Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

REGATUL LUI DRACULA (III) (Scenariu film)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

(continuare)  

 

INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE  

Cei doi boieri şi căpitanii lor stau pe scaune la masă.  

BOIER CIOCOIU: (mângâindu-şi burta) În curând ne vom întâlni cu vampirul!  

BOIER CONACU: Ce mai contează cu cine te faci frate!? Ce părere ai căpitan Arnăutu?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Sultanul vrea galbeni şi un domn supus.  

CĂPITANUL SASU: Nu-l interesează treburile interne ci doar aurul, cât mai mulţi galbeni!  

BOIER CIOCOIU:Ar fi unul din neamul lui Papură Vodă!  

BOIER CONACU: Ăştia totdeauna au mers cum a bătut vântul.  

CĂPITANUL SASU:(nedumerit) Dar eu n-am înţeles ce doreşte vampirul?  

BOIER CONACU: Să domnească noaptea, iar „Papură Vodă” să i se închine la picioare!  

BOIER CIOCOIU:(plin de sine) Tronul domnesc e la cheremul nostru!  

BOIER CONACU: Papură Vodă va juca cum îi vom cânta noi!  

BOIER CIOCOIU: Că de nu, unde-i vor sta picioarele îi va sta şi capul!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(ferm) Boieri dumneavoastră, cu vampirii nu-i de joacă.  

CĂPITANUL SASU: Ăştia apar şi dispar ca nălucile în noapte.  

Deodată peretele parcă se despică şi pătrunde Ursuz.  

URSUZ:(râde) Ha, ha, ha!... Iată-vă la datorie!  

Cei patru rămân uimiţi de apariţia surprinzătoare a vampirului.  

URSUZ:(bănuitor) Puneţi ceva la cele împotriva mea? Dacă mă trădaţi e vai de neamul vostru!...  

Ursuz îi priveşte suspicios pe rând, apoi înfuriat răcneşte către Conacu.  

URSUZ: Ridică-te boierule?  

Boierul se ridică înspăimântat, se loveşte cu burta de masă şi dând înapoi răstoarnă scaunul. Ursuz îl prinde cu vârful unghiei de la degetul arătător al mâinii drepte de cingătoare şi-l ridică ca pe un fulg până ajunge cu capul în tavan. Ceilalţi trei încremenesc cu ochii holbaţi la scenă.  

URSUZ: Haide, salvaţi-l!  

Căpitanul Arnăutu trage sabia şi se năpusteşte asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se loveşte de perete.  

URSUZ:(arătându-şi caninii) Ridică-te căpitane, ce încremenişi lângă zid!? Suntem nemuritori!...  

Vampirul îi dă drumul şi boierul cade în fund. Ruşinat se duce la locul său, ridică scaunul răsturnat şi se aşează pe el. Arnăutu se aşează pe al său. Ursuz se apropie de masă şi loveşte mânios cu pumnul în ea.  

URSUZ: În faţa mea să staţi în picioare!...  

Cei patru sar în picioare speriaţi. Ursuz se aşează calm pe scaunul din capul mesei.  

URSUZ: Îmi pierd timpul cu voi şi mor de foame.  

CĂPITANUL SASU:(slugarnic) Trimit un slujitor după nişte pâine, vin, o fripturică.. .  

URSUZ: (râde în hohot) Ha, ha, ha! Alea să le mâncaţi voi! Sângele proaspăt îmi prieşte cel mai mult! Ha, ha, ha! (către Conacu) Grăsanule, cred că mi-ai ajunge în noaptea asta! Ha, ha, ha!  

BOIER CONACU: Să lăsăm glumele... Vom merge cu daruri la Înalta Poartă să-i cerem domnia lui Papură Vodă, dar nu avem galbeni suficienţi.  

URSUZ: Am să vă dezvălui locul unde sunt ascunse nişte comori...  

CEI DOI BOIERI: (în cor cu ochii holbaţi de lăcomie) Oooo....  

URSUZ: Zornăitul miraculos al galbenilor îi va lua minţile sultanului şi se va învoi cu înscăunarea lui Stuf al vostru pe tronul ţării.  

CĂPITANUL SASU: (îl corectează) Papură Vodă!  

URSUZ : Tot un drac!... Iată misiunea voastră.  

BOIER CIOCOIU: Suntem numai ochi şi urechi!  

URSUZ: Veţi merge într-un cimitir anume...  

BOIER CONACU: (înspăimântat) Aoleu!  

URSUZ; Desfaceţi mormintele, scoateţi capacele la coşciuge şi înfigeţi câte o ţepuşe sau suliţă în inima fiecărui cadavru până ţâşneşte sângele din ea.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(aprig) Le voi tăia capetele!  

URSUZ:(îşi arată caninii într-un rânjet dispreţuitor) Am specificat, inima, nu gâtul! Acesta-i marele secret al distrugerii vampirilor!  

BOIER CIOCOIU: Dacă asta-i misiunea, o vom îndeplini!  

URSUZ: Vor urma misiuni mai dificile şi se vor termina cu Contele Dracula!  

CEI DOI BOIERI : (în cor, îngroziţi) Cineeee?...  

URSUZ: Este fostul voievod Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul şi nepotul lui Mircea!  

Uzurpatorii rămân uimiţi la această veste.  

URSUZ: Contele Dracula este stăpânul tuturor vampirilor din întreaga lume!  

CĂPITANUL SASU: (cu naivitate) Şi are de gând să se întoarcă la scaunul domnesc?  

URSUZ: A, nuuu! S-a refugiat într-un castel din Carpaţi.  

CĂPITANUL SASU: E printre noi?  

URSUZ: Contele şi-a găsit o contesă şi au dat naştere la o prinţesă foarte drăguţă.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Deci are o moştenitoare...  

URSUZ: Ea s-a îndrăgostit de un cavaler din lumea voastră. Vrea să-i lase lui Dracula un urmaş!...  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (ferm) De asta mă ocup eu!  

URSUZ: Acum vă las că-i cam târziu şi sosesc zorile nesuferite!  

Ursuz se face nevăzut.  

Boierii şi căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă.  

 

EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE  

Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prinţesa şi Paloş. Ea îl ţine cu braţele de după gât şi între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută.  

PRINŢESA: Iubitule, a sosit momentul să împărţim iubirea în trei!  

PALOŞ: Pruncul care se va naşte este rodul iubirii noastre!  

PRINŢESA: Voi vorbi cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră!  

Bărbatul o apleacă uşor pe spate şi îşi afundă faţa între sânii săi.  

PALOŞ: Un gust plăcut, ca un fagure de miere şi un parfum ameţitor degajă pielea ta catifelată!  

 

EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI  

Conacul boierului Ciocoiu reprezintă o casă mare cu curte spaţioasă. În apropiere se află hambarele pentru cereale, grajdurile pentru animale dar şi grădinile cu flori şi livezile cu pomi.  

 

INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI  

În mijlocul salonului din conacul lui Ciocoiu se află o masă dreptunghiulară la care stau cinci bărbaţi în faţă cu câte un pocal şi o ulcea cu vin. Aceştia sunt cei doi boieri uneltitori, căpitanii lor, iar ultimul este PAPURĂ VODĂ, un uscăţiv, îmbrăcat în veşminte domneşti.  

Discuţia este în toi.  

BOIER CIOCOIU: Papură, în curând vei fi şi Vodă!  

BOIER CONACU: Cu o ladă plină cu aur îţi vom cumpăra tronul!  

PAPURĂ-VODĂ:(bucuros) Oho, dar bogaţi mai sunteţi dacă oferiţi sultanului atâta bănet!  

BOIER CONACU: Când este vorba de interesele ţării...  

BOIER CIOCOIU: Domnia Ta ai datoria sacră să domneşti în linişte şi pace!  

BOIER CONACU: Să te lăfăi în ospeţe şi plăceri cu femei frumoase ca un „paşă!”  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Aşa-i, Măria Ta! De treburile ţării ne ocupăm noi, supuşii tăi!  

CĂPITANUL SASU:Vodă-i dator să domnească!  

BOIER CIOCOIU:(surâde cu bineţe) Ce să-ţi mai baţi capul cu treburile ţării!?  

BOIER CONACU: (cu subînţelesuri) Dacă tot te înscăunăm voievod, atunci este datoria noastră să conducem poporul!  

BOIER CIOCOIU: Pentru ca Măria Ta să domneşti fără griji pe scaunul ţării!  

PAPURĂ-VODĂ: (cu satisfacţie) Atunci poruncesc: Faceţi precum vă este voia!  

CEI DOI BOIERI: (în cor mai mult cu ironie) Aşa te vrem, Măria Ta!  

 

EXT. / O STÂNCĂ DIN MUNŢI / NOAPTE  

Prinţesa şi Paloş privesc de pe o stâncă peste întinderile muntoase. Vampirica tresare şi-l cuprinde în braţe.  

PRINŢESA:(cu îngrijorare) Iubitule, am o presimţire rea...  

PALOŞ: De ce iubita mea?  

PRINŢESA: Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi.  

PALOŞ: (nedumerit) Duşmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre?  

PRINŢESA: (cu tristeţe) O senzaţie stranie îmi prevesteşte că Împărăţia Contelui este ameninţată.  

Din nou este prezentată o imagine de ansamblu a munţilor în noapte.  

 

INT. / CAMEARA DE COMPLOT / NOAPTE  

La masă sunt de o parte cei doi boieri iar de cealaltă căpitanii. În capătul mesei este un jilţ liber.Deodată în încăpere apare vampirul. Cei patru se ridică în picioare.  

URSUZ: (de parcă este grăbit) Staţi jos!... Cum stau lucrurile la voi? L-aţi înscăunat?  

BOIER CIOCOIU: Nu avem aurul necesar cumpărării tronului de la Înaltul Sultan.  

Vampirul se apropie de masă, desfăşoară o hartă şi pune unghia pe un punct.  

URSUZ: Să nu mai pierdem timpul. În această zonă se află o comoară.  

Cei patru se ridică lacomi să vadă cât mai bine locul indicat.  

BOIER CONACU: (se reaşează pe jilţul său, cu viclenie) Şi dacă sultanul doreşte mai mult aur?  

BOIER CIOCOIU: Sultanu-i avar.  

BOIER CONACU: Cu cât îi dai mai mult cu atât îţi lungeşte termenul de pace.  

BOIER CIOCOIU: La înscăunarea noului domnitor vrea tributul pe trei ani.  

URSUZ:(grav) Şi cam cât înseamnă asta?  

BOIER CIOCOIU: (priveşte cu subînţeles către ceilalţi trei) Cam... vreo trei cufere cu galbeni.  

URSUZ: (se amuză) Ohooo! Dar avar mai e!  

CĂPITANUL SASU: Aşa a fost mereu!  

URSUZ: Mai bine îi sug sângele şi se transformă în vampir! Ha, ha, ha!  

BOIER CONACU : Aoleu!... Asta ne mai lipseşte!  

URSUZ: Dracula şi Sultanul faţă în faţă! Ha, ha, ha! Să-l văd pe sultan târându-se la picioarele valahului! Ha, ha, ha!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Nici voi nu-i agreaţi pe turci?  

URSUZ: Ha, ha, ha! De ce crezi că suntem rumeni şi frumoşi?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Din sânge!  

URSUZ: Când năvăleau turcii în ţară era sărbătoare!  

CĂPITANUL SASU: Iar la noi jale...  

URSUZ: Ce ospeţe mai făceam noaptea prin tabăra lor!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Şi poporul era muritor de foame!  

URSUZ: Curgea sângele în pocale ca vinul în ulcele, roşu şi gustos!  

Cei patru îl privesc uimiţi cu câtă satisfacţie povesteşte isprăvile lor nocturne.  

URSUZ: Vă ajutam în luptă subţiindu-le numărul!  

BOIER CONACU: Serios?  

URSUZ: Otomanii transformaţi în vampiri deveneau supuşii valahului!  

BOIER CIOCOIU: (amuzat) Ohohooo!...  

URSUZ: Ce ravagii făceau în rândul ienicerilor şi spahiilor şi îl căutau pe paşă să-l savureze!  

CĂPITANUL SASU: E mare neamul vampirilor?  

URSUZ: Oho! Câtă frunză şi câtă iarbă! Dacă am reînvia am deveni Imperiul de temut al lui Dracula Voievod!  

CĂPITANUL SASU: Voi chiar sunteţi un imperiu!?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (destins cu un zâmbet în colţul gurii) Dacă vrăjmaşii noştri sunt gustoşi, serviţi-i cu plăcere în fiecare noapte!  

URSUZ: (binedispus) M-aţi convins! Sunteţi de încredere!...  

Vampirul arată cu unghia două locuri pe hartă.  

URSUZ: Aici şi aici se află ascunzătoarea altor două comori!  

Cei patru îşi aţintesc privirile pe hartă.  

Între timp vampirul le indică alt loc pe hartă.  

URSUZ: Iar aici se află un cimitir al vampirilor.  

BOIER CONACU: (înspăimântat) Văleu!  

URSUZ: Locul este straniu.  

BOIER CIOCOIU: Eu unul am teamă de umbrele nopţii...  

URSUZ: Să ajungeţi înainte de miezul nopţii, altfel riscaţi să vă pierdeţi sufletele.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: O ceată de vânători bine instruiţi aşteaptă porunca.  

URSUZ: Eu nu am ce face cu aurul. Mie îmi trebuie mărire şi sânge!  

BOIER CIOCOIU: La noi este invers! N-avem nevoie de vărsare de sânge ci de aur!  

URSUZ: Din acest moment să-mi ziceţi: „Majestate!”  

CEI PATRU: (făcând pe slugarnicii) Majestate!  

URSUZ: Treaba voastră nu se termină aici.  

BOIER CONACU: Mai aveţi vreo doleanţă?  

URSUZ: După înscăunarea principelui veţi distruge palatul prinţilor vampiri şi castelul Contelui Dracula.  

BOIER CONACU: (cu viclenie) Şi înscăunarea ta ca rege al nopţii peste ţinuturile lui vodă!  

URSUZ: Ne vedem după măcel! Spor la treabă!  

Vampirul nu mai aşteaptă răspuns, se ridică brusc, face un evantai cu pelerina şi dispare.  

 

EXT. / PALATUL DIN MUNŢI / NOAPTE  

Esteoimagine generală, sub cerul înstelat, cu palatul cocoţat pe stânca muntelui.  

 

INT. / SALONUL DIN PALAT / NOAPTE  

În palat este un salon special pentru dans cu făclii care ard pe margine şi luminează încăperea.În centru sunt două perechi de valsatori Contele cu Contesa şi Prinţesa cu Paloş.  

Se aude o muzică plină de armonii ca un vals celebru. Vampiricele plutesc pe acordurile armonioase ale muzicii în voaluri de mătase în culori transparente de frez, violet, galben sau roşu. Vampirii sunt îmbrăcaţi în fracuri negre, peste care cad pelerine roşii care în timpul valsului se desfăşoară ca nişte evantaie.  

În timp ce perechi de vampiri valsează, altele pe marginea ringului de dans golesc pocale cu sânge proaspăt ce le curge din gură pe buze, apoi se sărută.  

Contele şi Contesa plutesc ca nimeni alţii de parcă n-ar atinge podeaua. Prinţesa şi Paloş valsează alături luându-se la întrecere cu perechea stăpânilor.  

Într-un colţ al încăperii Ursuz priveşte spectacolul cu un pocal în mână. Bea din pocal.  

URSUZ: (cu răutate ca pentru sine) Conte, ce surpriză ţi-am pregătit! În curând fiica ta îmi va fi mireasă! Mitul tău va muri şi se va naşte Imperiul lui Ursuz!  

Din nou este prezentată pentru câteva secunde o imagine generală a balului.  

 

INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI  

În salon cei patru uneltitori sunt la masă în faţă cu câte un pocal cu vin. Discuţia este în toi.  

BOIER CONACU:Pe mine, sincer, mă cam îngrozeşte întunericul.  

CĂPITANUL SASU: Boierule, la noapte va fi senin!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(ironic) Boieri dumneavoastră, dacă vă temeţi, rămâneţi la conac că ne descurcăm noi cu comoara!  

BOIER CIOCOIU:(revoltat) În nici un caz, căpitane!  

CĂPITANUL SASU: (zâmbind ironic) Ce boierule, te temi că fugim cu comoara?  

BOIER CONACU: (cu îndoială) Nu nu se cuvine să vă lăsăm singuri în astfel de misiune...  

BOIER CIOCOIU:(cu sinceritate) Căpitane, ţi-o spun din proprie experienţă că aurul are tentaţii mari!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul) Atunci să bem şi să pornim la drum!  

Fiecare îşi ridică pocalul şi-l goleşte până la fund.  

 

EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE  

Cadrul reprezintă pe cei patru călăreţi galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude ţipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniţă îi priveşte curioasă din tufişuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez îşi începe concertul nocturn.  

După câteva momente, căpitanul Arnăutu, aflat în fruntea călăreţilor, ridică braţul drept şi ceata înaintează la pasul cailor. Cei doi boieri sunt la mijloc, iar şirul este încheiat de căpitanul Sasu care le apără spatele în caz de vreun atac.  

BOIER CIOCOIU: (se află imediat după Arnăutu, grijuliu) Ce s-a întâmplat căpitane?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Boier Ciocoiu, împrejur e ceva suspect...  

BOIER CIOCOIU: (înspăimântat) Sunt tâlharii pădurilor?  

BOIER CONACU: (se apropie speriat) Ne urmăresc haiducii?  

Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă şi se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreţii îşi strunesc caii înspăimântaţi. Şoapte dulci îi îndeamnă să se apropie.  

BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în şoaptă) Astea-s vampirice?  

BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavoliţe?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopţii.  

BOIER CONACU: Aoleu!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu le băgaţi în seamă că vă pocesc: vă strâmbă gura, rămâneţi muţi, surzi, orbi…  

CĂPITANUL SASU: (îngrijorat) Ce-i de făcut căpitane Arnăutu?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu calm) Nu vă lăsaţi ispitiţi de ele. Vă vor ademeni să le îmbrăţişaţi.  

BOIER CIOCOIU: Ce trebuie să facem?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu cedaţi tentaţiei că sunteţi pierduţi!  

Cei patru călăreţi se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor şi care le şoptesc:  

FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!...  

Drumeagul pătrunde într-o poieniţă. Călăreţii, continuă să înainteze.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:După indicaţiile din hartă cam pe aici trebuie să fie comoara.  

În mijlocul poieniţei se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată o flacără galben-roşiatică se ridică de la rădăcinile sale.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(într-o explozie de bucurie) Iată comoara!  

Călăreţii se apropie, descalecă şi lasă caii în grija boierilor care îi ţin de frâie. Sasu scoate de la şa două unelte de săpat, un fel de hârleţe. Căpitanii încep să sape în jurul acelei flăcări.  

De la marginea poieniţei se apropie aceleaşi fantasme îmbietoare care dansează în jurul lor ademenitor. Caii se sperie şi nechează ridicându-se în două picioare. Cei doi boieri abia reuşesc să-i strunească.  

Căpitanii continuă să sape, în timp ce boierii privesc cu ochii holbaţi, dornici de desfătări la fecioarele ispititoare ce dansează cu sânii şi coapsele dezvelite.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (ironic) Boieri dumneavoastră, lăsaţi comoara şi îmbrăţişaţi fecioarele!  

Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate şi în cele din urmă se stinge în pâlpâiri uşoare. În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Se aude un sunet de metal.  

CĂPITANUL SASU: (loveşte încă o dată cu unealta) Am dat de ladă!  

Arnăutu se apleacă la un capăt al gropii şi Sasu la celălalt şi după câteva smucituri scot o ladă de metal pe care o pun pe iarbă.  

Cei doi boieri uită de cai, dau drumul la frâie şi se reped lacomi s-o atingă.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (râde batjocoritor) Staţi liniştiţi boierilor, lada nu zboară!  

BOIER CONACU: Să sperăm că nu-i goală!?  

CĂPITANUL SASU:(ironic) Pare cam uşoară…  

BOIER CIOCOIU: Fără glume proaste că-mi stă inima în loc!  

Sasu merge la calul său şi dezleagă de la şa patru desagi.  

Arnăutu forţează cu unealta de săpat capacul şi lada este deschisă.  

La vederea galbenilor strălucitori ochii lacomi ai boierilor sunt gata să iasă din orbite.  

BOIER CONACU: Ce de aur!  

BOIER CIOCOIU: (cu regret) Nu-i păcat să-l înstrăinăm sultanului?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Boierule, ce vrei să păstrezi: capul pe umeri sau comoara?  

CĂPITANUL SASU: Ea este darul vampirului!  

Căpitanii Arnăutu şi Sasu încep să împartă banii în cei patru desagi.  

BOIER CONACU:Şi cine poartă desagii?  

BOIER CIOCOIU: Eu doi şi tu doi!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (aspru) Ba eu doi şi Sasu doi!  

CĂPITAMNUL SASU:Le este teamă că fugim cu aurul!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Coane Ciocoiu şi Coane Conacu, dacă vroiam comoara, vă dădeam plocon ielelor!  

BOIER CONACU:Şi asta e adevărat...  

BOIER CIOCOIU: Faceţi cum vreţi!  

Câteva momente imaginea îi prezintă pe cei patru în jurul comorii împărţind galbenii în desagi.  

 

EXT. / SCURGEREA VREMII…  

Pe cer se perindă nori, treptat orizontul se întunecă, apoi se înroşeşte vestind o nouă zi, se luminează şi iar se întunecă, semnificând scurgerea timpului...  

 

INT. / ÎN SALONUL DIN CONAC / ZI  

Protagoniştii sunt în picioare. Pe masă se află o ulcea cu vin şi două pocale.  

BOIER CIOCOIU: (zâmbeşte binevoitor către cei doi căpitani) Noi suntem mulţumiţi de devotamentul vostru şi ca răsplată am solicitat lui Vodă noi domenii pentru voi.  

CĂPITANUL SASU: Permanent suntem la porunca domniilor voastre…  

BOIER CIOCOIU: Căpitan Arnăutu şi căpitan Sasu, ca să aflăm secretele vampirului...  

BOIER CONACU: Şi bogăţiile!  

BOIER CIOCOIU: Îi vom îndeplini doleanţele!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Suntem pregătiţi de atac!  

BOIER CONACU: (cu viclenie) Avem încredere în voi, aşa că nu vă însoţim la cimitirul lor.  

BOIER CIOCOIU: Dacă din întâmplare daţi de vreo comoară s-o aduceţi la conac.  

BOIER CONACU: Veţi avea şi voi partea vostră!  

BOIER CIOCOIU: Jumătate din galbeni voi lua eu şi conul Conacu, un sfert voi doi, iar celălalt sfert îl împărţiţi la „vânătorii de vampiri”!  

CĂPITANUL SASU:(ironic) Boierilor, tot la aur vă e gândul!  

BOIER CONACU: Recunoaştem că prin venele noastre curge sângele bogăţiei!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Noi ne retragem. Mâine pornim în căutarea cimitirului vampirilor.  

Cei doi căpitani ies pe uşă.  

Boier Ciocoiu se apropie de masă şi toarnă vin în pocale.  

BOIER CIOCOIU: Să bem un vin de-al nostru românesc vechi de trei ani! (ridică pocalul) Noroc!  

BOIER CONACU: (ridică pocalul) Noroc!  

Boierii golesc pocalele, vinul curgându-le pe lângă gură.  

BOIER CIOCOIU: (se şterge la gură cu mâna) Aha! Bun vin!  

BOIER CONACU: (se şterge şi el cu mâneca la buze) Boier Ciocoiu, acorzi prea multe favoruri căpitanilor!  

BOIER CIOCOIU:(râde în hohot) Ha, ha, ha, boier Conacu!... Ce-i în sufletul omului nici dracul nu bănuieşte!  

BOIER CONACU : O să li se urce la cap!  

BOIER CIOCOIU: Din interes azi poţi fi frate de sânge, iar mâine duşman de moarte!  

BOIER CONACU:Au câştigat simpatia lui Papură-Vodă.  

BOIER CIOCOIU: N-are vodă în vistieria ţării câţi galbeni îi oferim noi sultanului!  

BOIER CONACU: Sultanul este aliatul nostru!  

BOIER CIOCOIU: Doar cât îi oferim aur!... Când strălucirea metalului păleşte, capul cade sub securea călăului!  

Boier Ciocoiu ia ulcica cu vin şi toarnă din nou în pocale...  

 

EXT. / ZI  

O ceată de călăreţi ţâşnesc pe poarta larg deschisă a conacului şi se pierd pe drumul ce duce spre pădurea din apropiere.  

Pe cer se perindă în fugă nori albi.Călăreţii pătrund în pădure.  

Prin frunzişul arborilor străbat ultimele raze ale soarelui într-un asfinţit în care orizontul a luat foc.  

 

EXT. / POIANĂ / NOAPTE  

Peste muchia dealului îşi face apariţia luna. „Vânătorii de vampiri” înaintează la pasul cailor pe o potecă, printr-o vale cu un torent străjuit de arbori.  

În scurt timp valea se deschide şi călăreţii se opresc într-o poieniţă. La lumina rece a astrului nopţii se observă că pajiştea este presărată cu moviliţe de pământ.  

CĂPITANUL SASU: Căpitane Arnăutu, moviliţele astea sunt mormintele vampirilor?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Aşa-i căpitane Sasu.  

CĂPITANUL SASU: Cu jumătate dintre oşteni încep scormonirea mormintelor de aici.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Eu merg cu ceilalţi în capătul opus al cimitirului.  

CĂPITANUL SASU:(către oşteni) Treceţi la acţiune!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Să nu scape nici un vampir!  

La un semn oştenii se împart în două grupuri şi o parte îl însoţesc pe Arnăutu în partea cealaltă a poieniţei.  

Oştenii încep să sape pământul. Cam la o palmă dau de coşciuge, cărora le forţează capacele. În coşciuge găsesc făpturi umane care par că dorm cu faţa în sus. Cu sânge rece vânătorii înfig în cadavre câte o ţepuşe în locul unde se află inima şi de acolo ţâşneşte sânge. Apoi pun capacul la loc şi-l acoperă cu pământ şi brazde de iarbă ca şi când acolo n-a umblat nimeni.  

Deodată când Arnăuta înfige ţepuşa într-un cadavru, acesta scoate un horcăit, deschide ochii şi întinde braţele să-l prindă, dar cade răpus.  

Câţiva oşteni se sperie şi se opresc din activitate.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(strigă) Mai repede că se trezesc vampirii!  

Peste câteva momente în coşciuge cadavrele încep să se ridice în şezut scoţând sunete înfiorătoare şi arătându-şi ghearele şi caninii. Cuprinşi de panică vânătorii scot săbiile şi le retează capetele.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu voce forte) Străpungeţi-le inimile! Nu-i decapitaţi că reînvie!  

CĂPITANUL SASU: Mai repede! La miezul nopţii vampirii se trezesc din somn şi-şi recapătă puterile! Vreo patru-cinci vampiri ţâşnesc din morminte şi se ia la bătaie cu oştenii.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu-s fiinţe umane! Inima! Loviţi-i în inimă!  

Unii cu săbiile le taie capetele, iar alţii în urma lor le străpung inimile cu ţepuşele.  

În cele din urmă vampirii sunt răpuşi. Oştenii îi aruncă în coşciuge şi îi acoperă cu pământ.  

Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alţii cum sunt mânjiţi de sângele împroşcat de la vampiri.  

CĂPITANUL SASU: Să căutăm un izvor să ne spălăm.  

Oştenii încalecă şi se pierd în pădure.  

 

INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI  

În interior, în salonul de oaspeţi, pătrunde căpitanul Arnăutu. Boier Ciocoiu îl întâmpină cu braţele deschise.  

BOIER CIOCOIU: Ei căpitane, cum a fost?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(morocănos) Un adevărat măcel.  

BOIER CIOCOIU: (iscoditor) Dar… vreo comoară în loc de coşciug n-aţi găsit?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu ironie) Galbenii i-am îngropat lângă cadavre... să aibă de pomană!  

BOIER CIOCOIU: Căpitane, îţi baţi joc de mine!?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Vampirilor nu le pasă de aur. Ei îşi apără viaţa şi nu aurul.  

BOIER CIOCOIU: (îl ia prieteneşte de după umeri) Haide în beci să te cinstesc!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Prefer să mă odihnesc.  

BOIER CIOCOIU:Atunci ne întâlnim pe la amiază...  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Deseară avem întâlnire cu „Majestatea sa Ursuz”!  

Căpitanul iese.  

 

INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE  

În camera de complot boierii şi căpitanii stau pe scaune în jurul mesei şi discută aprins. Un capăt al mesei este liber şi acolo se află un jilţ ca un tron regesc, iar pe masă o coroană de aur.  

Deodată în cameră apare prin perete o pâclă ca un nor care se transformă treptat într-un bărbat într-o mantie aurie.  

URSUZ: (desfăşurându-şi mantia cu satisfacţie) Iată regele nopţii în splendoarea sa, stăpân peste voi şi ţinuturile voastre!  

CEI PATRU: (se ridică supuşi; în cor) Bine ai venit, domnia ta, viitor Conte!  

URSUZ: Avem deja un Conte, Contele Dracula, pe care trebuie să mi-l distrugeţi!  

BOIER CONACU: Pentru noi eşti „Majestate”!  

URSUZ: Mă încoronez Rege al Nopţii, al vostru şi al întregului neam al vampirilor!  

BOIER CIOCOIU:(linguşitor) Cuvântul tău este poruncă pentru noi!  

BOIER CONACU: (la fel de fals) Puterea ta este nemăsurată Majestate, Stăpânul nostru!  

Cei doi căpitani se retrag cu plecăciune într-un colţ.  

URSUZ:Voi unde plecaţi?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(se înclină uşor) Nu se cade să stăm în faţa domniei tale!  

CĂPITANUL SASU:(face o plecăciune) Noi vom fi în permanenţă în spatele Stăpânului.  

BOIER CIOCOIU:(cu viclenie) Majestate, cu plecăciune aşteptăm porunca ta!  

URSUZ: Vreau înscăunarea mea pe tronul ţării!  

BOIER CONACU: Fără îndoială, Preamărite Stăpân, deja v-am pregătit o coroană!...  

BOIER CIOCOIU: Strălucirea aurului este nimic în comparaţie cu văpaia împărătească ce arde în ochii-ţi de stăpân!  

Vampirul îşi pune cu mândrie coroana pe cap.  

URSUZ: Ei, cum îmi stă?  

BOIER CIOCOIU: Minunat, stăpâne!  

URSUZ: Îmi doresc o încoronare cu alai, iar Vodă să cadă la picioarele mele!  

BOIER CONACU:Precum porunceşti, Majestate!  

BOIER CIOCOIU: Nu dorim ca procesiunea de încoronare să fie deranjată de Contele Dracula.  

URSUZ: Vă dezvălui locul unde se află palatul în care locuieşte Fiica lui Dracula şi prinţul ei Paloş, precum şi castelul Contelui.  

BOIER CONACU: Porunca ta este lege pentru noi!  

Vampirul se aşează în jilţ, desfăşoară pe masă o hartă şi indică cu unghia două puncte.  

URSUZ: Aici se află palatul. Să acţionaţi cu grijă să nu scape nimeni. Vreau măcel!  

BOIER CIOCOIU: (iscoditor) Şi Castelul?  

URSUZ:(indică pe hartă în direcţia opusă) Aici este castelul lui Dracula!  

Boierul Ciocoiu se apropie slugarnic şi îi mângâie veşmintele.  

BOIER CIOCOIU: Majestate, sunteţi frumos şi isteţ!  

URSUZ:(cu fală) Mulţumesc pentru compliment, boier Ciocoiu!  

BOIER CIOCOIU:Ca recompensă, v-am pregătit cea mai fragedă fecioară de pe meleagurile noastre!  

URSUZ:(foarte mulţumit) Ei, aşa mai merge!...  

BOIER CONACU:(se apropie) În această noapte o luaţi şi vă desfătaţi în braţele sale gingaşe!  

URSUZ:(nerăbdător) Dar unde-i fecioara?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu glas puternic de răsună încăperea) Aici, Majestate!  

Vampirul tresare şi se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa îi zăreşte pe cei doi căpitani. Arnăutu îl izbeşte puternic cu o ţepuşe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit şi sângele ţâşneşte împroşcându-i din cap până-n picioare.  

În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torţă aprinsă înăbuşindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate şi încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige şi mai mult ţepuşa în pieptul său. În cele din urmă Ursuz se prăbuşeşte pe podea iar coroana îi sare alături.  

BOIER CIOCOIU: (în batjocoră) Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos?  

BOIER CONACU:(ironic) Cred că i-a scăpat coroana!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Încoronare a vrut, încoronare i-am făcut!  

CĂPITANUL SASU:(râde) Majestate, îţi place fecioara!? Ha, ha, ha!...  

BOIER CIOCOIU: (râde în hohot) Ho, ho, ho! Ce fragedă e!... Şi mai este şi fată mare!  

BOIER CONACU:(continuă să se amuze) Este că are vreo treizeci de ani! Ha, ha, ha!  

BOIER CIOCOIU: Acum putem dormi liniştiţi!  

CĂPITANUL SASU: Am scăpat de stăpânul nopţii!  

BOIER CIOCOIU: Puterea ne aparţine în întregime!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Treaba nu-i terminată. Trebuie să le distrugem neamul!  

BOIER CONACU: Cu siguranţă că palatul şi castelul ascund multe comori!  

Boierul Ciocoiu intră între căpitani şi-i prinde prietenos de după umeri.  

BOIER CIOCOIU: Să mergem la conacul meu. Voi porunci să fie aprinse focurile, să pună berbecuţii în proţap şi să desfacă cepurile la butoaiele de tămâioasă românească!  

BOIER CONACU: De acum pe umerii voştri apasă o altă răspundere, Prinţesa şi Contele Dracula!  

 

 

(va continua)  

Referinţă Bibliografică:
REGATUL LUI DRACULA (III) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!