Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

REDIMENSIONIND TIMPUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?id_articol=1054&nr=4&an=2012&pagina=6#content 
  
Tamariki Poerani - Mono'i Tupuna  
  
Redimensionînd timpul în propriile lui coordonate infinite, el se înfăşoară în jurul propriei lui axe, generîndu-l pe zero. 
  
În 1964, Jean Fourasième şi Claude Vimont, se întrebau: „...ou les hommes, trop nombreux, mourront-il de faim en l'an 2000 ?” Dau citate, pentru că nu vreau să se creadă că inventez. Volumul a apărut la „Presses Universitaire de France”, Paris. Mîncarea este, la cel mai prozaic mod cu putinţă, combustibilul vieţii. În natura care ne înconjoară, fiecare fiinţă vie este, în acelaşi timp, şi vînat şi vînător. Dar să nu-l plictisesc pe singurul meu cititor, nea Gică de la fabrică. Ies eu într-o seară cu amanta mea, o domnişoară a(d)vocat la o pizza pe bulevardul Unu mai, în capitală. După ce ne-am găsit un colţ mai izolat, din nevoia noastră de intimitate discretă, domnişoara îmi zice: „Iubi, eu nu vreau, sînt la regim !” E adevărat că era putin rubensiană, dar nu depăşea limita aia din interiorul normalităţii. Şi iată, vine clipa aia fatidică: soseşte domnişoara cu rochiţă şi bentiţă, ca să ne ia comanda. Politicoasă, începe cu mine: 
  
-Ce serviţi, domnule ? 
  
-Eu vreau o piţă şi o cola, şi o minerală pentru amanta mea! 
  
Oi fi fost oare destul de ferm ? 
  
-Şi domnişoara ? 
  
Nu ştiu ce mi-a venit, da' am zis senin ca un cer de primăvară: 
  
-Domnişoarei nu-i dau nimic să mănînce azi ! 
  
Să crăp dacă am mai văzut aşa ceva în viaţa mea. Fetiţa diafană cu rochiţă şi fundiţă a făcut explozie: 
  
-Lasă, fată, că îţi dau eu o piţa de la mine, că nenorociţii ăştia ştiu doar să ne pună capră, de altceva nu sînt buni ! 
  
Şi în clipa aia domnişoara a(d)vocat s-a tăvălit într-un hohot dr rîs care a dărîmat-o pînă în temelii. 
  
Altădată, ies cu Crisli la o terasă din Herăstrău. Găsim o masă şi ne punem pe taclale. Subiectul: vara toridă din Bucureşti! Numai noaptea puteam respira normal pe malul lacului. 
  
-Tu ce bei ? mă întreabă ea. 
  
-Un wischy ! 
  
-Eu nu vreau nimic, îmi zice ea; sînt obosită ! 
  
Soseşte ospătarul şi, politicos, o întreabă pe Crisli: 
  
-Ce comandă domnişoara ? 
  
-Un wischy, zicea ea. 
  
-Atît ? 
  
-Atît, deocamdată ! 
  
După vreo patru minute se întoarce garsonul cu paharul de wischy şi cu un bol plin cu cuburi de gheaţă, şi le pune pe masă în faţa lui Crisli. 
  
Luaţi cu discuţiile noastre, n-am sesizat gestul. 
  
Sigur că eu am golit paharul şi l-am pus apoi pe tava din mijlocul mesei. 
  
Ospătarul, atent, revine la masa noastră şi zice: 
  
-Oui, mademoisele ? 
  
-Un wischy ! îi răspunde Crisli. 
  
Scena se repetă încă de două ori! A cincia oară se apropie de noi garsonul şi o întreabă pe Crisli: 
  
-Mai beţi un wischy, domnişoară ? 
  
Mă opreşte într-o zi poliţia într-o mică localitate. Politicoşi, cei doi poliţişti îmi cer actele. 
  
Le dau actele, aştept răbdător să aflu ce am făcut şi, cînd unul dintre cei doi poliţişti mă priveşte încruntat (ştiţi schema de derutare din filmele americane: poliţistul bun şi poliţistul rău!), eu mă dau un pas înapoi şi ridic mîinile în aer, vrînd să le sugerez că mă predau. Cum a zis un poet rus cînd s-a sinucis: „Nu trageţi, tovarăşi !” 
  
Cei doi au izbucnit în rîs, apoi poliţistul bun mi-a înapoiat actele şi mi-a zis că sînt liber să circul. S-au suit apoi în maşina lor şi duşi au fost ! 
  
Acum trebuie să luăm o pauză, ca să respirăm! 
  
Azi noapte în feresatră au înflorit salcîmii, Am auzit cocoşii spărgînd în cioburi cerul. 
  
Pe iarba din grădină s-au presărat luceferi – Sporindu-mi mie-n taina tăcerii tot misterul 
  
Şi tu, ca o sclipire, te-aprinzi în fiinţa mea, Şi nu mai ştiu pe unde mai hoinăresc şi azi. 
  
O lacrimă luceşte în ochii tai de nimfă, Dar tu eşti încă neaua ce nesfîrşit mă arzi 
  
Aş vrea să-ţi dau şi luna şi cerul plin de stele Nimic nu e mai dulce decît privirea-ţi blîndă În mine se zbat munţii şi visurile-mi toate Rîvnindu-te năvalnic se-ascund şi stau la pîndă 
  
Azi noapte în fereastră salcîmii-au înflorit Pentru a mia oară m-au ameţit cu şoapte Te mai doresc iubito cît încă n-am pierit Şi-n sufletu-mi aievea mai am o zi şi-o noapte 
  
Că sînt de fericire zdrobit în mii de cioburi În care se reflectă făptura-ţi gra]ioasă Şi dulcea ta tăcere te face şi mai gravă Lăsndu-mă să-ţi sorb esenţa mătăsoasă. 
  
Şi: 
  
Grenoble, 22/11/2009 (23:19) 
  
Ce abisuri colosale peste dealuri cad grămadă. 
  
O puzderie de stele, mere coapte în livadă. 
  
Ce iubiri înălţătoare, fete dulci scăldate-n lapte, Ameţite de iubirea care le-a momit cu şoapte. 
  
Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite. 
  
Cum le tremură fiinţa, cînd zăresc un Făt-Frumos. 
  
Oare el va fi alesul fetelor îndrăgostite, Sau pe panoplia vieţii va muri un vis duios? 
  
Ele sînt aşa fragile, suflete neîntinate - Fetele care suspină dureros în miez de noapte. 
  
Unde au pierit feciorii de-mpărat, ca să le ceară, Să vibreze-ntreaga viaţă ca o coardă de vioară ? 
  
Au musee d'art 
  
intelectua 
  
Il n'echappe personne que cette crise est l pour durer. On purrait se gausser de cette vue simpliste ? Mais bien y regarder, malgre cette crise, allons la recherche d'une autre mode de pansee, d'un modèle virtuel 3 D autour d'un principe surrealiste en Haute 
  
definitions: 
  
Un pied hors de la boîte 
  
chaussures talons rouges 
  
femme penchee la fenêtre 
  
un soutien-gorge sur sa poitrine droite 
  
un cheval blanc dans la rue 
  
on ne vous le dira pas 
  
tente une echappee belle 
  
vers des mondes parallèles; 
  
le degout ludique 
  
c'est le mythe technologique 
  
CAPETE CU PICIOARE . PLAFONUL CATEDRALEI DIN Metz (1220) 
  
Arta Occidentului continuặ şi nu se mai terminặ încặ din secolele XII - XIII, în timp ce chinezii încep cu vreo mie de ani mai devreme. Sặ nu-i uitặm însặ pe dadaişti şi pe malagambişti. Vặ mai amintiţi cine i-a creat (pe malagambişti) ? Sergiu Malagamba ! Omul a impus un ritm netextualist, aşa cặ nu meritặ sặ fie uitat în devặlmặşia Historiei cea (nu hặis) histerice. Aici trebuie sặ pomenim de Turkestanul chinezesc. Un triunghi isoscel format din urechile a trei iepuri ce se învîrt în jurul propriilor lor urechi în interiorul unui cerc din centrul tavanului – (grotele mặnặstirii budiste din Tuen-huang). Criticii au bặnuit cặ este o emblemặ a cosmografiei religioase, dar eu cred că ei au descoperit elicea, pentru cặ eu inţeleg care este rolul urechilor, dar ce cautặ iepurii în acest melanj emblematic ?! Artiştii musulmani au preluat tema (care deja se rặspîndise prin Europa). Aceeaşi temặ au tratat-o şi egiptenii cu mult timp înainte, dar iepurii sînt înlocuiţi cu peşti ce se rotesc în jurul ochiului lor comun din centrul cercului. Cred cặ am încurcat eu timpii istorici, de a ieşit o asemenea bramburealặ, dar timpul (neistoric) este un instrument de (re)creare a miracolelor şi mai are şi o continuitate aleatorie în interiorul lui exteriorizat. În timpul ặsta, dragi iepuraşi zglobii de pe tavane şi cîmpii, pe vremea lui Haroun al-Rachid, matematicienii (lui) au împrumutat de la indieni numerotarea modernặ şi cifra zero, uitînd, desigur, sặ le-o mai dea înapoi, şi uite aşa ne procopsirặm cu toţii. Şi acum, tot pe drumul timpului. Europa s-a nặscut în anul 987. Pot sặ vặ spun şi ziua şi luna, ba chiar şi ora, dar nu vreau sặ vặ încarc memoria. Germania în 911, Franţa în 987, Ungaria în 1001, cînd Étienne I devine primul rege al Ungariei. Papa Urban II organizeazặ în Franţa prima cruciadặ. Pe la 1450 Gutenberg inventeazặ tipografia. În 1291 se naşte Suedia. Şi, tot în acest timp, populaţia ce umplea teritoriul Romaniei se lupta din rặsputeri cu tendinţele expansioniste ale vecinilor şi nu numai – tặtari, polonezi, turci, huni, avari, slavi, bulgari, maghiari... Mircea cel Bặtrîn (1365-1418), Vlad Ţepeş în 1448, 1456 – 1462, Stefan cel Mare (1457 – 1504). Austria şi-a anexat Oltenia (1718 -1739) şi Bucovina (1775 – 1918), Rusia ne-a luat Moldova dintre Prut şi Nistru. In 1291 ungurii cuceresc Banatulul Severinului. 
  
Ceva, care provine din interiorul nostru, ne-a ţinut pe loc şi eu cred cặ motivul ar fi geo-politic. 
  
De, prea multe capete cu picioare ! 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
REDIMENSIONIND TIMPUL / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 566, Anul II, 19 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!