Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Libertate > Mobil |   


Autor: Rodica Elena Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Acesta a fost şi dezideratul demersului meu de a înfiinţa o mică bibliotecă privată, donând fondul de carte al familiei comunităţii din satul bunicilor – un modest omagiu adus profesorilor vacanţelor mele, luptători perseverenţi cu vitregiile vieţii şi ale destinului, în acea lume de la marginea timpului, convinsă fiind că ei vor continua să cultive şi altor generaţii sentimentul necesităţii de lectură, să le înveţe să creadă în înţelepciunea cuvintelor. Şi dacă pe acel tărâm va fi o linişte patriarhală vreau să mă hrănesc cu iluzia că o carte le ţine tovărăşie.  

Zilele trecute mi-a fost restituit unul dintre volumele donate pentru faptul că purta o valoroasă dedicaţie a autorului. L-am recitit cu acelaşi interes, reflectând asupra finalului ce s-ar putea constitui într-o sentinţă definitivă şi irevocabilă pentru acei dintre noi consideraţi a fi cei mai periculoşi criminali, cei care ucid morala, distrug trecutul şi viitorul, denigrează şi întinează cu bună ştiinţă, încercând să înlăture tot ce-i depăşeşte – practicanţii desăvârşiţi în arta de a calomnia.  

Mediocrii care nu suportă excelenţa, incapabili să creeze, devoraţi de complexe, de invidie şi de ură, de nevoia gratuită şi patologică de a calomnia, devin experţi în demolări.  

Calomniatorul (de altfel ,,persoană onorabilă şi virtuoasă”), într-un anume spaţiu de rezonanţă, exploatând credulitatea şi setea de senzaţionalism, operează cu falsul şi neadevărul, arma comodă şi agresivă a denigrării, atacând demnitatea, onorabilitatea şi reputaţia omului cu merite, invadând o societate, neavând limite în capacitatea de a urzi şi învenina tot ce ating.  

Răspândirea discretă de zvonuri, insinuările prealabile, răstălmăcirea faptelor, denaturarea tendenţioasă a adevărului, intoxicarea gradată (durerea unui coşmar latent) fiind stadiul ce precede execuţia capitală a unei persoane, a unei idei, a unui ideal.  

Şi iată-te compromis, cu reputaţia terfelită, cu onoarea pătată, victima ,,unei urgii ce produce dezastrul infernal” (,,Aria calomniei” din “Bărbierul din Sevillia”), fără a spera nici măcar la o reabilitare postumă, calomniatorul (persoana, instituţia, anonimul) jubilând astfel pentru efemera victorie a josniciei sale.  

Aşadar, tot ce-am rostuit năzuind în a dura temelii, temeiuri parcă pe vecie, s-a acoperit cu o clisă neîndurătoare.  

Strigăt de deznădejde, strigăt de spaimă al pietrelor cu care am fost loviţi… chiar cu pietrele templului nostru…căci nu mai contează cât de sfioasă e mâna care a lovit…  

Viaţa merge pe contrasens… suntem decapitaţi, dezmembraţi… pretutindeni cad aşchii din noi…  

Într-o confesiune a umilinţei…  

,,Am strigat, am plâns, ne-am târât pe genunchi
Implorând ascultare.
Explicând că nu suntem noi…
Că nu-s trupurile şi sufletele noastre
Cele pe stâlp răstignite şi expuse lapidării.
Că nu e a noastră acea îngrozitoare vinovăţie
Cu care ticălos ne-aţi împroprietărit,
Voi, cei mai ticăloşi dintre semeni,
Atârnându-ne portretele în pieţe
Cu răsplata afişată celui ce ne va vinde trăind…” (Lucia Olaru Nenati)

 

Căci imprevizibili şacali ne pândesc în gol, ne adastă, obligându-ne să ne apărăm, să contrazicem zvonurile infamate, anihilând puternicul sentiment de injustiţie difamatoare, căutând disperaţi un suport solid al faptelor noastre de bine pe care să ne sprijinim căderea în afund, amintindu-ne de noi, fără a îngălbeni vegetal spre uitarea de sine.  

Între da şi nu e aşezată întreaga lume şi atunci o soluţie înţeleaptă poate fi lipsa de reacţie, tăcerea, ignorarea, ironia ca expresie a unui total şi nimicitor dispreţ. În hăurile urii şi calomniei (ultimul refugiu al celor frustraţi şi laşi), turnând plăci ale indiferenţei placide, infamii vor păli. Pe ce s-ar mai putea baza calomniatorul care anticipează altceva?  

Din păcate nu există un panaceu pentru pandemia calomniei, a celui mai de temut flagel. Existenţa calomniei este atotputernică şi nemărginită. Nimeni n-o poate scoate din lume. Şi asta pentru că, pe lângă cele două personaje inepuizabile, calomniatorul şi calomniatul, mai există şi un al treilea personaj - spectatorul, cumpărătorul, consumatorul de calomnie, cel care digeră şi receptează calomnia, trăind plăcerea de a i se livra generos picanteria şi spectacolul sordid. Şi astfel calomnia prinde în nisipurile ei mişcătoare tot mai mulţi semeni, tot mai multe realităţi şi năzuinţe, prosperând pe tărâmul clevetirii, compromiterea devenind unanimă.  

Intentând proces calomniei, sentinţa nu poate fi decât cea pronunţată de Cristian Tudor Popescu în finalul volumului ,,Luxul morţii”: ,,Şi nu oricine pe lumea asta ar trebui să-şi permită luxul morţii. Acest privilegiu ultim să-l aibă doar oamenii buni şi frumoşi la suflet. Numai ei să moară. Ceilalţi să trăiască, dacă nu veşnic, măcar atâtea milioane de zile până când vor ajunge să le fie silă de ei înşişi.”  

ADNOTARE  

Nevoia de vertical şi o nouă concentrare de tristeţe reclamă acelaşi refugiu pentru identificarea soluţiilor moralei, eliberarea prin confesiune fiind uneori singura formulă de descătuşare. Parafrazând cu umilă condescendenţă axiome, considerate elemente unitare de trăire, din creaţia de substanţă filozofică a unor sacerdoţi ai valorilor şi virtuţilor morale, descoperitori de sensuri, făuritori de noi arhitecturi – Petru Creţia, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, am încercat din rolul eligibil al victimei, înţelegând mai profund structura unei manifestări a infamiei, să mă ridic undeva deasupra ei, depăşind stadiul indignării şi al mâniei, prelucrând calomnia în retorte cu largi risipiri şi renegări.  

EPILOG  

,,Există ceva mai îngrozitor decât calomnia – adevărul.”
(Charles Maurice de Talleyrand- Périgord)  

 

Articol scris de Lili Bobu  

preluat din Revista Luceafărul  

 
Referinţă Bibliografică:
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 927, Anul III, 15 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!