Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Recenzie Parintele Emil Cioara...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie: Emil Cioară - „Duhovnicul şi Taina Spovedaniei în Biserica Ortodoxă” – Teză de doctorat în Telogie, alcătuită sub îndrumarea Înalt Prea Sfinţitului Prof. Univ. Dr. Laurenţiu (Liviu) Streza – Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Editura Universităţii din Oradea, 2007, 364 pagini.  
  
Cartea aceasta care, cu adevărat zideşte, este foarte binevenită deoarece tema abordată este de mare actualitate pentru viaţa creştină, din perspectiva dobândirii vieţii celei veşnice. Lucrarea de faţă se adresează, în egală măsură, atât preoţilor duhovnici, cât şi fiilor duhovniceşti, cu atât mai mult studenţilor, ucenici întru ale Teologiei, ca viitori părinţi spirituali ai comunităţilor ce le vor fi rânduite de Dumnezeu prin chemarea lor la Sfânta Taină a Hirotoniei sau a Preoţiei. Cu alte cuvinte, scrierea aceasta se adresează tuturor acelora care se nevoiesc şi urmăresc un real şi continuu progres duhovnicesc. Prin felul în care este structurată, lucrarea Părintelui Emil Cioară încearcă să cuprindă unele dintre cele mai importante elemente ale temei, din punct de vedere liturgic şi pastoral, pentru a putea fi un ghid ori un îndreptar, dar şi o prezentare profundă, o mărturisire şi o mărturie despre duhovnic şi duhovnicie, precum şi despre Taina Spovedaniei. Aşa stând lucrurile, cartea de faţă este cuprinsă din două părţi mari şi alcătuită, în total, din şase capitole, după cum urmează: - Partea I – „Instituţia Duhovniciei în Tradiţia Răsăriteană”; Capitolul I – „Preotul Duhovnicesc în Biserica Ortodoxă” prezintă persoana duhovnicului ortodox cu toate calităţile şi responsabilităţile cerute de această nobilă şi sfântă misiune, având subcapitolele: 1.Persoana duhovnicului, 2.Paternitatea spirituală în tradiţia ortodoxă, 3.Calităţile necesare parintelui duhovnicesc, 4. Responsabilităţile părintelui duhovnicesc, 5. Duhovnicul – „Psihoterapeutul” ortodox în care este prezentată dimensiunea terapeutică a preoţiei; Capitolul II – „Fiii Duhovniceşti şi responsabilităţile lor” îi prezintă pe cei ce sunt numiţi în spiritualitatea ortodoxă „fii duhovniceşti” sau „ucenici duhovniceşti”, cu responsabilităţile pe care le au faţă de părintele lor spiritual, căci aşa cum avem responsabilităţi faţă de părinţii trupeşti care ne-au născut, ne-au crescut şi educat, tot astfel, din punct de vedere spiritual, avem datorii faţă de cei ce ne-au născut la viaţa cea nouă în Hristos. Acest capitol are următoarele subcapitole: 1.Fiul duhovnicesc, 2.Responsabilităţile fiilor duhovniceşti, 3.În căutarea unui duhovnic – ce prezintă sensibila şi delicata problemă a căutării şi găsirii unui povăţuitor spiritual, 4.Pregătirea duhovnicului pentru Taina Spovedaniei. Mărturisirea sa; Partea a II – a, intitulată: „Taina Spovedaniei în Biserica Ortodoxă”, este formată din patru capitole şi anume: - Capitolul I – cu titlul „Sfintele Taine – „Ivoarele Harului” în Biserica Ortodoxă” arată şi demonstrează importanţa Sfintelor Taine în viaţa Bisericii şi a credincioşilor, lămurind noţiunea şi definiţia de Taină, numărul Sfintelor Taine, caracterul hristologic şi eclesiologic al acestora, precum şi modul în care putem trăi „viaţa în Iisus Hristos – Domnul şi Mântuitorul” prin Sfintele Taine, şi are subcapitolul 1.„Sfintele Taine în viaţa Bisericii şi a credincioşilor”; Capitolul al II – lea, ce poartă titlul: „Sfânta Taină a Spovedaniei în Biserica Ortodoxă” prezintă Taina Spovedaniei din perspectivă dogmatică, biblică, patristică precum şi în lumina hotărârilor Sfintelor Sinoade ecumenice şi locale. Pornind de la fundamentarea dogmatică a Tainei Spovedaniei, autorul a căutat să dovedească faptul că această Sfântă Taină se bucură de un fundament bine consolidat, atât scrpturistic cât şi patristic. Dacă în Vechiul Testament apare cât se poate de clar şi de limpede conturată şi argumentată ca Taină, urmând ca, în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii din perioada patristică şi post patristică – Sfânta Taină a Spovedaniei, Mărturisirii sau Pocăinţei să fie prezentată la modul laborios, sub toate aspectele, culminând cu hotărârile Sfintelor Sinoade, care au rămas normative în viaţa, cultul şi practica Bisericii Ortodoxe. La rândul său, acest capitol cuprinde următoarele subcapitole: 1.Noţiuni introductive şi repere dogmatice despre Taina Spoedaniei. Necesitatea Tainei Spovedaniei 2. Taina Spovedaniei – fundamentare biblică şi patristică, 3. Taina Spovedaniei în hotărârile Sinoadelor ecumenice şi locale; În capitolul al III – lea, intitulat: „Taina Spovedaniei – Evoluţia ritului şi semnificaţia liturgico-pastorală”, Părintele Cioară ne arată nouă felul în care a evoluat ritualul Sfintei Taine a Spovedaniei, expunându-ne un scurt excurs istoric cu privire la rânduiala şi la modul în care a evoluat ritualul acestei Taine în diferitele ediţii al Molifelnicului românesc. De asemea, tot aici, autorul acestei teze de doctorat, respectiv a acestei cărţi, ne prezintă asemănările şi deosebirile de ritual ce pot fi sesizate în Molitfelnicele celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale, cum ar fi de pildă: Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Ortodoxă Greacă. Capitolul acesta se încheie cu prezentarea semnificaţiei liturgico-spirituale a Tainei Spovedaniei în Biserica Ortodoxă, având şi alte subcapitole, cumr ar fi: 1.„Istoricul rânduielii Tainei Spovedaniei”, 2.„Evoluţia ritualului Tainei Spovedaniei în diferite ediţii ale Molitfelnicului românesc”, 3.„Rânduiala actuală a Tainei Spovedaniei în Molitfelnicul românesc”, 4.„Asemănări şi deosebiri ale ritualului Tainei spovedaniei în Bisericile Ortodoxe Autocefale”, 5.„Semnificaţia liturgico-pastorală a Tainei Spovedaniei în Biserica Ortodoxă”; În capitolul al IV – lea şi ultimul, intitulat: „Canonul sau Epitimia în Ritualul Ortodox al Tainei Spovedaniei”, autorul a încercat şi cred că a şi reuşit, să prezinte sensul ortodox al epitimiei şi caracterul ei pedagogic, precum şi diferite criterii ce stau la baza fixării canonului ori (a) epitimiei. Bineînţeles că actul stabilirii şi fixării canonului nu este uşor pentru duhovnic, pentru că fiecare penitent este o persoană unică şi irepetabilă şi, deci, are nevoie de un tratament individualizat, cu alte cuvinte, cât se poate de personalizat. Chiar dacă în aparenţă păcatele sunt aceleaşi, tratamentul însă, trebuie să difere de la caz la caz, adică de la un fiu la alt fiu duhovnicesc. În acest context, pe baza practicii vechi şi noi a Bisericii, Părintele Emil Cioară a reuşit să propună câteva epitimii, pornind de la cele cu caracter general şi „ până la cele ce nu se cuvin a fi recomandate în zilele noastre”. Acest capitol are trei subcapitole, după cum urmează: 1.„Sensul ortodox al epitimiei şi caracterul ei pedagogic”, 2.„Criterii privind fixarea canonului sau epitimiei”, 3.„Canonisirea – propuneri de epitimii”. Conţinutul acestui volum este precedat de „abrevieri”, „prefaţă” – semnată de către Î.P.S. Dr. Laurenţiu Streza – Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în calitate de profesor de Liturgică şi Pastorală a Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu şi de îndrumător ştiinţific al lucrării, urmată de „introducerea” semnată de autor, iar după conţinut urmează „concluziile” – care prezintă în mod structurat şi foarte punctual ideile ce se desprind din conţinutul lucrării – şi care ne îndeamnă la redescoperirea sensurilor profunde ale Tainei Spovedaniei, întrucât pe drumul desăvârşirii creştine, această sfântă taină, cu toate aspectele şi implicaţiile ei, rămâne indispensabilă creştinului, ea fiind, între celelalte, „cheia deschiderii cerului şi asigurarea câştigării împărăţiei veşnice” (p.15), şi „bibliografia” - care cuprinde toate scrierile şi lucrările, studiate, consultate şi citate de autor.  
  
Prin urmare, „Titlul acestei lucrări – Duhovnicul şi Taina Spovedaniei în Biserica Ortodoxă – exprimă cele două realităţi de ordin duhovnicesc, strâns legate una de alta, şi anume: Preotul, în calitatea sa de Duhovnic, de Părinte spiritual - duhovnicesc, şi Spovedania ca Taină a iertării păcatelor. Duhovnicul este slujitorul îmbrăcat în haina harului primit la Taina Preoţiei, la care se adaugă încredinţarea specială din partea ierarhului care l-a hirotonit, prin ierurgia duhovniciei, acordată ca o mărturie şi o nădejde a împlinirii cu destoinicie de către slujitorul Sfântului Altar a acestei lucrări. De aceea, părintele duhovnic trebuie să fie profund duhovnicesc, cu bolile sufleteşti ale păcatelor vindecate, pentru a putea tămădui neputinţele altora, fără să se rănească pe sine, căci din demnitatea slujirii preoţeşti decurge pentru el necesitatea de a căuta neîntrerupt sfinţenia. „Viaţa clericilor este evanghelia laicilor”. Înainte de săvârşi Sfânta Taină a Spovedaniei, duhovnicul trebuie să se pregătească „cel puţin atât cât se pregăteşte pentru slujba Sfintei Liturghii şi pentru predică” sau chiar mai mult decât atât (p.359-360). Spovedania este Taina dumnezeiască în care lucrează harul divin curăţitor al sufletului, prin mărturisirea păcatelor cu sinceritate şi pocăinţă, în faţa lui Hristos, prin mijlocirea duhovnicului, lucrare ce întăreşte hotărârea de îndreptare şi deschide omului calea mântuirii. După Sf. Ioan Damaschin: „Pocăinţa este întoarcerea, prin asceză şi osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavol la Dumnezeu” – potrivit remarcilor făcute în „Prefaţă” de către Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu.  
  
Cunoaştem cu toţii adevărul că Taina Mărturisirii a instituit-o Mântuitorul după Învierea Sa din morţi, când a dat ucenicilor Săi puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, suflând asupra lor, ca act văzut şi zicându-le: „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23), căci pentru a ne putea apropia de Pomul Vieţii, de Sfânta Euharistie, nu putem rămâne „goi”, precum Adam cel ce păcătuise, ci trebuie să ne îmbrăcăm în haina curată a harului pe care Dumnezeu îl revarsă în Biserica Sa. Fiecare credincios redobândeşte haina curată a Sfântului Botez prin Taina Sfintei Spovedanii, numită de Sfinţii Părinţi „al doilea botez” sau „botezul lacrimilor”. 
  
Aşa cum am menţionat şi în rândurile anterioare, „prima parte a lucrării ne apropie de „Instituţia duhovniciei în Tradiţia răsăriteană”, adică mai întâi de persoana duhovnicului ortodox, cu calităţile şi responsabilităţile pe care le impune această nobilă şi responsabilă demnitate, care ţine de „dimensiunea terapeutică a preoţiei”. Aşadar, „duhovnicia este o lucrare de mare importanţă în misiunea pastorală a Bisericii, o lucrare a Duhului Sfânt de purificare şi întărire sufletească şi o adevărată artă de conducere pe calea mântuirii, realizată prin persoane de vocaţie, anume instituite. De aceea, ea poate fi considerată ca o adevărată „instituţie”, atât prin valoarea şi importanţa sa, cât şi prin permanenta ei necesitate. Ca atare, „pentru Sfinţii Părinţi, duhovnicul este „omul duhului”, căruia i s-a încredinţat „toată puterea cerească”, este omul „ce nu mai vieţuieşte după trup, ci este purtat de Duhul lui Dumnezeu şi e face fiu al lui Dumnezeu şi a ajuns asemenea chpului Fiului lui Dumnezeu”- după cum ne mărturiseşte acelaşi distins ierarh al Bisericii Ortodoxe Române şi profesor de Teologie – Liturgică în aceeaşi „Prefaţă”. Printre altele şi, dincolo de „paternitatea sa spirituală” ce are două sensuri: - acela de „părinte” şi acela de „bătrân – avvă”, care avea ucenici, responsabilităţile părintelui duhovnicesc sunt: acceptarea şi asumarea delicatei meniri de părinte spiritual, rugăciunea continuă pentru fiii săi duhovniceşti, iubirea dezinteresată a acestora şi purtarea sarcinilor acestora, în duhul iubirii lui Iisus Hristos. În altă ordine de idei, „lucrarea sacramentală care se săvârşeşte în Biserică are şi latura sa tămăduitoare. Lucrarea preotului duhovnic se completează şi cu cea de mijlocitor în tămăduirea sufletească, putând fi numit cu un tehnic modern: „psihoterapeut”. Termenul acesta este pus în ghilimele pentru a nu reduce sau limita lucrarea duhovnicească, care este „sinergie”. Părintele duhovnicesc „îl ajută pe credincios să treacă de la stadiul de „chip” al lui Dumnezeu la cel al „asemănării” cu Dumnezeu. Călăuzindu-l spre îndumnezeire, îl călăuzeşte de fapt spre vindecare – căci îndumnezeirea este vindecare”. Deci, „viaţa duhovnicească pentru toţi creştinii, clerici şi mireni este hotărâtor influenţată de legătura lor cu duhovnicul. În situaţia actuală a Bisericii şi pentru folosul credincioşilor, preotul paroh poate şi trebuie să fie un bun duhovnic” (p. 13). În acest fel, „valoarea şi rolul Tainei Spovedaniei în Biserica Ortodoxă se află în strânsă legătură cu importanţa Sfintelor Taine în viaţa Bisericii şi a credincioşilor, cu caracterul hristologic şi eclesiologic al acestora, precum şi cu „viaţa în Hristos” realizată prin Sfintele Taine, fiindcă Sfintele Taine reprezintă „poarta” şi „calea” prin care viaţa lui Dumnezeu lucrează în creaţie, o izbăveşte de păcat şi de moarte, o face vie şi o sfinţeşte. Cincizecimea care a avut loc odinioară se împlineşte mereu în sânul Bisericii, în Sfintele Taine, prin mijlocirea ierarhiei sfinţitoare” – potrivit afirmaţiilor spicuite din această carte, la pagina 13. „Prin Sfintele Taine, după Sfântul Nicolae Cabasila, trecem prin toate câte a trecut Hristos, repetând sacramental drumul firii umane asumate de Hristos spre unirea deplină cu firea dumnezeiască”. Sfintele Taine aparţin Bisericii ca acte ale Capului ei, Hristos. „Aceasta înseană că pe cât de sacramentală este Biserica, pe atât de acleziologice sunt Tainele” (p. 14) Viaţa duhovnicească este „viaţă în Hristos” şi se realizează prin conştientizarea tot mai deplină a vieţii sacramentale. Prin harul mântuitor pe care îl împărtăşesc Sfintele Taine, ele ne nasc şi ne întăresc în viaţa cea nouă în Hristos, unindu-ne tot mai desăvârşit cu El. Prin Sfintele Taine devenim fii ai trupului, fii ai împărăţiei. Sfânta Taină a Spovedaniei în Biserica Ortodoxă poate fi prezentată din perspectivă dogmatică, scripturistică, precum şi în lumina hotărârilor sinoadelor ecumenice şi locale – toate acestea fiind enunţate şi invocate de autorul acestei cărţi. Necesitatea acestei taine se impune datorită universalităţii păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Hristos după învierea Sa din morţi (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri – Pocăinţă, Mărturisire, Spovedanie, Căinţă – fiecare dintre ele punând în lumină unul ori altul dintre aspectele specifice ei. Mai reţinem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Apostoli şi urmaşilor acestora printr-un act cât se poate de probatoriu şi de obiectiv. Ca urmaş urmaş al Sfinţilor Apostoli, episcopul are puterea şi dreptul de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. Această putere el transmite şi preoţilor care, prin hirotonie primesc în chip virtual puterea dezlegării păcatelor, dar dreptul de a o exercita în practică se acordă prin hirotesia întru duhovnic. 
  
Aşadar, Sfânta Taină a Spovedaniei are o profundă fundamentare scripturistică şi patristică. Învăţătura despre această Sfântă Taină este întărită şi de hotărârile dogmatice şi canonice ale Sinoadelor ecumenice şi locale, precum şi de canoanele Sfinţilor Părinţi. Această Sfântă Taină în Biserica Ortodoxă (conform afirmaţiilor autorului), are o deosebită semnificaţie liturgică şi pastorală, constituind pentru preotul slujitor şi duhovnic cel mai important mijloc de pastoraţie individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentinţe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) şi cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 15). 
  
Pe tot parcursul ei, firul roşu al cărţii scoate în evidenţă adevărul şi realitatea că „pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o fiinţă singuratică, ci este întotdeauna în relaţie cu Dumnezeu şi cu semenii, şi prin aceasta cu societatea, cu creaţia întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator şi de creatura Sa, chiar dacă nu are conştiinţa şi cunoştinţa acestei relaţii. Înzestrat de Creator cu aspiraţia spre comuniune, omul simte nevoia să comunice şi altuia viaţa sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulţumeşte, ci simte dorinţa de a-şi comunica gândurile, sentimentele, înclinaţiile sau neputinţele sale interioare. Acest fapt implică şi un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înţelege nu destăinuirea a ceea ce e bun în fiinţa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficienţă, neputinţă sau izvor al unor fapte şi gânduri rele” (potrivit enunţului susţinut de către Părintele Emil Cioară la pagina 19, care la rându-i îl citează pe Părintele Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, cu al său studiu, intitulat: „Taina Pocăinţei ca fapt duhovnicesc” publicat în reista „Ortodoxia”, XXIV (1972), nr.1, p.5). În continuare Părintele Cioară subliniază faptul că „două sunt ispitele care îl opresc pe creştin de la spovedanie. Este vorba de ruşinea şi teama că păcatele şi slăbiciunile dezvăluite vor fi folosite ca motive de dispreţ sau ca arme împotriva lui, de către cel care le ascultă. Sfinţii Părinţi, foarte buni cunoscători ai luptelor duhovniceşti ne previn spunându-ne că diavolul ne dă curaj şi ia ruşinea de la noi atunci când săvârşim păcatul, şi aduce asupra noastră ruşine şi teamă, când dorim să ne spovedim. Cunoscând această perfidă strategie a celui rău, trebuie să alergăm cât mai repede la duhovnicul nostru ca să ne mărturisim. Numai procedând aşa vom putea învinge ruşinea şi teama şi vom progresa în viaţa duhovnicească”. 
  
Drept urmare, lucrarea Părintelui Emil Cioară este rodul împlinit al unui efort ştiinţific asiduu, susţinut de o înclinaţie şi o vocaţie deosebită spre duhovnicie, dar şi de o experienţă spirituală permmanentă ca părinte duhovnicesc al multor credincioşi din oraş, şi ca părinte spiritual al multor tineri – studenţi ai Facultăţii de Teologie şi ai Universităţii din Oradea. În acest fel, munca sa nu este o simplă prezentare teoretică a chipului duhovnicului şi profilului duhovnicesc precum şi a vindecării spirituale prin Sfânta Taină a Spovedaniei, ci este o evaluare atentă, delicată, profundă, sensibilă şi responsabilă a indispensabilităţii acestei Sfinte Taine, cu sugerarea şi propunerea redescoperirii importanţei acesteia pentru mântuire. 
  
Cum am spus şi la început, cartea aceasta se adresează în egală măsură slujitorilor sfintelor altare, studenţilor teologi, ca viitori slujitori şi părinţi spirituali, dar şi credincioşilor, ca penitenţi şi fii duhovniceşti. Observăm că abordarea acestei serioase probleme respectă toate normele ştiinţifice, susţinută de un aparat critic şi bibliografic foarte bine întocmit, urmărind o structură complexă, lucru care-i sporeşte valoarea. Expunerea temei este cursivă, clară şi coerentă, folosind atât limbajul teologic elevat, cât şi cel simplu, pe înţelesul credinciosului de rând. Este demn de remarcat şi de apreciată abordarea făcută cu mult curaj, echilibru şi luciditate a tămăduirii ori terapiei duhovniceşti prin epitimiile invocate, ce sunt adevărate medicamente spirituale. 
  
În încheiere, Sfânta Taină a Spovedaniei reprezintă o mare forţă a Bisericii Ortodoxe încă nedeplin valorificată din punct de vedere liturgic şi pastoral. Redescoperirea sensurilor profunde ale acestei Sfinte Taine şi conştientizarea permanentă şi continuă a locului şi rolului pe care ea îl ocupă în viaţa Bisericii şi a fiecăruia dintre membrii ei, sunt probleme care, alături de altele similare ori asemănătoare, trebuie să preocupe lumea creştină a vremurilor noastre, fapt pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile şi conştiinţele noastre, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!... 
  
.  
  
Drd. Stelian Gomboş.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie Parintele Emil Cioara... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!