Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

Recenzie de carte:
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2010, 284 pagini 
  
Motto: „Pentru unii, înţeleg foarte bine, a vorbi, astăzi, despre îngeri sună ca nuca-n perete. Dar în definitiv nu toţi trebuie să ajungem analişti politici, tranzitologi, profesionişti ai reformei. E bine ca în orizontul nostru mental sa apară, din când în când măcar, şi lucruri mai puţin subinţelese, mai puţin actuale. Altfel ne înţepenesc încheieturile şi murim de plictiseală. Reflecţia despre îngeri poate fi, vă asigur, o bună terapeutică pentru combaterea mediocrităţii intelectuale, de a cărei ameninţare nu scapă nimeni.“ (Andrei Pleşu). 
  
Omul de cultură Andrei Pleşu s-a născut la 23 august anul 1948, în municipiul Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. Doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti) (1980-1982). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991-1997). Fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (1993). Fondator şi preşedinte al Fundaţiei „Noua Europă"şi rectorul Colegiului „Noua Europă"(1994). Membru al World Academy of Art and Science (1997). Membru al Academie Internationale de Philosophie de l'Art, Geneva, Elveţia (1999). Dr. phil. honoris causa al Universităţii „Albert Ludwig"din Freiburg im Breisgau, Germania (2000) şi al Universităţii „Humboldt"din Berlin, Germania (2001). Commandeur des Arts et des Lettres, Paris, Franţa (1990). New Europe Prize for Higher Education and Research la Berlin, acordat de Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford, Institute for Advanced Study, Princeton, National Humanities Center, Research Triangle Park, North Carolina; Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences (NIAS), Wassenaar; Swedish Collegium for Advanced Study in the Social Sciences (SCASSS), Uppsala şi Wissenschaftskolleg zu Berlin (1993). Premiul Academiei Brandenburgice de Ştiinţe din Berlin, Germania (1996). Ordre national de la Legion d'Honneur al Franţei (în martie, în gradul de Commandeur şi, în decembrie, în gradul de Grand Officier) (1999) etc.  
  
Activitatea publicistică: Călătorie în lumea formelor (eseuri de istorie şi teorie a artei), Meridiane, Bucureşti, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, Bucureşti, 1980; ediţii Humanitas, 1992, 2003; Francesco Guardi, Meridiane, Bucureşti, 1981; Ochiul şi lucrurile (eseuri), Meridiane, Bucureşti, 1986; Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea Românească, Bucureşti, 1988; ediţii Humanitas, 1994, 2002, 2006, 2008 (trad.: franceză, L'Herne, Paris, 1990; germană, Deuticke, 1992; suedeză, Dualis, Ludvika, 1995, maghiară, Tinivár, Cluj - Napoca, 2000; împreună cu fragmente din Limba păsărilor, Jelenkor Kiadó, Pecs, 2000; slovacă, Kalligram, Bratislava, 2001); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, Bucureşti, 1993, 1996, 2003, 2005, 2007 (trad.: germană, Tertium, Stuttgart, 1999; maghiară, Koinónia, Budapesta, 2000); Limba păsărilor, Humanitas, Bucureşti, 1994; reeditare Humanitas, 1997; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, Bucureşti, 1996; Eliten - Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, Bucureşti, 2003; reeditare Humanitas, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008; Obscenitatea publică, Humanitas, Bucureşti, 2004; reeditare Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, Bucureşti, 2006, 2007, precum şi numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine. 
  
Despre îngeri sau conturarea elementelor pentru o teorie a proximităţii, o proximitate pe care fiecare o percepe subiectiv, prin obiectivitatea propriei sale personalităţi. Premisa volumului o constituie afinitatea lui Andrei Pleşu pentru reflexul firesc al spaţiilor intermediare, care în plan ontologic se fiinţează prin îngeri ... Autorul se confesează încă din debutul primului capitol, [...] n-am văzut niciodată îngeri. Sau nu-mi amintesc să fii văzut. Nu fac parte dintre cei care se pot lăuda cu experienţe directe, n-am organ pentru fenomene, ceea ce subliniază că această carte nu istoriseşte întâmplări supranaturale, neobişnuite sau trăiri limită, ci este o reflectare a unei probleme, în acest caz, anghelologia. 
  
Background-ul artistic al desăvârşirii acestei opere nu este similar cu pacea benedictină a unei chilii căptuşite de cărţi, Andrei Pleşu neavând calma suită de idei a cercetătorului tradiţional. A scris gâtuit, respirând greu, în clipele şi momentele lăsate şi rămase libere de felurite tensiuni centrifugale, dar tocmai aceste detalii au făcut ca acest proiect să devină pentru autor o formă de supravieţuire intelectuală. În ceea ce priveşte structura, cartea are două părţi: prima, o introducere în angelologie, care îşi propune să argumenteze cititorului rubricile semnificative ale domeniului. Este o selecţie, prelucrată, a notelor de curs susţinute de Andrei Pleşu, observându-se astfel tonul discursului didactic (marcat de oralitate şi de anumite strategii divulgative şi, să nu uităm, referinţele bibliografice de rigoare). A doua parte este în acelaşi timp mai puţin convenţională şi mai sobră, preia teme din partea precedentă pentru a le sprecifica şi a le adânci şi, de ce nu, pentru a deschide teme noi (acum textul e mai puţin oral, mai analitic). 
  
Cu intenţii relativ modeste, Andrei Pleşu nu ne livrează o nouă contribuţie ştiinţifică, un tratat de angelologie sau un masiv tratat de doctorat, ci îşi propune ca tema dezbătută să devină un subiect plauzibil pentru cititorul contemporan, care, trebuie să recunoaştem este destul de sceptic în ceea ce priveşte esenţa teologică. Personal, consider că această carte nu se constituie sub nicio formă în canoanele specifice textelor biblice, ci redă angelologiei, aşa cum opinează şi Pleşu, demnitatea culturală şi relieful existenţial pe care cred că le merită. Aş spune eu că acest discurs eseistic (care pe alocuri este lipsit de pedanteria academică, ceea ce îi conferă şi un grad înalt de reflexivitate) este remediul pentru curiozitatea şi onestitatea intelectuală a unui cititor care doreşte să citească şi altceva . 
  
Chiar dacă este o carte despre îngeri şi aceştia ar fi trebuit să fie personajele principale, povestea are ca nucleu fiinţa umană, respectiv identitatea sa prin raportare la (im)perfecţiune, la suma tuturor ipostazelor temporale pe care un individ le parcurge evoluând, depăşindu-se, revizuindu-se, (re)actualizându-se. Dintre titlurile capitolelor care alcătuiesc acest volum amintesc: Farmecul lumilor intermediare, Îngerii şi imaginalul, Experienţe, tatonări, lecturi etc., fiecare capitol fiind o piesă importantă a acestui puzzle, o lecţie de semiotică a intervalului. 
  
Propriul extins al fiinţei umane către tot ceea ce, fără să ne fie străin, e altceva în noi, altceva-ul nostru, se defineşte ca alteritate identică a individualităţii, respectiv îngerul. Având ca scenografie eticul, în speţă, reglarea mişcării noastre între bine şi rău (acceptând acest aspect dihotomic, dincolo de relativitatea acestor două concepte), se nuanţează şi comportamentul fiinţei umane în interval deoarece, în cele din urmă, suntem fiinţe de interval (fiinţa neputându-se identifica şi cu non-eul său). Această ecuaţie subliniază şi diferenţa dintre îngeri şi noi – pentru că şi îngerii sunt fiinţe ale intervalului – este că pentru ei problema opţiunii s-a pus o singură dată, în vreme ce pentru noi ea se pune clipă de clipă. Mai mult decât atât, dacă ar fi să acceptăm ideea că îngerii sunt dublul ceresc al omului sau variantele mai structurate ale identităţii umane, atunci suntem mereu însoţiţi de modelul nostru, de portretul nostru îmbunătăţit. Şi suntem – sau, în orice caz, ar fi bine să fim – într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. [...] El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieţii noastre, aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi în condiţia lui.  
  
O altă idee foarte interesantă care se desprinde din acest text este supra-angelicitatea umană, care, bineînţeles, trebuie înţeleasă din prisma ordinii ierarhice a lumii, a materialităţii. În acest sens este primordial să amintim caracteristicile fiinţei umane: natura stăpânitoare a omului, felul întreit al cunoştinţei noastre (cunoştinţa mintală sau înţelegătoare, raţională şi pe aceea prin simţuri) etc. De asemenea, lumea stee o unitate ierahică: unitas ordinis. Ea are rost, este rânduită, în sensul că nimic nu este întâmplător în teritoriul ei. [ ... ] Este o ordine vie, flexibilă, care nu exclude misterul, iar sociologia cerului se instituie prin comprehensiunea proximităţii, sub forma începutului parcurgerii, convertirea vidului în interval dinamic, în drum. Prin extensie, putem compara capacitatea autorului de reprezentare şi de exemplificare a angelologiei sau a unor elemente de celest cu talentul unui pictor care, prin culori meşteşugite, dă contur unor realităţi fără suport palpabil, acest aspect poate fi convertit şi problemei reprezentabilităţii îngerilor (în acelaşi interval: materie – spirit, corp – suflet etc). Cu toate că pentru unii cititori subiectul abordat de Andrei Pleşu poate fi unul neinteresant şi anost, în ceea ce mă priveşte împărtăşesc punctul de vedere al autorului: Este bine ca în orizontul nostru mental să apară, din când în când măcar, şi lucruri mai puţin subînţelese, mai puţin actuale. Altfel ne înţepenesc încheieturile şi murim de plictiseală. Reflecţia despre îngeri poate fi, vă asigur, o bună terapie pentru combaterea mediocrităţii intelectuale de a cărei ameninţare nu scapă nimeni. A fi sau a nu fi în dialog cu îngerul 
  
În altă ordine de idei, adâncind şi aprofundând mai mult lucrurile, vom afirma şi sublinia că Omul, ca încununare a creaţiei, ca sinteză a acesteia, cuprinde înlauntrul său, mineralitate, animalitate, dar deopotrivă, treptele sublime ale ierarhiilor superioare. Cu alte cuvinte, spune Andrei Pleşu în lucrarea sa Despre îngeri, că omul este un ansamblu simfonic din care nu se aude decât un paragraf. "Îngerul este arvuna celestă a acestei armonii. Prin el descoperim dintr-o dată întreaga noastră sonoritate, auzim partea încă neauzită a melodiei proprii."Dar câţi ascultăm cu adevărat această melodie? Preferăm să catalogăm experienţele cotidiene în simpli termeni antitetici de genul noroc/ghinion, ori să devenim dependenţi faţă de multitudinea de talismane, amulete de tot soiul, apărute pe piaţă, inconsistenţei noastre. Poate fi si o problemă de limbaj, şi atunci este mai puţin gravă, însă adevărata dilemă este că această neîncredere în Pronia divina, devine cumva fiinţială omului postmodern. Uităm de asemenea, puterea gândului, mai ales asociată cu cea a cuvântului. În virtutea acestei puteri, reflexia şi reflecţia la înger îl face propriu persoanei noastre: prin înger, omul se descoperă ca intelect pur, iar prin om, îngerul aproximează "miresmele senzitivităţii", după cum susţine şi remarcă şi autorul acestei lucrări adică Andrei Pleşu. Metafizicianul, teologul sau credinciosul care reflectează asupra problematicii îngerilor oferă, prin urmare, intelectului o hrană speculativă pe masura lui. Gândul la înger face ca îngerul să se nască în spaţiul gândirii, tot astfel cum gândul la om face ca omul să prindă contur în spaţiul existenţei angelice. Omul devine înger şi îngerul devine om prin simplul fapt că se reflectă unul într-altul.  
  
Dacă îngerul este însuşi actul intelectual prin care el se prezintă conştiinţei mele, dacă îngerul este "înfiinţat"prin orientarea mea către el, atunci ce rămâne din existenţa lui autonomă, ce este îngerul "în sine"? Întrebarea este superfluă. Sigur că îngerul nu este un fenomen al gândirii mele. Dar în "sine-le "lui nu este la îndemâna capacităţilor mele de definire, şi aceasta este surpinsă şi în axioma lui Eriugena: "Cel care defineşte trebuie să fie mai cuprinzător decât obiectul definit". Dacă poate cineva cu adevărat să definească îngerul "în sine", ca de altfel şi omul "în sine", Acesta este numai Creatorul lor şi al nostru, al tuturora. Fiinţei create nu-i rămâne în acest caz decât să se declare mulţumită cu o cunoaştere (de)limitată, nu cu ceea ce fiinţa îngerului poate fi "în sine", ci cu ceea ce poate asimila firea sa cognitivă. Fiinţa creată nu poate recunoaşte îngerul decât în ceea ce are în comun cu el, adică în intelect. Intelectul omenesc este intelect angelic, adumbrit de trup. Intelect ceresc, celest şi corporalitate terestră, omul este simultan în armonie şi în contradicţie cu lumea îngerilor. Deocamdată, limitat de fizicalitate, intelectul uman este o facultate condamnată la intermitenţă. Nu poate gândi asupra "văzutelor"decât din imediata lor vecinătate şi nu poate gândi asupra "nevăzutelor"decât tot din unghiul celor văzute "în oglindă şi în ghicitură", aşa cum o face credinţa. 
  
S-a spus mereu că îngerii sunt "dublul"ceresc al omului. Şi aşa după cum afirmă Andrei Pleşu, suntem însoţiţi mereu de modelul nostru, de "portretul"nostru îmbunătăţit. Şi suntem – sau ar fi bine să fim – într-un dialog permanent cu posibilul acestui portet. Pentru că lângă fiecare "este", îngerul care aşează un "cum ar trebui să fie". El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieţii noastre, aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi în condiţia lui şi statutul său. Şi pentru a înţelege mai bine, în ce constă dialogul om-înger, să privim fenomenul lumii îngerilor în lumina dogmaticii ortodoxe: Pe baza revelaţiei divine, Biserica învaţă că prin lumea spirituală se înţelege lumea îngerilor, în dubla lor ipostază: buni şi răi. Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu din nimic, prin înţelepciunea, dragostea şi voinţa Sa. În Sfânta Scriptură nu se menţionează în mod clar şi precis actul creării îngerilor. Sfântul Ioan Gură de Aur explică absenţa din referatul biblic a precizărilor referitoare la îngeri scriind că : "În cartea Facerea se urmăreşte numai începutul istoric al lumii văzute şi actul stăpânirii ei. Cronologia faptelor expuse în Cartea Genezei urmează să pună în lumină personalitatea Creatorului ei şi activitatea providenţială a Acestuia."Pe de altă parte, absenţa unei informaţii precise în cărţile lui Moise, în ce priveşte originea îngerilor, este consecinţa faptului că autorul biblic se temea ca poporul să nu idolatrizeze aceste făpturi. Aşadar, Îngerii sunt fiinţe imateriale, personale şi mărginite, dar superioare omului, atât în putere, cunoaştere, cât şi în virtute. Nu au nevoie de hrană, nu au gen şi nu sunt supuşi tentaţiilor şi ispitelor: "La înviere, oamenii nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer"(Matei 22,30). Însuşirea raţională a îngerilor buni este subliniată de Sfântul Apostol Pavel: "Pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor în ceruri. "(Efeseni 3,10). Facultatea raţionala a îngerilor este confirmată de catre Fiul lui Dumnezeu: "Să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri."(Matei 18, 10). Însuşirea voliţională a îngerilor buni este precizată de Psalmistul David: "Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii lui, cei tari la virtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. "(Psalmul 102, 20). Însuşirea afectivă a naturii îngerilor este subliniată de cartea Psalmilor, unde se remarcă acordul deplin între voinţa lui Dumnezeu şi modul de a acţiona al îngerilor: "Laudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui."(Psalmul 148,2). 
  
În legătură cu numărul lor, Sfinţii Părinţi ai Bisericii (în special Sfântul Dionisie Areopagitul în lucrarea sa „Ierarhia cerească şi ierarhia pământească”) arată că numărul lor este foarte mare. Sfântul Ioan Gură de Aur, preluând o expresie a Sfântului Clement Alexandrinul, afirma că sunt "popoare infinite de puteri netrupeşti". Ierarhia îngerilor buni nu este menţionată direct în Sfânta Scriptură; totuşi, în funcţie de însuşirile cu care au fost înzestraţi de Dumnezeu la creaţie şi de efortul personal depus în sensul şi direcţia conlucrării cu harul dumnezeesc, îngerii se deosebesc şi diferenţiază între ei. Acest aspect permite şi îngăduie împărţirea lor în mai multe categorii. În lucrarea Despre ierarhia cerească, Sfântul Dionisie Areopagitul arată că îngerii se împart în trei triade sau clase, în funcţie de gradul lor de apropiere de Dumnezeu: Triada 1 : Scaunele, Heruvimii, Serafimii; Triada 2 : Domniile, Stăpânirile, Puterile; Triada 3 : Începătoriile, Arhanghelii, Îngerii. Îngerii sunt cinstiţi de către Biserică încă din epoca apostolică. Treptat, Biserica a oficializat un cult de venerare a îngerilor, concretizat în acatiste, rugăciuni şi imnuri. De asemenea, Biserica a consacrat ziua de luni a fiecărei săptămâni pentru venerarea şi pomenirea îngerilor, precum şi zile de evocare a unuia sau mai multor îngeri, cum ar fi ziua de 8 noiembrie a fiecărui an, când îi cinstim şi îi pomenim pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai mult decât atât, în semn de cinstire deosebită, o parte dintre bisericile locale au ca protectori spirituali pe îngerii amintiţi, iar onomastica creştină confirmă importanţa deosebită pe care credincioşii o acordă acestora, prin preluarea numelor lor ca nume de botez. Călugarii, monahii sunt dovada vie de venerare a îngerilor, prin faptul ca preiau modelul acestora, alegând să ducă pe pamânt o viaţă îngerească, după cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, potrivit Căruia, în viaţa de dincolo, nu se vor mai căsători, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în ceruri. În planul divin, toţi îngerii au fost gândiţi ca spirite bune. Momentul căderii acestora corespunde cu cel al creării lor, gândul spiritelor rele situându-se pe o poziţie opusă gândului dumnezeesc. Urmările acestei atitudini au fost: denaturarea discernamântului, scurtcircuitarea afectelor şi dirijarea voinţei spre rău. Păcatul îngerilor răi a constat în controversa cu Dumnezeu. Păcătuind în deplină cunoştinţă, hotărârea, decizia lor a dus la o condamnare definitivă şi irevocabilă. În Sfânta Scriptură se arată că îngerii răi au ispitit pe primul om (Facerea 3, 1-15) şi că există o împărăţie a diavolului, după cum se exprimă Mantuitorul nostru Iisus Hristos. (Matei 12, 26). 
  
Îngerii răi sunt fiinţe spirituale, personale - acest lucru îl reflectă însuşi numele lor: Satan (Matei 12, 26), Belzebul (Matei 10, 25), Veliar (II Corinteni 6,15) - înzestrate cu libertate, raţiune, voinţă şi simţire. Raţiunea îngerilor răi este orientată către săvârşirea faptelor rele. Voinţa lor este dirijată în direcţia săvârşirii constante a răului. Simţirea acestora este subordonată acţiunilor aflate în opoziţie cu voinţa lui Dumnezeu. Gravitatea păcatului lor releva două aspecte: ca fiinţe pur spirituale, le era mai uşor să nu păcătuiască, gândirea lor fiind intuitivă, nu discursivă; fiind lipsiţi de trup şi de tentaţiile carnale, păcatul lor este al voinţei, nu al afectelor. În ce priveşte numărul îngerilor răi, Sfânta Scriptură vorbeşte despre o împărăţie a diavolilor: "Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui."(Matei 12,26). Mântuitorul nostru Iisus Hristos arată că există legiuni de diavoli. Din numirile cuprinse în textele biblice rezultă că numărul diavolilor este foarte mare: "draci"(Matei 11, 18), "diavoli"(Matei 4,1); "duhuri necurate"(Matei 10, 1); "duhuri rele"(Apocalipsa 16, 14). Deosebirile între îngerii răi se datorează gradului lor de participare la revolta împotriva lui Dumnezeu; ei se situează pe o treaptă inferioară de existenţă, diferită şi deosebită de cea pe care se găseau înainte de cădere. Ca urzitor al răului , diavolul este un agent al corupţiei şi îi provoacă pe oameni la păcat, spre a-i câştiga pentru împaraţia sa: "Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită"(I Petru 5,8). El poate ispiti omul, dar nu-l poate constrânge să păcătuiască, nu poate trece peste voinţa omului, cu alte cuvinte. Maniera în care diavolul provoacă subiectul uman este de ordin psihologic. El acţionează asupra omului prin percepţii, senzaţii şi reprezentări ori prin influenţarea discernământului, a imaginaţiei, a închipuirii şi a fanteziei, cu scopul de a genera şi stimula confuzia, astfel ca o pseudovaloare să fie acceptată ca o valoare autentică. Dumnezeu permite şi îngăduie diavolului să exercite acţiuni coruptibile asupra omului. Scopul acestor acţiuni este de a fortifica voinţa subiectului uman în lupta împotriva răului şi de a releva disponibilitatea naturii umane în direcţia realizării în lume a binelui. În teologia musulmană există legenda potrivit căreia o seamă de îngeri au devenit răi din invidie, fiindcă omul a fost creat într-un mod privilegiat: trup şi suflare divină şi prin aceasta ar fi în potenţialitate, superiori îngerilor. În pofida acestei legende, nu putem afirma că ar exista superioritate în Împăraţia lui Dumnezeu, căci nu se pune problema acolo unde este o permanentă desăvârşire şi ajungerea treptată la adevărurile dumnezeieşti. 
  
Însă, este adevărat că, pe lângă faptul că sunt Duhuri slujitoare, îngerii au ca trăsatură definitorie nevoia de a proteja creaţia lui Dumnezeu. Iar un obstacol, o piedică în calea protecţiei îngereşti, este exerciţiul egolatru, obsesional al protecţiei şi iubirii de sine. Grija meschină de sine expune la trufie, slavă deşartă, orgoliu şi suficienţă de sine. Omul nu poate fi propriul său înger: "Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră ( ... ) nici de trupul vostru ( ... ). Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine (Matei 6, 25, 34). Faptul de a fi protejat stimulează consolidarea propriei dimensiuni proectoare. Îngerul transmite omului pe care îl protejează misterul vocaţiei protectoare, astfel încât protejatul învaţă să protejeze la rândul său, îşi descoperă dimensiunea angelică 
  
Acum, în încheiere, vom afirma şi susţine cu toată tăria şi convingerea, că volumul „Despre Îngeri” a domnului Andrei Pleşu este unul dintre cele mai bune tratate de anghelologie din cultura şi spiritualitatea noastră, răsăriteană, ortodoxă şi, mai ales, românească, ce contribuie, deci, la consolidarea, nu numai a culturii dar şi a teologiei, a doctrinei eclesiastice şi a dogmaticii româneşti. 
  
Stelian Gomboş 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzie de carte: Despre Îngeri de Andrei Pleşu / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 173, Anul I, 22 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!