Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

REGATUL LUI DRACULA (I) (Scenariu film)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

EXT. : Exterior  

INT. : Interior  

 

EXT / ÎN PĂDURE / NOAPTE  

Un cavaler călare pe armăsarul său înaintează la pas pe drumul din pădure. Este lună plină, iar prin luminişuri razele sale aruncă umbre sinistre în dosul arborilor seculari. Din depărtări cântecul huhurezului se aude straniu în liniştea pădurii, acompaniat parcă de jocul copitelor prin frunze.  

După câteva minute o pâclă ca un nor acoperă strălucirea lunii. De la poalele munţilor din apropiere răzbate un cântec melodios. Bărbatul struneşte calul şi ascultă câteva secunde. Glasul duios continuă să cânte ademenitor. Printre tufişuri astrul nopţii îşi revarsă din nou razele.  

La scurt timp călăreţul ajunge într-o poieniţă, unde, în mijlocul său, pluteşte într-un vals ademenitor o fecioară (PRINŢESA) cu părul auriu revărsat în valuri peste umerii goi, cu sânii dezveliţi şi doar un voal alb îi cade peste nuditate, lăsând dezvelite coapsele frumos conturate.  

PRINŢESA: (cu voce melodioasă) Vino, iubitul meu!  

PALOŞ cu privirea ageră, părul negru căzut pe umeri şi o mustaţă cu colţurile puţin ridicate, descalecă şi se apropie cu mâna pe mânerul paloşului. Acea făptură ciudată continuă să strălucească într-o lumină străvezie. Ajuns lângă ea îi observă trăsăturile fine ale feţei, buzele-i trandafirii, senzuale şi ochii mari ca două mure în spatele cărora pluteşte întunericul. Treptat privirea îi alunecă pe trupul care se unduieşte armonios.  

PALOŞ: Cine eşti tu, făptură demonică!?  

Fecioarase opreşte din dans şi cu graţie întinde braţul drept către el.  

PRINŢESA: Apropie-te viteazule! Doar n-ai de gând să ucizi o fecioară fără apărare!  

PALOŞ: (cu sânge rece) Eşti o nălucă ispititoare a nopţii!  

Prinţesa nopţii face câteva piruete ispititoare.  

PRINŢESA: (suavă) Sunt ursita inimii tale!  

PALOŞ: (ferm) Răspunde: eşti fiinţă umană sau miasmă a întunericului?  

PRINŢESA: (cu voce ademenitoare care se pierde în ecouri line) Vino şi vei afla!  

PALOŞ: Nu mă păcăleşti cu vicleniile tale ca să mă atragi în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de duşmanul în carne şi oase, indiferent cât de puternic şi numeros ar fi, dar de nălucile nopţii nici atât!  

PRINŢESA: Ştiu, iubitule!  

Fecioara îl cuprinde cu un braţ catifelat pe după gât şi-şi lipeşte sânii fragezi de pieptul său puternic. Câteva secunde se privesc în ochi.  

PALOŞ: (o împinge uşor) Nu mă ademeneşti cu vicleşugurile tale! Dispari de bună voie, fantasmă nocturnă, altfel te spintec cu paloşul!  

PRINŢESA: (duioasă) N-o vei face! Eşti un tânăr plin de iubire! Ştiu cât eşti de viteaz! Braţul tău nu oboseşte niciodată! În iureşul luptelor cu cât te baţi mai înverşunat, cu atât puterea ta creşte de zeci de ori!  

PALOŞ: (surprins) De unde-mi şti secretul?  

PRINŢESA: (plimbă palma pe pieptul bărbatului) Ghici?.  

PALOŞ: Eşti vreo vrăjitoare cu chip de zână!?  

PRINŢESA: Nu-s nici vrăjitoare, dar nici zână! Sunt o femeie care are o anumită menire.  

Se lipeşte de trupul său şi-l cuprinde drăgăstos în braţe. Fermecat de senzualitatea fecioarei cavalerul slăbeşte mânerul paloşului şi fără să-şi dea seama buzele lor se contopesc.  

PRINŢESA: Paloşul tău este zestrea strămoşului nostru… Le vei înţelege pe toate la rândul lor. Din acest moment pentru tine timpul nu mai are limite!  

Buzele lor se sărută din nou. Bărbatul simte o ameţeală, iar pădurea şi cerul se învârt în jurul său.  

PALOŞ: (în şoaptă) Tu nu eşti fiinţă umană... M-ai învăluit cu vraja ta…  

PRINŢESA: Să nu-ţi pară rău. Sunt urmaşa celor mai viteji principi… Iar tu eşti om doar pe jumătate!  

PALOŞ: (tresare) Poftim?  

O împinge şi fecioara se rostogoleşte în iarbă.  

PALOŞ: Am să te ucid, nălucă a nopţii!  

Prinţesa îi zâmbeşte şăgalnic cu coapsele dezvelite ostentativ.  

PRINŢESA: Nu poţi s-o faci, iubitule! Îmi eşti ursit!  

Bărbatul ridică paloşul, dar deodată tăişului capătă reflexe stranii, îl orbeşte şi-l scăpă din mână.  

PRINŢESA: (îi întinde mâna) Vino, iubitule! Urmaşul Contelui va prinde viaţă chiar din această noapte! Eu sunt Prinţesa vampirilor!  

Bărbatul tresare, dar o forţă nevăzută îl face s-o cuprindă în braţe. O rază ciudată, ca un fulger, îl săgeată din creştet până în tălpile picioarelor. O sărută pătimaş şi prinţesa i se dăruieşte…  

Calul nechează speriat şi dispare în adâncurile pădurii. Femeia din braţele sale scoate un ţipăt de satisfacţie şi-şi înfige unghiile în muşchii săi, apoi gura îi căută gâtul şi doi canini îi străpung vena. Cavalerul simte cum sângele cald i se prelinge pe piept spre deliciul vampiricei ce-l linge.  

PRINŢESA:(şopteşte triumfătoare)Acum eşti al meu pentru totdeauna! Ţi-am dăruit nemurirea!  

Bărbatul continuă să-i sărute buzele pline de sânge, apoi îi prinde lobul urechii între dinţi şi-l perforează. Femeia scoate un ţipăt uşor, excitant. Dintr-o dată sunt înconjuraţi de fantasme cu alură de cavaleri eleganţi şi domnişoare senzuale ce plutesc într-un vals ameţitor.  

PALOŞ: (vrăjit de amor) Oare cine zicea că vampirii sunt făpturi fioroase? Vampiricele sunt femei atrăgătoare şi cu o poftă nebună de iubire!  

PRINŢESA: Din acest moment faci parte din lumea noastră. Din prima noastră noapte de dragoste se va naşte cel mai frumos şi mai viteaz fecior!  

PALOŞ: Un prinţ adevărat!  

PRINŢESA:El va fi urmaşul lui Dracula!  

 

EXT / PE CÂMPUL DE LUPTĂ / ZI  

De o parte şi de alta pe câmpul de luptă se văd cele două oştiri.  

La oastea românilor, în prim plan, este VODĂ (cu barbă) călare alături de căpitanul BUZDUGAN (cu chipul în permanenţă încruntat).  

VODĂ:(cu voce gravă) Oare unde este Paloş?  

BUZDUGAN: Măria Ta, a dispărut acum câteva zile.  

VODĂ: (încruntat) Tocmai acum când aveam mare nevoie de el?  

BUZDUGAN : Să nu fi căzut în mâinile duşmanului…  

Voievodul dă pinteni calului cu paloşul ridicat.  

VODĂ: Înainteee!... La luptă bravii mei oşteni!... Zdrobiţi vrăjmaşul!... Râuri de sânge să curgă din ei!... Înainteee!... După mineeee!...  

Vodă se avântă nebuneşte în iureşul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpusteşte asupra vrăjmaşilor lovind năprasnic în stânga şi-n dreapta. Capete însângerate sar într-o parte şi-n alta, trupuri spintecate alunecă de pe cai. În chiote de luptă, oastea de voinici se avântă după stăpânul lor.  

Căpitanul Buzduganloveşte cu buzduganul în stânga şi în dreapta ca să-şi facă loc spre domnitor.  

BUZDUGAN: Măria Ta, eşti înconjurat!... Rezistă că-ţi suntem alături!  

Măria Sa, înconjurat de turci, loveşte din răsputeri cu paloşul. Căpitanul Buzdugan încercară să se apropie de el. Izolat de oştenii săi, Vodă continuă să lupte creând în jurul său mormane de cadavre. Deodată apare un călăreţ cu pletele în vânt pe un armăsar sur şi cu un paloş ce luceşte în soare. Cavalerul loveşte cu o forţă ieşită din comun, iar armăsarul îi saltă de parcă are aripi şi doboară cu copitele cai şi călăreţi.  

PALOŞ: Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Loveşte precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Marea victorie e aproape!...  

De pe deal paşa priveşte desfăşurarea luptei. Acolo jos, un călăreţ deschide cărare printre năvălitori.  

PALOŞ: Oşteni, urmaţi-l pe vodă!... La luptăăăă!.... Înainteeee!...  

BUZDUGAN: (struneşte calul; cu bizduganul ridicat) Acesta-i Paloş al nostru!... A înviat din morţi!... Uraaaa!... Înainteee!... Astăzi vom zdrobi vrăjmaşul!... Înainteeee!...  

Vodă şi Paloş ajung unul lângă altul. Continuă să lupte.  

VODĂ:Unde mi-ai fost, Paloş?... Peste tot te-am căutat!...  

PALOŞ:Unde să fiu, Măria Ta!?... Pe acest pământ strămoşesc pe care străbunicul l-a apărat cu propria-i viaţă!  

VODĂ: Ce vorbe-s astea, Paloş?  

PALOŞ: (continuă să lovească cu paloşul) Măria Ta, ai datoria sacră să continui dorinţa Marelui Voievod, neatârnarea neamului şi a ţinuturilor natale!  

VODĂ: După bătălie să te prezinţi în faţa mea!  

PALOŞ : Lasă-mă pe mine! Împinge duşmanul în propriul său bârlog!  

Paloş dă pinteni calului care se ridică în două picioare şi se năpusteşte asupra duşmanilor, iar călăreţul loveşte cu sânge rece spintecându-i cu paloşul.  

Lângă domnitor ajunge Buzdugan.  

BUZDUGAN: Sunt alături, Măria Ta!  

VODĂ: (cu arma ridicată deasupra capului) Înainte, vitejii mei!  

Urmează câteva scene generale de luptă în care turcii o iau la fugă, iar oştenii domnitorului aleargă după ei.  

Undeva, pe o colină, un călăreţ cu pletele în vânt loveşte de zor cu paloşul ce străluceşte în reflexe stranii în bătaia soarelui. Cal şi călăreţ se depărtează ca o nălucă lăsând în urma lor movile de cadavre. Otomanii fug înspăimântaţi în toate direcţiile.  

Vodă şi Buzdugan privesc câteva clipe la acel cavaler.  

BUZDUGAN: Măria Ta, Paloş parcă n-ar fi om ci mai degrabă o nălucă!  

VODĂ: Se bate ca un diavol!... Buzdugane, să-i urmărim pe turci până la Dunăre şi de acolo mai departe!  

BUZDUGAN: Aşa să ne ajute Dumnezeu!  

Domnitorul dă pinteni calului.  

VODĂ: Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului!  

 

EXT / LA CASCADĂ / NOAPTE  

Paloş călare pe armăsarul său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câţiva paşi se opreşte într-o poieniţă lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniştea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaş în două picioare şi scuturându-se se transformă în femeie.  

PRINŢESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. Contrar tradiţiei noastre de a umbla numai noaptea, am făcut acest sacrificiu pentru tine. Mi-am epuizat rezervele de energie şi o lungă perioadă de timp adevăratele forţe îmi vor reveni doar după miezul nopţii.  

PALOŞ: Îmi erai datoare, fiindcă m-ai răpit din lumea mea muritoare. Vodă trebuia ajutat ca să câştige bătălia. Are un ţel măreţ: unirea tuturor principatelor române sub un singur steag!  

PRINŢESA: Ascultă cu atenţie ce-ţi spun. Ne-am riscat viaţa…  

PALOŞ:(amuzat) Ha, ha, ha! Ce-mi zici? Viaţă!? Dar noi suntem morţi!  

PRINŢESA: Noi trăim o nouă viaţă, aproape eternă şi ne-a fost dat să umblăm numai noaptea, deoarece lumina zilei ne sleieşte puterile. Ţi-ai slujit cu devotament stăpânul, dar nu mai eşti supusul lui vodă! Te afli în împărăţia mea fără posibilitate de întoarcere.  

PALOŞ :(curios) Nu înţeleg ce hram porţi şi de ce îţi sunt ursit?  

PRINŢESA:(îl mângâie cu gingăşie pe obraz )Aşa a decis stăpânul nostru, Dracula! După ce şi-a pierdut viaţa şi tronul ţării, a ajuns în această lume. La unul din balurile celebre de la Budapesta a cunoscut o frumoasă contesă vampirică. Ei m-au plămădit pe mine!  

PALOŞ : (surprins) Vrei să spui că Dracula trăieşte?  

PRINŢESA: Bineînţeles! Contele este stăpânul tuturor vampirilor din lume!  

Cavalerul o cuprinde cu braţele de mijloc şi o lipeşte de el.  

PALOŞ: Doresc să-l cunosc pe tatăl tău, vestitul Dracula!  

PRINŢESA: Vei avea ocazia în curând. Tu vei rămâne Paloş, iar eu Fiica lui Dracula sau Prinţesa! Din dragostea noastră se va naşte urmaşul lui Dracula! El va purta însemnele vampirilor şi pe ale muritorilor.  

PALOŞ: Şi veşnicia ne-o vom trăi hoinărind prin păduri, pe lângă izvoare, hrănindu-ne cu sânge de căprioară?  

PRINŢESA: Nu dragul meu! Am un locaş oferit de Conte! Este Palatul Fiicei lui Dracula!  

PALOŞ:(glumeţ) Şi ca să ajungem acolo, iar te transformi în „iapă”!?  

PRINŢESA:(îi zâmbeşte cu subînţeles) Te-ai învăţat cu călăritul?... (îl sărută scurt pe buze) Vom plana ca doi vulturi pleşuvi peste crestele dantelate ale munţilor până pe stânca agăţată de toarta cerului!  

Îl prinde de mână şi aleargă uşor patru-cinci paşi şi se transformă în doi vulturi care se ridică peste vârfurile stejarilor şi se îndreaptă către munţii care se conturează la orizontul îndepărtat.  

 

EXT. / PALATUL DIN MUNŢI / ZI  

Este dimineaţă. Soarele apare cu razele sale strălucitoare peste crestele munţilor. Pe un pinten de stâncă se află o construcţie impozantă. Este palatul fiicei lui Dracula.  

Următoarele imagini prezintă un asfinţit de soare pe scena munţilor şi reflexele aurii care înconjoară palatul.  

 

INT./ DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE  

Este o încăpere cu oglinzi pe toţi pereţii, iar în centru se află un pat matrimonial cu lenjerie de mătase de culoare freză. În pat se sărută şi se alintă Prinţesa şi Paloş.  

 

INT. / O CAMERĂ DIN PALAT / NOAPTE  

Într-o cameră aflată în semiîntuneric stă pe un scaun un vampir rotofei şi cam urât pe nume URSUZ.  

URSUZ: (vorbeşte singur )A venit nenorocitul ăsta de muritor să ne ia frumuseţe de prinţesă...  

Vampirulse ridică nervos şi merge prin încăpere, încercând să iniţieze un plan.  

URSUZ: Am să-i vin de hac!... Vampirica mi-a plăcut de mică... Am să-l pândesc când pleacă la vânătoare!  

 

INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE  

Paloş îşi sărută iubita şi se ridică din pat.  

PALOŞ: Eu plec la vânătoare. La desert promit să-ţi aduc un pui de căprioară!  

PRINŢESA: Să nu întârzii că mă plictisesc singură.  

PALOŞ:Ţi-l trimit pe Ursuz să-ţi ţină companie.  

Tânărul o sărută din nou, apoi iese. Prinţesa se ridică din pat şi merge la oglindă fredonând o melodie veselă.  

Peste câteva momente pătrunde sfios, Ursuz. Ea nu-l bagă în seamă şi continuă să cânte.  

URSUZ: (cu glas măgulitor )Prinţesă, sunteţi atât de frumoasă încât străluciţi mai tare ca astrul nopţii!  

PRINŢESA:(fără să se întoarcă) O, mulţumesc pentru compliment! Tu mă compari cu luna de pe cer!  

URSUZ: Aveţi inima plină de viaţă şi bine dispuneţi pe oricine…  

Vampirica surâde în oglindă şi-şi aranjează buclele aurii.  

PRINŢESA: De gheaţă, vrei să spui!  

Ursuz se apropie tiptil de fată.  

URSUZ: Sunteţi gingaşă şi atrăgătoare că suciţi minţile nu numai ale neamului vampiric ci şi al celui omenesc.  

Surprinsă, Prinţesa se întoarce brusc către vampir.  

PRINŢESA:Ursuz, de când ai căpătat limbariţă!?  

URSUZ: În faţa chipului tău fermecător se dezleagă orice vrajă, chiar şi limba mea!  

PRINŢESA: O, mulţumesc! Aşa mi-a zis şi Paloş!  

URSUZ:(cu viclenie )E bărbat drăguţ, dar… cam aleargă vampiricele după dânsul…  

PRINŢESA:Te înşeli! Este un soţ serios şi mă iubeşte!  

Vampirul îşi roteşte privirea prin încăpere.  

URSUZ: Aveţi pat matrimonial cu lenjerie din mătase!  

Prinţesa îi întoarce spatele şi priveşte în oglindă.  

PRINŢESA: Pentru că sunt fiica contelui şi am gusturi alese.  

URSUZ:Mi-ar place să mă lăfăiesc în el lângă trupul tău gingaş şi mlădios!  

Ursuzîi cuprinde talia între palme. Femeia se întoarce brusc, îi dă o palmă şi-l trânteşte la pământ.  

PRINŢESA:(ţipă şi îi arată cu braţul ieşirea ) Ursuz! Ai întrecut măsura! Să dispari din palatul meu!  

Vampirul se ridică greoi dar speriat.  

URSUZ: Inima mea bate doar pentru tine…  

O văpaie ţâşneşte din ochii vampiricei pârjolindu-l. Bărbatul urlă de usturime şi dispare prin zidul clădirii.  

 

EXT./ PALATUL DIN MUNŢI / NOAPTE  

Prin noapte, Ursuz se strecoară printre stânci.  

URSUZ: Ai să mi-o plăteşti vampirică dragă!...  

Vampirulcontinuă să sară dintr-un pinten stâncos în altul cu mantia neagră desfăşurată în evantai.  

URSUZ: Paloş va fi ucis, iar tu îmi vei deveni iubită!...  

 

INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE  

O cameră de complot, nu prea luminată în care se află o masă în mijloc cu patru scaune pe care stau patru bărbaţi. Doi dintre ei mai rotofei în straie boiereşti, CIOCOIU şi CONACU, stau la cele două capete ale mesei, iar alţi doi, ARNĂUTU şi SASU, în straie de căpitani, stau pe laterale. Într-un colţ pâlpâie firav o torţă.  

BOIER CIOCOIU: Actualul domnitor s-a dat cu poporul. Trebuie să înscăunăm unul de-al nostru, prost, fricos, uşor de influenţat şi mai ales orbit de aur!  

BOIER CONACU: Ce ne pasă nouă că va deveni vasalul turcilor!? Vom avea protecţie de la Înalta Poartă, iar birurile vor fi plătite de sărăntoci!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Sultanul este lacom. Ne trebuie mulţi galbeni.  

BOIER CIOCOIU: Nu-ţi face griji, o rezolvăm noi cumva.  

CĂPITANUL SASU: Boieri dumneavoastră, cum porunciţi aşa vom face!  

 

EXT. / LA CASA DE COMPLOT / NOAPTE  

În afara locuinţei, lângă perete, se află o mogâldeaţă.  

URSUZ: Înăuntru sunt fiinţe umane! Ha, ha! Sânge proaspăt! Oare ce pun la cale?  

Vampirul lipeşte urechea de zid şi ascultă câteva secunde. În depărtare se aude un huhurez la care îi răspunde o bufniţă din apropiere.  

URSUZ: Ăştia pun la cale o tâlhărie... Nu-i omor că poate îmi sunt de folos... Să le dau o mână de ajutor!  

 

INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE  

În încăpere cei patru se află la aceeaşi masă în toiul discuţiei.  

BOIER CIOCOIU: Să fim cu mare băgare de seamă că dacă află vodă ne spânzură!  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Să acţionăm cu prudenţă!  

Deodată peretele se despică în două şi în încăpere pătrunde un individ ciudat, iar peretele se închide la loc. Vampirul îşi desfăşoară mantia neagră ca nişte aripi uriaşe, apoi le rânjeşte şi-şi arată canini lungi.  

URSUZ:(cu voce răguşită)Dacă aveţi nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l aşteptaţi!  

Boierii şi căpitanii se ridică brusc de pe scaune.  

BOIERII :( în cor) Văleuuu, ăsta-i diavolul!  

URSUZ: Nu vă temeţi de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune!  

CEI PATRU: (îngroziţi, în cor) Ceee!?  

Vampirul se apropie de gazdele îngrozite care se retrag într-un ungher al camerei lângă o feştilă care pâlpâie.  

URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor!  

BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai de noi!  

BOIER CONACU: (cu disperare) Ne omoară!  

Căpitanii scot armele de la şold şi fac un pas în faţă.  

URSUZ: Aveţi o singură şansă ca să scăpaţi cu viaţă.  

CĂPITANUL ARNĂUTU: Îndrăzneşti să ne ameninţi?  

URSUZ: (cu mândrie) Se vede că n-ai auzit de puterea vampirilor. Face-ţi pact cu mine şi scăpaţi cu viaţă!  

BOIER CIOCOIU: (cu viclenie) Şi care ar fi doleanţele domniei tale?  

URSUZ: Vă ajut să vă duceţi planul la îndeplinire, dar cu o singură condiţie!  

BOIER CIOCOIU: Fără sângele nostru!  

URSUZ: Ha, ha, ha!... Dacă respectaţi pactul nu mă ating de voi. Vă ajut doar dacă mă recunoaşteţi ca regele nocturn al principatului. Voi veţi fi sfetnicii mei!  

BOIER CONACU: (cedează cu viclenie) Dacă nu-i altă soluţie…  

URSUZ: Şi ca să vă demonstrez devotamentul meu, vă dezvălui locul unde puteţi distruge neamul vampirilor!  

BOIER CIOCOIU: Imposibil! Voi sunteţi năluci…  

URSUZ: Veţi acţiona doar noaptea. O anume familie de vampiri ce locuieşte într-un palat pe vârful unui munte trebuie să dispară. Eu vă scap de duşmanii voştri, iar voi de rivalii mei!  

CĂPITANUL SASU: (cu îndoială) Dacă sunt strigoi, cum să-i înfruntăm?  

URSUZ: E un şiretlic pe care vi-l dezvălui la timpul potrivit! Ne vom întâlni peste trei luni! Până atunci căutaţi-vă un vodă, iar mie să-mi aduceţi cea mai frumoasă domniţă din regat pe care să mi-o fac mireasă!  

Pe dată îşi desfăşoară mantia neagră, străpunge peretele şi se pierde în negura nopţii.  

 

EXT. / PALATUL DIN MUNŢI / NOAPTE  

Este lună plină şi cerul înstelat. Palatul fiicei lui Dracula stă cocoţat pe un pinten stâncos. De jur împrejurul acestuia se deschid abrupturi ameţitoare.  

 

INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE  

În dormitorul său bine luminat de torţe aprinse în cele patru colţuri ale încăperii, prinţesa vampirilor este în patul matrimonial alături de iubitul său, Paloş. Ea într-o cămaşă de noapte albă, vaporoasă, el în pijamale roşii de mătase. Bărbatul stă întins pe spate iar femeia, puţin ridicată spre el, îl mângâie pe piept cu un deget care se prelungeşte cu o unghie lungă şi ascuţită.  

PRINŢESA: Dragul meu, am o veste bună pentru tine! Contele a acceptat să te vadă!  

PALOŞ: (uşor surprins) Serios!? Trebuie să-l primim la palat ca pe un împărat!  

PRINŢASA: Vom merge noi la el! Cu această ocazie îi vezi faimosul castel!  

PALOŞ: Îl voi cunoaşte pe cel care a fost unul dintre cei mai drepţi voievozi ai neamului românesc!  

PRINŢESA: (zâmbeşte cu gingăşie) Şi care ţi-a devenit socru! Este un personaj dur. Dar sper să-i placi!  

PALOŞ: Dar Contesa cum este? Bănuiesc că este blândă ca o bunicuţă!  

PRINŢESA: Mama mea este la fel de impunătoare!  

Bărbatul se ridică în şezut cu faţa către femeie.  

PALOŞ: Când mergem?  

Vampirica sare sprintenă în picioare.  

PRINŢESA: Chiar acum!  

Paloş se ridică ager din pat. Vampirica roteşte mâna cu braţul drept ca la o magie şi sunt înfăşuraţi, fiecare, în câte o mantie neagră, apoi dispar prin plafonul încăperii.  

 

EXT. / PALATUL DIN MUNŢI / NOAPTE  

Prin misterele nopţii deasupra turnului celui mare al palatului tinerii îşi rotesc privirile de jur împrejur. Crestele munţilor se ridică misterioase din adâncuri către aştrii ce licăre neîncetat.  

PRINŢESA: Scumpule, vezi orizontul dinspre răsărit!?  

PALOŞ: Unde parcă munţii nu se mai sfârşesc?  

PRINŢESA: Dincolo de crestele lor se află castelul contelui. În zborul nostru vei avea ocazia să asculţi glasul vântului şi vocea munţilor. Vei zări la lumina lunii văi adânci şi munţi înalţi, păduri de brad, dar şi vârfuri pleşuve, râuri, cascade şi prăpăstii fără de sfârşit.  

 

EXT / PE DEASUPRA MUNŢILOR / NOAPTE  

Perechea de vampiri îşi desfăşoară mantiile negre, ca două aripi uriaşe, se rotesc o dată pe deasupra palatului, apoi plutesc pe deasupra înălţimilor. De sus, la lumina lunii, se desfăşoară panorama cu văi adânci şi munţi înalţi, păduri de brad, dar şi vârfuri pleşuve, râuri, cascade şi prăpăstii fără de sfârşit.  

PALOŞ: ( fascinat de privelişte) Niciodată nu mi-am închipuit cum arată un lanţ muntos privit dinspre cer.  

PRINŢESA: Doar noi şi vulturii ne ridicăm la înălţimea norilor ce aduc ploi, ninsori, furtuni cu fulgere, tunete şi trăsnete de răsună văile în ecouri şi se prăvălesc stâncile în prăpastiile ameţitoare.  

PALOŞ: Cât de sus ne putem ridica?  

PRINŢESA: Doar până la înălţimea norilor. De acolo începe o Mare Împărăţie la care aspiră toţi pământenii să ajungă, dar din păcate… Noi nu prea vorbim despre acest subiect. Stăpânul acelei Împărăţii este însăşi Lumina cea mai strălucitoare a Universului…  

PALOŞ: Am trecut de nenumărate ori pe cărările dintre munţi, am sărit cu armăsarul peste torente şi cascade sau m-am căţărat pe colţurile stâncoase din calea vrăjmaşului, apoi m-am năpustit asupra lui ca şoimul!  

PRINŢESA: Vezi? Dacă rămâneai un simplu muritor habar nu aveai câte privelişti minunate ascund meleagurile pe care le-ai apărat vitejeşte cu paloşul în mână!  

Undeva în depărtare, pe vârful unui munte, se înalţă semeţ, scăldat în razele lunii, un castel grandios.  

PALOŞ : (cu înflăcărare) Acela-i vestitul castel al Contelui Dracula!?  

PRINŢESA: Ai ghicit, dragule! În scurt timp vom coborî pe turnul cel mai înalt. Urmează-mă!  

 

EXT. / CASTELUL DIN CARPAŢI / NOAPTE  

Săgetează văzduhul cu aripile lor imense şi peste puţin timp se aşează pe acoperişul turnului.Câteva clipe admiră cu nesaţ priveliştea încântătoare oferită de natura înconjurătoare.  

PRINŢESA: Dragule, ai ocazia să admiri luna şi cerul cu splendorile şi jocul fascinant al luminiţelor.  

PALOŞ: Ceea ce-mi oferi în această noapte este fermecător! Niciodată n-am fost atât de aproape de cer! Cât de fascinantă este noaptea şi cât de insuportabilă e ziua când roata aceea de foc te pârjoleşte cu fierbinţeala ei!  

PRINŢESA: E insuportabil pentru neamul vampiric! Soarele şi ziua nu sunt amicii noştri. În schimb noaptea reprezintă seva existenţei noastre cu vraja şi plăcerile sale… Dar să intrăm, contelui nu-i place aşteptarea.  

 

INT. / SALONUL DIN CASTEL / NOAPTE  

Ajung în faţa unei uşi uriaşe poleită în aur care se deschide singură. Păşesc precauţi, unul lângă celălalt, într-o încăpere imensă. De jur împrejur sunt ferestre duble în care fâlfâie perdele dantelate din mătase, de culoare roşie. Între ferestre sunt oglinzi mari. Pe jos este un covor roşu aprins. În capătul opus intrării se găseşte o masă din aur în spatele căruia se află un jilţ. Al doilea jilţ se află undeva în lateral.  

Încăperea este invadată de lumină suficientă de la torţele aflate în colţurile camerei, dar şi de cele care sunt prinse de coloanele ce susţin plafonul. În spatele mesei se află un bărbat puternic cu trăsături aspre ale feţei care scrie ceva într-un manuscris. Cei doi tineri se opresc în mijlocul încăperii.De alături, se ridică din jilţ CONTESA, o femeie frumoasă, dar cu o figură încruntată. Le iese în întâmpinare cercetându-l pe tânăr cu priviri scânteietoare.  

CONTESA: (cu voce gravă) Deci, tu eşti alesul!?  

PRINŢESA: Mamă Contesă, acest cavaler este alesul inimii mele şi se va pleca la picioarele tale!  

CONTESA: (cu fermitate) Nu-i nevoie, fiica mea! Un bărbat trebuie să fie în permanenţă elegant şi demn, dar niciodată slugă!  

PLALOŞ: (înclinându-se) Al vostru supus, doamnă Contesă!  

CONTESA: (îl corectează schiţând un surâs) Soacră-Contesă!  

PRINŢESA: După surâsul afişat să înţeleg că nu-ţi displace alegerea pe care am făcut-o!?  

Contesa îşi face vânt cu evantaiul.  

CONTESA: (cu blândeţe) E un cavaler chipeş, vânjos şi inteligent!  

Contesa merge şi se aşează în jilţul său.Contele continuă să scrie în manuscrisul său unde ţine evidenţa împărăţiei pe care o stăpâneşte. Pentru câteva secunde se aşterne o linişte apăsătoare. În cele din urmă CONTELE DRACULA se ridică şi înaintează spre ei cu paşi rari şi o privire gravă. Tânărul rămâne nemişcat. În faţa sa se opreşte un bărbat puternic cu o mustaţă mare, ochi de vultur şi o faţă aspră. Pare un caracter ferm cu care nu este de glumit. Contele îl studiază din cap până în picioare, iar Paloş simte că se topeşte ca un sloi de gheaţă sub văpaia acelor priviri.  

PRINŢESA: Tată!... Adică domnule Conte…  

Contele îl priveşte fix pe tânărul a cărui privire se pironise în podea.  

CONTELE DRACULA: (cu voce dură) Ştiu, îmi prezinţi ginerele!  

PALOŞ: (murmură ridicând o privire speriată către Conte) Tată socru…  

CONTELE DRACULA: (izbucneşte într-o explozie de bucurie) Ăst răspuns îl doream!  

PALOŞ: (prinde curaj) La porunca Domniei Tale!  

CONTELE DRACULA: (cu voce răsunătoare şi ameninţându-l cu degetul) Poruncesc să-mi faci un nepot!... (zâmbeşte) Ce tremuri? Acum eşti vampir ca şi noi!... (cu blândeţe) Am vrut să te cunosc… Ce mare ai crescut!(Cei doi tineri tresar) Eu sunt acela care te-a salvat de la moarte!  

Tânăra pereche rămâne uimită la această afirmaţie.  

Contele duce mâinile la spate şi se plimbă prin faţa lor.  

CONTELE DRACULA: Ai apărut dintr-o iubire nevinovată dintre un războinic şi o frumuseţe de fată. El a fost ucis pe câmpul de luptă.  

PRINŢESA: (uimită) Cum? I-ai cunoscut părinţii?  

CONTELE DRACULA: (ca şi când n-ar fi auzit-o) Când s-a apropiat clipa naşterii tale, fata a fugit într-o pădure sperând că va găsi o colibă unde să te crească. Dar sărmana a fost devorată de lupi într-o noapte întunecoasă când alega cu tine în braţe, printre copaci, după un adăpost. Tocmai am auzit urletele fioroase ale fiarelor sălbatice şi te-am zărit neputincios în faţa lor cum îţi adulmecau frăgezimea cărnii. O ură nebună m-a cuprins, căci era o luptă nedreaptă, şi plin de furie am sfârtecat haita de lupi, hrănindu-mă cu sângele lor…  

Tânărul îl priveşte înmărmurit.  

PRINŢESA: (către cavaler) Niciodată n-am ştiut de istoria asta.  

CONTESA: Conte, poate că Paloş este curios să afle câte ceva despre tine...  

CONTELE DRACULA: Am ales această libertate a vieţii eterne de după moarte ca să nu-mi părăsesc glia strămoşească întru apărarea neamului. Dar se pare că sacrificiul a fost în zadar. Trădătorii acestui popor se înmulţesc ca ciupercile după ploaie…(Face o pauză, iar în liniştea de afară se aude vuietul vântului ce se loveşte cu furie de stânci, brazi şi turnurile castelului. Contele se plimbă agale prin cameră, zvelt, cu umerii laţi, părul lung ce-i cade pe spate, mustaţa ca două ţepuşe ce ies de sub nas în lateral, fruntea înaltă, sprâncenele stufoase, ochii ageri şi pătrunzători, faţa gravă şi dură, bărbia puternică.) Într-o noapte, cu o ceată de oşteni credincioşi, ageri la minte şi la braţ, am pătruns deghizaţi în straie păgâne în tabăra turcilor. Le-am dat foc la corturi şi i-am încăierat de s-au măcelărit între ei. Dar năvala lor era de nestăvilit.  

CONTESA: În disperarea sa a cerut ajutor peste munţi.  

CONTELE DRACULA: Aşa-i. Dar voievodul Matei Corvin, din sânge de valah, a fost înşelat de trădători şi m-a condamnat la închisoare într-un castel din Transilvania…  

Contele face o pauză.  

CONTESA: Abia după doisprezece ani a ieşit din temniţă.  

CONTELE: Am revenit pe tronul ţării, dar din nou am fost trădat şi ucis.  

Contele se opreşte în faţa tinerilor şi face o pauză de câteva clipe, apoi îşi reia plimbarea.  

CONTELE DRACULA: Pentru ţară a murit străbunicul meu Basarab, apoi bunicul Mircea al cărui regat, Ţara Românească, se întindea de la Dunăre până dincolo de munţi în Ţara Făgăraşului şi până la Marea cea Mare. A urmat tată-l meu Vlad, căruia i se zicea şi Dracul pentru că purta ordinul dragonului. Apoi am urmat eu, purtând sabia dreptăţii şi trăgându-i în ţeapă pe vrăjmaşi, trădători, hoţi şi tâlhari. Dar au fost prea mulţi uneltitori şi m-au biruit! (Se opreşte din mers în dreptul lui Paloş şi-i pune degetul cu pecetea în piept.) Tu să duci pe mai departe clocotul din sângele meu! Spiritul demnităţii să se reîntoarcă printre locuitorii acestui pământ strămoşesc!  

PALOŞ: Aşa voi face!  

Contele îl priveşte în ochi câteva minute ce par o eternitate, imprimându-i în inimă nu teamă, ci curaj, forţă şi demnitate, apoi se îndreaptă către tronul său şi se aşeză.  

CONTELE DRACULA: (cu glas tunător încât uşa şi ferestrele se deschid brusc) Acest popor va dăinui pe aceste meleaguri şi mă va căuta la grea cumpănă: „Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne!?” Îmi va dori reîntoarcerea în carne şi oase, în spiritul dreptăţii: „Un Ţepeş ne trebuie să facă dreptate!” Sângele meu va intra printre muritori picătură cu picătură şi din urmaşul meu se va ridica salvatorul neamului strămoşesc!  

În încăpere se aşterne tăcerea. Vuietul vântului se înteţeşte, iar de afară răzbat urletele lupilor şi ţipătul înfricoşător al păsărilor de noapte.  

CONTELE DRACULA: ( cu blândeţe) Întreaga lume din apus îmi va ponegri numele, iar locuitorii acestui pământ vor ajunge batjocura unor impostori! Un nepot sau strănepot de-al meu va avea menirea să restabilească ordinea în aceste ţinuturi carpatine ce vor dăinui în vecii vecilor!  

Câteva clipe se aşterne tăcerea  

PALOŞ: Doamnă Contesă şi domnule Conte, permiteţi-ne să ne retragem. În curând arşiţa ne va prinde pe drum dacă mai poposim.  

CONTESA: (zâmbindu-le) Mergeţi cu bine!  

CONTELE DRACULA: (zâmbeşte) Porţile Castelului din Carpaţi vă sunt deschise. Dar dacă nepoţelul meu nu se naşte cât mai curând, vă voi închide în temniţele cele mai întunecate din subsolul castelului!  

PRINŢESA: (fericită) Precum îţi este voia, tată!  

Tinerii îşi desfăşoară mantiile negre şi dispar pe fereastră, în noapte, peste crestele Carpaţilor.  

 

- Va continua -  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
REGATUL LUI DRACULA (I) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1068, Anul III, 03 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!