Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   



RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

RADU STANCA –UN CNEAZ VALAH LAPORŢILE SIBIULUI  

 

Pe 26 decembrie 1962 se stingea din viaţă la Bucureşti poetul Radu Stanca. Ardelean de origine, un timp asistentul lui Blaga, a crescut într-o familie cu frumoase tradiţii intelectuale. Mama sa era o rudă îndepărtată a lui Titu Maiorescu, iar tatăl său un fervent iubitor de literatură.  

Dramaturg, eseist, autor de aforisme şi regizor de prestigiu, dar mai ales poet, Radu Stanca a trecut ca un meteor prin literatura română.  

În perioada începuturilor sale poetice el se distinge printr-o poezie erotică naiv-sentimentală:  

„Desprins din întristare şi rupt din nemurire  

Îţi simpt în palme trupul din care mă descânt”  

Alte poeme anunţă baladescul de mai târziu, prevestind teme lirice fundamentale:  

„În paşii tăi se leagă tristeţi nenumărate” (Divertisment)  

Poetul tristeţii devine cu timpul poetul durerii, o melancolie muzicală şi reflexivă:  

„Căutând visările-n tristeţe  

Şi aflând tristeţile-n visare  

Eu sunt un zeu cu două feţe  

Şi-o singură înfăţişare.”(Horoscop)  

Una din formulele liricii lui este aceea a spectacolului rar şi somptuos, dezvoltare a unei imaginaţii inepuizabile. Să nu uităm că Radu Stanca a fost şi un mare om de teatru cu o nouă intuiţie funcţională a decorului, a grimei, a costumului, a gestului, totul fiind tratat într-o manieră stilizată, de esenţă romantică, lesne descifrabilă şi în poezie:  

„Pe socluri mari şi verzi dorm lei regeşti  

Şi prin alei se plimbă trişti păunii  

Cadâne moi cu lungi şi grele funii  

Târăsc prin ierburi leneşe caleşti.  

 

La geamuri vergi albastre străjuiesc  

Şi prin odăi, din amfore rotunde  

Un fum verzui desbracă şi ascunde  

Bazine cu făpturi ce dănţuiesc.”  

Balada şi conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un punct de cristalizare şi, deopotrivă, ca o modalitate de disciplinare a discursului poetic de tip schiller-ian. Gradaţia sentimentului se realizează prin volute largi, culminând cu strofe de o frapantă frumuseţe:  

„Dar flăcările creşte-vor mereu  

Creşte-va mult şi strania orgie  

Şi în curând, flămând, iubitul meu,  

Întâiul meu iubit, fără s-o ştie,  

 

Mă va cuprinde-atât de mult în el  

Încât nu va putea să mai despartă  

De trupul lui pe-al meu- şi-n alb inel  

Mă va iubi fum svelt şi ceaţă moartă” (Lamentaţia Ioanei D Arcpe rug.)  

Poet al Sibiului, „cneazul valah”, se stinge la porţile cetăţii, vrăjit de un„coral luminos”. Cuprins de mari nelinişti interioare, el intră într-un Sibiu ca un zeu:  

„Intru-n Sibiu cum intră-n ceaţă luna  

Mai mult alunecând decât cu pasul  

Şi-n liniştea ce-ascunde-n ea furtuna  

Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.  

 

Într-n Sibiu livid, sătul de viaţă  

Dar pregătit pe străzile uitate  

În fiecare clipă să dau faţă  

Cu mortul care umblă prin cetate” (Nocturnă)  

Motivul morţii, presimţirile funeste care au cutreierat marile singurătăţi ale poetului au o esenţă tragică. Moartea e o „afacere-nsemnată” pusă la cale într-un decor intim:  

Iată-ntrebarea care-mi rupe tăcerile:  

Dacă mor, scap de toate durerile?  

 

Dacă trec Styxul, apa nopţilor, sumbrelor,  

Capăt iertarea ta, demon al umbrelor?  

…………………………………………  

Stau întins, nemişcat, ca-ntr-o pivniţă rece?  

Sau un sol misterios pe-alt pământ mă petrece? (Poemul Fluviilor)  

Sau:  

„M-aplec cu toate frunzele-n vânt  

De pe-un mormânt pe celălalt mormânt  

Şi mă îndoi, gemând, cu trunchiul greu  

Când într-un sens, când în alt sens mereu: (M-aplec)  

Poezia erotică ne arată o iubită hieratică cu descifrări magice:  

„Ia-mi palma desfăcută şi citeşte:  

Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta”.(Doti)  

Expresie a unei profunde dezolări, despărţirea îndrăgostiţilor înseamnă smulgerea nemiloasă a „ frunzei albastre” de pe o „ creangă de aur”:  

„O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci  

La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,  

O insulă ciudată cu drumuri şi poteci  

Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”(Poem)  

Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morţii:  

„O, dacă moartea ar avea paloarea  

Obrajilor tăi dragi, înfiorarea  

Buzelor tale umede şi calde  

M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”(O, dacă moartea…)  

O altă faţă a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarităţii cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forţele lui ascunse:  

„Am încă-n suflet flaute nesătule  

Ce-ar mai putea trezi tăceri destule  

…………………………………..  

Şi nu mă pot opri să nu ţin pasul  

cu cântecul ce-mi descleştează glasul”.  

Uitat sau neglijat, poetul Radu Stanca trebuie reinventat. El şi-a regizat propriul spectacol interior, amestecat cu feeria visului şi izbucnirile indiscrete ale unei sensibilităţi torturate, coborând prematur faldurile catifelei unei scene căzută prea repede peste viaţa lui.  

 

Bibliogafie:  

1. Radu Stanca- Versuri, Ed. Dacia, 1980,  

2. Literatura română contemporană,Poezia, Editura Academiei, 1980  

 

ION IONESCU-BUCOVU  

 

Referinţă Bibliografică:
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!