre flori şi arbori, piscină…
Doi bărbaţi deschid porţile duble şi maşina pătrunde în curte. Din ea coboară Narcisa şi Prinţişor. Părinţii fetei îi întâmpină. Tatăl, un bărbat voinic cu părul cărunt, îşi îmbrăţişează fiica, apoi aceasta se sărută pe obraz cu mama sa, o femeie înaltă şi părul şaten făcut coc.
TATĂL:(bucuros) Bine ai venit, fiica mea!
MAMA:(emoţionată) Abia aşteptam să te întorci!
Fata arată spre cavalerul care o însoţeşte.
NARCISA: El este Prinţişor! (către tânăr) Dragul meu, îţi prezint părinţii mei!
Tânărul cavaler sărută mâna viitoarei mame soacre şi strânge călduros mâna viitorului tată socru. TATĂL:Să mergem în salonul de oaspeţi!
Pleacă împreună…

INT. / SALONUL VILEI / ZI
Cei patru pătrund în salonul de oaspeţi şi încep o conversaţie.
NARCISA:(către părinţii săi) Eu şi Prinţişor am decis să ne căsătorim!
MAMA:(bucuroasă) Draga mamei, abia aşteptam o astfel de veste!
TATA:(fericit) De mâine vom începe pregătirile de nuntă!
NARCISA: Tată, unde vrei s-o facem, la Bucureşti?
TATA: Mai bine aici la conacul de la Târgovişte
NARCISA: (zâmbeşte) Asta e vilă modernă, nu mai este conac!
MAMA: În cetatea de scaun de la Târgovişte ne-am cununat şi noi dar şi moşii şi strămoşii noştri!
NARCISA: Cum vă este voia aşa facem!
MAMA: Pe cuscrii i-aţi anunţat?
PRINŢIŞOR:(cu tristeţe) Mi-am pierdut tatăl şi mama cu mulţi ani în urmă.
NARCISA: Logodnicul meu se trage dintr-o viţă nobilă a românilor.
TATĂL: Înseamnă că are avere mare!
NARCISA: Din păcate el a împărţit-o la săraci.
TATĂL: Nu-i bai! Suntem destul de bogaţi!

EXT. / GRĂDINA VILEI / ZI
Narcisa şi Prinţişor se plimbă pe o alee din grădina din apropierea vilei.
Se ţin de mână, iar din când în când se opresc sub un pom şi se sărută.
NARCISA: Iubitule, ceva nu-i în regulă cu tine…
PRINŢIŞOR: Sunt îngrijorat cum voi face faţă obiceiurilor creştineşti la care voi fi supus.
NARCISA: Nu înţeleg la ce te referi!?
PRINŢIŞOR: Cel mai greu moment al vieţii mele va fi când voi pătrunde în biserică…
NARCISA: (nedumerită) De ce?
PRINŢIŞOR: Crucifixul mă arde la ochi. Fiind cavaler al nopţii mă tem de vreo reacţie neplăcută.
NARCISA: (cu blândeţe) Impuneţi voinţa! Va fi un moment solemn, unic în viaţa noastră, când se cunună omul din tine, pământeanul, muritorul, şi nu cel de dincolo de moarte.
PRINŢIŞOR: (cu entuziasm) De dragul tău şi al iubirii noastre, omul din mine va învinge răul de dincolo de moarte!
NARCISA: Ce părere ai despre organizarea nunţii noastre?
Cavalerul o sărută uşor pe buze, o cuprinde în braţe, o roteşte în aer, o sărută din nou şi pleacă mai departe îmbrăţişaţi..
PRINŢIŞOR: Sunt de acord cu tot ceea ce propui! Las totul în seama crăiesei mele!
NARCISA:(fericită) Oho, m-ai făcut şi crăiasă!
PRINŢIŞOR: Doar îţi doreşti o nuntă ca-n poveşti cu prinţi şi prinţese!
NARCISA: Fiindcă şi familia mea se trage din neam domnesc, principi ai neamului strămoşesc, urmaşii lui Burebista, Decebal, Mircea, Ţepeş, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare!
PRINŢIŞOR:(glumeţ) Se vede că şi prin venele tale curge sângele lui Dracula!
Narcisa se desprinde de băiat şi se roteşte fericită cu braţele desfăcute.
NARCISA: Să se ducă vestea peste mări şi ţări în cele patru zări!
Prinţişor o cuprinde din nou în braţe.
PRINŢIŞOR: Că se mărită „Zâna din Carpaţi”!
NARCISA: Ohohoo!... Dar eşti darnic cu complimentele.
Fata o ia la fugă pe alee şi Prinţişor aleargă după ea…
Zilele zboară una după alta…

INT. / SALONUL VILEI / ZI
Patru lăutari, trei instrumentişti: unul cu vioara, unul cu acordeonul şi altul cu ţambalul şi o cântăreaţă sunt prezenţi la ritualul de îmbrăcare al miresei.
Formaţia cântă cântecul miresei.
CÂNTĂREAŢA: „Ia-ţi mireasă ziua bună / De la tată de la mumă, / De la fraţi de la surori,/ De la grădina cu flori!”...

INT. / LA PRIMĂRIE / ZI
În interiorul primăriei primarul oficiază căsătoria, apoi tinerii semnează actul de căsătorie. Soţul îşi sărută lung şi leneş proaspăta soţie în uralele şi aplauzele celor prezenţi la ceremonia cununiei civile. Se cântă „La Mulţi Ani!”, şampania ţâşneşte din sticle, urmează felicitări, îmbrăţişări, sărutări şi urări de „Casă de Piatră!”.

EXT. / LA PRIMĂRIE / ZI
La ieşirea din clădirea primăriei perechea de proaspeţi căsătoriţi păşeşte pe un covor de flori pe sub un tunel de trandafiri roşii format de alaiul nuntaşilor. Din nou se cântă „La Mulţi Ani!”
Proaspeţii căsătoriţi se apropie de caleaşca mirilor şi maşinile împodobite cu flori şi baloane colorate.
NARCISA:(în şoaptă) Prinţişor, cum te simţi ca soţ?
PRINŢIŞOR: Legal mă simt ca orice muritor de rând, dar religios mă încearcă o teamă…
NARCISA: Dragule, mă mărit cu omul din tine şi nu cu năluca nopţii! Dumnezeu ocroteşte familia.
PRINŢIŞOR: (autosugestionându-se) Sunt bărbat muritor şi mă însor cu o femeie!
NARCISA: Vei urma tradiţia strămoşilor noştri!
PRINŢIŞOR: Mă voi cununa cu tine în faţa Domnului riscând să-mi pierd existenţa de dincolo de moarte!
NARCISA: (îl strânge subtil de mână) Te iubesc!
Naşa şi naşul urcă alături de mireasă şi ginere în caleaşca frumos împodobită cu flori naturale şi trasă de trei perechi de armăsari albi. În urma lor se deplasează coloana de maşini luxoase fluturând florile şi baloanele colorate.

EXT. / LA BISERICĂ / ZI
La poarta bisericii mirii şi naşii coboară din caleaşcă şi pătrund în curtea acesteia. Prinţişor simte o uşoară ameţeală şi clădirea bisericii pare că se clatină. Narcisa îl atinge uşor cu cotul.
Bărbatul tresare.
NARCISA:(în şoaptă) Prinţişor, aici este Casa Domnului!

INT. / LA BISERICĂ / ZI
Alaiul cu nuntaşii intră în biserică.
Prinţişor îşi roteşte surprins privirea de jur împrejur, uimit de acurateţea culorilor, de măiestria şi armonia cu care fuseseră realizate pe pereţii bisericii picturile cu chipul sfinţilor ortodocşi.
Priveşte curios la arcele interioare, cupolele şi bolţile care se ridică în tavanul impetuoasei şi sacrei clădiri. Sfinţii din picturi parcă au viaţă şi-l privesc sobri.
În faţa Sfântului Altar îi întâmpină, cu zâmbetul pe buze, preotul în veşmintele sale aurii şi patrafirul pe piept.
Catapeteasma ce desparte Sfântul Altar de naos este aurie şi din iconostas îl privesc cu slavă Mântuitorul şi Maica Domnului.
Îşi ridică ochii spre marea cupolă a turlei bisericii şi întâlneşte privirea Domnului Iisus Hristos din pictură. Clădirea se roteşte în jur. Prinţişor are o clipă de ezitare şi se clatină pe picioare, simţind o ameţeală. Îşi priveşte mireasa puţin speriat. Aceasta îi întâmpină privirea cu un surâs încurajator şi-l strânge subtil de un deget.
NARCISA:(în şoaptă) Eşti în casa Domnului!
De o parte şi de alta a tinerilor, cu lumânările aprinse şi împodobite cu un frumos aranjament floral, se află cei doi naşi.
Ceremonia cununiei religioase se desfăşoară după canoanele creştin ortodoxe...
Preotul le pune pe cap pirostiile cununiei.
Prinţişor priveşte crucifixul de la pieptul preotului şi o strălucire puternică îl orbeşte. Închide ochii iar când îi deschide este momentul când preotul le dă binecuvântarea.
Urmează hora de mână în biserică...

EXT. / LA VILĂ / NOAPTE
Peste vila unde are loc nunta cade amurgul.
Se aprind luminile.
În aer liber se află mesele din care se vor înfrupta nuntaşii.
O formaţie de lăutari cântă de zor. În sârbă se prind cu mic cu mare, tineri şi bătrâni.

INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE
Undeva, în vilă, într-un salon special amenajat pentru lumea din înalta societate se dansează tangou, vals şi polcă.
Dintr-o dată se produce rumoare. Partenerii se opresc din vals şi muzica încetează. Din depărtări răzbate o lumină strălucitoare. Personalul năvăleşte afară curios la ce se întâmplă.

EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE
În grădină lăutarii speriaţi întrerup sârba în mijlocul melodiei.
Deodată porţile uriaşe ale conacului se deschid brusc şi înăuntru pătrunde o caleaşcă de aur cu două perechi de cai albi. Pe capră stă un birjar într-o mantie neagră şi o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se opreşte aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, îşi desface mantia şi pălăria şi le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară, plete lungi, mustaţă răsucită şi ochi pătrunzători, păşeşte către ginere. Omul pare grav şi stăpân pe mişcările sale.
PRINŢIŞOR:(strigă entuziasmat) Bunicule!
CONTELE DRACULA: Casă de piatră, nepoate!.
Cei doi bărbaţi se îmbrăţişează, apoi Prinţişor arată către mireasă.
PRINŢIŞOR: Aceasta-i Narcisa, mireasa vieţii mele!
Contele o priveşte cu atenţie câteva clipe din cap până în picioare, ceea ce fetei i se pare o eternitate, apoi o cuprinde cu braţele-i vânjoase şi o strânge la piept.
CONTELE DRACULA:(cu voce puternică) Fiţi fericiţi pentru totdeauna!... Casă de piatră!
NARCISA: (emoţionată şi surprinsă) Bine ai sosit la nunta noastră, vestite Conte!
Contele o sărută pe frunte, apoi o eliberează din braţele sale şi se întoarce către caleaşcă.
CONTELE DRACULA: Acesta-i darul meu de nuntă!
NARCISA:(nu-şi stăpâneşte emoţiile) Vă mulţumim pentru dar şi prezenţă! Doream să vă cunosc!
CONTELE DRACULA:(zâmbind) Mă bucur că cineva din rândul vostru mă iubeşte cu adevărat! De regulă pământenii fug din calea mea!
PRINŢIŞOR: Dar pofteşte să te înfrupţi din bucatele noastre tradiţionale!
Contele zâmbeşte cu subînţeles şi-şi plimbă privirea pe chipurile curioase ale tinerilor nuntaşi.
CONTELE DRACULA: Prefer vreo două cupe cu vin roşu că are culoarea sângelui şi câteva dansuri cu frumoasa ta mireasă!

EXT / INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE
Mirii şi ciudatul musafir pătrund în salon.
La un semn muzica invadează salonul iar afară lăutarii cântă parcă mai cu foc.
În grădină este joc şi voie bună, în salon valsuri şi eleganţă.
Mireasa pluteşte în braţele Contelui căruia îi revenise culoarea în obraji. Este un bărbat puternic, prezentabil, elegant, plin de graţie şi valsează ca nimeni altul.
Narcisa este fericită! Valsează cu un vampir adevărat care nu mai are nimic comun cu fiinţa umană. Purtată cu eleganţă pe aripile sunetelor armonioase nu se mai înspăimântă de cel de dincolo de moarte mai ales că-i devenise rudă! Se simte cu adevărat prinţesă!

EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE
Timpul se scurgere încet. În curtea vilei nuntaşii simpli se ospătează şi joacă hore şi sârbe de mama focului.

INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE
În salon invitaţii dansează în timp ce alte perechi zâmbesc şi se amuză pe margine.
Tocmai ia sfârşit un vals. Contele sărută mireasa pe frunte. Mirele se apropie.
CONTELE DRACULA: Frumoasă nuntă! (priveşte către Narcisa) Îmi place cum dansează mireasa ta! Din păcate pentru mine timpul nopţii este preţios şi trebuie să plec.
PRINŢIŞOR: Oricând doriţi, vizitaţi-ne!
CONTELE DRACULA: Luna de miere unde o petreceţi?
PRINŢIŞOR: Eu aş vrea la Braşov sau undeva la o cabană în creierul munţilor în Piatra Craiului, Făgăraş, Ceahlău sau Retezat!
NARCISA: Iar eu prefer ţărmul Mării Negre în salba de staţiuni ale litoralului românesc!
CONTELE DRACULA: Atunci petreceţi o lună la munte şi alta la mare!
PRINŢIŞOR: Aşa vom face!
NARCISA: Când ne mai vizitaţi?
CONTELE DRACULA: În curând, în cinstea voastră, voi da un bal în împărăţia mea!
NARCISA:Vei ţine un bal la vestitul castel?
CONTELE DRACULA: A, nuuu!... El va avea loc într-un oraş de pe Dunăre, la Budapesta! Acolo am un palat unde se ţineau vestitele mele baluri cu vampiri din întreaga lume!
Contele îmbrăţişează tinerii căsătoriţi şi se îndreaptă spre ieşire. Mirii îl însoţesc.

EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE
Misteriosul personaj iese pe trepte de unde îşi ia pălăria şi pelerina şi se afundă pe o alee contopindu-se cu negura nopţii.
Deodată luminile conacului şi ale grădinii se sting iar nuntaşii se trezesc în beznă.
Undeva se deschide o uşă şi pe ea apar lumânări aprinse. Se porneşte un joc fascinant de artificii. Nuntaşii izbucnesc în urale şi odată cu muzica lăutărească cântă „La Mulţi Ani!” Este tortul miresei! Un tort imens, pe multe etaje, ca să ajungă câte o bucăţică la fiecare...

(va urma finalul)


 

Referinţă Bibliografică:
REGATUL LUI DRACULA (V) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!