Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Recenzie - Ioannis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biserică: Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop, în primele trei secole creştine, Editura Basilica,
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recenzie - Ioannis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biserică: Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop, în primele trei secole creştine, Editura Basilica, Bucureşti, 2009, 277 pagini ...  
  
Cartea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioanis Zizioulas, Mitropolitul Pergamului: „Euharistie, Episcop, Biserică: Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop, în primele trei secole creştine” este publicată la Editura Basilica a Patriarhiei Române. În 277 de pagini autorul analizează problema unităţii Bisericii din perspectiva eclesiologiei primare, centrată pe interdependenţa dintre Euharistie, Episcop şi Trupul lui Iisus Hristos. În Cuvântul înainte, Preafericitul Părinte Daniel afirmă despre cartea eruditului teolog Ioanis Zizioulas: „Prezentul studiu teologic subliniază cu multă competenţă existenţa şi intensitatea relaţiei Euharistie – Episcop – Biserică în Biserica apostolică, importanţa acestei inter-relaţii în organizarea Bisericii universale, şi urmările specifice ale acestei relaţii unitare în conştiinţa aceleiaşi Biserici, formulând răspunsuri foarte actuale în contextul Tradiţiei vii pe care se edifică permanent Biserica”. 
  
Teologul grec, Ioannis Zizioulas s-a născut la data de 10 ianuarie 1931 în Kataphygion-Kozanis, Grecia. Este licenţiat în Teologie la Universitatea din Atena (Grecia) în anul 1955, obţine un master în Teologie la Universitatea Harvard din SUA în anul 1956 şi titlul de doctor în Teologie la Universitatea din Atena (Grecia) în anul 1966. 
  
În ceea ce priveşte activitatea sa didactică, este profesor la Universităţile din Atena (Grecia), Edinburgh şi Glasgow (Scoţia), Tesalonic (Grecia) şi profesor asociat la Universitatea Gregoriană din Roma, la Universitatea din Geneva şi la King's College din Londra. A primit titlul de Doctor „Honoris Causa” al Institului Catolic din Paris în anul 1990, al Universităţii din Belgrad, 1991, al institului Saint Serge din Paris (2008), al Universităţii Babeş-Bolyai (2009). Este co-preşedinte al Comisiei internaţionale mixte de dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, din anul 2006 şi membru al Academiei din Atena, din anul 1993 şi preşedinte al Academiei din Atena din anul 2002. Poartă titlul onorific de Mitropolit al Pergamului din anul 1986. 
  
Lucrarea „Euharistie, Episcop, Biserică” a fost iniţial prezentată ca teză de doctorat, alcătuită sub îndrumarea profesorilor G. Florovsky, G. Williams şi K. Stendahl de la Universitatea Harvard, susţinută apoi la Universitatea din Atena şi publicată în limba greacă în anul 1966. În limba română, ediţia de faţă a apărut în anul 2009 la Editura „Basilica” a Patriarhiei Române. Este împărţită în trei capitole mari, încadrate de o scurtă introducere şi de concluzii generale. Ioannis Zizioulas studiază din punct de vedere istoric importanţa Euharistiei şi a Episcopului în unitatea Bisericii din primele trei secole creştine. Totodată, atrage atenţia asupra faptului că Ortodoxia tinde să fie redusă la statutul de ideologie. Se uită faptul că Ortodoxia este Biserică, iar Biserica este o comunitate cu o structură specifică, iar această structură este episcopocentrică. Această lucrare este fundamentată pe izvoarelor primelor trei secole, avându-i în centru pe părinţii apostolici care au preluat moştenirea lăsată de Sfinţii Apostoli. 
  
În partea introductivă, autorul ne pune în faţă tema lucrării şi anume unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi în episcop ca pe o problemă istorică, localizează punctul de plecare şi felul în care se manifestă în zilele noastre raportat la acea perioadă primară. Ioannis Zizioulas afirmă că unitatea Bisericii era legată în acea perioadă la cel mai profund nivel de credinţă, de rugăciune şi de activităţile Bisericii. În anii ce au urmat perioadei apostolice, Biserica a privit unitatea ca pe o problemă ce necesita preocupare permanentă şi ca pe un obiect al credinţei puternice. Ceea ce observă teologul grec este faptul că de-a lungul istoriei cei ce s-au ocupat de studierea a ceea ce înseamnă unitatea Bisericii s-au oprit doar la acest aspect şi nu au abordat problema care priveşte unitatea în Euharistie şi în episcop, temă de care este preocupat în această lucrare. 
  
În teologia apuseană erau două scheme care conturau această temă. Prima aparţinea adepţilor şcolii de la Tübingen care aveau două teorii: teologia unităţii (idealul sau învăţătura Bisericii primare privind unitatea sa) şi istoria unităţii (se referă la ceea ce a experiat Biserica ca unitate în perioada examinată. A doua schemă este cea influenţată de şcoala lui Harnack, care susţinea antiteza dintre idealism şi universalism care reprezenta o altă formă între individualitate şi totalitate, spunând că întreaga evoluţie a unităţii Bisericii a trecut mai întâi prin individualism şi apoi localism pentru a putea ajunge la organizare mondială, având Roma drept centru. Teologul şi Mitropolitul Ioannis Zizioulas vede o eclesiologie hristologică având în centru Euharistia, care formează centrul întregii vieţi în Biserică. 
  
Primul capitol al lucrării teologului grec este numit: „Relaţia dintre Biserică, Euharistie şi episcop în conştiinţa Bisericii primare” fiind premisa acestui subiect. În prima parte a acestui capitol vorbeşte despre Biserică, o defineşte ca o realitate concretă în spaţiu. Biserica nu a fost identificată cu orice fel de adunare, ci numai de adunarea euharistică (ekklesia). Pentru a exemplifica acest lucru, autorul face o distincţie între Biserica din Corint unde se afla adunarea euharistică şi adunarea din Ahaia, pe care îi numeşte doar „sfinţi” şi nu Biserică (nu se afla în adunare euharistică în momentul primirii scrisorii). O altă denumire ce o primeşte Biserica primară în paginile Noului Testament este cea de „biserica din casă”. Mulţi dintre cercetători au identificat-o pe aceasta cu familia creştină, sau mai este descrisă de grupurile de creştini care se adunau în jurul personalităţilor puternice (ex: Filimon, Priscila şi Acvila). Noţiunea de casă cu cea de Biserică au fost unite prin săvârşirea dumnezeieştii Euharistii. 
  
Relaţia „celor mulţi” cu „Unul”, Care se oferă pe Sine pentru ei leagă temeliile istorice ale Euharistiei cu tradiţia iudeo-creştină a slujitorului lui Dumnezeu. Conştiinţa că cei mulţi sunt uniţi până la identificare cu Unul, care se oferă în locul lor, s-a arătat a fi la fel de veche ca însuşi creştinismul. Conştiinţa a fost aceeaşi de-a lungul Bisericii primare: „cei mulţi devin noul, adevăratul Israel, devin o unitate până la identificarea cu Iisus Hristos”. Principalele imagini ce descriu Biserica în Noul Testament sunt bazate pe ralaţia „celor mulţi” cu „Unul”, iar accentul nu se pune pe ideea de „trup”, ci pe genitivul „al lui Iisus Hristos”. O altă idee importantă este faptul că organizarea Bisericii a format o unitate euharistică, nu a împrumutat din lumea din jurul ei, ci s-a născut în mod natural prin adunarea euharistică. Cultul Bisericii primare este săvârşit pe pământ, dar ia un chip al cultului ceresc, Iisus Hristos este preaslăvit în ceruri, dar în acelaşi timp prezent pe pământ în Euharistie. Treapta de Apostol nu a fost înţeleasă ca o autoritate ce există în paralel cu autoritatea lui Iisus Hristos, ci ca însăşi autoritatea lui Hristos. Prin dumnezeiasca Euharistie, Iisus Hristos s-a unit cu Biserica până la identificare. Succesiunea apostolică îşi avea originea în dumnezeiasca Euharistie, în săvârşirea căreia, episcopii urmau apostolilor. 
  
Capitolul al II-lea al acestei lucrări poartă numele: „unitatea în dumnezeiasca Euharistie şi în episcop şi formarea Bisericii catolice”. Dorinţa Sfântului Ignatie era ca în fiecare Biserică să existe un singur episcop şi o singură Euharistie. Lega episcopul de Euharistie într-un mod inseparabil şi de unitatea Bisericii. Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful ne spune că creştinii din comunităşile rurale ale Romei formau o singură comunitate cu creştinii de la oraşe. Dar, o dată cu înmulţirea numărului creştinilor era nevoie de formarea de comunităţi bisericeşti speciale (paroikia) la sate, apărând astfel horepiscopii (episcopi ai satelor). Trebuie amintit faptul că termenul de paroikia nu avea înţelesul de eparhie, ci de Biserică locală completă cu propriul ei episcop. 
  
O altă problemă abordată în acest capitol este cea a termenului de Biserică catolică. Acest termen de „catolic” primeşte două nuanţe. Apusenii îl consideră în sens calitativ (complet, întreg, general), iar ortodocşii în sens cantitativ (nu universal sau geografic). Termenul de catolic a mai fost folosit şi în disputa cu ereziile, pentru a arăta că Biserica catolică reprezintă întregul, spre deosebire de erezii care reprezintă doar o parte a întregului. Pentru biserica primară, catolicitatea însemna ortodoxie. Biserica catolică se identifică cu Iisus Hristos întreg, se află şi este revelat în cel mai palpabil mod în adunarea euharistică şi în comuniunea tuturor membrilor fiecărei Biserici sub conducerea episcopului. Trecerea Bisericii de la termenul de catolic la cel de ortodox apără în momentul apariţiei ereziilor când se simte nevoită să se apere (vremea Sfântului Policarp) punând accentul pe activitatea de învăţare Ortodoxia nu poate fi concepută fără Euharistie, în acest sens Sfântul Irineu spune că: „învăţătura noastră este în acord cu Euharistia, iar Euharistia ne confirmă învăţătura...” O altă definiţie dată Bisericii este cea a Sfântului Ciprian când spune că: „cine nu are Biserica drept mamă, nu-L poate avea pe Dumnezeu ca Tată”. 
  
Capitolul al treilea este numit: „Dezvoltarea Euharistiei unice sub conducerea episcopului în mai multe adunări euharistice conduse de preoţi. Apariţia parohiei şi relaţia sa cu unitatea diocezei episcopale”. Acest capitol se referă la o altă etapă în care se afla creştinismul. Sporirea numărului creştinilor a dus la nevoia organizării Bisericii în aşa fel încât să îndeplinească serviciul liturgic tuturor creştinilor şi să nu afecteze tradiţia apostolică. La aceasta s-a mai adăugat şi persecuţia asupra creştinilor de care nu au scăpat nici episcopii, astfel absentând perioade lungi din mijlocul comunităţii pe care o păstoreau. Cu precădere acest lucru s-a întâmplat la sfârşitul secolului al treilea şi începutul secolului al patrulea. Dacă la început numai episcopii erau hirotoniţi pentru a oferi Euharistia, cu această perioadă a fost adăugată la rugăciunile pentru hirotonirea presbiterilor, singura diferenţă fiind dreptul de a hirotoni. 
  
Păstrarea iniţială a singurei Euharistii, aflată sub conducerea episcopului în fiecare Biserică era expresia vie a unităţii Bisericii lui Dumnezeu pelerină în acel loc într-un singur trup desăvârşit, Trupul întreg al lui Iisus Hristos. Astfel, parohia nu forma o unitate euharistică dependentă şi autosuficientă, ci o extensie în spaţiu a singurei Euharistii. Astfel, presbiterul săvârşea Euharistia în numele episcopului, care rămânea singurul şi adevăratul conducător al trupului mistic al Bisericii lui Dumnezeu. Astfel chiar şi după apariţia parohiilor, fiecare Biserică locală a continuat să formeze, un cerc deplin, un singur trup, însuşi trupul lui Iisus Hristos, manifestat în istorie printr-o singură Euharistie. 
  
Pornind de la cuvintele Sfântului Ignatie care dorea unitatea Bisericii într-o singură Euharistie şi un singur episcop, consider că în ciuda tuturor greutăţilor şi a celor ce au stat împotriva păstrării acestei Tradiţii, Biserica a găsit cele mai inspirate decizii condusă prin ajutorul lui Dumnezeu. Consider că acest studiu al mitropolitului Ioannis Zizioulas este bine argumentat şi a punctat miezul problemei în ceea ce priveşte unitatea Bisericii, printr-o singură Euharistie şi un singur episcop. 
  
Ca urmare, recomandăm în mod călduros prezentul volum, cu aprecierea că tema dezbătută este judicios conturată, temeinic documentată şi academic expusă, într-un stil sobru, fluent şi, totodată, accesibil.  
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie - Ioannis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biserică: Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop, în primele trei secole creştine, Editura Basilica, / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 930, Anul III, 18 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!