Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Raport de eveniment
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-am trezit în puterea nopţii cu impresia stranie că s-a petrecut un lucru deosebit. O trezire bruscă dar plină de luciditate. Lumina difuză a stelelor trecea cu greu prin perdeaua nopţii catifelând rafturile cu cărţi. Am uitat să vă spun că atunci când am mai mult de lucru, rămân să dorm pe canapeua din bibliotecă. Am înregistrat pe subconştient că la blocurile vecine nu mai ardea nici un bec pentru că, de regulă, de la căderea nopţii până dimineaţa, indiferent la ce oră mă trezeam, mai zăream ici colo câte o fereastră luminată. Ceea ce mi s-a părut iarăşi a fi o ciudăţenie.  
  
Prima grijă a fost să nu uit ce visasem. Veneam de la Sulina cu un vas pescăresc, de fapt un vaporaş destul de vechi pentru musafirii de vază, ale cărui saloane erau tapetate cu catifea roşie. 
  
Nu îmi mai amintesc cum nimerisem acolo şi nici cum se numea vasul. Oricum era vorba de numele unui lac. Mă aflam pe punte şi ploua. O ploaie măruntă de vară şi însoţită de o lumină portocalie care cobora direct din cer pătrunzându-mi în suflet. 
  
Şi cu toate acestea nu eram ud deloc şi nu aveam nici cea mai mică intenţie de a mă adăposti undeva. O stare de neaşteptată beatitudine mă făcuse prizonierul ei. La un moment dat am zărit dantelăria cunoscută a frumosului pod metalic construit acum vreo sută şi ceva de ani şi am spus sau numai am gândit: "Auster şi impunător!" pentru că imediat am primit răspunsul pe cât de tulburător, pe atât de neobişnuit şi din cauza căruia m-am şi trezit: "Peste trei zile podul acesta se va prăbuşi, prinzând sub dărâmături pe unul din păzitorii lui". 
  
Îmi este greu dacă nu imposibil să precizez dacă mi-a vorbit cineva sau dacă am primit numai răspunsul în gând. 
  
Am aprins lumina şi am cercetat harta. Ştiu că în zonă sunt puţine case. Era miercuri 17 aprilie, ora două şi jumătate dimineaţa. Nu mai fusesem niciodată obiectul unei astfel de revelaţii şi nu mă îndoiam că aceasta avea să se împlinească întocmai. Atunci m-a cuprins o febrilitate deosebită şi m-am pierdut cu firea. Am încercat să îmi trezesc soţia dar m-a repezit şi am renunţat. Dimineaţa însă m-a ascultat cu luare aminte şi m-a sfătuit să nu intreprind nimic. 
  
Dacă această întâmplare, zicea ea, care implică destinul unuia din paznicii podului este fatalmente hotărâtă, îţi dai seama că intervenţia ta, nu va face decât să încurce lucrurile dar nu va reuşi să schimbe nimic. Dacă însă "ai văzut" în somn o întâmplare viitoare, tot nu poţi interveni modificându-i cursul. Pentru că tu pe aceasta ai văzut-o şi nu alta. Altminteri ar însemna să o alterezi. După părerea mea evenimentul se va produce opricum iar tu vei asista neputincios la desfăşurarea lui. 
  
Spre ruşinea mea, m-am dovedit incapabil să o scot din logica ei, dar nici nu am mai discutat despre acest subiect. 
  
Îi sunt totuşi recunoscător că nu mi-a stânjenit în nici un fel încerările disperate de a-i avertiza pe cei din jur cu privire la ceea ce eram convins că avea să se întâmple. 
  
Scadenţa catastrofei se situa aşadar în noaptea de sâmbătă spre duminecă. 
  
Mi-am luat libere de la serviciu şi am făcut într-adevăr încercări peste puterile mele de a-i pune în gardă pe cei răspunzători, dar nimeni nu m-a luat în serios. Ba mai mult, după cum izbucneau în hohote de râs, mi-am dat seama că mă consideră cel puţin ţicnit. 
  
De la institul de seismologie am primit asigurări că nefiind vorba de un perimetru vulcanic, nimeni nu se aşteaptă la vreun cutremur şi nici la vreo alunecare de teren. I-am rugat să ia legătura cu savanţi de renume din străinătate sau cu alte institute a căror reputaţie este în afară de orice îndoială, dar ei m-au privit de sus zâmbind cu condescendenţă şi nu mi-au mai răspuns. 
  
Deşi muream de ciudă, i-am mai contactat de câteva ori la telefon dar s-au eschivat în permanenţă iar ulterior nu mai erau de găsit când aflau cine îi caută. La drumuri şi poduri mi s-a spus că instituţia pe care o reprezintă este una dintre cele mai serioase şi nimeni nu mai crede în vise. Nici măcar copiii. În naivitatea mea le-am cerut cu titlu de excepţie ca numai pentru aceste trei zile să permită paznicilor să se îndepărteze rezonabil de cabinele aflate la capetele podului dar m-au trimis la interne că ei asigură paza acestor obiective. Acolo m-au pus să dau o declaraţie că îmi asum toată răspunderea (!) pentru orice fel de diversiune pe care elemente ostile ar încerca să o pună la cale în acest interval. 
  
"Dar va muri un om şi de dvs depinde salvarea lui". Ofiţerul mi-a zâmbit subţire şi mi-a răspuns cum scrie la regulamente, că sarcina unei santinele este să asigure paza obiectivului, chiar cu preţul vieţii. După care a dat din umeri şi s-a ridicat de pe scaun dându-mi să înţeleg că mai are şi alte treburi. "Vreau să vorbesc cu un superior", am adăugat eu, dar degeaba. 
  
Am încercat apoi să public ştirea ca avertisment într-un cotidian de mare tiraj dar redactorul de serviciu mi-a atras atenţia că gluma mea, el aşa o considera, n-are nici un fel de poantă iar dânşii nu vor alarma populaţia cu tot felul de... şi negăsind nici un fel de sinonim mai puţin jignitor, s-a ridicat să mă conducă. 
  
Aşa se face că până vineri seara nu avansasem absolut deloc şi singura mea consolare era că măcar soţia mă crezuse, dar asta nu schimba cu nimic datele problemei. 
  
Băusem îngrozitor de multă cafea şi mă durea capul. Îmi venea să ies în stradă şi să urlu: "Mâine se dărâmă podul şi paznicul său o să moară. Faceţi ceva. Eu v-am avertizat!" 
  
Între noi fie spus şi, vă rog să îmi iertaţi sinceritatea, mă simţeam vinovat înainte de toate numai pentru apropiata moarte a paznicului şi mai puţin de iminenta surpare a podului, pe care nimeni nu voia să o ia în seamă. 
  
Am dormit extrem de puţin şi sâmbătă mi s-a luminat de ziuă în gară. Mă hotărâsem să merg la faţa locului. Am constatat însă că trenul de dimineaţă circula numai în sezonul turistic iar cu următorul nu mai ajungeam la vreme. Atunci m-am urcat în maşină, un Wartburg care trebuia reformat de mult şi m-am rugat tot timpul la Dumnezeu să nu fac vreo pană pe drum pentru că nu mă pricep nici să schimb o bujie, nicidecum să fac faţă la ceva mai serios. 
  
Am oprit foarte aproape de pod, cădea întunericul dar nu am făcut prea mulţi paşi că am fost arestat de o grupă de soldaţi care mă aşteptau bine camuflaţi în jur. Va să zică un fel de alarmă tot se dăduse. Dar acum se aflau mai mulţi oameni în apropierea podului ca de obicei. 
  
Şi la tot ce s-a întâmplat ulterior, am asistat neputincios încuiat într-o casă din apropiere, supravegheat de un soldat cu carabină. Bineînţeles fără să îi fi putut avetiza pe paznici. 
  
Pe la miezul nopţii a început să plouă şi o lumină portocalie m-a învăluit plină de căldură. L-am întrebat pe soldat dacă o vede şi acesta a negat dând din cap. O linişte sufletească aşa cum nu mai cunoscusem altădată pusese stăpânire pe mine. Acum ştiam cu precizie ce va urma. 
  
Paznicul de la celălalt capăt al podului, care era în vârstă de şaizeci de ani, tată a trei feciori, bărbaţi şi ei întoată firea, avea să fie prins sub dărâmături, de unde totuşi va fi scos în viaţă şi va fi salvat. 
  
A urmat apoi o alunecare ca în vis, mi s-a părut că aud un fâlfâit de aripi trecându-mi pe la urechi, mişcările au devenit mai ample, "Cutremur!" a strigat soldatul şi a rupt-o la goană, după care podul pe care îl priveam în permanenţă a îngenuncheat îmbrăţişând pământul ca un muribund. 
  
Iar eu mă aflu acum în arestul loccal unde comandantul redactează nervos raportul de eveniment petrecut noaptea trecută. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Raport de eveniment / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!