Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

Regal de luni, cronică de Mariana Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Mariana Cristescu 
  
REGAL DE LUNI – DINASTIA DUCAN 
  
Cunosc familia poeţilor Ducan de mai bine de 10 ani, din vremea când Târnăveniul era a doua capitală culturală a judeţului, iar poeţii şi poetesele de pe acolo se călcau pe bombeuri să publice cărţi peste cărţi şi să cucerească gloria literară. 
  
Darie, din capul locului a fost un copil special, care, în loc să bată mingea pe afară, împreună cu cei de seama lui, stătea în casă ascultând muzică simfonică şi scriind poezii - pe care le citea, foarte sigur de el, în şedinţele de cenaclu ale celor mari (ca vârstă, nu şi ca talent creator), ori comentând lansările de carte unde îşi însoţea permanent părintele – nimeni altul decât prietenul Răzvan Ducan, poet de calibru major şi excelent manager cultural, calităţi care, evident, aveau să-i atragă, în timp, pe lângă recunoaşterea cuvenită din partea persoanelor autorizate în materie, destule ponoase şi antipatii din partea altora – ca să mă exprim eufemistic. 
  
Desigur, din fericire, în viaţă nu avem numai neprieteni şi numai necazuri, fiindcă „Dumnezeu are grijă şi de barza chioară” – cum spune bătrânica mea măicuţă, încât soarele a zâmbit din nou la fereastra familiei Ducan, adus în traistă de succesele lui Darie, dar şi de umărul prietenesc al lui Nicolae Băciuţ – nedezminţit scutier al celor pe care-i iubeşte, atunci când au nevoie de el. Voi trece peste detalii biografice şi, intrând în subiect, voi prezenta succint cele două cărţi, diferite ca gen – una de poezie, a tatălui Ducan: „Poem sărutând mâna poetului”, apărută la Editura Nico, şi una de teatru, a lui Darie, apărută la editura bucureşteană „Tracus Arte”, în acest an, postfaţată de doi aştri ai Thaliei româneşti: Matei Vişniec şi D.R.Popescu. Diferite ca gen, ambele volume se aşază însă sub înaltul arc al valorii, şi chiar i-aş propune lui Darie, în această idee, să trimită cartea la UNITER, pentru că, în opinia mea, ar fi imposibil ca ea să nu reţină atenţia criticii teatrale, fiind chiar pasibilă, în condiţii normale, de un mare premiu. 
  
Carte lui Darie Ducan se numeşte „Republica de cenuşi aruncate în mare”, acesta fiind titlul Eseului în două testamente cu care deschide volumul, fiecare Testament – un fel de cabaret politic (dacă ar avea şi muzică!) - fiind structurat în câte 20 de scene, susţinute actoriceşte de trei personaje: Adam, Eva şi Îngerul. Un text dens, hiperinteligent, acid, cu efect electrocutant uneori, extrem de viu, antrenant – pentru oameni antrenaţi să citească şi deschişi la cap, dispuşi să şi vadă, nu numai să privească realitatea ce ţâşneşte de sub pana lui Darie, tânărul autor care „nu scrie cărţi, ci... oameni”. Într-o primă fază, ne confruntăm cu un teatru-lectură puternic, din care ar ieşi un serial radiofonic fără probleme, desigur cu actori care să şi înţeleagă ce citesc. Cu siguranţă va stârni polemici. 
  
„Republica de cenuşi aruncate în mare” este România de azi, în care doi tineri, un El şi o Ea, care aici se numesc Adam şi Eva (dar s-ar putea numi oricum altfel), despre care putem presupune, că, proaspăt alungaţi din Rai, au probleme de adaptare pe pământ, într-un simulacru de grădină cu o singură cărare, populată cu scaune pentru handicapaţi, şi unde tronează Patul – bun la toate. La început, ca la început, toate par suportabile, cei doi discută, filozofează, certându-se chiar, în interludiile când nu fac sex sau nu beau coniac. Universul lor este patul, pe care îl tot învârt, în funcţie de direcţia cardinală din care ar putea fi surprinşi de un prezumtiv inamic. Când toate acestea intră deja în rutină, apare Îngerul lor păzitor..., un amărât de înger bugetar, concediat şi obligat să se elibereze de ... gestiune, să-şi predea aripile. El se supune, cerând în schimb să fie lăsat să moară lângă ei. Dar totul are un preţ, dacă Îngerul vrea să moară demn, trebuie să reinventeze emoţia celor doi, fiindcă oricare cuplu dornic să aibă un copil trebuie să... caseze un bunic. Nu vă spun toată povestea, oricum e abia la început. 
  
Când Eva – care poate fi cea edenică (sau nu) - întreabă : „-Adam, dacă urâm ţara asta, de ce nu plecăm ?”, Adam – primul bărbat, făcut din ţărână (sau nu el - eu cred că Darie) răspunde : „Pentru că pe alta n-am putea-o iubi cum o urâm pe asta, cu tot ce înseamnă ea. O urâm albastru. O urâm divin, ca şi cum eu ţi-aş da o palmă şi apoi ţi-aş face un copil... Nu înţelegi ?” Asta se întâmplă în scena 17. În scena 28, Eva spune : „Totuşi, între urile zilnice, am puseuri de speranţă, în care iubesc ţara asta, dar ştii cum, aş lua pământ din ea şi l-aş xeroxa, să fie mai mare.” - „Tot e mai igienic decât ce fac ăştia de la putere” – îi replică Adam... – Ne îngroapă pe toţi de vii, cică atunci când astupi o groapă, nu intră tot pământul, rămâne în plus. Ei, bine, cu ăla măresc ei suprafaţa ţării. Suprafaţa arabilă a ţării. Îţi dai seama ce recoltă la hectar poate fi numai pe suprafeţele care nu mai încap în morminte după înmormântări?” 
  
Fiecare din cele 40 de scene este o bijuterie în sine, un întreg, un cerc de aur - ca să citez autorul. Literatură pură, cea mai pură. Şi nu numai! Un temperament năvalnic, tumultuos, un scriitor de o forţă excepţională.  
  
Volumul mai include monologul „Patria sturionului negru” şi piesa în trei tablouri „Seminţe de mătură”, în debutul căreia Darie precizează: „Trăim vremuri când estimp nu mai înseamnă în acest timp, ci (în) estul timpului...” (Apropo de patul învârtit în „Republici”!). 
  
Am citit, şi am tot citit şi ... Parcă nu-mi vine să cred că Darie are 23 de ani. Dumnezeu a dat! Iar Darie a primit cu amândouă braţele, hotărât să schimbe lumea... în secunda asta! Poate chiar o să reuşească! Eu îi doresc succes! 
  
* 
  
Afirmam în ştirea de sâmbătă, din Pagina culturală a „Cuvântului liber”, că vom asista la un regal cultural şi că va fi să fie minunat...! Că, despre Darie, Nicolae Băciuţ afirmă că a ieşit „din mantaua lui Vişniec, precum alţii din cea a lui Gogol” - şi că D.R.Popescu crede în Darie, fiindcă „este foarte tânăr şi refuză să scrie la fel cu majoritatea dramaturgilor păşunişti, manelişti, moderni, postmoderni, de piaţă”. 
  
Mai afirmam că, la rândul său, Răzvan vine cu poate cea mai frumoasă carte a sa de poezie – „Poem sărutând mâna poetului”. 
  
Cred că noi, lunaticii ăştia care vagabondăm prin vis, avem ceva comun: un soi de avariţie teribilă în momentul în care simţim că ceva nu e în regulă, când ni se deschid alte ferestre de lume, sau doar credem că se întâmplă aşa. Şi atunci, repede, adunăm tot ce-i mai frumos, toate bilele colorate, maşinuţele dragi din copilărie, ursuleţul de pluş, poate chiar o bijuterie cu valoare sentimentală etc., etc., şi le împachetăm în cea mai preţioasă cutie, pe care o ţinem strâns lângă inimă, ca să ne mai dea putere din iubirea aceea dintâi pe care o conservă amintirea. Cred că aşa a procedat Răzvan Ducan. A adunat cele mai frumoase, sau cele mai iubite, poeme ale lui din ultima vreme, în cartea aceasta cu semnificaţie specială. Eu m+am oprit la două, dar oricare îşi merită locul aici: 
  
RĂDĂCINA PĂTRATĂ DIN MILA LUI DUMNEZEU 
  
Rădăcina pătrată din mila lui Dumnezeu 
  
Extrage omul numai la greu. 
  
La bine, omul îşi înmulţeşte infatuarea cu sine. 
  
Adună privilegiile cu şolduri late 
  
Şi scade recunoaşterea de multele păcate.  
  
Pe el se vrea icoană, 
  
El, cea mai vlăguită poamă. 
  
Şi totuşi e şi oportunitate frumoasă, 
  
Cel sieşi iarbă, cel sieşi coasă. 
  
ZBORURILE SUNT STĂRI NEVINDECABILE 
  
Zborurile sunt stări nevindecabile, 
  
Răni prin care pătrunde 
  
Boala altui fel de a fi, 
  
Depărtare aflată 
  
Prin însumarea felurilor de-a iubi. 
  
Aripile sunt o certitudine mai mare 
  
Decât a locului ajuns, 
  
Pletele neastâmpărării, 
  
Păr imposibil de tuns. 
  
Pe frunte, transpiraţia e stea, 
  
Cer nins cu cutele de a-ţi păsa, 
  
De valul clipei 
  
Şi de piatra sorţii, 
  
În văzul vieţii 
  
Şi-n auzul morţii. 
  
LA MULŢI ANI, RĂZVAN DUCAN!  
  
FELCITĂRI, DRAGI PRIETENI! 
  
MARIANA CRISTESCU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Regal de luni, cronică de Mariana Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 547, Anul II, 30 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!