Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

Recenzie - Părintele Arhim. Dr. Macarie Motogna...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie - Protos. Dr. Macarie Motogna, Monahismul Ortodox din Maramureş şi Transilvania Septentrională până la începutul secolului al XIX-lea, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia - Maramureş, 2008, 408 p. 
  
Preacuviosul Părinte Macarie Mircea - Dumitru, este Arhimandrit şi Egumen la Mănăstirea „Sfânta Ana" Rohia din Ţara Lăpuşului, s-a născut la 04 august 1974 în localitatea Breaza, comuna Ciceu-Giurgeşti, judeţul Bistriţa-Năsăud; este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Oradea, promoţia anului 2000. Lucrarea de Licenţă a susţinut-o la Catedra de Misiologie şi Ecumenism, sub îndrumarea PS Prof. Univ. Dr. Ioan Mihălţan - Episcopul Oradiei, cu tema: “Arhimandritul Cleopa Ilie duhovnic şi apărător al dreptei credinţe”. Din anul 2007 este doctor în istorie, la Institutul de Istorie „George Bariţiu" din Cluj-Napoca al Academiei Române, elaborând teza cu titlul: Monahismul ortodox din Maramureş şi Transilvania Septentrională până la începutul secolului al XIX-lea, sub îndrumarea Academicianului Nicolae Edroiu. Din 5 august anul 1989 este vieţuitor în Mănăstirea „Sfânta Ana" Rohia, la 19 septembrie 1993 fiind hirotonit diacon, în 8 mai 1994 hirotonit preot, iar la 28 iunie 1994 tuns în monahism, primind numele de Macarie; la 24 iunie 2001 a fost hirotesit protosinghel, iar la 12 aprilie 2009 arhimandrit. La Mănăstirea Rohia a fost secretar - contabil (1993-2005), arhondar (1995-2008), bibliotecar, ghid şi eclesiarh din anul 2005, iar din anul 2006 şi Secretar general al Fundaţiei „Nicolae Steinhardt". Din anul 2011 este (şi) egumenul acestei sfinte aşezări monahale. Autor al volumului “Monahismul ortodox din Maramureş şi Transilvania Septentrională până la începutul secolului al XIX-lea” (Editura Mănăstirii Rohia - Maramureş, 2008), precum şi a peste douăzeci de studii şi articole în diferite reviste. 
  
Cu alte cuvinte, La Editura Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia – Maramureş, a apărut cartea cu titlul: Monahismul ortodox din Maramureş şi Transilvania Septentrională pâna la începutul secolului al XIX-lea, scrisă de către Preacuviosul Părinte Arhim. Dr. Macarie Motogna. Cartea este teza de doctorat a Protosinghelului Macarie Motogna, lucrare ce a fost susţinută în data de 18 octombrie 2007, la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca - Filiala Academiei Române, comisia de specialişti şi referenţi ştiinţifici având următoarea componenţă: Preşedinte; Acad. Camil Mureşan, Conducător ştiinţific; Prof. univ. Dr. Nicolae Edroiu – Membru Coresp. al Academiei Române, Referenţi ştiinţifici: Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru, Domnii: Conf. Univ. Dr. Şerban Turcuş şi Cercet. Şt. Gr. I Dr. Veniamin Ciobanu. 
  
Cartea are la început o Binecuvântare scrisă de către P.S. Părinte Episcop Justin Hodea Sigheteanul - Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Prefaţa semnată de Domnul Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu – Membru Corespondent al Academiei Române, are o Introducere şi este structurată în cinci capitole, fiecare capitol având mai multe subcapitole, concluzii, o bibliografie selectivă ce însumează peste 500 de surse bibliografice, anexele care cuprind 33 de fotografii şi documente, index de nume proprii, de localităţi şi un index al mănăstirilor. Lucrarea are un aparat critic foarte bogat, alcătuit din aproximativ 1000 de note. 
  
Aşadar, cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Iustin Hodea Sigheteanul - Arhiereu vicar al Maramureşului şi Sătmarului, a apărut la Editura Mănănăstirii “Sfânta Ana” Rohia – Maramureş, amplul studiu, intitulat „Monahismul Ortodox din Maramureş şi transilvania Septională până la începutul secolului al XIX-lea”. Cartea document este semnată, după cum am spus şi mai sus, de către Părintele Protosinghel Macarie Motogna , născut în localitatea Breaza – din Ţara Lăpuşului, intrat în mănăstire de peste 20 de ani, statornic şi fidel Sfintei Mănăstiri Rohia. Cercetarea inteprinsă în cadrul Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române găzduieşte mult adevăr istoric despre lăcaşurile româneşti. Informaţiile arheologice de teren, cele de arhivă, au scos la lumină aşezăminte monahale necunoscute de generaţia de azi. Cartea aduce date pertinente despre funcţiile culturale şi educative ale mănăstirilor, construind astfel un adevărat reper la care vor trebui să facă trimitere de acum toţi cei care cercetează această zonă. Cuvinte de apreciere la adresa Doctorului în istorie Macarie Motogna, au avut: Prof. Univ. Dr. Nicolae Endroiu - Membru corespondent al Academiei Române, Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru, Conf. Univ. Dr. Şerban Turcuş, Cercetătorul superior de gradul I Dr. Veniamin Ciobanu. Lucrarea structurată pe cinci capitole, debutează cu Statusul socio-politic al românilor din această zonă a ţării, de la structuri şi instituţii politice şi administrative (ţări, cnezate, voievodate, autonomii româneşti), la structuri sociale (cnezi, voievozi, nobili, armalişti, ţărani liberi, iobagi, jeleri), schiţându-se şi dinamismul politico-cultural din Secolul Luminilor şi influenţa acestuia asupra monahismului. Capitolul II abordează organizarea ecclesială a românilor transilvăneni şi maramureşeni până în secolul al XVIII-lea, capitolul III vorbeşte despre Trăsături şi caracteristici ale monahismului din transilvania şi Maramureş până la începutul sec. al XIX-lea, capitolul IV prezintă amănunţit schiturile şi mănăstirile până la începutul sec. al XIX-lea, iar capitolul V etalează Dimensiunea culturală a monahismului de la şcoli pentru învăţarea copiilor, de promovare a Culturii - manuscriptorii şi tiparniţe, centre de pregătire a iconarilor şi muraliştilor, moştenirea aşezămintelor monahale - cărţi şi icoane etc. O lucrare monumentală care ilustrează contribuţia creştinismului pe aceste meleaguri, însoţită de iamgini grăitoare despre tot ceea ce înseamnă ortodoxism. Un act de cercetare cum rar întâlneşti, pentru care Preacuviosul Părinte Arhim. Dr. Macarie Motogna merită toată recunoştinţa, aprecierea, preţuirea şi admiraţia noastră. 
  
Prin urmare, autorul scrie în aceasta carte despre monahismul ortodox care a fiinţat în spaţiul nord-someşan până la începutul secolului al XIX-lea (1820), fiind aduse date noi despre unele mănăstiri iar despre altele până acum s-a scris foarte puţin sau deloc. Monahismul reprezintă vechea practică a creştinilor de a părăsi lumea pentru a se dedica trup şi suflet unei vieţi duhovniceşti conforme cu Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, urmărind unirea deplină cu Acesta. Scopul monahismului creştin este îndumnezeirea omului, lucrare la care sunt chemaţi de altfel toţi creştinii. Arhiepiscopul Iustinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului afirma în una din cuvântările sale că toată lupta monahului nu este nimic altceva decât nevoinţa de a atinge viaţa duhovnicească a lui Adam înainte de cădere. Tot el afirma că scopul adevăratului călugăr este de a lepăda toate grijile lumeşti, de a râvni către o viaţă duhovnicească eliberată de patimi întocmai cu cea a îngerilor şi de a se elibera de grijile trupului astfel încât întreaga fiinţă se dăruieşte cântării imnurilor de slavă lui Dumnezeu. Monahismul este acea albie pe care a rânduit-o Dumnezeu în Biserică pentru cei chemaţi să îndeplinească chemarea cea mai înaltă despre care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni 7, 8-34. 
  
În ce priveşte apariţia monahismului, părerile sunt împărţite între specialişti. Nu ne propunem să lămurim aici această problematică. Unii consideră că modelele din vechime ale monahismului creştin ar fi nazireii şi profeţii Vechiului Testament, iar modelele feminine ale monahismului ar fi Maica Domnului şi cele patru fiice fecioare ale diaconului Filip (Faptele Apostolilor 21, 7-9). După alţii, întemeierea monahismului creştin trebuie căutată în deşertul Egiptului secolului al IV-lea datorită schimbărilor care au avut loc la nivelul societăţii în Imperiul Roman, ca urmare a convertirii împăratului Constantin cel Mare la creştinism şi a tolerării acestuia în tot imperiul. Acest fapt a pus capăt persecuţiei contra creştinilor, ducând la creşterea numărului acestora. Mulţi dintre ei au devenit doar creştini cu numele. Ca reacţie la această situaţie, mulţi doreau să păstreze intensitatea vieţuirii duhovniceşti din primele veacuri şi astfel s-au retras în deşert pentru a-şi petrece viaţa în post şi rugăciune, eliberaţi de grijile lumeşti. Sfinţii Antonie cel Mare şi Pahomie cel Mare au fost întemeietorii monahismului timpuriu, deşi au existat şi alţi creştini cu viaţă de tip monastic cum a fost Sfântul Pavel Tebeul. Biserica Ortodoxă îl consideră pe Sfântul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale urmând exemplul Părinţilor deşertului. Sfântul Benedict de Nursia, ale cărui reguli monahale se bazează pe cele ale Sfântului Vasile cel Mare, este considerat întemeietorul monahismului apusean, alături de Sfântul Ioan Casian. 
  
Apărut în Egipt şi răspândit în tot Orientul, apoi în Europa apuseană, monahismul a rămas una din dimensiunile centrale ale vieţii creştine. Unii cercetători consideră că epoca de aur a monahismului creştin a durat din secolul VIII până în secolul XII când monahii au luat parte la toate disputele doctrinare care au tulburat viaţa Bisericii. În spaţiul românesc monahismul a fost cunoscut de timpuriu, Academicianul Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu afirmând că monahismul nostru este mult mai vechi decât al popoarelor slave învecinate. Sunt bine cunoscute bisericuţele de la Basarabi, peştera Sfântului Nicodim de la Tismana, bisericuţele rupestre de la Basarabi sau cele din Sălaj etc. Reputatul profesor sibian argumentează vechimea monahismului românesc şi prin toponimia locurilor care au adăpostit vetre monahale: Poiana Călugăriţei, Călugăreni, Chilia, Mânăstirea etc. Cercetarea vieţii monahale din spaţiul românesc a preocupat de timpuriu istoriografia românească, fiind investigate unele aspecte ale monahismului românesc, respectiv viaţa duhovnicească emanată din mănăstiri, rolul cultural-artistic al vetrelor monahale... Altfel spus, preocupările istoriografice în privinţa monahismului nu au încetat în decursul timpului până în vremea noastră. Noutatea cercetărilor de astăzi însă, constă oarecum în investigarea zonală geografico-istorică a monahismului românesc. 
  
Aşadar, între lucrările de referinţă din ultima perioadă în această direcţie se înscrie lucrarea de faţă intitulată: Monahismul ortodox din Maramureş şi Transilvania Septentrională până la începutul secolului al XIX-lea, lucrare ce aparţine tânărului monah de la Mănăstirea Rohia, Macarie Motogna, care continuă alături de alţi tineri monahi vocaţia şi moştenirea culturală a mănăstirii şi a monahului cărturar Nicolae Steinhardt. Autorul acestei cărţi monumentale, dedicată monahismului ortodox din Maramureş şi Transilvania este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea. După absolvirea Facultăţii s-a înscris la cursurile de doctorat ale Institutului de Istorie „George Bariţiu" din Cluj-Napoca şi a lucrat sub îndrumarea Profesorului Nicolae Edroiu - membru corespondent al Academiei Române. Autorul a încercat să reconstituie rolul jucat de mănăstirile ortodoxe într-o zonă românească unde a pulsat o puternică viaţă ortodoxă, mănăstirile fiind un nucleu puternic în păstrarea şi răspândirea Ortodoxiei, dar şi în apărarea poporului român în faţa asupritorilor. Academicianul Nicolae Edroiu arată în Prefaţa lucrării că autorul a adunat cu multă râvnă informaţiile de care a putut dispune, de arhivă, de bibliotecă şi de teren, sporind statistica locaşurilor monahale cunoscute până acum. Cartea beneficiază şi de binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Justin Hodea Sigheteanul care într-un cuvânt introductiv prezintă pe autor şi preocupările culturale ale acestuia care se înscriu în duhul Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia Maramureş. 
  
Autorul s-a oprit în investigaţiile sale la mănăstirile şi schiturile ortodoxe care au fiinţat până la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ pe teritoriul pe care îşi întindea jurisdicţia canonică exarhul Pahomie de la stavropighia patriarhală din Peri. Încă din introducere autorul afirmă că istoria veche a monahismului românesc zace încă ascunsă în negurile primului mileniu creştin. Autorul atrage atenţia asupra faptului că sursele documentare cu privire la monahismul românesc din spaţiul transilvan lipsesc întrucât Biserica Ortodoxă din această parte nu era recunoscută între religiile recepte. La fel în secolul al XVIII-lea mănăstirile şi schiturile ortodoxe din Transilvania au fost supuse acţiunii de distrugere a generalului Nicolae Adolf von Buccow. Autorul mai subliniază faptul că în Transilvania existenţa mănăstirilor ortodoxe a depins existenţial de atitudinile structurilor laice, care însă nu asigurau niciun suport material pentru întreţinerea lor, deoarece organizarea politică şi legislaţia de aici erau ostile poporului român şi credinţei ortodoxe. 
  
În acest demers istoriografic Părintele Arhimandrit şi Stareţ Macarie Motogna a încercat să descopere şi să identifice acele aşezăminte monahale care au ţinut aprinsă flacăra credinţei. Demersul istoriografic al Părintelui Arhim. Dr. Macarie Motogna continuă cercetările efectuate de alţi istorici consacraţi cum au fost Petru Maior, Nicolae Dobrescu, Ioan Lupaş, Ilarion Puşcariu, Cezar Bolliac, Nicolae Iorga, Augustin Bunea, Ştefan Lupşa, Silviu Dragomir, Virgil Şotropa, Mircea Păcurariu, Ioanichie Bălan, Adrian Andrei Rusu ş.a. 
  
În primul capitol este prezentat „statusul socio-politic" al românilor din spaţiul transilvan până la începutul secolului al XIX-lea, respectiv primele instituţii şi structuri politice şi administrative româneşti. Este prezentată presiunea regalităţii maghiare şi a papalităţii împotriva românilor ortodocşi din Transilvania, tendinţa de asimilare a cnezilor români cu nobilimea maghiară. Este descrisă situaţia românilor în vremea lui Iancu de Hunedoara, a lui Matei Corvin, precum şi stăpânirea unor teritorii din spaţiul transilvan de către domnii Moldovei. Este descrisă şi situaţia românilor din acest spaţiu după trecerea Transilvaniei în stăpânirea Imperiului habsburgic, trecerea forţată la unirea cu Biserica Romei, precum şi lupta pentru apărarea Ortodoxiei, cum a fost cazul lui Tănase Todoran. Tot în acest capitol este prezentat dinamismul politic-cultural din secolul luminilor şi influenţa acestuia asupra monahismului transilvan. 
  
Cu cel de-al doilea capitol autorul face o incursiune de prezentare a organizării bisericeşti a românilor transilvăneni şi maramureşeni până în secolul al XVIII-lea, din care desprindem rolul exarhatului în dezvoltarea vieţii bisericeşti, precum şi rolul îndeplinit de Episcopia Vadului în acest sens şi cel al Ţării Româneşti. De asemenea, este prezentată amănunţit viaţa bisericească şi evoluţia acesteia în Episcopia Maramureşului. După prezentarea acestor aspecte ale organizării politico-administrative şi bisericeşti a românilor ortodocşi, începând cu cel de-al treilea capitol autorul trece la prezentarea temei propriu-zise a lucrării, respectiv la originile monahismului, începutul monahismului pe teritoriul ţării noastre, începutul şi dezvoltarea monahismului în Transilvania şi Maramureş. De asemenea sunt prezentate acţiunile ostile monahismului ortodox din acest spaţiu, respectiv impunerea uniatismului cu forţa în secolul al XVIII-lea şi distrugerea mănăstirilor de către generalul Buccow. În cel de-al patrulea capitol sunt prezentate în ordine alfabetică toate mănăstirile din spaţiul luat în discuţie cu prezentarea unui istoric al fiecărei mănăstiri şi dezvoltarea acestora în timp. 
  
Ultimul capitol al lucrării prezintă dimensiunea culturală a monahismului maramureşean şi nord-transilvan din care desprindem faptul că istoria culturii vechi româneşti ne dovedeşte încă o dată faptul că mănăstirile ortodoxe au avut un rol foarte important în dezvoltarea culturii şi a limbii române, a artei, prin manuscrise, tipărituri, broderii, picturi, şcoli etc. Evident că spaţiul acordat unei recenzii nu ne permite să intrăm în detalii, dar reţinem pe scurt, în urma lecturii acestei cărţi, că în Transilvania, ca şi în celelalte două provincii româneşti, viaţa monahală, sub forme organizate, a existat încă de la începutul celui de-al doilea mileniu creştin şi s-a dezvoltat pe parcurs, îndeplinind, aşa cum am văzut, multiple roluri în viaţa poporului român, cu toate vitregiile pe care le-a întâmpinat în decursul veacurilor. Meritul autorului constă şi în faptul că a adus la zi informaţia cu privire la problematica abordată, oferind posibilitatea specialiştilor, dar şi publicului larg, să aprofundeze această problematică. Suntem convinşi că Preacuviosul Părinte Macarie Motogna de la Mănăstirea Rohia îşi va continua cu aceeaşi asiduitate şi dăruire cercetarea ştiinţifică, oferindu-ne în viitor alte cărţi de înaltă ţinută academică, cu privire la istoria vieţii bisericeşti din Transilvania şi Maramureş. 
  
În încheiere, doresc să afirm cu toată convingerea şi certitudinea că prin lucrarea prezentată, autorul a reuşit să realizeze ceea ce de fapt a şi urmărit, şi anume: evocarea, cu minuţiozitate, meticulozitate şi seriozitate sau responsabilitate, a unor aspecte legate de istoria şi viaţa bisericească a credincioşilor, a monahilor şi a românilor din Ţara Maramureşului şi Năsăudului (care sunt şi meleagurile sale natale), precum şi a unor figuri deosebite, de luptători şi mărturisitori ai ortodoxiei din acele (şi nu oricare sau oricine ci unii pe care între timp Biserica i-a canonizat ca sfinţi şi adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu – Stăpânul Cerului, al Pământului dar şi al Adevărului – Care este chiar El), toate acestea formându-se într-un oportun prilej de meditaţie şi reflecţie şi într-un imperativ pentru cei de azi, şi de mâine: pentru a fi cu luare aminte, şi pentru a fi aproape de popor, spre a nu rătăci! 
  
Prin urmare, lucrarea în cauză reprezintă o contribuţie la cunoaşterea istoriei celor două biserici româneşti căci autorul, care este cât se poate de obiectiv şi de echilibrat în judecăţile sale, aşa cum îi stă bine oricărui istoric, emite opinii întemeiate pe reconstituirea faptelor şi oferă explicaţii în măsură să aducă unele lămuriri necesare lumii şi istoriei contemporane. 
  
Aşadar, cartea Preacuviosului Părinte Arhimandrit Dr. Macarie Motogna de la Rohia Lăpuşului şi a Maramureşului este de o imperioasă actualitate care invită, între altele, la cunoaşterea serioasă şi sinceră a istoriei acestor locuri, mult încercate dar binecuvântate de Dumnezeu, totodată la multă luciditate, de asemenea la mult discernământ şi dreaptă socoteală. Este o lucrare foarte concisă, cu care ar trebui să se întâlnească atât intelectualii cât şi credincioşii în calitate de membrii ai Bisericii pentru a înţelege cât mai bine urmările şi consecinţele uniatismului pentru acest popor care astăzi, mai mult ca oricând, este chemat să-şi asume destinul istoric al strămoşilor săi ...  
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie - Părintele Arhim. Dr. Macarie Motogna... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 476, Anul II, 20 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!