Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   



Recenzie. Cella Negoiescu. Vol.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

„Arc de curcubeu” de Vasile Popovici  

 

„Pasăre măiastră a vârstei juvenile” – ar fi metafora ce-ar putea defini in initio noul volum al lui Vasile Popovici, INTITULAT Arc de curcubeu, al VII-lea volum din ciclul Poezii pierdute, poezii regăsite, poezii realcătuite”, deoarece el cuprinde versuri scrise între 1953 şi 1973, stihuri ce urmăresc traiectoria unui copil, ajuns la adolescenţă şi la început de maturitate.  

Sentimentele şi trăirile se derulează evolutiv, surprinzând viaţa de elev, boboc în prima clasă de liceu, un pui de ţăran nedesprins încă de placenta maternă, susupinând adesea, măcinat de dorul celor rămaşi acasă, conştient însă că trebuie să rabde pentru a-şi croi alt drum în viaţă. Ecouri coşbuciene, alteori pillatiene caracterizează această perioadă, tânărul licean evocând microuniversul copilăriei. Mama şi tata, bunicul şi bunica sunt doar câteva figuri care populează visul copilului ce tânjeşte după locurile dragi, părăsite pentru a-şi continua şcoala: „Eu am de învăţat, nu pot / Să trag o fugă pân’ acasă./Aş vrea să fug de-aici, să fug de tot / Dar e ceva ce nu mă lasă. / N-aş vrea să calc dorinţe, ale voastre. / E caşi cum aş încălca un jurământ. / Voi merge până-n pânzele albastre, / Chiar de ar trebui să fac cu iadul legămănt”.  

 

Primul fior al iubirii îl sperie şi-l fascinează totodată, eul liric confesându-se intimprin aceleaşi acorduri coşbuciene, Liceanul, copil încă, trăieşte momente amuzante la prima vedere, dar esenţiale pentru el, un novice, care ar da fuga, în recreaţia mare, până la aleasa inimii, deşi aceasta pare că-i ignoră sentimentele. Dorul de iubire e constant urmărit în întregul volum, versurile preluând emoţia primului sărut, echilibrându-se pe parcurs, deşi eul liric pare invadat de iubire, asemuindu-se cu o apă ce se revarsă peste maluri. Aşa se face că, în cursivitatea lui, versul trece de la inflexiuni facile, cu efecte umorstice ce aduc în prim plan imagini din viaţa de şcoală cu micile ei neaczuri (A opta minune, Dor de linişte), la tonul convingător al vârstei împlinite, îndrăgostitul devenind conştient că iubirea e un axis mundi, coloana vertebrală a universului. Grafic această idee se regăseşte în arcul de curcubeu de pe copertă, imagine ce sugerează încercarea spectaculoasă de a uni două veşnicii, în timp ce poezia care dă titlul volumului „Arc de curcubeu”, datată 15 iunie 1955, se constituie într-o veritabilă ars poetica, poetul, desprins de mirajul copilăriei, conştient de responsabilitatea ce şi-o asumă, dă expresie artistică drumului pe care doreşte să-l urmeze, drum asemănat cu o lumină gata să spintece „întunericul”: „Numai lumina(lumina albă), / poate despica întunericul / din imensităţile veşniciei / prin care îmi voi croi şi eu cale / de intrare în ea / În veşnicie”.  

Şi lumina, aşa cum ni se comunică în amintitul crez artistic, devine ideal suprem; o lumină mirifică şi în acelaşi timp materială care unifică realul cu fabulosul, clipa cu eternitatea, dând existenţei o nouă rotaţie, în care triumful e cel al bucuriei de a trăi. Lumina vine din interior, ca expresie a unei dispoziţii morale şi sufleteşti, ducând la un fel de osmoză de substanţe de la poet către lume şi lumina e, de fapt, calea de a accede spre absolut. De aceea imaginea iubitei e ridicată la rang de mit, aşezată pe un piedestal, adorată ca „o vestală-mveşmântată-n flăcări”, „nepământeană / ca un vis”, „înger şi demon” la un loc, „păgână şi biruitoare”, „rază caldă de soare”, „naiadă”, „început de curcubeu”, „izvor de apă vie”, „icoană de închinat şi drac de fată pentru sărutat”.  

Se constată în continuarie acelaşi exces de pudibonderie, îndrăgostitul repudiindu-şi chiar şi o privire indiscretă: „Ţi-am sugerat / …să te dezbraci / să-ţi pui veşmântul / la uscat;/ să te privesc / ca pe-un Rodin în dăltuire; / o fi un sacrilegiu, / un mare şi de neiertat păcat?”(În parc).  

Poetul apare, aşadar, ca un romantic incurabil, „un cupidon arhaic / demodat”, timid, dar exuberant, vesel şi copilăros, un îndrăgostit delicios în felul în care îşi urmăreşte pretutindeni iubita, ieşindu-i în cale, ca din întâmplare, chiar şi cu gândul, oferind lectorului un foarte nostim amestec de delicateţe şi tenacitate în aceste stratageme.  

Deşi pentru un neavizat versurile par monocorde, ele demonstrează o exemplară complexitate. Izbitoarea accesibilitate înşală. Dincolo de simple stihuri de iubire, se ascund trăiri şi sentimente arhetipale. Şi aceasta n-o poate realiza, pe de-o parte, decât un ochi deprins cu rafinamentul limbii, iar pe de altă parte, un bun cunoscător al poezie de pretutindeni şi din toate timpurile. Întreg volumul e un cântec imens închinat iubirii, poetul făcându-se interpretul subtil şi fidel al oricărui tânăr ce se întâlneşte cu iubirea căreia i se închină cu evlavie ca în faţa unei minuni. Elementele prozodice susţin şi ele această atitudine. Versul, la început influenţat de lecturarea operei lui Coşbuc sau Topârceanu, se detaşează pe pacurs, amprenta personală devenind evidentă. Fiecare cuvânt îşi dezvăluie misterul lui, accesibil, delicat şi seducător, invitând la lectură. Forme verbale specific moldoveneşti, sintagme de factură populară accentuează savoarea poeziilor:„Drumul meu de dor nebun / S-o legat să-mi fie treaptă…”(Drum de dor);„m-o urechiat şi tata”, /…ţâdulă, o hârtie / pe care-o ţân în buzunar”. Rima, ritmul, de obicei împerecheată respectiv trohaic, ca şi măsura scurtă apropie textul literar de creaţia populară ceea ce face ca popularitatea volumului să crească;„Vino, prinde-mă, ispită, / Şarpe, limbă ascuţită, / Muşcă-mă şi dă-mi venin, / Face-te-aş inel, destin”(Descântec).  

Desigur nu lipsesc metafore remarcabile. Ele se grupează în tablouri picturale precum cea din poezia „Îmblânzire”, unde pe fundalul albastru, cei doi îndrăgostiţi ard ca „macii-n lan” sau cea din „Rosturile firii”: „A adormit pe plajă marea / şi a plâns / cu capul pe meduze verzi / şi cochilii de melci”.  

În totalitatea lui, volumul încântă. Explicaţia ţine de măiestria creatorului, cunoscător al psihologiei juvenile, al limbajului specific vârstei ingenuie, al ritmicii şi rimei încântătorii, al proiectării de microuniversuri imagiste care ne îndeamnă să trecem de la o pagină la alta, degustând delicii.  

Cella Negoiescu  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Recenzie. Cella Negoiescu. Vol. Arc de curcubeu , autor Vasile Popovici / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 710, Anul II, 10 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!