Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Recenzie - Parintele Andre Scrima...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie: Andre Scrima – „Biserica Liturgică” – Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, 319 pagini. 
  
A scrie despre monahul teolog şi cărturar român Andre Scrima reprezintă angajarea şi implicarea într-un oarecare risc deoarece urmează să vorbeşti despre un teolog cu viziuni largi, cu deschidere spre cultura şi teologia universală, spre creştinismul universal chiar dacă scrierile sale reflectă, într-un mod cât se poate de limpede, apartenenţa sa la credinţa ortodoxă, căreia îi promovează şi îi propovăduieşte autentica sa învăţătură. 
  
Cunoaştem faptul că Andre Scrima s-a născut în anul 1925 la Gheorghieni şi a trecut hotarul acestei lumi în anul 2000 la Bucureşti. A fost monah şi membru al grupului „Rugul Aprins”de la Mănăstirea Antim, apoi arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, reprezentant al Patriarhului Ecumenic Athenagoras la Conciliul II Vatican, membru şi organizator, din 1959, al comunităţii monastice de la Deir-el-Harf (Beirut – Liban). A făcut studii la Bucureşti, de filozofie, matematică şi teologie; între 1957 – 1959 este doctorand la Benares – India, cu o teză despre „The Ultimate, its Methodological and Epistemological Connotation According to Advaita – Vedanta”. A fost profesor de filozofie şi ştiinţe religioase la Universitatea dominicană Le Saulchoir – Paris (1966 – 1989) şi la Universitatea franceză din Beirut (1968 – 1989). A fost membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase şi Filozofie a Ştiinţei de la Bruxelles. Câteva din lucrările sale au fost traduse, deja, în limba română cum ar fi: - „Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană” cu o prefaţă de Andrei Pleşu, apărută la prestigioasa editură Humanitas, în anul 1996; „Comentariu la Evanghelia după Ioan” – Editura Humanitas, Bucureşti, 2003 sau „Teme ecumenice” – care a apărut la aceeaşi prestigioasă editură Humanitas, din Bucureşti, în anul 2004. 
  
Şi iată că această editură rămâne consecventă publicând, recent, alte trei lucrări ale lui Scrima între care, la loc de cinste, este volumul de faţă îngrijit de Anca Manolescu, care a şi tradus lucrarea din limba franceză, de asemenea s-a îngrijit de cuvântul înainte şi de notele cărţii, prefaţa fiind semnată de cunoscutul teolog Mihail Neamţu. 
  
Cărţile Părintelui Andre Scrima redau portretul unui personaj apofatic – mărturiseşte Mihail Neamţu în prefaţa lucrării – vertical în apariţie şi bizantin în strălucire, desprins din rama inoxidabilă a tradiţiei Bisericii. Autorul se adresează cititorilor săi deopotrivă ca dascăl hirotonit pentru poporul lui Dumnezeu şi ambasador în republica literelor. De fapt, Scrima este unul dintre puţinii teologi contemporani cu priză la publicul deopotrivă academic cât şi ecleziastic. Cei care îi lecturează opera au pasiuni opuse, complementare: credinţă şi îndoială sau iscodire, cunoaştere şi iubire, istorie şi veşnicie, intimitate, discreţie sau transparenţă, înţelepciune şi naivitate... „Biserica Liturgică” reprezintă mărturia personală a unui slujitor care gândeşte în perspectivă şi, totodată, a unui gânditor care işi slujeşte aproapele, semenul. Alcătuită din cursuri ţinute la Universitatea „Saint – Espirit” din Kaslik (Liban), această nouă antologie completează scrierile din volumul „Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii” apărut la Editura Anastasia în 2004, continuând seria reflecţiilor despre relaţia între doctrina, liturghia şi spiritualitatea ortodoxă. 
  
În lucrarea de faţă părintele Scrima îşi ancorează comentariile în vocaţia de sacerdot al Cuvântului şi veteran al tradiţiei. El sfidează lacunele memoriei şi realcătuieşte cu meticulozitate oficiul liturgic bizantin la intersecţia dintre comentariul scripturistic, enunţul dogmatic şi inspiraţia duhovnicească. Pentru a arăta ceea ce este propriu Ortodoxiei, el se opreşte asupra liturghiei, în spatele căreia reflecţia teologică dogmatică creşte fiind adăpostită de orice exaltări gnostice sau excese pietiste. Nucleul mistagogic al cultului creştin suspendă conflictul surd dintre ideologii, în captivitatea cărora teologia a căzut nu o singură dată. El confirmă adevărul creştinismului primar care vedea în liturghie „locul şi modalitatea proprii Duhului” – sau, cu alte cuvinte, spaţiul de actualizare a harismelor tuturor celor botezaţi sub semnul Crucii. Când este protejată de acoperământul liturgic al Duhului, cugetarea teologică îşi păstrează puritatea. În locul martorului acuzării într-o instanţă de judecată umană, liturghisitorul asumă asceza ascultării lui Dumnezeu în ecoul suspinelor creaţiei (Rom. 8, 22). Sfânta Liturghie – ca topologie a paradisului – nu face decât să trezească şi să hrănească nostalgia originilor – subliniază acelaşi Mihail Neamţu. În centru universului revelat, descoperit de axa liturgică a gândirii teologice, destinul întregii lumi pare să atârne de soarta fiecărui suflet mântuit şi restaurat după chipul veşnic al Cuvântului. 
  
Nu întâmplător, Andre Scrima realizează în Patima şi Învierea lui Hristos „prima liturghie” din istoria Bisericii. Din acest punct de vedere, fiecare Sfântă Liturghie recapitulează şi recuperă structura sacramental - duhovnicească a evenimentului pascal: răstignirea ascetică, coborârea prin rugăciune în iadul neştiinţei şi învierea prin comuniunea euharistică. Trecerea de la moarte la viaţă este o experienţă personală, comunitară şi cosmică. Sfânta Liturghie nu poate fi decât un eveniment inclusiv, care depăşeşte noţiunea şi, de fapt, starea de de cutumă sau rit. Explicată din punct de vedere antropologic, liturghia este modul de vieţuire şi locuire al omului deschis epifaniei sau teofaniei celulilalt... Trebuie luat aminte faptul că Sfintele Taine sunt sălaşul divinei intimităţi adică sunt desăvârşite prin darul prezenţei euharistice, care nu face altceva decât să anticipeze parousia Domnului. Teologic înţeleasă, Sfânta Liturghie este spaţiul de manifestare al preoţiei lui Hristos, Cel care – în Duhul Sfânt – a dăruit slujitorilor Săi darul cunoaşterii Dumnezeului celui adevărat: Tatăl. Sintaxa trinitară a acestui itinerar doxologic este sistematic reliefată de comentariile lui Andre Scrima, în această carte. Revelaţia are, într-un dublu sens, o natură dialogică. Convorbirea dintre Creator şi creatură descoperă pe parcurs marile taine pogorâte din sfatul Treimii în istoria mântuirii, liturghia fiind capabilă a regrupa punctele de acumulare ale acestui dialog trinitar. Ca inimă a trupului eclezial, liturghia este şi spaţiul privilegiat al întrepătrunderilor. Sinergia sacramentală evită, totuşi, atât dominaţia exclusivă a divinului cât şi retragerea completă a umanului.  
  
Cartea aceasta reflectă faptul că, alături de Alexander Schmeman sau Dumitru Stăniloae, Andre Scrima s-a dedicat unei apologetici liturgice, concentrată pe recuperarea coerenţei narative a cultului ortodox. Miza acestei sarcini a fost dublă. Se impunea, mai întâi, reînnoirea contactului cu sursele patristice pentru o sănătoasă şi autentică altoire a reflecţiei dogmatice pe scheletul slujbelor Bisericii. Astfel, studiul doctrinei a putut fi apropiat, dacă nu chiar încorporat domeniului liturgic. În cultul divin, doctrina iese de sub riscul idolatriei. Mai apoi, era necesară validarea teologică şi articularea filozofică a adevărului celebrat liturgic de către comunitatea vie a Bisericii, în contextul disoluţiei marilor naraţiuni sau cosmologii specifice lumii postmoderne. Alături de cercetarea istorică, teologia liturgică contemporană are meritul de a fi revelat sensurile ascunse în complexiatea profundă şi uneori deconcertantă a cultului ortodox. Inspirat de Sfântul Dionisie Pseudo - Areopagitul şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Părintele Dumitru Stăniloae a evocat, în comentariile sale, constituţia ascetică a darului euharistic şi raţiunile liturghiei cosmice – unificate în Cuvântul necreat al lui Dumnezeu. Atent fiind la rădăcinile sale protocreştine, Părintele Alexander Schmeman a subliniat dimensiunea eshatologică a liturghiei, al cărei act central este nu predica şi nici rememorarea unui trecut sacru, ci comuniunea euharistică în prezentul Celui care „iarăşi va să vină”. Contribuţia Părintelui Scrima aparţine, mai cu seamă, fenomenologiei temporalităţii liturgice din ciclul pascal al Bisericii. În comparaţie cu Ieromonahul Macarios Simonospetrinul cu ale sale cercetări istorico-teologice, exegeza lui Andre Scrima rămâne un manifest avangardist între studiile fenomenologice contemporane.  
  
În viaţa, gândirea şi, mai cu seamă, vieţuirea creştină liturghia este chintesenţa totalizatoare a temporalităţii: trecutul sacru este absorbit sapienţial, prezentul se trăieşte apocaliptic, iar viitorul este anticipat profetic. În acest sens Sfânta Liturghie este „operatorul transcedental al unei sinteze eshatologice” – susţine Mihail Neamţu. În tărâmul liturghiei, excesul uitării, exaltarea imediatului şi precipitarea sfârşitului sunt tentaţii corectate de practicile narative şi sacramentale care constituie, de la începuturile Bisericii, tradiţia. Astfel, unificarea liturgică a celor trei etape ale temporalităţii – trecut, prezent şi viitor – se produce în mod excepţional prin prăsnuirea „zilei Domnului” aşa cum este denumită duminica în cartea Apocalipsei (1, 10). Referitor la acest aspect, comentariile lui Andre Scrima sunt excepţionale, ca de altfel toate analizele şi reflecţiile cuprinse de către această carte în „Omul renăscut din Duh în viaţa liturgică”; „Teologia oficiului liturgic bizantin”; „Epifania în tradiţia liturgică bizantină”; Liturgica bizantină a Cincizecimii” – acestea alcătuind cele patru mari capitole ale lucrării cât şi în anexa acesteia intitulată „Funcţia limbajului liturgic”. Ca atare, duminica apare ca o icoană a revelaţiei pascale, prin „absenţa toatală a pământului ca loc al productivităţii”, celebrarea odihnei sabatice şi a libertăţii faţă de determinările naturii căzute. „Inimă a timpului” şi început al noii creaţii, duminica este locul „transubstanţierii” ritmurilor cosmice (zile, săptămâni, luni, anotimpuri, ani) într-un singur răgaz eshatologic, recapitulând, astfel, toate instanţele de adevăr ale istoriei umanităţii, ea fiind numită şi „ziua a opta” – căci Învierea lui Hristos este „Praznic al praznicelor”.  
  
În încheiere, vreau să subliniez că lucrarea de faţă reprezintă meritul de necontestat al părintelui Andre Scrima faptul de-a ne fi demonstrat importanţa, rolul, locul şi valoarea experienţei liturgice pentru cunoaşterea Ortodoxiei, a Bisericii. Volumul de faţă ne reaminteşte şi ne reliefează convingerea că fără comuniune şi participare, creştinismul este o simplă ideologie, lipsită de „Duh şi de adevăr”. Aşadar, Biserica Liturgică nu reprezintă un muzeu de antichităţi, de piese istorice şi artistice de valoare ci constituie muntele schimbării noastre la faţă. Cei alungaţi din turnurile babilonice pot bate la porţile cetăţii noului Ierusalim – cel bisericesc şi ceresc care „nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta, cu alte cuvinte, este una de referinţă în domeniul teologiei liturgice, sacramentale sau ecleziale care ar trebui să se afle la îndemâna tuturor celor care cred că „Biserica este cetatea pe care nici porţile iadului nu o vor birui”!... 
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie - Parintele Andre Scrima... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!