Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Valentina Becart         Publicat în: Ediţia nr. 429 din 04 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Recenzie volumului de poezii ,Arc de curcubeu”- autor Vasile Popovici, realizată de prof. Maria Vasiliu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Sunt aşa de fericită, că-mi pot mâzgăli palmele cu amestecul culorilor curcubeului şi să mi le plimb apoi pe faţă, pe ochi, pe suflet! Să pot frământa lutul culorilor, să le intensific, să le fac să respire. Curcubeul e întotdeauna un semn bun şi fără să vrea asta, fură lumina ochilor pământenilor care, pentru a-l vedea, trebuie să privească în sus, spre cer, spre Prea Înaltul. La fel şi eu, cititor pasionat de poezie, privesc cu genele plecate ,–în sus - , la arta şi artistul ei.  

„A plecat de-acasă Dumnezeu”şi a lăsat de veghe, la porţile cerului,arcul de curcubeu. Tot ne-a lăsat o nădejde; pe cineva sau ceva în care să credem şi care să ne mângâie gândurile şi sufletul. Mi se pare o recompensă nemeritată, uneori , că ni se mai îngăduie să „coborâm privirile din cer”.  

”Cât blestem/ încape pe pământul meu?” Poetul e proprietarul Terrei. Iubeşte şi revendică toată planeta, pe toţi locuitorii ei.  

Un pastel este poezia ”Iarna”. ”Norii se desprind de sus,/ Grei de alb de iarnă,/ Cerul stelele şi-a pus/Iarnă grea să cearnă./Nu-s nici garduri, nu-s nici porţi,/… Nu se vede nici un drum”. Ocopie la şapirografa acestei ierni. Atmosferă neînsufleţită, împietrită, îngheţată, albă, însă.  

Noaptea mai noapte se face,/ Numai cariul mai roade în grindă./Câinele latră cât latră-apoi tace./Cade zăvorul la uşa din tindă”.Poezia reflectă viaţa liniştită a copilului, tihnită şi fără griji, cu reguli nescrise, respectate cu sfinţenie, din dorinţa de a-i proteja pe cei dragi.(La gura sobei)  

La vârsta aceea crudă, cei din jur sunt semizei. Şi fata, şi profa de chimie, şi colegul Prometeu, tot şi toate sunt minuni, iar poetul şi noi, ochi şi urechi lafleacurile lumii. Exponentul acestei vârste – iubirea. Ghiduşă, pură, cuminte, eternă.(se crede…)  

Inedite comparaţii: (metaforice)  

”Evitica codană ”, asemuită cu ”iarba fragedă şi bună pentru coasă”.  

Tu eşti:  

ü izvor de apă vie/izvor de ură şi iubire;  

ü icoană de-chinat/icoană pentru sărutat;  

ü noroc nedeochiat şi drac de fată(pentru sărutat);  

ü trifoi cu patru foi;  

ü înger şi demon;  

ü dor nebun(ce mă aşteaptă);  

ü hărăzire şi-mplinire;  

ü fragedă otavă(mai înspre toamnă bună pentru coasă…);  

ü sfielnică şi pură - epitete;  

ü efigie stelară-n infinit;  

ü menire, gând, păcat;  

ü puntea înspre nefiinţă.  

Din poezia ”Vadul” transpare tentaţia stăpânită a feciorului, iar fata, un nimb al purităţii. Forma poeziei, ca o clepsidră, ca un mijlocel de fată. Versuri inegale, ghiduşe, pudice, ştrengăreşti.( Am zis intenţionat, anapoda).  

”Am înţeles de ce mi-e bine,/ că steaua care-n cer s-a stins,/luceşte lângă mine”.Armonie cosmică, legătura cerului cu pământul. Nici poetul nu-i get-beget, pământean. E şi el un semizeu, un astru, un demiurg cumva. Doar strânsul în braţe e…uman. E o trăire ce-i depăşeşte pe zei. ”O vrajă nemisterioasă,/curată ca seninul” (Nepăcate)  

Asumarea dragostei şi a urmărilor ei. Să săruţi o fată, al dracului păcat!!! De neiertat! Şi nici o spovedanie, nici”cădelniţat de popă”nu-l poate dezlega. Frumoase versuri!  

Luna personificată vine când nu vrei şi pleacă tot aşa; un pic rea, mai degrabă curioasă, şireată, ”Vine, pleacă;” ne luminează răsfoind timpul, dar ”se coboară, iarba-mi calcă”. Asta-mi place. O şi văd călcând pe vârfuri, să nu-şi ude tălpile cu rouă pământeană. E ,,Luceferiţa”întruchipată. Şi… Luna îşi pune mâna streaşină la ochi, să-i zărească bine pe îndrăgostiţi. Indiscreta! Putea să schimbe mai devreme Garda cerului…  

Surâd. Ba… râd de-a binelea.”Înger, îngeraşul meu/ Care-ţi fâlfâi aripioara”. (Fără zbor) Invocaţia, realizată din cele două vocative, crează impresia de prezenţă a celei dragi. Poezie melodioasă, plină de candoare.  

”Cum se face, drac şi înger/Steie-n braţe amândoi?”Chiar… În veci n-o să fie iertată o asemenea fărădelegere…  

Imaginea auditivă„Cu graţie-mi bătea prin buzunare vântul”, mă face să aud deja sunetul mărunţişului. Era fecior avut poetul!?  

„Ah, inima”! ”Chiar după lună dacă-ţi vei găsi ascunsul, /te voi găsi…  

…. ”dacă-ncerci să zbori/când eu te ţin, -vezi bine -, / ca pe palme…/îţi voi smulge macar una./Dintre pene”. Ce construcţie! Pedepsită cu câtă drăgălăşenie şi cu surâsul în colţul gurii! ”Păcatul tău n-a fost întreg,/cât mi-am dorit/să-ţi duci păcatul pânla capăt!”  

”Iubeşte-mă, frumoaso până-n zori,/”…”Să mor de dor de drag/de tine”(Iubeşte-mă) Este surprins motivul dorului de dragoste şi neuitare.  

”Vreau /să ard cenuşă pân’ la capăt./Nu vreau/să-mi fii amintire-n treacăt,/Vreau/să-mi fii învolburare/de cascade”. (Ardere) În timp etern rămân nemuritori cei doi îndrăgostiţi. Iubirea pătimaşă, întreagă, totală – asta vrea poetul.  

„Voi, copacii” „Străjuiţi poene necosite/şi cu fragi,/voi, copacii/care-aţi fost cândva/pădure”.  

Sugerează melancolie, aduceri-aminte din tinereţe, din viaţa verde şi fericită.  

 

E-atât de unic artistul/creatorul! Atât de unică clipa, secunda, poezia şi irepetabilă fiinţa umană, că nici măcar cu ea însăşi n-o mai poţi asemăna. „Dac’-aşfi în locul meu,/te-aşculege/de prin gânduri,/să te-adun în ţărm,/din grinduri;/ast’-aşface,/să se poată,/să fiu eu, în locul meu”. Timpul îşi pierde dimensiunile, unificând clipa cu eternitatea.  

 

Frumoase şi inedite poeme de dragoste.  

Eşti tot ce n-am avut/şi tot ce-aşvrea să am;/eşti ziua mea de azi/…şi…ce n-aşda…/să fii/şi ziua mea de mâine./ Eşti, - pentru mine –totul”.(Eşti)  

Fără tine viaţa mea/e-un arc,/arc de curcubeu,/fără culori în el”.(Fără tine)  

„privirii mele,/atică făptură ai rămas.”  

„Lasă-mi liniştea, rămasul/Lasă-mi tihna şi popasul!/…Clipa de iubire, lasă-mi,/Lasă-mi vraja, lasă-mi ceasul!/…Şi-amăgirea lasă-mi…”(Gazel) Şi pentru că era prea îngustă cărarea „am trecut unul prin altul” Sugerează suflete pereche, suprapuse, îngemănate; întregul, o singură fiinţă.  

Îmi caut /rătăcirile de-odinioară/prin poiană,/…şi-aşvrea/să fii şi tu în rătăcirea mea.”(Claustrare) Tabloul naturii degajă armonie şi farmec, la realizarea lui contribuind lunca, grădina, parcul, pădurea.  

„Tu eşti poveste, carmen eşti,/poem de glume tinereşti,/stea luminândă-n bolţi cereşti/şi-arzând în focuri pământeşti.”Jumătate înger, jumătate pământean. Un semizeu. Să ai aripi, dar să poposeşti pe pământ, măcar până înnebuneşti de dor pe cineva.  

Revelante personificări:  

„A adormit pe plajă marea/şi-a plâns/ cu capul pe meduze verzi/…şi-a strâns/pentru ghicit/ţigăncilor din şatră/scoici/ Pun scoica la ureche/şi ascult/cum cântă,/râde şi jeleşte marea„.(Rosturile firii)  

„Vânt ţicnit”. Vântul îndrăgostit de fete, ispitit(„L-apucă ameţeala,/scuipă-n sân/şi-l apucă strănutul…/ ce mai rochiţe ridicate-i vedeau ochii!”).  

Hiperbola, „Un ţârâit de greier/sparge/noaptea/şi-o preface-n cioburi/de nelinişti”, crează o uşoară dezordine în univers şi-n microcosmos.  

Carpe diem zice latinul; bucură-te de clipă, trăieşte-o , sugerează poetul. „Azi… să trăim azi cât într-o viaţă,/iar mâine e mister”.  

şi-apleacă la pământ mohorul,/şi zburdă, zburdă ca un mânz prin luncă/ …Cât încă sprinten îţi este piciorul”! (Mânzul)  

„Ulcioare”  

Acelaşi ulcior, altă hangiţă. Timpul se scurge şi ne plimbă cu el până ne varsă şi ne face oale şi ulcele. ”Ulcioare/care merg la apă şi se sparg” sau… care nu merg de multe ori la apă.  

„Omnia mea mecum porto”. Întotdeauna mi-a plăcut dictonul latin, pentru că şi mintea, şi inima, şi înţelepciunea, şi puterea te-ajută cumva să ieşi la liman, să ieşi din labirint, din caruselul nebun al materiei, chiar dacă„lumea nu ne aşteaptă cu aşternuturi moi/şi foc în vatră”. Toate ale mele le port cu mine…  

 

Arc de curcubeu  

Aici artă, creaţie!!! Am avut revelaţia capodoperei!  

Cineva ajută poetul să lege capetele de curcubeu. O naiadă, poate, ori o fee, ori un înger(de fată), pentru că arcul are două capete: spre plus şi minus infinit.  

Arcul de curcubeu – un semicerc pentru „pământul meu” rotund ca o portocală, - pare că s-a privit într-o oglindă de cuvinte.  

Poeziile, apanaj a Marelui Maestru, au viaţă. Totul este să le trezeşti sufletul. Amestec extraordinar/meşteşugit de iluzie şi realitate, de memorie şi profeţie, document literar de cel mai înalt nivel.  

 

Ca o concluzie:  

 

În acest volum, poetul renunţă la obiceiul cutumiar, de a ţine socoteala vârstei şi continuă să trăiască în timpul static al amintirilor, neapărat, frumoase.  

Epopeea infinitei nostalgii a poetului, de care viaţa lui refuză să se desprindă, de teamă să nu-i trădeze adevărul, şi puritatea, şi candoarea copilăriei/adolescenţei pierdute.  

Versurile acestea redau vraja, imaginea acelor timpuri, acelor locuri. Tărâmul iubirii, al poeziei este un microcosmos izolat, oarecum, de restul lumii.  

Îmi place forma, construcţia şi ador fondul! O carte atât de senină, de solară, de poetică!  

Poezii cu rime respectând canoane clasice, poezii cu vers liber, cu vers alb… ca într-o perfectă simbioză…polimorfism. Versuri care cuprind doar o conjuncţie sau un pronume nehotărât, oricum un singur cuvânt. Ce puternic CUVÂNT!  

 

Cuvintele… mărgele de gheaţă(caldă), rotunde, strălucitoare asemeni perlelor. Când soarele se ’nalţă, micşorându-se, iar când răcoare se aşterne, mai mari se fac. De le arunci, se rostogolesc jucăuşe şi se sparg în cioburi de curcubeu şi de lumină. Poţi să-ţi faci colier din ele şi să le porţi la gât sau brăţări, mai bine, puse pe mână până la cot, să le auzi zornăitul de clopoţei cu care merg îngerii la colindat.  

Din cartea aceasta transpare maturitate poetică, chiar dacă poeziile au fost concepute în tinereţea poetului. Cu atât mai bine se vede talentul, profunda cercetare şi cunoaştere a limbii române, a noţiunilor de teorie literară.  

Imaginaţia şi pana, şi harul, şi muza, iubirea, - puterea creatoare care îl ajută pe autor să-şi făurească opera.  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Recenzie volumului de poezii ,Arc de curcubeu”- autor Vasile Popovici, realizată de prof. Maria Vasiliu / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 429, Anul II, 04 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!