Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Regatul lui Dracula (II)- scenariu film
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

- continuare-  

 

 

INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE  

Cei doi boieri şi căpitanii lor stau pe scaune la masă.  

 

BOIER CIOCOIU: (mângâindu-şi burta) În curând ne vom întâlni cu vampirul!  

BOIER CONACU: Ce mai contează cu cine te faci frate!? Ce părere ai căpitan Arnăutu?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Demersurile la sultan trebuie urgentate. El vrea galbeni şi un domn supus. Nu-l interesează treburile interne ci doar aurul, galbenii!  

BOIER CIOCOIU: Ar fi unul din neamul lui Papură Vodă! Ăştia totdeauna au mers după cum a bătut vântul.  

CĂPITANUL SASU:(nedumerit) Eu n-am înţeles ce doreşte vampirul?  

BOIER CONACU: Simplu! Să domnească noaptea! Să se simtă stăpân, iar „Papură Vodă” să i se închine la picioare!  

BOIER CIOCOIU: (plin de sine)Tronul domnesc e la cheremul nostru! Papură Vodă va juca cum îi vom cânta că de nu, unde-i vor sta picioarele îi va sta şi capul!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (ferm) Cu vampirii nu-i de joacă. Ăştia apar şi dispar ca nălucile în noapte.  

Deodată peretele parcă se despică şi pătrunde vampirul.  

URSUZ:(râde) Ha, ha, ha!... Iată-vă la datorie!  

Cei patru rămân uimiţi de apariţia surprinzătoare a vampirului.  

URSUZ:(bănuitor) Puneţi ceva la cele împotriva mea? Dacă mă trădaţi e vai de neamul vostru!...  

Ursuz îi priveşte suspicios pe rând, apoi înfuriat răcneşte către Conacu,  

URSUZ: Ridică-te boierule?  

Boierul se ridică înspăimântat, se loveşte cu burta de masă şi răstoarnă scaunul. Ursuz îl prinde cu vârful unghiei de cingătoare şi-l ridică ca pe un fulg până ajunge cu capul în tavan. Ceilalţi trei încremenesc cu ochii holbaţi la scenă.  

URSUZ:Haide, salvaţi-l!  

Căpitanul Arnăutu trage sabia şi se năpusteşte asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se loveşte de perete.  

URSUZ:(arătându-şi caninii)Ridică-te căpitane, ce încremenişi lângă zid!? Suntem nemuritori!...  

Vampirul îi dă drumul şi boierul cade în fund. Ruşinat se duce la locul său, ridică scaunul răsturnat şi se aşează pe el. Arnăutu se aşează pe al său. Ursuz se apropie de masă şi loveşte mânios cu pumnul în ea.  

URSUZ:În faţa mea să staţi în picioare!...  

Cei patru sar în picioare speriaţi. Ursuz se aşează calm pe scaunul din capul mesei.  

URSUZ:Îmi pierd timpul cu voi şi mor de foame.  

CĂPITANUL SASU:(slugarnic)Trimit un slujitor după nişte pâine, vin, o fripturică, nişte fructe.. .  

URSUZ:(râde în hohot) Ha, ha, ha! Alea să le mâncaţi voi! Sângele proaspăt îmi prieşte cel mai mult! Ha, ha, ha! (către Conacu) Grăsanule, cred că mi-ai ajunge în noaptea asta! Ha, ha, ha!  

BOIER CONACU: Să lăsăm glumele... Ne-am propus să mergem cu daruri la Înalta Poartă să-i cerem domnia lui Papură Vodă, dar deocamdată nu avem galbeni suficienţi.  

URSUZ:(dezinteresat) E treaba voastră pe cine înscăunaţi pe tron... Pentru mine misiunea voastră este alta. În schimbul ei vă dezvălui locul unde sunt ascunse comori.  

CEI DOI BOIERI:(în cor cu ochii holbaţi de lăcomie) Oooo....  

 

 

URSUZ: Zornăitul miraculos al galbenilor îi va lua minţile sultanului şi se va învoi cu înscăunarea lui Stuf al vostru pe tronul ţării.  

CĂPITANUL SASU: (îl corectează) Papură Vodă!  

URSUZ : Tot un drac!... Iată misiunea voastră. Veţi merge într-un cimitir anume, scoateţi capacele la coşciuge şi înfigeţi câte o ţepuşe sau suliţă în inima fiecărui cadavru până ţâşneşte sângele din ea.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (aprig) Le voi tăia capetele!  

URSUZ:(îşi arată caninii într-un rânjet dispreţuitor) Să-ţi iei adio de la viaţă! Am specificat, inima, nu gâtul! Numai aşa pot fi distruşi vampirii! Acesta-i marele secret!  

BOIER CIOCOIU:Dacă asta-i misiunea, o vom îndeplini!  

URSUZ: Vor urma misiuni mai dificile şi se vor termina cu Contele Dracula!  

CEI DOI BOIERI :(în cor, îngroziţi) Cineeee?...  

URSUZ: Da proşti mai sunteţi! Este fostul voievod Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul şi nepotul lui Mircea!  

Uzurpatorii rămân uimiţi la această veste.  

URSUZ:Fostul voievod este acum Contele Dracula! El este stăpânul tuturor vampirilor din întreaga lume!  

CĂPITANUL SASU:(cu naivitate) Şi are de gând să se întoarcă la scaunul domnesc?  

URSUZ: A, nuuu! S-a refugiat într-un castel din Carpaţi. Contele şi-a găsit o contesă şi au dat naştere la o prinţesă foarte drăguţă. Aceasta s-a îndrăgostit de un cavaler din lumea voastră. Vrea să-i lase lui Dracula un urmaş!...  

CĂPITANUL ARNĂUTU: (ferm)De asta mă ocup eu!  

URSUZ:Acum vă las că-i târziu şi sosesc zorile nesuferite şi iar mă culc flămând!  

Ursuz se face nevăzut.  

Boierii şi căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă.  

 

EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE  

Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prinţesa şi Paloş. Ea îl ţine cu braţele de după gât şi între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută.  

PRINŢESA:Iubitule, cred că a sosit momentul să împărţim iubirea în trei!  

PALOŞ:Pruncul care se va naşte este rodul iubirii noastre!  

PRINŢESA: M-am gândit să vorbesc cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră!  

Bărbatul o apleacă uşor pe spate şi îşi afundă faţa între sânii săi.  

PALOŞ: Ce gust plăcut, ca un fagure de miere şi ce parfum ameţitor degajă pielea ta catifelată!  

 

EXT. / CONACUL LUI CIOCOIU / ZI  

Conacul boierului Ciocoiu reprezentă o casă mare cu curte spaţioasă. În apropiere se află hambarele pentru cereale, grajdurile pentru animale dar şi grădinile cu flori şi livezile cu pomi.  

 

INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI  

În mijlocul salonului din conacul lui Ciocoiu se află o masă dreptunghiulară la care stau cinci bărbaţi în faţă cu câte un pocal şi o ulcea cu vin. Aceştia sunt cei doi boieri uneltitori, căpitanii lor, iar ultimul este PAPURĂ VODĂ, un uscăţiv, îmbrăcat în veşminte domneşti.  

Discuţia este în toi.  

BOIER CIOCOIU: Papură, în curând vei fi şi Vodă! Cu o ladă plină cu aur îţi vom cumpăra tronul!  

PAPURĂ-VODĂ:(bucuros)Oho, dar bogaţi mai sunteţi dacă oferiţi sultanului atâta bănet! Niciodată n-am întâlnit boieri aşa darnici!  

BOIER CONACU:Este vorba de interesele ţării! Domnia Ta ai datoria sacră să domneşti în linişte şi pace, să te lăfăi în ospeţe şi plăceri cu femei frumoase ca un „paşă!”  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Aşa-i, Măria Ta! De treburile ţării ne ocupăm noi, supuşii tăi!  

CĂPITANUL SASU:Au dreptate boierii, Vodă-i dator să domnească!  

BOIER CIOCOIU:(surâde cu bineţe) Ce să-ţi mai baţi capul cu treburile ţării!?  

BOIER CONACU:(cu subînţelesuri) Dacă tot te înscăunăm voievod, atunci este datoria noastră să conducem poporul pentru ca Măria Ta să domneşti fără griji pe scaunul ţării!  

PAPURĂ-VODĂ:(cu satisfacţie) Atunci poruncesc: Faceţi precum vă este voia!  

CEI DOI BOIERI:(în cor mai mult cu ironie)Aşa te vrem, Măria Ta!  

 

EXT. / O STÂNCĂ DIN MUNŢI / NOAPTE  

Prinţesa şi Paloş privesc de pe o stâncă peste întinderile muntoase. Vampirica tresare şi-l cuprinde în braţe.  

PRINŢESA:(cu îngrijorare) Iubitule, am o presimţire rea... Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi ce vor produce dezastre.  

PALOŞ:(nedumerit)Înseamnă că duşmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre?  

PRINŢESA:(cu tristeţe)Am o senzaţie stranie care îmi prevesteşte că Împărăţia Contelui este ameninţată.  

Din nou este prezentată o imagine de ansamblu a munţilor în noapte.  

 

INT. / CAMEARA DE COMPLOT / NOAPTE  

La masă sunt de o parte cei doi boieri iar de cealaltă căpitanii. În capătul mesei este un jilţ liber.  

Deodată în încăpere apare vampirul. Cei patru se ridică în picioare.  

URSUZ:Cum stau lucrurile la voi? L-aţi înscăunat?  

BOIER CIOCOIUÎncă nu avem aurul necesar cumpărării tronului de la Înaltul Sultan.  

Vampirul se aşează şi desfăşoară o hartă, apoi pune unghia pe un punct.  

URSUZ:Să nu mai pierdem timpul cu banalităţi. În această zonă se află o comoară.  

Cei patru se apropie lacomi să vadă cât mai bine locul indicat.  

BOIER CONACU:(se reaşează pe jilţul său, cu viclenie)Şi dacă sultanul doreşte mai mult aur?  

BOIER CIOCOIU:Sultanu-i avar. Cu cât îi dai mai mult cu atât îţi lungeşte termenul de pace. La înscăunarea noului domnitor vrea tributul pe trei ani.  

URSUZ:(grav) Şi cam cât înseamnă asta?  

BOIER CIOCOIU:(priveşte cu subînţeles către ceilalţi trei)Cam... vreo trei cufere cu galbeni.  

URSUZ:(se amuză) Ohooo! Dar avar mai e! Mai bine i-aş suge sângele şi s-ar transforma în vampir! Ha, ha, ha! Dracula şi Sultanul faţă în faţă! Ha, ha, ha! Să-l văd pe sultan târându-se la picioarele valahului! Ha, ha, ha!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Nici voi nu-i agreaţi pe turci?  

URSUZ:Ha, ha, ha! De unde crezi că am supt atâta sânge de suntem rumeni şi frumoşi? Când năvăleau turcii în ţară era sărbătoare! Ce ospeţe mai făceam noaptea prin tabăra lor! Curgea sângele în pocale ca vinul în ulcele, roşu şi gustos!  

Cei patru îl privesc uimiţi cu câtă satisfacţie povesteşte isprăvile lor nocturne.  

URSUZ:Vă ajutam în luptă subţiindu-le numărul! Totdeauna am fost alături de acest neam! Turcii transformaţi în vampiri deveneau supuşii valahului! Ce ravagii făceau în rândul ienicerilor şi spahiilor şi cu câtă poftă îl căutau pe paşă să-l savureze!  

CĂPITANUL SASU:Neamul vampirilor e mare?  

URSUZ:Oho! Câtă frunză şi câtă iarbă! Dacă am reînvia am deveni Imperiul de temut al lui Dracula Voievod!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(destins cu un zâmbet în colţul gurii)Dacă vrăjmaşii noştri sunt gustoşi, serviţi-i cu plăcere în fiecare noapte!  

Vampirul arată cu unghia două locuri pe hartă.  

URSUZ:Aici şi aici se află ascunzătoarea altor două comori!  

Cei patru îşi aţintesc privirile pe hartă.  

Între timp vampirul le indică alt loc pe hartă.  

URSUZ:Iar aici se află un cimitir al vampirilor. Va trebui să ajungeţi înainte de miezul nopţii, altfel riscaţi să vă pierdeţi sufletele. Terenul e foarte accidentat şi greu accesibil.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:O ceată de vânători iscusiţi şi bine instruiţi aşteaptă porunca.  

URSUZ:Eu nu am ce face cu aurul. Mie îmi trebuie mărire şi sânge! Din acest moment am pretenţia să-mi ziceţi: „Majestate!”  

CEI PATRU:(făcând pe slugarnicii)Majestate!  

URSUZ: Treaba voastră nu se termină aici. După înscăunarea principelui vostru ne vom ocupa de palatul prinţilor vampiri şi de castelul Contelui Dracula.  

 

BOIER CONACU:(cu viclenie)Şi va urma înscăunarea ta ca rege al nopţii peste ţinuturile lui vodă!  

URSUZ:Ne vedem după măcel! Spor la treabă!  

Vampirul nu mai aşteaptă răspuns, se ridică brusc, face un evantai cu pelerina şi dispare.  

 

EXT. / PALATUL DIN MUNŢI / NOAPTE  

Esteoimagine generală, sub cerul înstelat, cu palatul cocoţat pe stânca muntelui.  

 

INT. / SALONUL DIN PALAT / NOAPTE  

În palat este un salon special pentru dans cu făclii care ard pe margine şi luminează încăperea.  

În centru sunt două perechi de valsatori Contele cu Contesa şi Prinţesa cu Paloş.  

Se aude o muzică plină de armonii ca un vals celebru.  

Vampiricele plutesc pe acordurile armonioase ale muzicii în voaluri de mătase în culori transparente de frez, violet, galben sau roşu. Vampirii sunt îmbrăcaţi în fracuri negre, peste care cad pelerine roşii care în timpul valsului se desfăşoară ca nişte evantaie.  

În timp ce perechi de vampiri valsează, altele pe marginea ringului de dans golesc pocale cu sânge proaspăt ce le curge din gură pe buze, apoi se sărută.  

Contele şi Contesa plutesc ca nimeni alţii de parcă n-ar atinge podeaua. Prinţesa şi Paloş valsează alături luându-se la întrecere cu perechea stăpânilor.  

Într-un colţ al încăperii Ursuz priveşte spectacolul cu un pocal în mână.  

URSUZ:(bea din pocal)Conte, ce surpriză neplăcută ţi-am pregătit! În curând fiica ta îmi va fi mireasă! Mitul tău va muri şi se va naşte Imperiul lui Ursuz!  

Din nou este prezentată pentru câteva secunde o imagine generală a balului.  

 

INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI  

În salon cei patru uneltitori sunt la masă în faţă cu câte un pocal cu vin. Discuţia este în toi.  

BOIER CONACU:Pe mine, sincer, mă cam îngrozeşte întunericul.  

CĂPITANUL SASU:Boierule, la noapte va fi senin!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(ironic)Dar dacă vă este teamă, boieri dumneavoastră, rămâneţi la conac că ne descurcăm noi cu comoara!  

BOIER CIOCOIU:(revoltat)În nici un caz, căpitane!  

CĂPITANUL SASU:(zâmbind ironic)Ce boierule, te temi că fugim cu comoara?  

BOIER CONACU:(cu îndoială)Nu că n-am avea încredere în voi dar... nu se cuvine să vă lăsăm singuri în astfel de misiune!  

BOIER CIOCOIU:(cu sinceritate)Căpitane, ţi-o spun din proprie experienţă că aurul are tentaţii mari!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul)Atunci să bem şi să pornim la drum!  

Fiecare îşi ridică pocalul şi-l goleşte până la fund.  

 

EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE  

Cadrul reprezintă pe cei patru călăreţi galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude ţipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniţă îi priveşte curioasă din tufişuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez îşi începe concertul nocturn.  

După câteva momente, căpitanul Arnăutu, aflat în fruntea călăreţilor, ridică braţul drept şi ceata înaintează la pasul cailor. Cei doi boieri sunt la mijloc, iar şirul este încheiat de căpitanul Sasu.  

BOIER CIOCOIU:(se află imediat după Arnăutu, grijuliu)Ce s-a întâmplat căpitane?  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Boier Ciocoiu, până la comoară nu mai este mult, dar împrejur e ceva straniu.  

BOIER CIOCOIU:(înspăimântat)Sunt cumva tâlharii pădurilor?  

BOIER CONACU:(se apropie speriat)Ne urmăresc haiducii?  

Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă şi se apropie de ei.  

Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreţii îşi strunesc caii înspăimântaţi. Şoapte dulci îi îndeamnă să se apropie.  

BOIER CIOCOIU:( înspăimântat, în şoaptă)Astea-s vampirice?  

BOIER CONACU:(la fel de speriat)Sau diavoliţe?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt nălucile nopţii. Nu le băgaţi în seamă că vă pocesc: vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneţi muţi, surzi, orbi…  

CĂPITANUL SASU:Ce-i de făcut căpitane?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu calm)Nu vă lăsaţi ispitiţi de ele. Vă vor ademeni să le îmbrăţişaţi. Nu cedaţi tentaţiei că sunteţi pierduţi!  

Cei patru călăreţi se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor şi care le şoptesc:  

FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!...  

Drumeagul pătrunde într-o poieniţă. Călăreţii, continuă să înainteze.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:După hartă aici trebuie să fie comoara.  

În mijlocul poieniţei se află un stejar secular cu coroana bogată.  

Dintr-o dată o flacără galben-roşiatică se ridică de la rădăcinile sale.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(într-o explozie de bucurie)Iată comoara!  

Călăreţii se apropie, descalecă şi lasă caii în grija boierilor care îi ţin de frâie. Sasu scoate de la şa două unelte de săpat, un fel de hârleţe. Căpitanii încep să sape în jurul acelei flăcări.  

De la marginea poieniţei se apropie aceleaşi fantasme îmbietoare care dansează în jurul lor ademenitor. Caii se sperie şi nechează ridicându-se în două picioare. Cei doi boieri abia reuşesc să-i strunească.  

Căpitanii continuă să sape, în timp ce boierii privesc cu ochii holbaţi, dornici de desfătări la fecioarele ispititoare ce dansează cu sânii şi coapsele dezvelite.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Boieri dumneavoastră, dacă nu vă interesează comoara, aruncaţi-vă în braţele fecioarelor!  

Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate şi în cele din urmă se stinge în pâlpâiri uşoare.  

În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Deodată se aude un sunet de metal.  

CĂPITANUL SASU:(loveşte încă o dată cu unealta)Am dat de ladă!  

Arnăutu se apleacă la un capăt al gropii şi Sasu la celălalt şi după câteva smucituri scot o ladă de metal pe care o pun pe iarbă.  

Cei doi boieri uită de cai, dau drumul la frâie şi se reped lacomi s-o atingă.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(râde batjocoritor)Staţi liniştiţi boierilor, lada nu zboară!  

BOIER CONACU:Să sperăm că nu-i goală!?  

CĂPITANUL SASU:(ironic)Pare cam uşoară…  

BOIER CIOCOIU:Fără glume proaste că-mi stă inima în loc!  

Sasu merge la calul său şi dezleagă de la şa patru desagi.  

Arnăutu forţează cu unealta de săpat capacul şi lada este deschisă.  

La vederea galbenilor strălucitori ochii lacomi ai boierilor sunt gata să iasă din orbite.  

BOIER CONACU:Ce de aur!  

BOIER CIOCOIU:(cu regret)Oare nu-i păcat să-l înstrăinăm sultanului?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Boierule, dacă vrei să-ţi păstrezi capul pe umeri sacrifici comoara.  

CĂPITANUL SASU:Şi aşa ea nu ne aparţine. Este darul vampirului!  

Căpitanii Arnăutu şi Sasu încep să împartă banii în cei patru desagi.  

BOIER CONACU:Şi cine poartă desagii?  

BOIER CIOCOIU:Eu doi şi tu doi!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(ironic)Ba eu doi şi Sasu doi!  

CĂPITAMNUL SASU:Le este teamă că fugim cu aurul!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Coane Ciocoiu şi Coane Conacu, dacă era să fugim cu comoara, apoi vă dam plocon ielelor care v-au dat târcoale şi scăpam de voi!  

Câteva momente imaginea îi prezintă pe cei patru în jurul comorii care împart galbenii în desagi.  

 

EXT. / SCURGEREA VREMII…  

Pe cer se perindă nori, treptat orizontul se întunecă, apoi se înroşeşte vestind o nouă zi, se luminează şi iar se întunecă, semnificând scurgerea timpului...  

 

INT. / ÎN SALONUL DIN CONAC / ZI  

Protagoniştii sunt în picioare. Pe masă se află o ulcea cu vin şi două pocale.  

 

 

BOIER CIOCOIU:(zâmbeşte binevoitor către cei doi căpitani)Eu şi boier Conacu suntem mulţumiţi de ajutorul vostru pentru înscăunarea lui Vodă. De aceea am solicitat pentru voi noi domenii ca răsplată.  

CĂPITANUL SASU: În permanenţă suntem la porunca domniilor voastre…  

BOIER CIOCOIU:Căpitan Arnăutu şi căpitan Sasu, vom îndeplini doleanţele vampirului, căci este interesul nostru să-i aflăm secretele şi… bogăţiile!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Suntem pregătiţi de atac!  

BOIER CONACU:(cu viclenie)Avem încredere în voi, aşa că nu vă însoţim în cimitirul vampirilor.  

BOIER CIOCOIU:Dacă din întâmplare daţi de vreo comoară s-o aduceţi intactă la conac. Jumătate din galbeni voi lua eu şi conul Conacu, un sfert voi doi, iar celălalt sfert îl împărţiţi la „vânătorii de vampiri”!  

CĂPITANUL SASU:(ironic)Tot la aur vă e gândul boieri dumneavoastră!  

BOIER CONACU:Trebuie să recunoaştem că prin venele noastre curge sângele bogăţiei!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Noi ne retragem. Mâine pornim în căutarea cimitirului vampirilor.  

Cei doi căpitani ies pe uşă.  

Boier Ciocoiu se apropie de masă şi toarnă vin în pocale.  

BOIER CIOCOIU:Haide să bem un vin de-al nostru românesc vechi de trei ani! (ridică pocalul) Noroc!  

BOIER CONACU(ridică pocalul) Noroc!  

Boierii golesc pocalele, vinul curgându-le pe lângă gură.  

BOIER CIOCOIU(se şterge la gură cu mâna) Aha! Bun vin!  

BOIER CONACU: (se şterge şi el cu mâneca la buze)Boier Ciocoiu, le acorzi prea multe favoruri căpitanilor! O să li se urce la cap!  

BOIER CIOCOIU:(râde în hohot)Ha, ha, ha, boier Conacu!... Ce-i în sufletul omului nici dracul nu bănuieşte! Azi poţi fi frate de sânge, când interesul este de partea ta, iar mâine duşman de moarte!  

BOIER CONACU:Au câştigat simpatia lui Papură-Vodă. O să le ia apărarea în caz de răfuială!  

BOIER CIOCOIU:N-are vodă în vistieria ţării câţi galbeni îi oferim noi sultanului! Pe otoman nu-l interesează omul, ci „darul omului”!  

BOIER CONACU:Atunci niciodată nu-l putem considera pe sultan aliatul nostru!  

BOIER CIOCOIU:Doar cât îi oferi aur!... Când strălucirea metalului păleşte, capul tău cade sub securea călăului!  

Boier Ciocoiu ia ulceaua cu vin şi toarnă din nou în pocale...  

 

EXT. / NATURĂ / ZI  

O ceată de călăreţi ţâşnesc pe poarta larg deschisă a conacului şi se pierd pe drumul ce duce spre pădurea din apropiere.  

Pe cer se perindă în fugă nori albi.  

Călăreţii pătrund în pădure.  

Prin frunzişul arborilor străbat ultimele raze ale soarelui într-un asfinţit în care orizontul parcă a luat foc.  

 

EXT. / POIANĂ / NOAPTE  

Peste muchia dealului îşi face apariţia luna.  

„Vânătorii de vampiri” înaintează la pasul cailor pe o potecă, printr-o vale cu un torent străjuit de arbori.  

În scurt timp valea se deschide şi călăreţii se opresc într-o poieniţă. La lumina rece a astrului nopţii se observă că pajiştea este presărată cu moviliţe de pământ.  

CĂPITANUL SASU:Căpitane Arnăutu, cred că moviliţele astea sunt mormintele vampirilor.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Aşa-i căpitane Sasu. Cu jumătate dintre oşteni şi grupaţi câte doi începeţi scormonirea mormintelor din capătul acesta. Eu merg cu ceilalţi din capătul opus al cimitirului.  

CĂPITANUL SASU:(către oşteni)Şi nu uitaţi să acoperiţi mormintele la loc. Nu trebuie să rămână nici o urmă că am fost aici.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Să nu scape nici un vampir!  

CĂPITANUL SASU:La treabă!  

La un semn oştenii se împart în două grupuri şi o parte îl însoţesc pe Arnăutu în partea cealaltă a poieniţei.  

Oştenii se încep să sape pământul. Cam la o palmă dau de coşciuge, cărora le forţează capacele. În coşciuge găsesc făpturi umane care par că dorm cu faţa în sus. Cu sânge rece vânătorii înfig în cadavre câte o ţepuşe în locul unde se află inima şi de acolo ţâşneşte sânge. Apoi pun capacul la loc şi-l acoperă cu pământ şi brazde de iarbă ca şi când acolo n-a umblat nimeni.  

Deodată când Arnăuta înfige ţepuşa într-un cadavru, acesta scoate un horcăit, deschide ochii şi întinde braţele să-l prindă, dar cade răpus.  

Câţiva oşteni se sperie şi se opresc din activitate.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(strigă)Mai repede că se trezesc vampirii!  

Peste câteva momente în coşciuge cadavrele încep, pe rând, să se ridice în şezut scoţând sunete înfiorătoare şi arătându-şi ghearele şi caninii.  

Cuprinşi de panică vânătorii în disperarea lor îşi scot săbiile şi le retează capetele.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu voce forte)Străpungeţi-le inimile! Degeaba îi decapitaţi că reînvie!  

CĂPITANUL SASU:Mai repede că se apropie miezul nopţii şi vampirii se trezesc din somn şi-şi recapătă puterile!  

Vreo patru-cinci vampiri ţâşnesc din morminte şi se ia la bătaie cu oştenii.  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Nu-s fiinţe umane! Inima! Loviţi-i în inimă!  

Unii cu săbiile le taie capetele, iar alţii în urma lor le străpung inimile cu ţepuşele.  

În cele din urmă vampirii sunt răpuşi. Oştenii îi aruncă în coşciuge şi îi acoperă cu pământ.  

Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alţii cum sunt mânjiţi de sângele împroşcat de la vampiri.  

CĂPITANUL SASU:Să căutăm un izvor să ne spălăm.  

Oştenii încalecă şi se pierd în pădure.  

 

INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI  

În interior, în salonul de oaspeţi, pătrunde căpitanul Arnăutu. Boier Ciocoiu îl întâmpină cu braţele deschise.  

BOIER CIOCOIU:Ei căpitane, cum a fost?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(morocănos)Un adevărat măcel.  

BOIER CIOCOIU:(iscoditor)Dar… vreo comoară în loc de coşciug n-aţi găsit?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu ironie) N-am găsit, domnia ta. Erau numai morminte şi atât. Vampirilor nu le prea pasă de aur. Asta ar trebui să învăţăm şi noi de la ei, să ne apărăm viaţa şi nu aurul.  

BOIER CIOCOIU:(îl ia prieteneşte de după umeri)Haide în beci să te cinstesc!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Prefer să mă odihnesc.  

BOIER CIOCOIU:Atunci ne întâlnim pe la amiază să punem la punct un plan. Deseară avem întâlnire cu „Majestatea sa Ursuz”!  

Căpitanul iese  

 

INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE  

În camera de complot boierii şi căpitanii stau pe scaune în jurul mesei şi discută aprins. Un capăt al mesei este liber şi acolo se află un jilţ ca un tron regesc, iar pe masă o coroană de aur.  

Deodată în cameră apare prin perete o pâclă ca un nor care se transformă treptat într-un bărbat într-o mantie aurie.  

URSUZ:(desfăşurându-şi mantia cu satisfacţie) Iată-vă regele nopţii în toată splendoarea sa, stăpân peste voi şi ţinuturile voastre!  

CEI PATRU:(se ridică supuşi; în cor)Bine ai venit, domnia ta, viitor Conte!  

URSUZ:Avem deja un Conte, Contele Dracula, pe care trebuie să mi-l distrugeţi! Pentru voi sunt: Majestate! Mă încoronez ca Rege al Nopţii, al vostru şi al întregului neam al vampirilor!  

BOIER CIOCOIU:(linguşitor)Aşa vom face, Majestate! Cuvântul tău este poruncă pentru noi!  

BOIER CONACU:(la fel de fals)Puterea ta este nemăsurată Majestate, Stăpânul nostru!  

Cei doi căpitani se retrag cu plecăciune într-un colţ.  

URSUZ:Voi unde plecaţi?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(se înclină uşor)Nu se cade să stăm în faţa domniei tale!  

CĂPITANUL SASU:(face o plecăciune)Noi vom fi în permanenţă în spatele Stăpânului.  

 

BOIER CIOCOIU:(cu viclenie)Majestate, cu plecăciune aşteptăm porunca ta!  

URSUZ:Vreau înscăunarea mea pe tronul ţării!  

BOIER CONACU:Fără îndoială, Preamărite Stăpân, deja v-am pregătit o coroană!... Strălucirea aurului este nimic în comparaţie cu văpaia împărătească ce arde în ochii-ţi de stăpân!  

Vampirul îşi pune cu mândrie coroana pe cap.  

URSUZ:Ei, cum îmi stă?  

BOIER CIOCOIU:Minunat, stăpâne!  

URSUZ:Îmi doresc o încoronare cu alai mare în care însuşi Vodă să cadă la picioarele mele!  

BOIER CONACU: Precum porunceşti, Majestate! Este nevoie să terminăm odată pentru totdeauna cu duşmanii din lumea ta. Nu dorim ca procesiunea de încoronare să fie deranjată de Contele Dracula.  

URSUZ:Ai dreptate! Vă dezvălui locul unde se află palatul în care locuieşte Fiica lui Dracula şi prinţul ei Paloş, precum şi castelul Contelui. Acţiunea să se desfăşoare în mare taină!  

BOIER CONACU: Porunca ta este lege pentru noi!  

Vampirul se aşează în jilţ ca un adevărat rege, apoi desfăşoară pe masă o hartă şi indică cu unghia două puncte.  

URSUZ:Aici se află palatul. Să acţionaţi cu grijă să nu scape nimeni. Vreau măcel!  

BOIER CIOCOIU:(iscoditor)Şi Castelul?  

URSUZ:(indică pe hartă în direcţia opusă)Aici este castelul lui Dracula. Cea mai mică greşeală vă va costa viaţa. Contele este puternic şi ghiceşte gândurile celor care-i calcă ţinutul.  

Boierul Ciocoiu se apropie slugarnic şi îi mângâie veşmintele.  

BOIER CIOCOIU:Maiestate, sunteţi mândru, frumos şi foarte isteţ!  

URSUZ:(cu fală)Mulţumesc pentru compliment, boier Ciocoiu!  

BOIER CIOCOIU:Ca recompensă pentru ceea ce aţi făcut pentru noi, v-am pregătit cea mai fragedă fecioară de pe meleagurile noastre!  

URSUZ:(fericit) Ei, aşa mai merge!...  

BOIER CONACU:(se apropie) În această noapte o veţi lua în împărăţia voastră şi vă veţi desfăta în braţele sale gingaşe!  

URSUZ:(nerăbdător) Unde-i fecioara?  

CĂPITANUL ARNĂUTU:(cu glas puternic de răsună încăperea)Aici, Majestate!  

Vampirul tresare şi se ridică răsucindu-se într-o parte. Arnăutu îl izbeşte puternic cu o ţepuşe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit şi sângele ţâşneşte împroşcându-l din cap până-n picioare.  

În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torţă aprinsă înăbuşindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate şi încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige şi mai mult ţepuşa în pieptul său. În cele din urmă Ursuz se prăbuşeşte iar coroana se rostogoleşte pe podea.  

BOIER CIOCOIU(în batjocoră) Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos?  

BOIER CONACU:(ironic)Cred că i-a scăpat coroana!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Încoronare a vrut, încoronare i-am făcut!  

CĂPITANUL SASU:(râde)Majestate, îţi place fecioara!? Ha, ha, ha!...  

BOIER CIOCOIU(râde în hohot) Ho, ho, ho! Ce fragedă e!... Şi mai este şi fată mare!  

CĂPITANUL SASU:Am scăpat de stăpânul nopţii!  

BOIER CIOCOIU:Puterea ne aparţine în întregime!  

CĂPITANUL ARNĂUTU:Treaba nu-i terminată. Trebuie să le distrugem neamul!  

BOIER CONACU:Cu siguranţă că palatul şi castelul ascund multe comori!  

Boierul Ciocoiu intră între căpitani şi-i prinde prietenos de după umeri.  

BOIER CIOCOIU:Aţi făcut o treabă minunată! Să mergem la conacul meu. Voi porunci să fie aprinse focurile, să pună berbecuţii în proţap şi să desfacă cepurile la butoaiele de tămâioasă românească!  

BOIER CONACU: De săptămâna următoare pe umerii voştri apasă o mare răspundere, Prinţesa şi Contele Dracula!  

 

- Va continua după Anul Nou -  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Regatul lui Dracula (II)- scenariu film / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!