CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Literatura > Fragmente >  


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Poveste la început de primăvară ( XI)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- M-am mai liniştit după aceste veşti! Sper ca perioada de convalescenţă să-i fie bună pentru meditaţie şi pe viitor să nu i se mai întâmple nimic.  
- Pe viitor cred că mă aşteaptă o nuntă în familie, draga mea. Am fost înştiinţat de planurile pe care şi le fac împreună. A venit şi vremea să-şi oficializeze această legatură pe care o au de câţiva ani.  
- Frumos! În curând vei fi şi bunic, cine ştie.  
- Da, frumos, este adevărat, dar nu vreau să mă obişnuiesc cu gândul că îmbătrânesc.  
- Ei, nu fi egoist! Vei rămâne cu sufletul tânăr dacă ştii cum să ţi-l hrăneşti  
- Dacă o să-l hrănesc cu iubirea ta, nu o să mă mai satur şi voi întineri mai mult. Haide, să mai dansăm, vreau să te simt aproape!  
După câteva dansuri au revenit la masă şi au continuat masa cu friptură de vită şi legume (a fost dorinţa Ilincăi), salată şi un pahar de vin roşu.  
- Noroc, iubita mea! Îmi doresc să fim împreună toată viaţa.  
Ilinca zâmbi şi îi spuse:  
- Ştefan, dar nu ştim mai nimic despre noi. Haide, să ne cunoaştem mai bine, să vorbim despre noi!  
- Avem tot timpul din lume, ştii ce spunea şi Octavian Paler, Dumnezeu să-l odihnească în pace, decedat de curând:  
“Avem timp pentru toate.  
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,  
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,  
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,  
avem timp să citim şi să scriem,  
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,  
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,  
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu”  
- Da, aşa este, i-am admirat toate aforismele; câtă dreptate are!  
- Atunci, haide, să ne simţim bine în noaptea aceasta şi să nu ne mai gândim la trecut! Carpe diem!  
Ilinca şi-ar fi dorit să-i povestească despre ea, despre divorţ, motivele pentru care a divorţat, despre faptul că nu terminase cu procesul de partaj. Pe urmă, voia să-i povestească el despre faptul că este văduv, despre singuratatea lui. În mare parte, ştia de la Gicu despre cum a rămas văduv, dar este altceva când povesteşte cel în cauză.  
"Dar cred că el are dreptate! Ce rost au toate acestea, acum, când, iată, avem toate atuurile să ne simţim bine, să fim fericiţi?! Cred că cel mai important lucru din lume este iubirea, cum îţi organizezi viaţa, cum ştii să ţi-o faci frumoasă!" Îşi aduse aminte de alte vorbe înţelepte: “renunţă la a te mai plânge: umple-te de respect pentru acea minune care este viaţa.”  
Ea se simţea fericită acum, cu Ştefan: gata, cu gândurile negre!  
Sorbi din paharul cu vin şi se uită în ochii lui: “este un bărbat pe care mi-l doresc şi care merită să fie iubit”, îşi spuse în gând.  
Ştefan, la rândul lui o sorbea din priviri. Se făcuse târziu.  
- Iubita mea, am o propunere: ce-ar fi să luăm şampania şi desertul în cameră? Acolo stăm mai comozi!  
- N-ar fi rău! Dar, uite, nu mai avem muzică, să dansăm!  
- Nu-i nimic, muzica şi dansul le înlocuim cu îmbrăţişări şi sărutări.  
Vorbi cu chelnerul să le aducă în cameră tot ce comandase ca desert, plăti şi îi dădu braţul Ilincăi la plecare. Când ajunseră la etaj, spuse:  
- Ilinca, te rog să te duci să te schimbi cu ceva comod, aşa voi face şi eu. Voi veni să te iau la mine în cameră, acolo am spus să aducă masa cu bunătăţi.  
- Bine, Ştefan, te aştept!  
Ilinca merse în camera ei, se schimbă de hainele de gală şi îmbrăcă o rochiţă simplă, vaporoasă, de vară, decoltată, pe care o purta şi la Bucureşti, prin casă, pe timpul verii, fără sutien. Îi şedea destul de bine cu ea. Îşi luă nişte saboţi în picioare şi îl aşteptă pe Ştefan să sosească.  
Nu aşteptă mult. Ştefan sosi şi ciocăni la uşă. Era îmbrăcat într-un costumaş de vară: pantalon scurt şi o bluză din acelaşi material ca pantalonul, pe deasupra.  
- Gata, doamna mea? Ia să te văd! Aşa te vreau! Arăţi sexi în rochia aceasta. De altfel, am observat că orice pui pe tine, îţi şade bine. Eşti o femeie pe care mi-o doresc din tot sufletul.  
- Mă faci să roşesc, Ştefan! Mă simt ca o adolescentă.  
- Chiar aşa aş vrea să te simţi! Şi îţi spun că sunt mândru de alegerea pe care am făcut-o în privinţa ta.  
Ilinca nu mai zise nimic. Îl luă la braţ şi porni împreună spre camera lui.  
Ştefan deschise uşa, o luă în braţe şi trecu pragul cu ea. O lăsă din braţe pe hol, cu picioarele pe un strat de petale de trandafiri. Rămase impresionată de imaginea ce i se desfăşura sub privire: începând din hol, toată pardoseala camerei era plină de petale roşii de trandafiri, patul, la fel. Ici, colo, vaze cu flori, de toate felurile şi culorile care înfrumuseţau şi dădeau viaţă camerei. Pe un colţ al mesei o aştepta un buchet cu trandafiri roz. Masa era încărcată cu fructe şi dulciuri, lumânări parfumate, în formă de inimioară, roşii, în mijloc. Într-o frapieră, trona o sticlă de şampanie. Totul era ca în filme. Ilinca se simţea ca într-o poveste cu Cenuşăreasa care se transformase într-o prinţesă. Trecuse de miezul nopţii, aşa că, totul era în realitate.  
- Ştefan, simt că mă topesc! Când ai avut timp să faci toate acestea?  
- Ehei, înainte de a veni să te iau la restaurant. Petalele le-am avut la rece, în frigider, să nu se ofilească. Acum, când am venit doar le-am împrăştiat iar aranjamentul de pe masă, l-am comandat o dată cu masa pe care am rezervat-o la restaurant.  
- O, Doamne, ce gusturi frumoase ai! Îmi place că eşti meticulos, ordonat.  
Şi se gândi imediat la ce-i spusese Gicu:” Cum vă ştiu pe fiecare în parte, pot spune că vă potriviţi de minune!”  
- Simt că ne potrivim foarte bine, Ilinca! Ia loc, te rog! O să stăm pe pat, este mai comod am tras masa aproape de pat.  
Ştefan turnă şampanie în pahare şi rămase cu paharul în mâna, în picioare. Ilinca se ridică şi ea, luă cupa şi ciocni.  
Au sorbit amândoi din şampanie, uitându-se unul la altul, au lăsat cupele pe masă şi s-au îmbrăţişat, sărutându-se cu o dorinţă de dragoste, de nestăvilit. Ştefan o mângâie cu tandreţe şi o strânse în braţe. O aşeză uşor pe pat. Fiecare fibră din făptura Ilincăi vibra de nerăbdare să ajungă la clipa când trupurile lor se vor contopi. El o dezbrăcă uşor de rochie. Amândoi erau nerăbdători. S-au iubit cum nu mai avuseseră niciunul parte de aceste momente. Au stat unul lângă altul, ceva timp, sărutându-se. După duş au revenit la şampanie şi dulciuri. Se făcuse aproape dimineaţă.  
- Haide, să ne odihnim, iubitule, curând o să mijească de zi!  
S-au băgat în aşternuturile moi, de mătase, iar Ilinca se aşeză pe pieptul lui, ascultându-i inima care, parcă îi şoptea cât de mult o iubeşte. Au adormit unul în braţele celuilalt şi aşa s-au trezit pe la prânz.  
- Bună ziua, iubita mea, cum ai dormit?  
- Cu tine în braţe, foarte bine, am avut un somn fără vise şi odihnitor, spuse Ilinca. Tu?  
- Şi eu la fel! Numai că te-am visat pe tine cum făceam dragoste! M-am trezit la un moment dat, te-am privit şi chiar îmi doream să fac dragoste cu tine dar te-am lăsat să dormi fiindcă dormeai ca un înger!  
 
(va urma)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Poveste la început de primăvară ( XI) / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!