Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   



Radu Beligan, un senior al scenei romane!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un genial actor, un fin cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz şi Caragiale 
  
Este incredibil că astăzi Radu Beligan împlineşte 93 de ani. Un talent înnăscut şi crescut numai din fibre, umor, fineţe, limpezime, cultură, vibraţie, conştiinţă, inteligenţă de laser, clarviziune de fulger, o ureche muzicală extraordinară, precizia unui arcaş în marile simboluri şi în pluralitatea de sensuri. Exercită o uluitoare fascinaţie asupra publicului care merge cu el din prima secundă. 
  
Născut în Moldova lângă Bacău, a admirat întotdeauna şăgălnicia şi umorul moldoveanului, fineţea sfătoasă şi neaşteptată a ironiei. Pentru Radu Beligan timpul parcă a rămas în loc, are aceeaşi siluetă juvenilă, aceeaşi impecabilă eleganţă, aceeaşi voce de neconfundat, aceeaşi rigoare în pregătirea rolurilor, acelaşi respect pentru replică, iar în ultimul timp aceeaşi rigurozitate ca regizor. 
  
Un senior al scenei, Radu Beligan este o personalitate unică, irepetabilă, aşa cum în „Tabelul lui Mendeleev", elementele descoperite de-a lungul timpului reprezintă un unicat în plămada Naturii. El este unic dacă-l privim şi ca personalitate artistică, şi ca om. 
  
A iubit întotdeauna teatrul. Cu patimă. Cu tenacitate. Aşa cum afirma, în volumul "Note de insomniac", "Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt". A privit dincolo de scenă. Dincolo de replici. A înţeles personajele. A avut parteneri celebri de scenă, dar şi de echipă, „într-un soi de confrerie secretă, în care un grup de iniţiaţi în tainele alchimiei teatrale îşi comunicau cu generozitate experienţele şi scoteau împreună, seară de seară, aurul din piesele jucate", figuri legendare ca Alexandru Giugaru, „un fel de Gargantua", Liviu Rebreanu, pentru care teatrul era o formă de comunicare privilegiată cu publicul, Eugen Ionescu, „care a asistat la spectacolul magnific cu Rinocerii de la Bucureşti, dar şi de la Paris (în Sala Elvire Popesco), Tudor Vianu, George Vraca, „un bărbat superb de o frumuseţe virilă şi un actor nepereche, de o nobleţe pe care ştia să o dăruiască eroilor săi", Victor Eftimiu, Ion Barbu, Ion Iancovescu, Şerban Cioculescu, Lucian Pintilie, Toma Caragiu, „artistul aflat într-o permanentă tensiune a spiritului, care punea într-o lumină violentă, paroxistică situaţia trăită", dar şi, mai recent, pe Marin Moraru şi Gheorghe Dinică. L-a cunoscut pe Maurice Chevalier, despre care îşi aminteşte că, la 84 de ani, spunea: „Aş vrea să mor en beaute , spectaculos. De pildă, să semnez un contract cu Televiziunea şi, când mi-o suna ceasul, să fiu filmat în direct. Aş încerca să zâmbesc şi să spun: Doamnelor şi Domnilor, vă mulţmesc şi... la revedere". 
  
„Victor Ion Popa m-a făcut să înţeleg că hrana necesară vieţii unui actor este cultura. Datorită lui am simţit că dacă nu ai discernământul necesar ca să apreciezi frumuseţile, minunile artelor plastice, ale muzicii, ale arhitecturii, dacă nu eşti în stare să te emoţionezi şi să înţelegi încetul cu încetul misterele capodoperelor, mai bine să nu te apuci de meseria asta", scria Radu Beligan. 
  
De 73 de ani, ilustrul actor vrăjeşte inimile spectatorilor cu fiecare din rolurile pe care le-a jucat, în interpretări de neegalat. Şi nu au fost puţine. E greu să te opreşti la un rol sau câteva roluri, cum ai alege o specie de copac secular, de majestate, de supremaţie a frumosului şi dăinuirii. 
  
Şi totuşi... Peste 82 de roluri, de la Agamemnon Dandanache (în regia lui Sică Alexandrescu) la Cerchez din „Ziariştii" lui Alex andru Mirodan (r. Moni Ghelerter), de la neuitatul Profesor Miroiu din „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian la Alexandru din „Reţeta fericirii" de Aurel Baranga (r. Marietta Sadova), de la Filipetto din „Bădăranii" la Horace din „Invitaţie la castel" de Jean Anouilh, de la Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă" la Tuzenbach din „Trei surori", de la Robespierre din „Danton" de Camil Petrescu la Romulus din „Romulus cel Mare" de Durrenmatt, până la mai noile Guglielmo din „Numele trandafirului", Ianke din „Tache, Ianke şi Cadîr", Bătrânul din „Cotletele" de Bertrand Blier, Leon Saint-Pe din „Egoistul" lui Jean Anouilh. Dar Radu Beligan a strălucit şi pe marile ecrane, interpretând peste 30 de personaje. Primul său rol în film a fost cel din „O noapte furtunoasă", în regia lui Jean Georgescu, în 1943, în „După-amiaza unui torţionar", în regia lui Lucian Pintilie, iar în 2010, în "Medalia de onoare". 
  
Ce pot avea în comun dramaturgi ca Shakespeare şi Caragiale, Durrenmatt şi Albee, Ionescu şi Anouilh? Toţi au nevoie de un actor ca Radu Beligan. 
  
El este şi un apreciat regizor. A pus în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti „Egoistul" de Jean Anouilh, care se joacă şi acum cu casa închisă, „O scrisoare pierdută", „Poveste din Irkutsk" de Alexei Arbuzov, „Doctor fără voie" de Molière şi „Străini în noapte" de Eric Assous (2007). 
  
El este totodată şi autorul unor volume de eseuri, în care se povesteşte pe sine: „Pretexte şi subtexte", „Luni, marţi miercuri..." şi „Note de insomniac", „Confesiuni despre Artă şi Viaţă". Cărţile lui au emoţie şi asta vădeşte că sunt amprentate autobiografic. 
  
Ce a realizat în 2011? Maestrul Radu Beligan repetă, acum, ca regizor, la Teatrul de Comedie, „Spiritul de familie" (Les Belles-Soeurs) de Eric Assous, piesă pe care a tradus-o împreună cu Liviu Dorneanu. La prima lectură, în aplauzele celor prezenţi, printre care ale actorilor Lamia Beligan, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Delia Seceleanu, Marius Drogeanu şi Mirela Zeţa, care vor juca în acest spectacol, povestea cu emoţie despre istoria acestui teatru, al cărui director a fost din 1961 până în 1969, despre "Celebrul 702", în regia lui Moni Ghelerter, în care a jucat rolul titular, cât şi despre cele trei memorabile spectacole, cu care a fost la Festivalul de la Paris. "Numai munca mă poate ţine, şi de aceea m-am gândit să arăt actorilor tineri cum să facem teatru vechi, pentru că ăsta de acuma nu-l prea înţeleg". 
  
Totodată, maestrul Radu Beligan joacă în continuare în "Egoistul", care se joacă cu casa închisă, iar recent, povesteşte live despre întâlnirea cu dramaturgul Mihail Sebastian, mort într-un straniu accident de maşină, în spectacolul-lectură "Marea iubire a lui Sebastian", după Stelian Tănase. În acest teatru-poveste din "Bucureşti strict secret", regizorul Felix Alexa construieşte un spectacol cuceritor, în care amestecă fragmente din "Jurnalul" lui Sebastian, din cel al lui Leni Caler, cu poveştile adevărate ale lui Radu Beligan, trăite la începutul secolului trecut, într-o interesantă suprapunere de planuri. El reinterpretează un Miroiu din "Steaua fără nume", care sfidează timpul, în dialog cu frumoasa Mona. Radu Beligan povesteşte despre începuturile lui ca actor la teatrul "Alhambra", într-un discurs la graniţa dintre realitate şi ficţiune. Maestrul, faţă în faţă cu propria imagine din tinereţe, are şi acum aceeaşi voce caldă şi învăluitoare, acelaşi timbru inconfundabil. Alături de el, în primul episod "Misterul Sebastian", evoluează Marius Manole şi Rodica Mandache. 
  
Prin excelenţă actor de comedie, a marcat cu hazul său devastator o largă paletă de roluri, iar glasul său care valorează mai mult decât orice instrument muzical răsună cu o intensitate şi o gravitate unice. Râsul lui este între „râsu' plânsu'" al lui Nichita Stănescu şi intraductibilul „haz de necaz" românesc, cum îi place să spună. De altfel, el declara că a-l înţelege pe Shakespeare înseamnă „să râzi de făţărnicii, de falsele reguli, de prejudecăţi, de ifose, de vanităţi". 
  
Succesul a însemnat pentru Radu Beligan hrană sufletească şi bucurie. Dar, gloria nu l-a schimbat. A rămas acelaşi Radu, jovial şi afabil, cuceritor de modest şi discret, în pofida faimei mereu crescânde. Ne e drag şi-l preţuim. Genialul actor este inegalabil în arta de a exprima setea devorantă de a trăi, de a râde, de a se bucura, de a captiva. „Iubirea e o pânză ţesută de natură şi brodată de imaginaţie. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viaţă bine trăită. Aş zice chiar că este opera de artă prin excelenţă. Vorba prietenului meu Philippe Noiret, dacă viaţa tot e o călătorie scurtă, măcar s-o facem la clasa I". 
  
Radu Beligan este omul de tip renascentist, care ne impresionează cu aplombul marilor navigatori care aduc pe scenă, cu fiecare rol, un nou continent. Poate că a fost prea mare pentru timpurile pe care le-a trăit. Acest Cristofor Columb al actoriei îşi pune arta la picioarele micului rege în care crede şi pe care îl răsfaţă, Măria Sa Publicul, cel ce recunoaşte de peste şapte decenii în el pe Regele teatrului românesc. 
  
Din păcate, numai publicul. Nu şi Statul, care nu ştie să-şi răsplătească valorile, care ar trebui să-i aştearnă un covor roşu la fiecare aniversare şi care îl reduce, în schimb, alături de toţi ceilalţi artişti, la un rol care nu i s-ar potrivi nici măcar pe scenă: "prestator de servicii", plătitor de TVA. 
  
Dar, noi, Maestre, îţi aducem, alături de aplauze, o adâncă reverenţă, urându-ţi "La Mulţi Ani", sănătate, fericire, viaţă lungă.[/b] 
  
- De la Mihai Evoescu - Bucuresti - 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Radu Beligan, un senior al scenei romane! / Georgeta Nedelcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 400, Anul II, 04 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Nedelcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Georgeta Nedelcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!