Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Recenzie - Mitropolitul Irineu Popa al Olteniei...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie - ÎPS Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, „Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veac”, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2010, 485 pagini 
  
Apărută în condiţii grafice deosebite, cartea ÎPS Sale Irineu Popa, arhiepiscopul Craiovei şi mitropolitul Olteniei, constituie o veritabilă sinteză teologică a hristologiei, începând cu profeţiile mesianice vetero-testamentare, cu anticipări ale tainei Logosului în filosofia greacă, cu istoricitatea înomenirii Cuvântului veşnic în Noul Testament, şi mergând până la sintezele patristice ale sfinţilor Ioan Damaschin şi Teodor Studitul. 
  
Cap. I, „Teologie şi iconomie în întruparea Fiului lui Dumnezeu” (p. 10-151), porneşte de la lucrarea treimică „în marea taină a teologiei şi a iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu”, subliniază relaţia intrinsecă dintre Logosul divin şi umanitate (care stă la baza Întrupării Fiului şi nu a altei Persoane din Sfânta Treime, Tatăl sau Duhul Sfânt, profeţirea şi prefigurarea acestei măreţe Taine în Vechiul Testament şi în filosofia antică grecească, prezentarea înomenirii Logosului şi a lucrării Sale mântuitoare în Noul Testament (cu accent pe prologul Evangheliei de la Ioan), cum ar fi Schimbarea la Faţă, Răstignirea şi Învierea – lucrări cu caracter mântuitor pentru toţi oameni, şi de care putem să ne împărtăşim toţi prin lucrarea harică a Duhului Sfânt, pentru ca în final să fie expuse câteva denumiri ale Fiului, „al doilea Adam” sau „Adam cel nou”, în textele scripturistice: „Fiul Omului”, „Fiul lui David” şi „Fiul lui Dumnezeu”, Osana, Mesia, Emanuel, Kyrios şi „Mielul lui Dumnezeu”. 
  
Cap. II, „Formarea vocabularului şi a terminologiei hristologice” (p. 152-187), atestă dificultatea întâmpinată de Sfinţii Părinţi în a păstra echilibrul şi corectitudinea formulărilor învăţăturii despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ca şi la Sinodul I ecumenic, unde s-a formulat termenul homoousios, Părinţii ulteriori au încercat să-şi expună credinţa cu ajutorul unor termeni filosofici, cum ar fi ousia, hypostasis, physis, prosopon sau hyparxis, dar dându-le un conţinut revelat, creştin. Aşa au procedat Părinţii Capadocieni – iar analiza se axează pe gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa, care a receptat metafizica aristoteliană a fiinţei –, dar şi alţi Sfinţi Părinţi, cum ar fi Chiril al Alexandriei sau Ioan Damaschin.  
  
Cap. III, „Persoana Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea Părinţilor şi dascălilor Bisericii” (p. 188-262), face scurte incursiuni în înţelesul teologic al Persoanei Mântuitorului Iisus Hristos la câţiva autori eretici şi ortodocşi: Origen, Arie, Sf. Atanasie cel Mare, Apolinarie, Eunomiu, Părinţii Capadocieni, Nestorie şi Sf. Chiril al Alexandriei. 
  
Cap. IV, „Hotărârile sinoadelor ecumenice de la Efes şi Calcedon privitoare la definirea dogmei hristologice” (p. 263-307) nu se referă strict la horos-ul Calcedonului, ci analizează şi tomosul papei Leon, adresat Patriarhului Flavian, şi consecinţele istorico-teologice ale sinodului al IV-lea ecumenic. Tomosul lui Leon, care „n-are nimic original faţă de înaintaşii săi”, cuprinde patru capitole: 1) Persoana Dumnezeului-Om este identică cu cea a Logosului divin. Întruparea, deşi este o kenoză, nu implică nicio schimbare sau diminuare a atotputerniciei Cuvântului; 2) naturile divină şi umană coexistă în această Persoană unică, fără schimbare şi fără confundare (fiecare dintre ele păstrează proprietăţile fără alterare); 3) naturile sunt principii distincte de operare, deşi lucrează întotdeauna împreună; 4) Unitatea persoanei constituie fundamentul comunicării însuşirilor naturilor, şi pe baza ei putem, de exemplu, să spunem că Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit şi îngropat, respectiv că Fiul omului S-a coborât din cer. Referitor la acceptarea sau respingerea hristologiei Calcedonului, ÎPS Irineu va evoca partidele teologice favorabile sau adversare acestuia, precum şi unele încercări de compromis între ele: Henoticon-ul lui Zenon, gruparea din jurul patr. Alexandriei, Timotei Elurul, sau din jurul patr. Antiohiei, Sever, călugării sciţi, Leonţiu de Bizanţ şi Leonţiu de Ierusalim. 
  
Cap. V, „Hristologia împăratului Iustinian şi a sinodului al V-lea ecumenic” (p. 308-336), expune şi Edictul împăratului Iustinian despre Adevărata Credinţă Ortodoxă. Tratarea porneşte de la teza că politica bisericească a lui Iustinian s-a fundamentat pe principiul armoniei între stat şi Biserică. Sinodul al V-lea ecumenic atestă acest fapt prin condamnarea celor Trei Capitole. Sunt apoi redate principalele învăţături din Edictul amintit (551), din care putem constata că împăratul Iustinian era preocupat de mărturisirea adevăratei credinţe şi de combaterea ereziilor – un mijloc de păstrare şi al păcii nu doar în Biserică ci şi în Imperiu. 
  
Cap. VI, „Învăţătura hristologică a Părinţilor după sinodul V ecumenic” (p. 337-455) trece în revistă învăţătura Sf. Sofronie al Ierusalimului, al Sf. Maxim Mărturisitorul, precum şi al Părinţilor iconoduli, Sfinţii Ioan Damaschin şi Teodor Studitul. Fără a putea intra aici în detaliu, amintim doar cele cinci medieri pe care Sf. Maxim Mărturisitorul învaţă că Logosul înomenit le-a realizat: între bărbat şi femeie, între Paradis şi lumea locuită, între cer şi pământ, între cele inteligibile şi cele sensibile, între natura necreată şi Dumnezeu Însuşi. Scopul final al acestor medieri nu este altul decât „cuprinderea omului în Iisus Hristos, în vederea îndumnezeirii lui şi a sfinţirii cosmosului”. În ceea ce priveşte criza iconoclastă, este un merit al autorului să accentueze că, în ultimă instanţă, aceasta este tot o dispută hristologică. Atât Sf. Ioan Damaschin, cât şi Sf. Teodor Studitul, au crezut că refuzul cinstirii icoanei Mântuitorului este echivalent cu negarea firii Sale umane. Dimpotrivă, pentru teologia icoanei subiectul este Fiul, „Chip desăvârşit” al Tatălui, care reprezintă conceptul cu totul paradoxal al unui „chip consubstanţial şi desăvârşit” (Chr. Von Schönborn). Astfel, deşi Dumnezeu este transcendent şi de nezugrăvit, totuşi El poate fi reprezentat în icoană tocmai datorită Întrupării, asumării naturii umane de Fiul veşnic al lui Dumnezeu. În fine, nu trebuie uitat că în icoană nu este reprezentată o natură, ci o persoană – şi de aceea o Persoană, Iisus Hristos, este prototipul icoanei (care este un „concept analogic”, în sensul în care determină o „asemănare” şi nu o „identitate” cu Cel reprezentat). 
  
În concluziile cărţii se arată că hristologia a realizat şi exprimat unitatea creştină, dar în acelaşi timp uneori a produs şi cele mai mari divergenţe în istoria creştinismului. Într-adevăr, cu acrivie şi atenţie la detalii, folosind la maxim bogata bibliografie şi manifestând deopotrivă o mare capacitate de sinteză, ÎPS Mitropolit Irineu Popa a ilustrat ceea ce dreptul Simeon profeţise despre pruncul Iisus Hristos – că învăţătura despre Acesta va fi „spre căderea şi spre ridicarea multora” (Lc. 2, 34). 
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie - Mitropolitul Irineu Popa al Olteniei... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!