Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Recenzie - Jean Claude Larchet...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie - Jean-Claude Larchet, „Semnificaţia trupului în Ortodoxie”, traducere Monahia Antonia, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, Centrul Mitropolitan Ortodox Român din Franţa, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, 118 pagini 
  
Publicată iniţial în traducere românescă în anul 2006, această carte este varianta revizuită de autor şi tipărită anul acesta într-o nouă şi excelentă traducere. Vădindu-şi calităţile de remarcabil patrolog, Jean Claude Larchet porneşte de la datele scripturistice şi patristice pentru a reliefa importanţa trupului în antropologia creştină („în realitatea sa esenţială şi originară, creştinismul apare ca una dintre religiile care au preţuit cel mai mult trupul”, p. 12-13). Cele şase capitole ale cărţii, după cum ni se spune şi în Cuvântul înainte aparţinând P.F. Patriarh Daniel, urmăresc o cronologie a istoriei mântuirii. Astfel, în primul capitol („Trupul şi starea sa primordială”) se evideţiază că şi trupul aparţine „chipului lui Dumnezeu” în om. Încă de la creaţie trupul apare ca ceva esenţial omului, ceea ce face ca trupul şi sufletul să se găsescă într-o unitate indisociabilă. Cele două componente acţionează simultan, lucrarea uneia resfrângându-se asupra celeilalte. Pe de altă parte, sufletul are întâietate asupra trupului, care este un instrument al său; pătrunzând trupul în întregime, sufletul face ca şi acesta să aibă posibilitatea de a participa integral la viaţa duhovnicească (p. 25). Fiind aşadar o dimensiune a persoanei umane, trupul este la rândul lui chemat spre asemănarea cu Dumnezeu (p. 32 ş.u.) – finalitatea sa duhovnicească, hărăzită chiar de la origine de El, fiind îndumnezeirea (p. 36-37). 
  
Starea paradisiacă a omului nu a durat din nefericire decât scurtă vreme: prin păcatul „strămoşesc” s-a ajuns la starea trupului căzut (p. 41-54). De altfel, trupul a fost un instrument prin care omul s-a întors de la Creator către realităţile sensibile: el a înlocuit plăcerile duhovinceşti prin plăcerile trupeşti – o „atitudine pătimaşă” exprimată în scrierile ascetice patristice prin termenul „filautia”. După cădere trupul devine „un idol căruia omul i se închină” (p. 44); în fapt, omul devine prizonierul plăcerii şi al durerii – un cerc vicios care atestă că, spre deosebire de starea paradisiacă, fiinţa umană cunoaşte după cădere un mod de existenţă care nu o mai apropie de condiţia îngerească, ci de de condiţia animalică (p. 47). Efectele sunt tragice şi asupra trupului: de acum înainte acesta este supus suferinţei, bolii, iar în final morţii. De aici contradicţiile pe care le încercăm în noi înşine în relaţia cu trupul: trupul rămâne „templu al Duhului Sfânt” (I Cor. 6, 19) şi, potenţial, „trup al slavei” (Filip. 3, 21), dar devine şi „trup al păcatului” şi „trup al morţii” (Rom. 6, 6; 7, 24). 
  
Trupul omenesc îşi regăseşte valoarea prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Logosul divin veşnic. Este tema capitolului III, care atestă că mântuirea noastră s-a plinit în trupul lui Iisus Hristos (amintim cele trei ispitiri, respinse printr-o viaţă în sfinţenie, minunile săvârşite de Iisus Hristos de-a lungul vieţii Sale pământeşti, în trup, dar mai ales lucrările mântuitoare: Schimbarea la Faţă, Moartea, Învierea şi Înălţarea, dovadă că în Iisus Hristos „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”, cf. Col. 2, 9). Unul dintre titlurile care I se cuvin deci Mântuitorului este acela de „Doctor suprem” nu doar al sufletelor, ci şi al trupurilor (p. 61). 
  
Cel mai consistent capitol al cărţii se intitulează „Trupul în viaţa duhovnicească” (p. 63-104). El porneşte de la imaginea biblică a Bisericii ca trup al lui Iisus Hristos (I Cor. 12, 27; Efes. 5, 30), în care creştinii sunt mădulare ale Capului Iisus Hristos (Efes. 1, 23), dar şi unii altora (Rom. 12, 5), folosindu-şi darurile (harismele) spre binele tuturor (I Cor. cap. 12). Mijloacele de constituire a corpului eclesial sunt în special Sfintele Taine, iar autorul cărţii evocă „Tainele de iniţiere” (Botez, Mirungere, Euharistie) pentru a demonstra că trupul deţine un loc deosebit în primirea Tainelor. Totuşi, primirea lor nu aduce în chip automat mântuirea. Harul împărtăşit prin Taine trebuie să fie asimilat într-un mod personal de om, „să crească în el şi prin el”, lucru pentru care e nevoie de o conlucrare (sinergie) a efortului personal cu harul. Păzirea poruncilor divine devine „un mod de viaţă care permite conformarea cu Iisus Hristos şi dobândirea în El a asemănării cu Dumnezeu” (p. 67). Asceza – adică postul, privegherile, munca – are drept scop o mai bună stăpânire a trupului, care să-i îngăduie să se supună duhului. Iar lucrarea ascetică presupune cumpătarea („stăpânirea de sine”), căci ea nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc. Foarte bine este expusă de Larchet exercitarea cumpătării în ceea ce priveşte hrana şi sexualitatea (vezi p. 75 ş.u.). Urmează apoi un subcapitol ce vizează „trupul în rugăciune”. Se face referire la „rugăciunea lui Iisus” sau „rugăciunea inimii”, o metodă psiho-fizică cu o triplă finalitate: să facă să participe trupul la rugăciune, să favorizeze continuitatea în rugăciune şi să conducă la concentrare, la o „adunare în sine” echivalentă cu „coborârea minţii în inimă” („inima” fiind centrul ontologic al omului, distinct dar şi aflat în relaţie cu organul fizic). Ni se atrage însă atenţia că 1) această metodă prezintă anumite riscuri, ce pot fi evitate prin practicarea ei sub supravegherea unui Părinte spiritual, şi 2) că nu este vorba despre o „yoga creştină”, întrucât metoda psiho-fizică are în rugăciunea isihastă doar un rol ajutător (efectele duhovniceşti nu sunt un rezultat direct al metodei, ci rodul harului dumnezeiesc; altfel spus, metoda este doar un mijloc de primire a darului gratuit al lui Dumnezeu). În orice caz, participarea trupului la viaţa liturgică (vezi facerea semnului crucii, „închinăciunile”, „metaniile mari”, aşezarea în genunchi ş.a.) l-a făcut pe Sfântul Maxim Mărturisitorul să vorbească în Mistagogia sa de un simbol al întregii făpturi omeneşti în biserică: sfânta masă, duhul; sfântul altar, sufletul; naosul, trupul. Acesta din urmă se referă deci la sensul practicii (praxis) – pe când celelalte două la sensul contemplării (theoria) şi al teologiei (theologia) – trupul reprezentând dimensiunea practică sau etică a vieţii duhovniceşti (p. 103). 
  
Ultimele două capitole se referă la „trupul transfigurat şi îndumnezeit” (p. 105-110), respectiv la „trupul mort şi înviat” (p. 111-116). Dacă în primul capitol amintit sunt subliniate efectele vieţii duhovniceşti nu doar asupra sufletului ci şi a trupului – mărturii elocvente în acest sens fiind moaştele sfinţilor şi icoanele, ambele exprimând însăşi imaginea trupului transfigurat şi îndumnezeit – în cel de-al doilea este evidenţiată menirea trupului după moarte, respectiv starea eshatologică a trupului ca „trup înviat”. Fără a fi vorba de metempsihoză sau reîncarnare, învăţătura creştină afirmă că trupul muritor se va îmbrăca în nemurire (I Cor. 15, 53); el va deveni „trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 44), adică unit în mod desăvârşit cu sufletul şi deplin transparent energiilor dumnezeieşti. „La înviere, trupul îşi va împlini suprema menire, aceea de a fi îndumnezeit împreună cu sufletul”, omul devenind întreg dumnezeu după har (p. 116). 
  
În concluzie, subscriem ideii că autorul a reuşit să surprindă şi să fructifice esenţialul gândirii patristice despre trup (p. 7). El a reuşit astfel să demonstreze, sintetizând la maxim izvoarele Tradiţiei, că în creştinism trupul (soma) nu e o închisoare a sufletului (sema), o parte negativă a fiinţei umane, ci dimpotrivă, posedă un caracter pozitiv: vocaţia ultimă a trupului este aceea de a fi „o epifanie a sfinţeniei sufletului unit cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt” (p. 8).  
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie - Jean Claude Larchet... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!