Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
53 
  
DRUMURI PRIN NOAPTE 
  
Deşi se întunecase deja, era nouă jumătate cînd s-au reîntors la poliţie şi procurorul, cu care căpitanul vorbise la telefon, îi lua deja declaraţii lui nea Caisă şi îl eliberase pe inginerul Marcu, ce părea a fi albit de spaimă.  
  
N-au mai stat mult acolo, nea Caisă a fost dus la arest, cazul era rezolvat, Gabriela, care bîzîia de fericire, şi-a luat soţiorul, s-au urcat într-un taxi şi au plecat amîndoi acasă iar Adelina se ridicase pe vîrfurile picioarelor şi îl strîngea în braţe pe bărbatul viguros, de care simţea că se îndrăgostise cu disperare, şi îi săruta buzele, îi mîngîia obrajii şi ochii şi mai avea puţin pînă să plîngă şi ea de fericire, zicîndu-şi că aceste clipe poate nu i le va mai da Dumnezeu niciodată şi, cîte or fi, multe sau puţine, ea trebuia să se bucure de ele.  
  
Căpitanul, pe care ea uitase şi să-l întrebe cum îl cheamă, conducea încet, circulaţia era intensă şi apoi nici nu se grăbea, pentru că era frămîntat de gînduri şi voia să prelungească parcă la nesfîrşit acele clipe de care avea el nevoie pentru a-şi face lumină în minte.  
  
Ce era cu fata aia de lîngă el, uluitor de frumoasă şi strălucitoare, puternică şi perseverentă, care îl scosese din calmul lui pe care şi-l educase ani la rînd, pentru că i-ar fi fost fatal să se pripească vreodată în meseria lui în care fiecare cuvînt putea fi interpretat în mii de feluri, cum de reuşise ea să-i sugereze că mai era ceva, un amănunt care lui îi scăpase în prima clipă, dar adevărul era că nici nu avusese chef în seara aia să acţioneze, îşi avea şi el problemele lui, ca toţi oamenii, fusese chemat de acasă, cazul era grav, valoarea furtului era imensă, şi probabil că inginerul ăla, care se pierduse şi nu putea să dea nici o explicaţie, pentru că nu înţelegea ce făcuse, pentru ce era acuzat, ce căuta el la poliţie?! ar mai fi zăcut încă multă vreme în arest, dar prezenţa Adelinei îl provocase şi analizase rapid foaia de parcurs, ştiind deja toate şmecheriile pe care le făceau uneori şoferii, pentru că asta era meseria lui, să ştie totul şi să-i învingă pe excroci. 
  
Cine era fascinanta femeie, care i se lipise de umăr cu o dăruire pe care o simţea sinceră şi care îl emoţionase, de unde apăruse?! Profilul ei îi era vag cunoscut, respiraţia parcă i-o ştia dintotdeauna, gustul buzelor ei îi era familiar, mişcările, ochii mari şi luminoşi, arcuirea trupului, coapsele perfecte, pe care i se mula fustiţa, totul la ea era armonios şi delicat, proporţionat şi, mai ales, plin de o atracţie care îl zăpăcise. 
  
Casa căpitanului era mare, înconjurată parcă de un teren fără limite, dar, mă rog, era întuneric, ceea ce văzuse ea era o felie măturată de fascicolul farurilor cînd maşina virase pe alea de beton. Cînd pătrunseseră în holul de la intrare, larg şi iluminat puternic, două fetiţe îi săriseră în braţe bărbatului, ţipînd disperate: “Tati, tati, ce ne-ai adus bun?!” şi el le răspunsese cu bucurie şi cu vocea parcă schimbată, mai catifelată, pentru că nu mai era puternicul şi autoritarul comandant de poliţie, ci redevenise acel tati blînd care îşi iubea fetiţele. 
  
Cînd, a doua zi dis de dimineaţă, soneria i-a trezit pe amîndoi din acel somn dulce, în care dormiseră îmbrăţişaţi cu patimă, el a sărutat-o pe buze şi i-a zis că este o curvuliţă perfectă şi apetisantă, iar ea i-a şoptit fericită: “Şi tu ce ţi-ai fi dorit, o bucătăreasă?!”  
  
Cînd au oprit în parcarea în care îşi lăsase Adelina maşina proprie şi ea a coborît, stabilind să vorbească la telefon şi să se vadă pe la prînz, ca să meargă împreună să mănînce, Adelina l-a întrebat deodată: Auzi, nici măcar nu ştiu cum te numeşti şi el a rîs în hohote şi dinţii lui albi şi puternici i-au strălucit în lumina soarelui. Daniel! s-a prezentat el. Era ora şase treizeci dimineaţa. Adelina se zgribulise de frig. Era îmbrăcată numai într-o rochiţă. Pe şosea treceau maşinile una după alta, ambalîndu-şi motoarele. Un copac înflorise la marginea drumului.. Bărbatul, care căpătase brusc identitate, a strîns-o la pieptul lui, rupîndu-i mijlocul aproape.  
  
Şi apoi el s-a urcat la volan şi a plecat făcîndu-i semne cu mîna multă vreme, pînă s-a pierdut în trafic.  
  
54 
  
GEMENII 
  
Adelina îşi luase o zi liberă special ca să se ocupe de Afrodita, aşa că s-a dus direct la ea, era încă devreme, a luat-o acasă şi a spălat-o ca pe un copil şi au murit de rîs cînd s-a apucat s-o ferchezuiască pe la subţiori şi pe la acel simbol fascinant prin care trece copilul la naştere ca printr-o poartă prin care părăseşte acea oază de linişte din burtică, ce poate fi comparată cu grădina raiului în care el se simţea ocrotit, apoi a şters-o cu prosopul şi a parfumat-o şi i-a dat chiloţeii un pic cam excentrici pentru o vizită la medic, dar ce mai conta, pînă la urmă trebuia să fie frumoasă şi au plecat amîndouă, vesele şi fericite, la întîlnirea doctorul. 
  
Adelina îl cunoştea pe ginecolog, era un bărbat de vreo şaizeci de ani, serios şi priceput, care le trata pe femeile pe care le consulta ca pe nişte fetiţe de grădiniţă ce nu au fost cuminţi şi au făcut prostioare, vocea lui era blîndă, asistentele se mişcau vioaie pe lîngă el, uneori Adelina îl vizita pentru că pur şi simplu i se făcea dor de el, avea puterea s-o consoleze, să-i redea încrederea în ea însăşi dar, din păcate, cînd avea ea sufletul înnourat, la uşa lui era o coadă de cîte două-trei ore, numai prin programare putea să răzbească la el, aşa că pe Afrodita o programase şi plătise deja consultaţia, doctorul a rugat-o să se dezbrace, ca să-i scaneze burtica cu aparatul şi Afrodita, culcată pe spate în pat, a închis ochii ruşinată de chiloţeii de pe ea, pe care doctorul i-i trăsese în jos, descoperindu-i pînă şi acea tunsoare modernă, care l-a făcut să zîmbească amuzat, dar în secunda urmatoare a început să se ocupe de ea, a uns-o cu o pastă specială dintr-un tub pe burtă şi, cînd i-a pus obicetul acela metalic şi rece pe piele, Afrodita s-a încordat brusc şi a gemut.  
  
Ia să vedem noi ce avem în burtică, mămicuţo dragă ... cîţi ani ziceai că avem? Spre patruzeci ... hm, e bine, e foarte bine, nu e nici o problemă, eşti puternică, te iubeşte bărbatul, pentru că eşti frumoasă ... ia vino, domnişoară asistentă, să vezi ce tare se iubesc micuţii ăştia doi, uite-i cum se mai ţin în braţe ...  
  
Adelina a sărit de pe scaun şi, după ce a pirivit ecranul pe care copiii se distingeau clar, a început să ţipe de bucurie, pentru că Afrodita încă nu înţelesese ce se întîmpla: “Ai doi copii, ai gemeni, mînca-i-ar mama de nepoţei iubiţi”, pentru că aşa simţea ea în clipelea acelea, că este sora mai mică a Afroditei. 
  
Va să zică avea gemeni, doamne, ce fericire, Dumnezeu îi ascultase rugămintea, să-i dea şi ei copii, ea nu se rugase niciodată doar pentru unul singur, acceptase în adîncul sufletului ei oricît de mulţi i-ar fi dăruit Tatăl Ceresc, cu toate că ştia că nu mai avea vîrsta la care ar fi putut să mai nască de cîteva ori la rînd, aşa că era mulţumită pînă în adîncul sufletului. După ce medicul i-a mai scanat de cîteva ori burtica şi a pus-o să se răsucească, pentru a-i cerceta şi rinichii şi celelalte organe interne, a închis aparatul, s-a dus la birou şi, aşezîndu-se pe scaun şi pregătindu-se să completeze fişa gravidei, a zis cu umor: doi dintr-o lovitură, mămico, un băiat şi o fată ... şi Afrodita şi-a amintit că, dacă l-ar fi contrazis careva pe Vascodagama al ei că nu are băiat, el i-ar fi sucit gîtul, şi a rîs, amuzată: Ia te uită, cocoşul cel bătrîn ştia el ce ştia ... şi aşa a înţeles ea de ce îi spunea el, în glumă, puicuţo, în ultima vreme, şi se pierdea toată noaptea în mîngîieri drăgăstoase, care o făceau pe Afrodita să înflorească de fericire. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 549, Anul II, 02 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!