Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

REGATUL LUI DRACULA (IV) (Scenariu film)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

EXT. / PALATUL DIN MUNŢI / NOAPTE  

Este prezentată imaginea de ansamblul a palatului cu tunete, fulgere ce luminează pentru o fracţiune de secundă crestele dantelate ale munţilor şi furtuna care tronează în noapte.  

INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE  

Vampirica Prinţesa se află în pat alături de pruncul său. Pe marginea patului stă Paloş care se joacă cu mânuţele micuţei făpturi.  

În încăpere intră Contele însoţit de Contesă. Se apropie de ei şi privesc cu curiozitate la fătul drăgălaş de la pieptul mamei. Paloş se ridică în picioare. La rândul ei, fiica lui Dracula se ridică în şezut şi zâmbeşte fericită.  

PRINŢESA: Acesta-ţi este nepoţelul!  

Tânăra mamă ridică copilul, conteleîl cuprinde cu palmele şi-l priveşte cu admiraţie.  

CONTELE DRACULA :Vino la bunicul! Vei fi un cavaler viteaz şi frumos ca un prinţ din poveste! (către contesă) Ăsta va avea parte de o zână!  

CONTESA:(cu zâmbetul pe buze) Hei, ce ai Conte!? Vrei să ne corcim neamul!?  

CONTELE DRACULA: Stai liniştită, sângele nu se face apă!... Dacă nu s-a corcit până acum, aşa va dăinui în vecii vecilor!  

Contesaia bebeluşul din palmele contelui şi-l strânge la piept înduioşată.  

CONTESA: (cu admiraţie) Dragul de el, chiar că-i frumos! Parcă nici n-ar fi din neamul nostru!  

PALOŞ: (fericit) Va fi frumos şi isteţ ca un muritor şi neînfrânt ca un vampir!  

CONTELE DRACULA: (într-o explozie de bucurie) Astă voinţă am avut ca fiica mea să aibă urmaş din neamul poporului peste care am domnit şi căruia i-am fost credincios. (deschide larg braţele) Doresc ca neam din neamul nostru să-şi aducă aminte că am fost principele acestor ţinuturi, lăsate moştenire de strămoşii noştri, dacii, pe care să le păzim şi de dincolo de moarte!  

CONTESA: (blajină) Dragul meu, să lăsăm aducerile aminte şi să sărbătorim evenimentul.  

CONTELE DRACULA: Să afle neamul vampiric din întreaga lume că în Carpaţi s-a născut urmaşul meu!  

Contele îl bate pe Paloş prieteneşte pe umăr. Contesa îşi leagănă nepoţelul în braţe.  

 

EXT. / REGATUL MUNŢILOR / ZI  

În depărtare se zăresc culmile munţilor cu frunţile abrupte scăldate-n soare.  

O ceată de călăreţi, vânătorii de vampiri, aleargă în galop pe un drum spre acele înălţimi, lăsând în urma lor un nor de praf.  

Norii se perindă pe cer iar orele se scurg una după alta.  

Călăreţii pătrund în nişte chei prăpăstioase printre care se zăreşte un petic de cer şi câţiva brazi răzleţi cocoţaţi ca nişte alpinişti.  

Peste puţin timp decorul se schimbă şi valea se deschide tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiază frunţile de piatră ale masivului.  

Odată cu căderea amurgului, vânătorii poposesc într-o poieniţă pe marginea râului.  

Este dimineaţă. Razele soarelui inundă regatul munţilor. Vânătorii de vampiri în frunte cu cei doi căpitani încalecă şi pornesc la drum.  

Se strecoară printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ies scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri grohotişul se pogoară la vale.  

Zările se deschid din nou. Ies din pădurea de răşinoase şi în faţa ochilor li se desfăşoară pieptul puternic al masivului cu culmile sale pleşuve şi prăpăstioase. Urcuşul devine din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecă pe stânca lucioasă, călăreţii se clătină în şa.  

Ajuns pe o creastă căpitanul Arnăutu cercetează împrejurimile. În depărtări vede un vârf înalt, pleşuv, a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arşiţa zilei.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul!  

CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoşi, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu entuziasm) Ăsta-i Regatul lui Dracula!  

CĂPITANUL SASU: Şi al urmaşilor săi!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Şi noi suntem din neamul său! Oare de ce ne războim cu el?  

Treptat roata de foc a astrului ceresc este gata să se ascundă după crestele munţilor. Câţiva nori care se perindă leneşi pe deasupra parcă se aprind în flăcări.  

Căpitanul Arnăutu ridică braţul drept şi struneşte calul.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: În acest loc vom înnopta!  

CĂPITANUL SASU: (se apropie) Unde o fi ascuns acel palat misterios?  

Căpitanul Arnăutu se întoarce către oşteni, ridică braţul drept şi arată spre răsărit crestele munţilor.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Voinicii mei, mâine seară înnoptăm pe culmea care se zăreşte acolo sus printre cele două stânci.  

CĂPITANUL SASU: (arătă cu braţul) Căpitane Arnăutu, te referi la muchia aia colţuroasă şi prăpăstioasă?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu satisfacţie) În dosul ei se înalţă un vârf semeţ. Acolo este palatul!  

Căpitanul Arnăutu se îndreaptă către un grup de oşteni.:  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Vânaţi în seara asta un cerb şi umpleţi-vă burdufurile cu apă de izvor că sus, în împărăţia de piatră, vom duce lipsă.  

 

EXT./REGATUL MUNŢILOR/ AMURG  

Crepusculul cuprinde regatul munţilor începând cu văile cele mai adânci şi terminând cu vârfurile cele mai înalte.  

 

EXT./ REGATUL MUNŢILOR / ÎN ZORI  

Este a doua zi. Călăreţii în şir indian urcă printre pintenii stâncoşi ai muntelui.  

 

EXT. / REGATUL MUNŢILOR / NOAPTE  

Treptat se întunecă şi pe un mic platou oştenii îşi priponesc caii de nişte pinteni stâncoşi şi apoi se tolănesc extenuaţi pe piatra dură a masivului muntos.  

Vuietul vântului se aude şuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă şi rece regatul munţilor, iar stelele licăre într-un joc fascinant.  

 

EXT. / REGATUL MUNŢILOR / ÎN ZORI  

Reapar zorii.Ceata de vânători continuă să escaladeze muntele, în timp ce nori albi se perindă pe cer.  

 

EXT. / CURTEA PALATULUI / ZI  

Oştenii pătrund în curtea palatului. Totul pare pustiu.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Să acţionăm cât este ziuă. Orice cadavru să-l străpungeţi cu ţepuşele.  

CĂPITANUL SASU: Nu vă răspândiţi decât în grupuri de doi-trei. Acţionaţi rapid că se înserează.  

Vânătorii se împrăştie în curte.  

Cei doi căpitani se îndreaptă către un ungher mai întunecat.  

CĂPITANUL SASU: (tresare) Căpitane Arnăutu, acolo lângă zid văd un corp!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Căpitan Sasu, să ne apropiem!  

Căpitanii se apropie şi se apleacă deasupra corpului.Arnăutu îi pune mâna la gât.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: N-are puls...  

CĂPITANUL SASU: E mort?  

Căpitanul Arnăutu îi desface buzele cu degetele.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Ăsta e vampir! Ziua dorm iar noaptea dănţuiesc.  

CĂPITANUL SASU: S-ar putea să nu mai aştepte miezul nopţii şi să se trezească mai devreme.  

Căpitanul Sasu îi străpunge cu ţepuşa pieptul în dreptul inimii şi sângele ţâşneşte.  

Soarele se apropie de afinţit.  

 

EXT./ CURTEA PALATULUI / NOAPTE  

Odată cu căderea umbrelor nopţii în curtea palatului se dezlănţuie un adevărat masacru.  

Imaginile care urmează se succed.  

Un oştean, din pricina întunericului, greşeşte ţinta, iar strania creatură, cu ţepuşa în pântece, ţipă înspăimântată. Zarva cuprinde întreg palatul tocmai când luna răsare de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri şi prin încăperi se aprind făclii, iar ochi aprinşi ca jăratecul se ivesc la ferestre.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu vocea puternică) Să urcăm în palat!  

CĂPITANUL SASU: Acţionaţi fără ezitare până nu se dezmeticesc din somn.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Până la miezul nopţii puterea lor este slabă.  

CĂPITANUL SASU: Să nu scape prinţul şi prinţesa!  

De pe acoperişuri şi ziduri năvălesc vampirii. Bătălia se încinge. În acea învălmăşeală, la hotarul disperării, vânătorii cu săbiile le tăie capetele şi aproape instantaneu alţii cu suliţe şi ţepuşe le străpung inimile. Din curte din arcuri se lansează săgeţi spre metereze. Acestea ţintesc pieptul oamenilor nopţii care se prăbuşesc în urlete îngrozitoare. Disperarea vampirilor loviţi prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confraţii lor ascunşi în turnurile întunecate. Aceştia se aruncă în vâltoarea bătăliei dar se trezesc săgetaţi de arcaşi.  

Pe terasa unui turn apare din flăcări Paloş.  

PALOŞ: (cu vocea care se propagă în ecouri) Cine sunteţi voi muritorilor şi ce vreţi? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsaţi în pace?  

Pentru o clipă întreaga suflare încremeneşte.  

PALOŞ: Cum de ne-aţi descoperit lăcaşul?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Dar tu cine eşti, cavaler al nopţii?  

PALOŞ: Sunt prinţul Paloş, ginerele Contelui Dracula! Duceţi-vă înapoi şi apăraţi-vă ţinuturile de vrăjmaş, aşa cum am făcut-o eu!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Deci tu eşti năluca legendară care i-a înspăimântat pe turci în bătălii!? Legenda ta va muri odată cu tine!  

PALOŞ: (ridică paloşul care străluceşte în razele lunii) Dacă nu vă întoarceţi, veţi cunoaşte urgia mea!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu mă tem de paloşul tău fermecat!  

Paloş pluteşte prin văzduh şi coboară în faţa îndrăzneţului muritor.Căpitanul pune mâna pe o suliţă.  

PALOŞ: Sunt nemuritor, căpitane!  

În acel moment suliţa străpunge pieptul lui Paloş în dreptul inimii. Strigătul său de durere cutremură stâncile. Vampirul face câţiva paşi cu suliţa în piept, apoi îşi aruncă privirea de foc către o fereastră.  

PALOŞ: (în şoaptă) Iubito, ia micuţul prinţ şi fugi la castel! Salvează-l!  

Paloş cade într-o baltă de sânge şi se stinge.  

La o fereastră a palatului, o prinţesă cu chip frumos, cu privirile ca două văpăi, asistă la scena uciderii iubitului ei soţ şi-i percepe şoaptele.  

După câteva clipe Prinţesa, cu pruncul în braţe, se căţără pe zid sub privirile uimite ale oştenilor. Mama şi fătul saltă peste metereze şi dispare dincolo de ele.  

CĂPITANUL SASU: Căpitane Arnăutu, cine-i năluca asta?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu glas tunător) Căpitane Sasu, asta-i Fiica lui Dracula! (sare în şaua de pe cal) Preia comanda şi nici un vampir să nu-ţi scape! Dimineaţă ne vom întâlni la poalele muntelui!  

Arnăutu dă pinteni calului şi dispare în noapte pe poarta palatului.  

 

EXT. / REGATUL MUNŢILOR / NOAPTE  

Prinţesa în disperarea sa, cu urmaşul lui Dracula în braţe, sare din ţanc în ţanc.  

PRINŢESA: (în timp ce aleargă cu pruncul în braţe) Cu cât orele înaintează în noapte îmi vor reveni puterile.  

Întoarce capul şi îl vede pe căpitanul Arnăutu călare năpustindu-se spre ea. Prinţesa se aruncă în hău. Dar căpitanul nu-i cade în capcană şi struneşte la timp armăsarul chiar în marginea prăpastiei. Priveşte cum năluca pluteşte pe lângă abruptul muntelui la vale.  

Arnăutu nu se lasă păgubaş şi coboară în serpentine printre stanele de piatră cu calul spume la gură.  

Prinţesa continuă să plutească cu voalu-i desfăcut ca nişte aripi şi cu părul despletit. În cele din urmă simte piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, aleargă disperată cu fătul în braţe, sare din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate ale brazilor, peste pârâiaşe şi cascade.  

În cele din urmă vampirica iese dintre versanţi şi se îndreaptă către o colină. Din spate răzbate tropotul copitelor calului care se apropie. De după o movilă zăreşte un bordei. Îşi aruncă în treacăt privirile de foc în spate şi vede că acel cavaler e pe urmele sale. Puterile nu-i revin şi este din ce în ce mai obosită. Din instinct matern pune copilul la uşa bordeiului şi dispare peste dunele de pământ în speranţa că vânătorul n-a observat manevra sa. Căpitanul o pierde din vedere, apoi o zăreşte din nou cum aleargă disperată.  

Se apropie ceasurile miezului nopţii şi urmărirea nu se termină.  

Prinţesa se opreşte într-un luminiş dintr-o pădurice de foioase.  

PRINŢESA: Simt că forţele îmi revin. Am să-l ademenesc cu farmecele trupului meu!  

La lumina lunii îşi desfăşoară voalul transparent ca un evantai.Călăreţul îşi struneşte calul.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (surprins, cugetă cu glas tare) Căpitane, după ce nălucă a nopţii alergi? Nu vezi că în faţa ochilor tăi dănţuieşte o zână din poveşti? (se freacă nedumerit la ochi) Omule, nu te lăsa vrăjit de şiretlicul vampiricei!  

PRINŢESA: (cu glas duios, în şoaptă) Vino, iubitule!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Tu eşti frumoasa prinţesă a vampirilor! Nu mă păcăleşti cu ispitele tale!  

Căpitanul fixează o săgeată în arc şi aceasta zboară spre prinţesă. Vârful ascuţit al acesteia se înfige adânc sub sânul stâng al femeii şi sângele îi năvăleşte peste voalul imaculat.  

PRINŢESA: (oftând de durere) Ah!.... Cu ce v-am greşit vouă, muritorilor de rând?  

Vampirica se prăbuşeşte pe covorul verde de iarbă.  

Bărbatul se apropie uşor de ea. Vede cum din ochi parcă i se stinge acea văpaie, iar buzele senzuale şi trandafirii îi tremură.  

PRINŢESA: (cu lacrimi în ochi îi şopteşte ) Pentru ce ai făcut asta, cavalere?... Eu nici măcar n-am ştiut vreodată ce este viaţa printre muritori şi tu m-ai ucis. De ce?  

Arnăutu o priveşte mirat. În faţa sa se află o făptură minunată.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (se întreabă cu glas scăzut) Oare cum am putut ucide o femeie dezarmată?... Cu ce mi-a greşit?... Şi cât este de frumoasă!  

O cuprinde cu milă în braţe, iar ea îşi agaţă braţul drept pe după gâtul său.  

PRINŢESA: (în şoaptă) Alină-mi durerea, scump cavaler şi o să te răsplătesc!  

Femeia îşi lipeşte buzele senzuale de cele ale bărbatului. Urmează un sărut lung, apoi dintr-o dată vampirica îşi înfige caninii în buzele căpitanului. Acesta tresare şi o îndepărtează sărind în picioare înspăimântat.  

PRINŢESA: (râde triumfătoare) Te-am păcălit, cavalere! Vei ajunge un vampir supus tatălui meu! Vei suge sângele celor care te-au trimis să mă ucizi!  

Căpitanul rămâne buimac. După câteva clipe îşi revine şi scuipă sângele din gură.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (dezamăgit) M-am lăsat păcălit de vampirică!... Ce prost am fost!... (cu amărăciune) Mi-am sacrificat viaţa ca să ajung asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de proprii mei oşteni?  

Vampirica înţepeneşte cu faţa în sus cu un surâs de satisfacţie pe chip. Bărbatul o priveşte câteva clipe debusolat, apoi se aşeză întristat pe un trunchi răsturnat.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu mă mai interesează nici domeniile, nici comorile, ci salvarea propriei mele vieţi…  

Căpitanul se ridică brusc şi se îndreaptă către armăsarul său.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Îmi voi duce misiunea la bun sfârşit şi dacă puterile mi se dublează am să tronez deasupra tuturor.(loveşte cu sabia prin aer) Îi voi ucide pe cei doi boieri şi-l voi înlătura pe vodă. Mi-am sacrificat viaţa pentru ca dânşii să se îmbogăţească, iar noi, vitejii, să trăim din mila lor!...  

Îşi prinde calul de căpăstru şi porneşte cu el agale la vale.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Şi totuşi Prinţesa m-a păcălit de două ori! Urmaşul lui Dracula s-a născut! Dar unde l-a ascuns?  

 

EXT. / LA POALELE MUNŢILOR / ZI  

Orele se scurg... Soarele este undeva sus pe cer indicând ora prânzului.O ceată de călăreţi coboară dinspre munte. Căpitanul Sasu îl găseşte pe căpitanul Arnăutu tolănit la umbra unui stejar bătrân cu coroana stufoasă. Acesta îi zâmbeşte binevoitor şi-i face semn să se aşeze pe muşchiul moale. Sasu se aşează lăsând calul liber.Călăreţii descalecă.  

CĂPITANUL SASU:(către oşteni) Lăsaţi animalele să pască în voia lor..  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (liniştit) Astăzi ne odihnim în linişte şi pace!  

CĂPITANUL SASU : Voi trimite câţiva tineri să vâneze un cerb. Avem nevoie de forţe proaspete.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Mâine dimineaţă pornim spre castel.  

CĂPITANUL SASU: Cine ştie pe ce culme sălbatică de munte se află... De data asta îl vom înfrunta pe însuşi Contele Dracula!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Contele va afla de măcelul de la palat şi ne va căuta şi-n gaură de şarpe. Nu-i cale de întoarcere. Să-l luăm prin surprindere!  

 

EXT. / UN BORDEI / ZI  

Un cadru de ansamblul cu un bordei sub un mal la marginea unei păduri.  

 

INT. / CAMERA BORDEIULUI / ZI  

În interiorul bordeiului se află un pat, o sobă şi trei trunchiuri de buştean, unul pe post de masă şi două pe post de scaune.  

Din pat se ridică anevoie un bărbat slăbănog şi o femeie cocoşată. Abia târându-şi picioarele se îndreaptă spre ieşire. Deschid uşa şi rămân nemişcaţi cu o figură înspăimântată. În afară, lângă prag, se află un copilaş în scutece de mătase cusute cu fir de aur. Fătul are o faţă albă ca varul şi nişte ochi ca doi tăciuni aprinşi. Pruncul le zâmbeşte şi îngână ceva neînţeles. Cei doi cad în genunchi şi-l privesc uimiţi.  

MOŞUL:(în şoaptă) Fă muiere, tu vezi ce văd eu?  

BABA: (înspăimântată, tot în şoaptă) Dar tu vezi ce văd eu?  

MOŞUL: Dacă amândoi avem aceeaşi vedenie, înseamnă că nu e vedenie...  

BABA: Parcă ar fi un copilaş...  

MOŞUL: Ce putere Divină ne ploconi cu aşa frumuseţe?  

BABA: De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din poveşti când a trecut pe deasupra bordeiului nostru.  

Bătrânul se ridică greoi, ţinându-se cu mâna de spate.  

MOŞUL: Lasă prostiile şi haide repejor cu el la conaşul.  

Bătrâna se ridică cu greutate din genunchi.  

BABA: S-o fi rătăcit, săracul…  

MOŞUL: Cum să se rătăcească, fă, proasto? E mic şi nu poate merge!  

BABA:(privindu-l uimită) L-o fi adus barza…  

Bărbatul uimit de prostia nevestei se loveşte cu palma peste frunte.  

MOŞUL: Tu şi la vârsta asta mai crezi în poveştile cu barza!?... Să mergem la boier.  

BABA: El e stăpân pe vieţile noastre. Va face ce doreşte cu copilul şi cu noi la fel.  

MOŞUL: Doar suntem slugile sale.  

Femeia ridică cu grijă copilul de pe pragul uşii şi se apropie cu el de pat. Acesta îi zâmbeşte.  

BABA: Uite bărbate, râde cu mine!... O fi al nostru!  

MOŞUL: Ba eu cred că-i al boierului!  

BABA: Şi n-a avut unde să-l nască decât la uşa bordeiului nostru?... Şi dacă totuşi e al nostru?  

MOŞUL:Atunci să-l mai ţinem o zi două!  

BABA: Poate începe să vorbească şi ne spune al cui este!  

MOŞUL . Până vorbeşte e bozul mare pe noi!  

 

EXT. / REGATUL MUNŢILOR / ZI  

Imaginea cade pe rând atât pe piscurile împădurite cât şi de golurile alpine, pe o prăpastie din care ies pinteni stâncoşi ce se ridică din versanţi şi coboară într-o vale cu o cascadă spectaculoasă. Prin chei aleargă în galop o ceată de călăreţi. Deodată zările se deschid şi pe un pisc îndepărtat se zăresc turnurile unui castel.Călăreţii continuă să alerge.Ultimele raze ale soarelui se împrăştie peste culmea muntelui. Călăreţii ajung la zidurile castelului şi se opresc.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (către însoţitori) Deschideţi porţile!  

Câţiva oşteni sar de pe cai şi forţează poarta care cu un scârţâit prelung se deschide.  

CĂPITANUL SASU: Se vede că n-a fost folosită de mult!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Vampirii n-au nevoie de intrare! Le este mai uşor să sară peste ziduri!  

CĂPITANUL SASU: Sau să treacă prin ele ca nălucile!  

 

EXT. / CURTEA CASTELULUI / ZI  

Vânătorii de vampiri pătrund călare în curtea castelului năpădită de ierburi şi bălării. Aceştia îşi rotesc privirile de jur împrejur apoi descalecă şi lasă caii liberi.  

CĂPITANU ARNĂUTU : O parte dintre noi să ne răspândim prin curte, iar alta să cercetăm castelul până nu se lasă noaptea.  

CĂPITANUL SASU:(impresionat) Ce castel mare!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (către oşteni) Adunaţie lemne din pădure! La noapte aprindem un foc mare care să lumineze curtea. Vom avea o confruntare dificilă cu vampirii!  

CĂPITANUL SASU:Cred că era mai bine dacă veneam aici dimineaţă...  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Şi-n afara zidurilor vampirii ne descoperă. Ei simt mirosul de sânge de la distanţă!... Treceţi la acţiune.  

Vânătorii se răspândesc în curte şi castel, iar alţii pătrund în pădure după lemne.  

Este prezentată o imagine de ansamblul cu castelul şi împrejurimile.  

 

EXT. / CURTEA CASTELULUI / NOAPTE  

Vânătorii de vampiri se află în curtea castelului. Lumina devine din ce în ce mai slabă şi se întunecă.  

În curtea castelului este aprins un foc mare. Ostaşii se mişcă dintr-o parte în alta atenţi la orice zgomot. Sunt în tensiune.  

La răsărit, de după crestele munţilor, îşi face apariţia roata roşiatică a lunii cu lumina sa albă. După câteva minute păsările nopţii ţipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat şoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca nişte umbre. Chiar şi flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinşi sar din foc. La ferestrele castelului se aprind torţe, iar pe ziduri ard focuri de jur împrejur. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, ţâşneşte un vultur cu aripile larg desfăcute. Planează de câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbaţi ai oştenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roşie. Este un bărbat vânjos între două vârste, chipeş, cu faţa sobră şi doi ochi în care pâlpâie două văpăi.  

CONTELE DRACULA: (cu vocea puternică dar oarecum prietenoasă) Nu ştiam că am musafiri în noaptea asta!... Dacă aţi sosit cu gânduri bune am să vă pregătesc un ospăţ pe cinste!  

Contele se plimbă cu paloşul la şold, mândru şi plin de demnitate. Oştenii cu feţele înspăimântate îl privesc uimiţi.  

CONTELE DRACULA: Dar se pare că altele sunt gândurile domniilor voastre!... Dacă eraţi tâlhari lăsam vampiricele să se distreze pe seama voastră. Dar sunteţi bravi oşteni de care vodă şi ţara au nevoie să biruie duşmanul ce-i calcă hotarele. Menirea voastră este acolo şi nu după comori blestemate cu care să-i îmbogăţiţi pe cei din neamul boieresc!  

Ca din senin o pală de ceaţă se apropie de ei şi se transformă într-o doamnă în straie împărăteşti.  

CONTELE DRACULA: (către noua sosită) Vezi draga mea, ei sunt urmaşii mei. Sunt solii din partea lui vodă! (către oşteni) Sau vrăjmaşul este numeros şi aţi venit să-mi cereţi ajutorul!?...  

CONTESA: Domnul meu, sunt cam speriaţi pentru aşa solie!  

CONTELE DRACULA: Ea este soţia mea, Contesa, stăpână a tuturor vampiricelor din întreaga lume… A, dar am uitat să mă prezint! Eu sunt Contele Dracula, marele stăpân al tuturor vampirilor de pe acest pământ!  

Căpitanul Arnăutu face un pas în faţă ca să iasă în evidenţă.)  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(curajos) Am auzit de tine şi de aceea am venit!  

CONTELE DRACULA: (zâmbind) Sper să fie aşa precum grăieşti!  

Contele se apropie şi-l priveşte în ochi. Căpitanul Arnăutu îi înfruntă privirea cu stoicism.  

CONTELE DRACULA:Ţi-am ghicit gândurile, căpitane! Ai venit să mă distrugi!... (către oştenii împietriţi de spaimă) Eu nu v-am făcut nici un rău! Nu sug sângele poporului meu, ci din contră îl ocrotesc de vrăjmaşi!  

Căpitanul Arnăutu îi face un semn discret lui Sasu  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(răcneşte) Tu eşti cel care pe mulţi i-ai tras în ţeapă! Ţi-a venit rândul să dai socoteală!  

Căpitanul Sasu ia încet o suliţă din mâna unui ostaş de lângă el.Contele se plimbă prin faţa lor ca un prinţ neînfricat.  

CONTELE DRACULA: Căpitane, ai înţeles greşit istoria! Eu am pedepsit aspru pe cei care au năvălit peste poporul meu dar şi pe trădători ca tine! (se opreşte în dreptul lui Arnăutu) Eşti un voinic viteaz, aşa că întoarce-te la naţia pe care o reprezinţi şi serveşte-o cu credinţă! Leapădă-te de boierimea ticăloasă şi puneţi un domnitor demn de neamul nostru.(îl ameninţă cu degetul) Este păcat să te ucid, căci ţara are nevoie de braţul tău vânjos şi de aceşti bravi oşteni care te înconjoară cu credinţă! (face un gest larg cu braţele) Nu te mai încrede în ticăloşia bogătaşilor care sug sângele poporului. În curând se vor lepăda de tine şi te vor vinde ca pe o găină la târg!  

Arnăutu face un nou semn discret colegului său. În acel moment căpitanul Sasu aruncă o suliţă spre Contesă. Aceasta îi străpunge pieptul în dreptul inimii şi iese în spate pe sub omoplatul stâng. În acelaşi moment Arnăutu se năpusteşte cu altă suliţă spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trece cu arma ca printr-o umbră.  

Contesa ţipă de durere şi întinde braţele şi cu unghiile îl prinde pe căpitanul Sasu de gât şi-l străpunge. Sângele ţâşneşte iar cu ghearele îi sfârtecară trupul în bucăţi. În cele din urmă vampirica se prăbuşeşte la pământ şi se topeşte sub ochii bulbucaţi ai oştenilor, iar în locul ei iarba rămâne pârjolită ca de jarul unui foc.  

Pe metereze reapare Contele.  

CONTELE DRACULA:(porunceşte mânios) Ucideţi-i până la ultimul!  

Vampiri şi vampirice se aruncă asupra oştenilor şi-i sfâşie fără milă. Căpitanul Arnăutu aruncă o altă suliţă în direcţia lui Dracula, dar acesta o prinde în palmă cu un zâmbet dispreţuitor. Arnăutu trage săgeată după săgeată spre pieptul contelui. Pe dată zidul se umple de conţi iar căpitanul, derutat, nu mai ştie care-i cel adevărat. Săgeţile zboară la întâmplare spre acele fantome, dar se pierd în gol dincolo de metereze în pădurea de brad.  

Contele se transformă într-un vultur uriaş, îl prinde pe Arnăutu în ghearele-i puternice şi se ridică cu el până deasupra turnului cel mai înalt al castelului de unde îl aruncă în prăpastie. La lumina lunii se vede cum un corp inert cade din stâncă în stâncă.  

 

EXT. / LA UN ALT CONAC / ZI  

O imagine de ansamblul al unui conac diferit de cel al boierului Ciocoiu.  

În curtea conacului un bătrân şi o bătrână cu un copilaş în braţe stau în faţa unui boier. Acesta îi priveşte cu asprime.  

BOIERUL: Iar aţi venit la cerşit, păcătoşilor!?  

Bătrânul cade în genunchi.  

MOŞUL:( cu jale) Boierule, mare pacoste s-a abătut asupra noastră....  

BOIERUL: (în mândria sa nu observă ce are femeia în braţe) V-am dat destul de pomană! Nici copii n-aţi fost în stare să faceţi ca să-mi lăsaţi moştenire o slugă vânjoasă, dar nici de muncă nu mai sunteţi buni!  

BABA: Boierule, n-am venit la cerşit.  

BOIERUL:(în batjocură) Aţi venit să-mi înapoiaţi datoria!? Ha, ha, ha!  

Bătrânul arată la copilaşul din braţele bătrânei.  

MOŞUL: Boierule, altu-i necazul. Ne-a pricopsit Dumnezeu cu-n plod!  

Boierul tresare şi uimit priveşte câteva clipe pruncul.  

BOIERUL: (înfuriat) Ce-i acolo?... Băi nenorociţilor, nu cumva l-aţi furat?  

Bătrâna cu pruncul în braţe cade în genunchi  

BABA: (speriată) De unde boierule?  

Boierul se freacă pe barbă încurcat. Chibzuieşte câteva secunde ca să ia o decizie.  

BOIERUL:(calm) Aşa-i! La cât sunteţi de proşti… E al vostru şi va fost ruşine să-mi spuneţi. ( priveşte bebeluşul cu admiraţie) Ptiu, cum de s-a născut un copil aşa de frumos din nişte ţărani urâţi ca voi!?... O să vă ajut să-l creşteţi!  

BABA: (cu glas slugarnic) Cu ce să vă răsplătim bunăvoinţa, boierule?  

BOIERUL: Vă păsuiesc până se face mare. Atunci îl iau argat la grajdurile mele.  

MOŞUL: Ce suflet bun ai boierule!  

BOIERUL: Haide, lăsaţi laudele… Vă trimit o căruţă cu cele necesare, mălai pentru mămăligă, nişte găini, raţe, gâşte…  

BABA: Dar n-avem curte…  

BOIERUL: (cu blândeţe) Pământul e al meu. Tăiaţi lemne din pădure şi faceţi-vă un coteţ de păsări şi un ţarc că vă dau şi o capră cu lapte pentru copilaş. Aveţi grijă să crească sănătos şi voinic, că dacă nu, dracul v-a luat!  

Bătrânul se târăşte şi-i pupă piciorul.  

MOŞUL: Boierule, prin domnia ta ne-a pus Dumnezeu mâna pe cap!  

Boierul se dă un pas înapoi.  

BOIERUL: Gata că-mi murdăreşti încălţămintea!... E normal să-i ajut pe cei cu copii. Până acum făceaţi degeaba umbră pământului! De azi intraţi în rândul sătenilor cu moştenitori!...  

Boierul se apleacă şimângâie copilul cu palma pe cap, iar acesta îi zâmbeşte.  

BABA:(uimită) Parcă v-ar cunoaşte…  

BOIERUL : (cu duioşie) Măi, dar tare arătos şi voinic mai eşti! Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credinţă şi să-mi apere hotarele proprietăţilor!...  

MOŞUL: Cum porunceşti, boierule!  

Boierul se ridică încet.  

BOIERUL: Duceţi-vă acasă! Ajutoarele vă ajung din urmă!  

Cei doi ţărani sărută poalele straielor boierului şi se ridicară retrăgându-se cu spatele.  

 

EXT. / BORDEI / NOAPTE  

De bordei se apropie o siluetă într-o mantie neagră. Se opreşte şi bate cu pumnul de câteva ori în uşă.  

 

INT. / CAMERĂ BORDEI / NOAPTE  

La razele lunii ce pătrund printr-o ferestruică în singura încăpere a bordeiului se vede o mogâldeaţă care se ridică speriată din pat.  

BABA:(în şoaptă) Aoleu, bărbate, cine o fi la miezul nopţii?  

Bătrânul sare speriat în picioare.  

MOŞUL: (în şoaptă) Dacă-s părinţii băiatului?... Ne omoară conaşul dacă rămânem fără el!  

BABA:(în şoaptă) Şi dacă-s tâlhari?  

Soţul şi soţia se opresc la uşă şi ascultă atenţi.  

CONTELE DRACULA: (cu voce răguşită) Deschide-ţi! Sunt om bun!  

MOŞUL: De unde ştim că eşti bun?  

CONTELE DRACULA: Deschideţi şi vă veţi convinge!  

 

INT-EXT / BORDEI / NOAPTE  

Bătrânul trage zăvorul de lemn şi în prag îi întâmpină un bărbat înalt învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustaţă mare, puţin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase şi încruntate, iar din ochi îi ţâşnesc două văpăi.  

CONTELE DRACULA: (cu blândeţe) Am venit cu daruri pentru creşterea băiatului.  

MOŞUL (îl priveşte uimit, cu vocea tremurând) Dar cine eşti, domnia ta?  

CONTELE DRACULA: Omul nopţii!  

BABA:(naivă)N-am auzit de el!  

CONTELE DRACULA:Vreau să văd pruncul!  

Cei doi se privesc cu neîncredere în necunoscut şi ezită.  

CONTELE DRACULA: Nu vă intru în casă. Aduceţi-l aici!  

Ţăranii nedumeriţi se privesc unul pe altul întrebători ce să facă.  

CONTELE DRACULA: (răstit) Sunteţi surzi?  

Înspăimântată, femeia merge şi aduce copilul până în prag, de unde îl preia soţul şi-l dă „omului nopţii”. Acesta îl cuprinde cu palmele-i puternice şi cu zâmbetul în colţul gurii îl priveşte cu dragoste la lumina lunii. Copilul la rândul său îi surâde de parcă îl cunoaşte de când lumea şi murmură ceva neînţeles pe limba lui.  

CONTELE DRACULA: (cu blândeţe şi admiraţie) Micuţul meu prinţ!  

MOŞUL şi BABA: (uimiţi, în cor) Prinţ?  

CONTELE DRACULA: Este nepotul meu! (poruncitor) Să aveţi grijă de el mai ceva ca de ochii voştri din cap! Să-l creşteţi pe acest pământ ca pe orice muritor de rând. La voi este mult mai în siguranţă ca în împărăţia mea.  

Ţăranii se privesc uimiţi nepricepând nici o iotă din vorbele meşteşugite ale „boierului”. Acesta înapoiază pruncul femeii, apoi ridică de jos o lădiţă.  

CONTELE DRACULA: Ţineţi! Aici aveţi suficienţi galbeni să-mi creşteţi nepoţelul aşa cum se cuvine.  

MOŞUL:(se vaicăre) Vai, dacă află conaşul că avem aur ne atârnă în ştreang!  

CONTELE DRACULA: (zâmbeşte ironic) Fiţi fără teamă! Voi discuta cu el ca-ntre prieteni!  

Bătrânul cu mâna tremurândă ia lădiţa de la conte.  

MOŞUL:(naiv) Va să zică sunteţi rude!?  

CONTELE DRACULA:(fără să-şi stăpânească râsul) Ohoo!... De sânge!  

BABA: Şi cum îl cheamă pe copilaş?  

CONTELE DRACULA: Va purta numele de „Prinţişor”!  

Necunoscutul îşi sărută pe frunte nepoţelul, apoi se pierde în umbrele întunecate ale pădurii.  

 

INT. / CORIDORUL CONACULUI / NOAPTE  

O umbră se furişează pe scările conacului, intră într-un coridor întunecos, se opreşte şi bate uşor la o uşă.  

În încăpere, un cap se ridică de sub aşternut. Ascultă. Bătăile se repetă.  

Boierul surprins de deranj la acea oră se ridică nervos din aşternut de lângă nevastă. Deschide şi în prag rămâne cu gura căscată când vede un necunoscut ciudat.  

CONTELE DRACULA:(în şoaptă) Conaşule, am lăsat o lădiţă cu galbeni ţăranilor care-mi cresc urmaşul. În schimbul lor să le oferi tot ce au nevoie. Dar dacă te îndeamnă necuratul să-i înşeli sau să-i jefuieşti, îţi sug sângele ţie şi întregului tău neam!  

BOIERUL: (dezmeticindu-se din somnolenţă) Dar cine eşti, tu, de mă înfrunţi la mine acasă?  

CONTELE DRACULA: Omul nopţii! Când băiatul va creşte mare să-l iei la conacul tău!  

În clipa următoare năluca dispare ca o umbră în lungul coridorului.  

Boierul îşi face semnul crucii şi intră, închizând uşa în urma sa.  

 

EXT. / BORDEI / ZI  

A doua zi boierul apare în faţa bordeiului călare pe un cal alb.  

Ţăranii ies afară speriaţi.  

BOIERUL : Cum îi merge copilului?  

MOŞUL: Bine, conaşule!  

BABA: Aseară ne-a vizitat dracul...  

MOŞUL: Fă proasto, ăla a fost Omul Nopţii!  

BOIERUL: Ştiu!... Jumătate din galbeni să-i ascundeţi şi să-i daţi fătului când va creşte mare. Cealaltă jumătate s-o folosiţi pentru creşterea lui. Când vă lipseşte de la conac veţi primi toate cele necesare!  

Şi boierul dă pinteni calului şi dispare în pădure.  

- va continua -  

Referinţă Bibliografică:
REGATUL LUI DRACULA (IV) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1123, Anul IV, 27 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!