Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Răzbunarea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!


(fragment din romanul "Fântâna Sângeroasă")
…Conaşul era încântat că a doua zi se vor întâlni din nou ca să sărbătorească dispariţia lui Sânger. Îşi aduse apoi aminte de morar. Cu siguranţă unul din cei doi va face crima. Dacă Mira ezită, setea de răzbunare a morarului nu are margini.
Ajunşi la drumeag mai schimbară câteva şoapte amoroase şi luându-şi rămas bun până a doua zi se despărţiră. Îl zări pe morar la două-trei sute de paşi, cum o urmărea. Râse mulţumit şi chipul său radia de bucurie, căci planul său va fi dus cu succes până la capăt.
Instinctul care uneori la femei este mult mai dezvoltat decât la bărbaţi, o determină ca după primele sute de metri să profite de apariţia unei râpe şi se ascunse. Simţise cum privirile unor ochi aprinşi o ardeau în ceafă, iar un anume foşnet se împletea cu freamătul codrului în adierea vântului. După câteva minute văzu un bărbat în vârstă care se opri locului dezorientat. După înfăţişare nu părea haiduc ci mai degrabă un ţăran care o urmărea. Îl putea lichida cu destulă uşurinţă, dar înainte să ducă arma la ochi, din curiozitate, îl întrebă cu ce treburi prin aceste locuri periculoase. Morarul rămase surprins de capcana în care căzuse şi se crezu deja pierdut.
- Nu încerca vreo mişcare imprudentă, că-ţi zbor creierii.
- Ascultă, femeie blestemată, se enervă deodată Gheorghe, n-am ajuns până aici să-mi pierd viaţa din pricina unei fuste! Dacă tu eşti Mira, du-mă la Sânger, căci am o veche răfuială cu el.
- Tu? râse ironic. Nu cumva eşti vreo iscoadă plătită?
- Nu-s iscoadă! Sunt un om cinstit care-şi duce cu greu durerea şi amarul.
- Numai conaşul te-a pus pe urmele mele! Nesăbuita lui neîncredere îl va costa! În spatele tuturor cuvintelor lui amăgitoare se ascundea de fapt o capcană, scrâşni Mira iritată.
- Cu tine nu am nimic. Pe Sânger îl vreau!
- Te avertizez, întoarce-te acasă, altfel cadavrul îţi va rămâne pradă corbilor!
- Blestemul să cadă supra ta pentru că mă împiedici să-l răpun pe cel care mi-a ucis fecioara nevinovată. Durerea mi-a umbrit sufletul care cere răzbunare!
- Cred că este o greşeală! Nu pricep ce spui!
Morarul îi povesti pe scurt despre viclenia cu care îi smulsese prima fiică şi o ucisese cu sânge rece. Apoi o răpise pe cea de-a doua, dar aceasta, cu ajutorul Domnului, scăpase căci altfel nici în ziua de azi n-ar fi ştiut de soarta lor.
Mira se cutremură la gândul că lotrul, în spiritul dreptăţii sale, putuse comite cu atrocitate o nedreptate unei familii simple care nu avea nici o legătură cu legile sale. Sentimentele dureroase ale tatălui o înduioşară şi-şi aminti cum familia ei suferise nedreptatea din partea unui boier hapsân, iar acum era pe drumuri. Două lacrimi i se prelinseră pe obraz şi rămase în cumpănă. „Soarta mea alături de a lui este nesigură. Dar dacă într-o bună zi nu-i convine ceva şi mă omoară fără cel mai mic regret? Care-i de fapt caracterul acestui om? Este un nebun care crede că slujeşte adevărul şi dreptatea, un judecător sadic al tuturor nelegiuirilor şi necinstei omeneşti. Cine-l îndreptăţeşte să judece pe alţii după legile sale? Este un călău al celor ce nu se încadrează în principiile sale! Oare ele exprimă cu adevărat calea dreptăţii? Din punctul său de vedere aşa este. Atâta timp cât este convins că acţionează în spiritul dreptăţii, rămâne un mare pericol pentru mulţi nevinovaţi. Dar el oare întruchipează dreptatea? Chiar n-a greşit niciodată sau nu este conştient de faptele sale? Oare nu a avut niciodată mustrări de conştiinţă pedepsind fiinţe nevinovate ce au greşit foarte puţin în comparaţie cu ticăloşiile din jurul său? Lumea trebuie scăpată de urgia sa! Acest ţăran are temeiuri să-şi răzbune odorul. Acesta poate l-a urmărit pe conaş şi el să nu ştie nimic. Cum? Să fi fost martor la ceea ce s-a petrecut între mine şi boier? Oh, cerule! Ce ruşine!”
Gheorghe observă îngândurarea ce-o cuprinsese şi aştepta cu răbdare răspunsul decisiv. În caz de refuz o va înfrunta vitejeşte, indiferent care vor fi urmările. Deveni dintr-o dată stăpân pe sine şi o va juca în copitele calului, chiar dacă va atrage asupra sa îmbufnarea boierului.
- Omule, răspunde-mi sincer, Nicu Starenciu te-a pus pe urmele mele?
- El mi-a cerut-o, iar eu am acceptat, ca să-mi răzbun fiica.
- Tu eşti cel mai convingător prin durerea ta de părinte. Din câteva cuvinte exprimate simplu, dar din adâncul sufletului tău, am înţeles mult mai multe faţă de ceea ce a încercat conaşul să facă. Îmi voi duce la bun sfârşit fapta promisă pentru binele vostru, al oamenilor simpli care şi aşa sunteţi năpăstuiţi de neajunsuri şi pândiţi de necazuri. Acum îmi dau seama că Sânger vede în mine doar femeia de care are nevoie pentru plăcerile sale. La fel cred că este şi boierul, dacă nu chiar mai parşiv.
- Nu te las singură. Din noi doi unul trebuie să-i curme zilele acestui criminal!
- Atunci urmează-mă la distanţă şi numai în caz de pericol să intervii. Dacă este însoţit de doi-trei camarazi lichidează-i fără milă, fiindcă sunt mişei şi răi, cu fărădelege.
Ca să nu-i dea de bănuit lui Sânger, Mira trebuia să facă o diversiune. Astfel după un ocol ajunse în Pădurea Fagilor creând impresia că vine de undeva din adâncurile codrului şi nu de la marginea satului.
Deodată se auzi un tropot şi apăru Sânger însoţit de Şoimu şi Vultur. Inima Mirei tresări de nelinişte. Avea o presimţire ciudată. La rândul său Sânger rămase surprins de apariţia neaşteptată a femeii.
- Pe unde umbli, târfo? răcni furios.
- Te căutam, iubitule!
- Minţi, neruşinato! Astăzi am răscolit pădurea după tine, unde ai fost? tună descălecând.
- Şefule, ţi-ai regăsit iubita fugară! Mai ai treabă cu noi sau să nu-ţi stingherim clipele de amor plecăm după ceilalţi în Dealul Corbului? râse cu poftă Vultur.
- Plecaţi şi adunaţi ceata! Am vaga impresie că pierd controlul asupra oamenilor mei.
Şoimu şi Vultur, fără alte comentarii la furia nestăvilită a căpeteniei, dispărură în desişul pădurii.
- Spune-mi, unde tot dispari de câteva zile? Mă tem de un complot, zise calmându-se.
- M-am săturat de glumele proaste ale bărbaţilor din bandă. Batjocura lor îmi torturează sufletul, iar ochii lor cu priviri lacome de fiare sălbatice mă dezgustă şi uneori simt nevoia să rămân singură cu gândurile şi necazurile mele.
- Ai lipsit o noapte alaltăieri şi nu te-ai justificat.
- Ştii bine câte nopţi te-am aşteptat singură când tu erai angrenat în treburile tălharilor. Ca de obicei am înnoptat la castel, minţi ea cu gândul la conacul Rumineei din Satul Lalelelor.
- Minţi cu neruşinare! La castel am fost eu! ţipă isteric.
Mira tresări la auzul acestor cuvinte. Risca să fie demascată. Era cuprinsă de emoţii şi teamă şi nu îndrăznea să ia o hotărâre. Sânger o bănuia de trădare şi era aproape pierdută. „Dacă îmi dezvăluie secretul, mă ucide fără milă. Îmi voi apăra pielea, dar nu înainte să-i mai simt pentru ultima oară îmbrăţişarea şi sângele ce-i clocoteşte în vene”.
Îl cuprinse în braţe şi-l sărută pe buze. Era poate ultimul sărut, sărutul morţii. Lacrimile îi curgeau pe obraz. Sânger le simţi umezeala şi crezu că Mira fusese violată.
- Am să-l spânzur pe ticălos! Cine-i? urlă ca un dement.
- N-am nevoie de tâlharii tăi! ţipă printre suspine.
- Eşti o trădătoare şi vei da socoteală, scorpie! Unde ai fost şi ce planuri ai? strigă înfuriat trântind-o la pământ. Vreau adevărul, altfel te sfâşii în bucăţi!
Mira căzu în frunze. Se răsuci şi scoase pistolul.
- Ajunge cu tine, Sânger! De azi înainte satele şi pădurile vor scăpa de cel mai aprig ucigaş!
- N-ai să tragi! răcni Sânger avântându-se spre ea.
Mira apăsă pe trăgaci, dar în acel moment bărbatul făcu un salt în aer şi glontele îi pătrunse în clavicula dreaptă, apoi în cădere se rostogoli peste ea. Mira scăpă arma, se răsuci şi ţâşni în picioare. Ca un resort tâlharul se ridică, scoase cuţitul cu stânga, o prinse în braţe şi îl înfipse în pântece.
- Ah, criminalule! gemu lăsându-se moale. De-ai şti cât te-am iubit!... Cruzimea ta m-a făcut să renunţ la tine… Mă doare!... Mă doare rău, iubitule! suspină din ce în ce mai încet .
- Femeie blestemată, nici măcar tu nu m-ai înţeles! Ţi-am vrut binele! De acum voi rămâne singur! Nu mai am încredere în nimeni! Mă voi baricada în castel! Adio, iubita mea! şi o sărută uşor pe buzele-i cuprinse lent de fiorul morţii.
În timp ce rostea aceste cuvinte, cu regret că şi cea pe care o iubise atât de mult îi înşelase aşteptările, din spate barda morarului se lăsă greu în capul său şi se prăbuşi cu faţa în sus alături de femeie. În ultimele clipe ale vieţii, Sânger întoarse privirea înceţoşată către cel care-l lovise şi spre stupefacţia sa îl recunoscu pe morar.
- Te-ai răzbunat!... Acum eşti fericit, iar eu îmi găsesc sfârşitul… Am vrut să curăţ lumea de necinste şi nedreptate şi să pedepsesc fără iertare orice greşeală, dar năravurile şi vicleniile voastre mai puternice decât justeţea mea au învins. Neghiobii din banda mea mi-au insuflat din ticăloşia şi mârşăvia lor şi eu însumi am greşit… Acum îmi merit pedeapsa pentru că n-am fost vigilent şi m-am lăsat târât în mocirla lor… Am fost prea mic pentru o lume atât de murdară!... murmură şi sângele îi năvăli în gură aducându-i sfârşitul.
Morarul rămase cu gura căscată la ultimele şoapte ale muribundului, dar nepricepând sensul lor îşi răsuci mustaţa mulţumit de răzbunare şi îngenunche lângă Mira.
- Eşti grav rănită, să te ajut!
- Zadarnic, omule!... Ce este şi viaţa!... Atât de scurtă şi nu ştim s-o preţuim. Abia când murim regretăm că se sfârşeşte prea repede şi nu mai avem şansa să îndreptăm ceea ce trebuia să facem de mult, să reparăm tot răul. Şi iată cum luăm păcatul cu noi când plecăm dincolo!... Suntem atât de preocupaţi de cei din jurul nostru şi atât de duşmănoşi că uităm să trăim şi să ne bucurăm de anii pe care ni-i oferă Creatorul… Viaţa mea a fost o aventură riscantă…. Niciodată promisiunile boierului n-ar fi devenit realitate… Acum a murit un om, dar nu şi urgia ce domină firea omenească… La moartea unui demon se nasc alţii în loc, mai numeroşi şi mai aprigi. A murit un Sânger, dar nu şi sadismul său care va renaşte în alţii cu ispite diavoleşti… Abia acum în minte îmi apar adevăratele sensuri ale vieţii cu falsitatea şi perversitatea oamenilor… Avertizează-i pe Olt şi Rumineea să se ferească de Nicu Starenciu… Cei ipocriţi au constituit dintotdeauna un pericol pentru cei din jur… La orizonturile îndepărtate cerul se întunecă şi o negură densă se apropie de mine… Este mai bine aşa, că închei socotelile cu viaţa şi încetez să-mi mai supun trupul torturilor nemiloase ale luptei pentru existenţă, în desfrâu şi sălbăticie… Judecata de apoi, dacă există, îmi va şterge păcatele. Dar de ce judecată mai am nevoie acum, când am ispăşit pe deplin păcatele, când am primit înjunghiată rodul şi răsplata meritelor mele?... Este ceaţă în jurul meu şi încep să plutesc în văzduh, iar tu te depărtezi de mine… Eu plec la Sânger! Tot de el am parte! Acolo cu siguranţă va fi un băiat mult mai bun decât a fost pe pământ!... Adio, necunoscutule!... Adio lume şi viaţă ce m-aţi exploatat şi subjugat cu viciile şi capriciile voastre, iar acum mi-am regăsit libertatea printre morţi… Acolo, undeva sus, îmi voi regăsi soţul legitim sau poate voi avea parte de o unire liniştită şi plăcută alături de Sânger, care nu va mai putea face rău nimănui… Adio tuturor, adio codrule ce m-ai ascuns şi protejat ani la rând, căci pentru mine cerul şi pământul se contopesc în negură! şopti cu buzele tremurând
şi-şi dădu sfârşitul.
Morarul o privi neputincios în faţa morţii. Ascultase în tăcere fără să verse măcar o lacrimă şi după ce se stinse îi închise pleoapele. Să nu fie surprins de ceilalţi tâlhari şi mulţumit sufleteşte că-şi răzbunase fiica, încălecă şi porni grăbit spre sat…

 
Referinţă Bibliografică:
Răzbunarea / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 850, Anul III, 29 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!